Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 163/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 163/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 3177/338/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 163/R
Ședința publică de la 07 februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: L. S. – judecător
JUDECĂTOR: P. M.
JUDECĂTOR :A. B.
GREFIER: V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de către recurenții reclamanți C. V. și Z. A A., în contradictoriu cu intimații pârâți Z. F., N. D. R. și N. L., împotriva Sentinței civile nr. 893/24.05.2012, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, având ca obiect constatare nulitate act juridic
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 16.01.2012, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 24.01.2013, apoi față de imposibilitatea constituirii completului de judecată la data de 31.01.2013 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr.893/24.05.2012, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. V. și Z. A. în contradictoriu cu părății Z. F., N. D. R. și N. L., iar reclamanții au fost obligați să plătească pârâtei Z. F. suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Totodată a fost respinsă cererea pârâților N. D. R. și N. L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 16.11.2009, între pârâta Z. F., în nume propriu și în calitate de mandatară a reclamanților C. V., Z. A., toți în calitate de vânzători, pe de o parte, și pârâții N. L. și N. D. R., în calitate de cumpărători, pe de altă parte, s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 1835/19.11.2009 de către BNP B. I., prin care s-a vândut pârâților N. imobilul situat în Zărnești, ., jud. B., înscris în CF_ Zărnești, provenită din conversia pe hârtie a CF 811 Tohanul Nou, nr. top. 201/1 constituit din teren categoria de folosință curți construcții în suprafață de 119 mp și casă de lemn, imobilul fiind situat în intravilanul localității.
Prețul imobilului a fost stabilit la suma de 70.000 lei iar potrivit mențiunilor din contractul de vânzare cumpărare acesta a fost achitat integral anterior perfectării contractului.
Potrivit certificatului de moștenitor cu nr. 106/28.07.2005 eliberat de BNP S. Coriolan A., reclamanții C. V., Z. A. și pârâta Z. F. sunt moștenitori în calitate de fiu și fiice ai defuncților Z. A. decedat la data de 28.05.1986 și Z. M. decedată la data de 22.03.1089, fiecare cu cota indiviză de 1/3 din masa succesorală a defuncților care se compune din imobilul mai sus descris.
Prin procura autentificată sub nr. 994/28.07.2005 de către BNP S. Coriolan A. reclamanții C. V., Z. A. au împuternicit-o pe pârâta Z. F. ca în numele acestora și pentru aceștia să vândă cui va crede de cuviință și la prețul pe care îl va considera ca fiind cel mai avantajos, cotele reclamanților din imobilul mai sus identificat.
În vederea îndeplinirii mandatului, mandatara urma să facă toate formalitățile necesare perfectării contractului de vânzare cumpărare în formă autentică la biroul notarului public, va consimți la întabularea în cartea funciară a dreptului de proprietate al cumpăratorului, în va garanta pe cumpărator de evicțiune, va încasa prețul de vânzare dând chitanță descărcătoare, semnând în numele mandanților și pentru aceștia, oriunde va fi necesar, semnătura fiindu-le opozabilă.
Astfel, potrivit art. 966 Cod civil:”Obligația fără cauză sau fondată pe o cauză falsă, sau nelicită, nu poate avea nici un efect.”
Potrivit art. 968 Cod civil: „Cauza este nelicită când este prohibită de legi, când este contrarie bunelor moravuri și ordinii publice.”
Cauza sau scopul este acel element al contractului care constă în obiectivul urmărit la încheierea unui asemenea act.
Pentru a fi valabilă, cauza trebuie să respecte exigențele prevăzute de art. 948 Cod civil, respectiv să existe, să fie reală și să fie licită și morală.
Astfel, prima condiție de valabilitate a cauzei, respectiv existența acesteia trebuie analizată, din perspectiva existenței sau lipsei scopului imediat.
În contractele sinalagmatice (bilaterale), cauza imediată a obligației rezidă în prefigurarea contraprestației la care se angajează cealaltă parte.
Prin urmare, lipsa contraprestației într-un act de înstrăinare cu titlu oneros duce la nulitate contractului pentru lipsa cauzei. Cu alte cuvinte, lipsa prețului, într-un contract de vânzare cumpărare duce la nulitatea acestuia.
În speță, prețul vânzării a existat și a fost plătit mandatarei, după cum recunoaște chiar aceasta prin răspunsurile la interogatoriu.
Pârâta Z. F. a mai recunoscut și faptul că nu a plătit mandanților prețul rezultat din vânzare.
