Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1223/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1223/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-10-2013 în dosarul nr. 3347/338/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1223/R
Ședința publică de la 17 Octombrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. B.
JUDECĂTOR L. S.
JUDECĂTOR P. M.
Grefier V. D.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurentul reclamant V. I. I. în contradictoriu cu intimații pârâți V. N., V. M., V. M., I. A. I., I. A., împotriva sentinței civile nr.74/24._ pronunțată în dosarul Judecătoriei Zărnești nr._, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 02.10.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 10.10.2013, apoi pentru 17.10.2013 și apoi pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr.74/24.01.2013, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ /2001 a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul V. I. I. în contradictoriu cu pârâții V. N., V. M., V. M., I. A. I., I. A. și în consecință:
A constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor cu nr. 59/04.07.2002 emis de către B.N.P. B. I. în cadrul dosarului succesoral cu nr. 83-84/2002 în sensul că din masa succesorală a defuncților V. I. decedat la data de 22.08.1968 și V. M. decedată la data de 24.09.1968 nu face parte cota indiviză de 180/2160 din imobilul înscris în CF 426 Zărnești, nr. top. 815, 816, 817.
A constatat nevalabilitatea înscrierilor din CF_ Zărnești, provenită din conversia pe hârtie a CF 426 Zărnești, nr. top. 815, 816, 817 de sub B42, B43, B44 în temeiul certificatului de moștenitor cu nr. 59/04.07.2002 și dispune radierea acestor înscrieri.
A obligat pârâtul V. N. la plata către reclamant a sumei de 796,96 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
A obligat reclamantul să achite pârâților I. A. I. și I. A. suma de 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Au fost respinse celelalte pretenții ale reclamantului, precum și excepția prescripției dreptului material la acțiunea în rectificarea cărții funciare invocată de pârâții I..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
ReclamantulV. I. I., născut la data de 01.04.1933 și pârâtul V. N. sunt fii defuncților V. I. decedat la data de 22.08.1968 și V. M. decedată la data de 24.09.1968.
Potrivit înscrierilor din CF 426 Zărnești, autorul V. I. a dobândit în temeiul contractului de vânzare cumpărare din data de 15.08.1935 dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 180/2160 din imobilul nr. top. 815, 816, 817, compus din casă de lemn și teren în suprafață de 1.299,60 mp.
Ulterior, în baza contractului de zestre din data de 24.06.1937 dreptul de proprietate asupra cotei indivize de 180/2160 din imobilul cu nr. top. 815, 816, 817, compus din casă de lemn și teren în suprafață de 1.299,60 mp este transmis de către autorul V. I. în favoarea reclamantului I. I. V., minor la data încheierii contractului (act nr. 734/1934 cf).
Potrivit certificatului de moștenitor cu nr. 59/04.07.2002 emis de către B.N.P. B. I. în cadrul dosarului succesoral cu nr. 83-84/2002 moștenitorii defunctului V. I. decedat la data de 22.08.1968 sunt V. M. în calitate de soție supraviețuitoare cu cota indiviză de ¼ din masa succesorală și pârâtul V. N. în calitate de fiu cu cota indiviză de ¾ din masa succesorală iar masa succesorală se compune din cota indiviză de 180/2160 din imobilul înscris în CF 426 Zărnești, nr. top. 815 compus din casă de lemn și curte de 396 mp, nr. top. 816 compus din grădină de 421,10 mp, nr. top. 817 compus din loc de casă de 482,40 mp dobândit cu titlu de drept zestre cu act nr. 734/1934 cf conform celor de sub B30.
Potrivit aceluiași certificat de moștenitor, pârâtul V. N. este moștenitorul defunctei V. M. decedată la data de 24.09.1968, în calitate de fiu, cu cota indiviză de 1/1 iar masa succesorală se compune din cota indiviză de ¼ din 180/2160 din imobilul înscris în CF 426 Zărnești, nr. top. 815 compus din casă de lemn și curte de 396 mp, nr. top. 816 compus din grădină de 421,10 mp, nr. top. 817 compus din loc de casă de 482,40 mp dobândit cu titlu de drept zestre cu act nr. 734/1934 cf conform celor de sub B30.
Potrivit extrasului de carte funciară cu nr. 5110/04.07.2002, existent în cadrul dosarului succesoral, proprietar al cotei de 180/2160 era I. I. V. cu cota indiviză de 180/2160.
În baza certificatului de moștenitor cu nr. 59/2002 pârâtul V. N. și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, conform mențiunilor de sub B 42, 43,44.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1097/07.08.2002 de către B.N.P. B. I., pârâtul V. N. a înstrăinat către pârâții I. A. I. și I. A. cota indiviză de ¾ din cote de 180/2160 din imobilul înscris în CF 426 Zărnești, nr. top. 815, 816, 817 pentru suma de 13.000.000 lei vechi.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1098/07.08.2002 de către B.N.P. B. I., pârâtul V. N. a înstrăinat către pârâții V. M., V. M. cota indiviză de 45/2160 din imobilul înscris în CF 426 Zărnești, nr. top. 815, 816, 817 pentru suma de 4.500.000 lei vechi.
Prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1420/02.10.2012 pârâții V. M. și V. M. C. au înstrăinat către pârâtul V. N. și soția acestuia V. C. cota indiviză de 15/720 din imobilul înscris în CF 426 Zărnești, nr. top. 815, 816, 817 pentru suma de 400 lei.
Avându-se în vedere excepția invocatăde către pârâții I. A. I. și I. A. potrivit art.137 alin.1 C.pr.civ. instanța a examinat cu prioritate excepția prescripției dreptului reclamantului de a solicita rectificarea cărții funciare și, ulterior, fondul cauzei.
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului reclamantului de a solicita rectificarea cărții funciare, invocată de către pârâții I. A. I. și I. A. instanța a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 7/1996 republicată, în vigoare la data introducerii acțiunii, acțiunea în rectificare, întemeiată pe nevalabilitatea înscrierii, respectiv a titlului ce a stat la baza acesteia sau pe greșita calificare a dreptului înscris, se va putea îndrepta și împotriva terțelor persoane care și-au înscris un drept real, dobândit cu bună-credință și prin act juridic cu titlu oneros, bazându-se pe cuprinsul cărții funciare, în termen de trei ani de la data înregistrării cererii de înscriere formulată de dobânditorul nemijlocit al dreptului a cărui rectificare se cere, afară de cazul când dreptul material la acțiunea de fond nu s-a prescris.
Or, dreptul la acțiune în sens material al reclamantului, fiind întemeiat existența unei cauze ilicite este imprescriptibil sens în care instanța a respins excepția invocată de către pârâții I. A. I. și I. A. ca neîntemeiată.
Din aceste considerente excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește capătul de cerere privind constatarea nulității certificatul de moștenitor cu nr. 59/2002 instanța a apreciat că este întemeiat având în vedere că în masa succesorală a defuncților V. I. decedat la data de 22.08.1968 și V. M. decedată la data de 24.09.1968 a fost inclus bunul proprietate personală a reclamantului constând în cota indiviză de 180/2160 din imobilul înscris în CF 426 Zărnești, nr. top. 815, 816, 817, compus din casă de lemn și teren în suprafață de 1.299,60 mp.
În ceea ce privește constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare încheiate de către pârâtul V. N. și pârâții V. M., V. M., I. A. I. și I. A., instanța a reținut că reclamantul a invocat drept cauză de nulitate a contractelor de vânzare cumpărare, pe de-o parte cauza ilicită, iar pe de altă parte lipsa calității de proprietar a vânzătorului, precum și existența unui preț derizoriu.
Instanța a mai reținut că în ipoteza vânzării consimțită de o persoană care nu are calitatea de proprietară a lucrului vândut doar cumpărătorul poate cere anularea actului, dacă vânzătorul nu i-a putut transmite folosința liniștită a lucrului.
În virtutea principiului relativității efectelor convențiilor și al inopozabilității acestora față de persoanele care nu au luat act la încheierea lor, în ipoteza invocării unui motiv de nulitate relativă, nici proprietarul lucrului nu are acțiunea în anularea vânzării făcută printr-un act la care nu a participat.
Dacă însă proprietarul lucrului vândut formulează acțiune în nulitatea actului pe motiv că vânzarea s-a făcut în frauda lui, urmărindu-se scoaterea bunului din proprietatea sa ca adevărat titular al dreptului, acțiunea este admisibilă.
Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 968 C.civ. este licită cauza care nu este prohibită de lege sau contrară bunelor moravuri și ordinii publice. Vânzarea făcută în frauda dreptului proprietarului este un caz de nulitate absolută.
Reclamantul susține în esență că pârâții cunoșteau calitatea acestuia de proprietar al imobilului în timp ce pârâții I. A. I. și I. A. au arătat că au fost de bună credință la data dobândirii imobilului în litigiu.
Potrivit răspunsurilor la interogatoriu ale pârâtului I. A. I., în cursul anului 2001, acesta s-a prezentat la domiciliul reclamantului pentru a obține informații cu privire la titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu iar reclamantul este cel l-a îndrumat să discute cu pârâtul V. N., care administra terenul și deținea actele de proprietate.
Reclamantul, prin răspunsurile la interogatoriu, a recunoscut că terenul a fost folosit începând cu anul 1968 de către pârâtul V. N.. Reclamantul a mai arătat că pârâtul I. A. I. s-a prezentat la domiciliul acestuia în anul 1995, cunoscând faptul că terenul îi aparține reclamantului și nu pârâtului V. N..
Martorul C. C., audiat de către instanța de judecată, a relatat aspecte legate de o discuție purtată între părți în cursul anului 2012. Conform discuției purtate între părți, pârâtul I. A. I. ar fi arătat că în cursul anului 2002 V. N. i-a cerut acestuia să încheie contractul de vânzare cumpărare în formă autentică motivat de faptul că a devenit proprietar al imobilului în litigiu. În cadrul aceleiași discuții pârâtul I. A. I. ar fi afirmat că V. N. i