Reclamanții mai susțin că pârâții Z. F., N. L. și N. D. R. au acționat de conveniență în frauda intereselor reclamanților, astfel încât cauza contractului este ilicită iar existența unei cauze ilicite atrage nulitatea absolută a convenției astfel încheiate.
Or, din probele administrate în cauză nu rezultă că vânzarea cumpărarea imobilului a fost făcută în frauda intereselor reclamanților iar în speță, nu se regăsește caracterul ilicit, prohibit de lege sau contrar ordinii publice ori bunelor moravuri al convenției a cărei nulitate absolută se cere.
În ceea ce privește vânzarea la un preț inferior instanța a reținut că în situația în care mandatarul a vândut cu un preț disproporționat, iar nu neserios, prin care s-a adus un prejudiciu mandanților iar mandatarul este în culpă, mandanții au acțiunea separată în răspunderea civilă contractuală, însă instanța nu a fost investită în acest sens.
Pentru toate aceste considerente, instanța a respins cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanții C. V. și Z. A. în contradictoriu cu pârâții Z. F., N. D.-R. și N. L. ca neîntemeiată.
În bata art. 274 C.pr.civ. instanța a obligat reclamanții la plata către pârâta Z. F. a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
Instanța a respins cererea pârâților N. D.-R. și N. L. privind acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva sentinței de mai sus au declarat recurs reclamanții C. V. și Z. A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii acțiunii, cu cheltuieli de judecată în ambele instanțe.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții – reclamanți au arătat că instanța de fond a făcut o interpretare injustă și incompletă a probelor administrate în cauză.
Astfel, arată că judecătorul fondului a analizat chestiunea prețului doar sub aspectul seriozității acestuia, care nu a fost adusă în discuție de către recurenții - reclamanți, omițând să ia în considerare împrejurarea că aceștia s-au raportat la preț pentru a reliefa intenția frauduloasă a intimaților pârâți.
Se mai susține că recurenții nu au fost niciodată înștiințați de mandatara lor despre încheierea contractului de vânzare – cumpărare, aflând despre înstrăinarea cotelor ce le aparțin chiar la momentul la care s-au prezentat la organele fiscale în vederea achitării impozitului aferent imobilului.
Totodată, arată că, după cum a recunoscut la interogatoriu, intimata – pârâtă Z. V. nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute de art.1541 C.civil, sens în care nu a remis nicio sumă de bani din prețul consemnat în contract.
Prin urmare, recurenții – reclamanți și exprimă convingerea că prețul consemnat în actul obiect al acțiunii nu a fost niciodată achitat, iar vânzarea intervenită între rude și afini de gradul I deghizează în realitate o donație.
Menționează că scopul urmărit de intimata Z. F., la momentul semnării actului în calitate de mandatară a recurenților, nu a fost cel licit și moral legat de îndeplinirea împuternicirii acordate, ci acela de a-și asigura sieși și familiei sale imediate avantaje patrimoniale nejustificate.
Recurenții - reclamanți mai arată că în speță este vorba despre un imobil teren și construcție din cărămidă formate din 3 camere, 2 holuri, bucătărie, cămară, beci, magazie și grajd cu șură situat în intravilanul unei localități urbane, iar intimații au profitat de împrejurarea că descrierea existentă în cartea funciară nu mai corespunde realității și au consemnat în contractul de vânzare – cumpărare un preț extrem de redus, mult inferior valorii actuale a imobilului.
Un alt aspect pe care recurenții apreciază că instanța de fond trebuia să îl ia în considerare este acela că intimații continuă să locuiască și în prezent la aceleași adrese de domiciliu, iar aceste chestiuni de ordin faptic au fost recunoscute de intimata – pârâtă Z. F. la interogatoriu, iar în privința celorlalți doi intimați judecătorul fondului trebuia să dea cuvenita relevanță dispozițiilor art.225 C.proc.civ.
De asemenea, se apreciază că în cauză putea fi reținută și incidența unor prezumții simple, care pornind de la starea de fapt dovedită în speță, ar fi permis a se constata temeinicia punctului de vedere exprimat de recurenți.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 ind.1 C.proc.civ. și art.948, 966 și 968 C.civil.
Intimații pârâți N. L., N. D. R. și Z. F. au depus la dosar întâmpinări în termenul prevăzut de art.308 alin.2 C.proc.civ. prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, arătând că recurenții nu au invocat motive de nelegalitate, iar cele de netemeinicie nu sunt întemeiate, instanța de fond examinând cererea de chemare în judecată sub toate aspectele de fapt și de drept indicate de reclamanți.
Analizând sentința atacată, raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Recurenții - reclamanți C. V. și Z. A. și-au întemeiat cererea de constatare a nulității absolute parțiale a contractului de vânzare – cumpărare autentificat sub nr.1835/2009 de BNP B. I. pe existența unei cauze ilicite și imorale.
În mod corect instanța de fond a stabilit situația de fapt dedusă judecății pornind de la cuprinsul actului juridic atacat și de la conținutul procurii autentificate sub nr.994/28.07.2005 de BNP S. Coriolan A., pe baza cărora a analizat elementele componente ale cauzei, în special scopul imediat al consimțământului părților contractante, care interesează îndeosebi în analiza condiției de valabilitate a cauzei invocate în speță.
Astfel, din procura specială autentificată sub nr.994/28.07.2005 de BNP S. Coriolan A. rezultă că înșiși recurenții – reclamanți Z. A. și C. V. au împuternicit-o pe intimata – pârâtă Z. F. să vândă imobilul „cui va crede de credință și pe prețul pe care îl consideră ca fiind cel mai avantajos” (fila 7 dosar de fond).
Față de manifestarea de voință exprimată de recurenții – reclamanți în actul menționat mai sus, împrejurarea că intimata Z. F. a vândut imobilul fiicei și ginerelui său la prețul de_ lei nu are nimic ilicit sau imoral.
În condițiile în care relațiile dintre mandanți și mandatara Z. F. s-ar fi deteriorat, așa cum susțin recurenții – reclamanți, aceștia aveau posibilitatea legală de a revoca mandatul. De altfel, toate susținerile din cererea de chemare în judecată și din cea de recurs formulate de aceștia în argumentarea motivului de nulitate absolută invocat vizează aspecte legate de executarea contractului de mandat, iar eventualele nemulțumiri privind prețul stabilit în contractul de vânzare sau predarea acestuia pot fi analizate în cadrul unei acțiuni în răspundere contractuală.
Nu se poate prezuma intenția frauduloasă a intimaților pârâți din împrejurarea că prețul imobilului ar fi fost inferior valorii reale a acestuia deoarece s-a convenit ca intimata – pârâtă Z. F., în calitate de mandatară, să-l vândă la prețul pe care îl apreciază ca fiind avantajos pentru reclamanți. Mai mult decât atât, în cauză nu s-au făcut dovezi în sensul că la momentul vânzării imobilul avea o altă componență decât cea precizată în cartea funciară sau că prețul stabilit la acel moment era mult inferior valorii imobilului de la data respectivă. Menționăm că nu are importanță valoarea actuală a imobilului, deoarece recurenții – reclamanți au recunoscut la interogatoriu că s-au realizat îmbunătățiri (filele 97 – 97), iar din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză cu susținerile pârâților rezultă că acestea s-au realizat după momentul vânzării.
Cum în contractul autentic a cărui nulitate se solicită a fi constatată în speță s-a menționat că prețul de 70.000 lei a fost achitat anterior perfectării actului, iar intimata pârâtă Z. F. a arătat la interogatoriu că l-a încasat, revenea recurenților sarcina să probeze contrariul conform art. 1169 Cod civil, instanța de fond neputând pronunța o hotărâre legală numai pe prezumții.
Aspectele referitoare la faptul că recurenții nu au fost înștiințați de mandatară cu privire la încheierea contractului de vânzare – cumpărare, că intimații locuiesc în continuare la aceleași adrese sau cele privind remiterea prețului încasat către mandanți sunt ulterioare datei încheierii contractului atacat și nu sunt relevante în speță pentru că motivul de nulitate absolută trebuie să existe la momentul încheierii actului.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., tribunalul urmează a respinge ca nefondat recursul dedus judecății și a menține sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
Fiind părțile aflate în culpă procesuală, în temeiul art.274 alin.1 coroborat cu art.316 C.proc.civ., recurenții – reclamanți vor fi obligați să plătească intimatei – pârâte Z. F. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariul apărătorului ales.(fila 30).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenții-reclamanți C. V. și Z. A. în contradictoriu cu intimații pârâți Z. F., N. L. și N. D. R., împotriva sentinței civile nr. 893/24.05.2012, pronunțată în dosarul civil nr._ de Judecătoria Zărnești, pe care o menține.
Obligă recurenții să plătească intimatei – pârâte Z. F. suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 07.02.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. S. P. M. A. B.
GREFIER,
V. D.
Redactat/PM/19.06.2013
Tehnoredactat/CL/21.06.2013
Judecător fond: M.M.
2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1543/2013. Tribunalul BRAŞOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 23/2013.... → |
|---|
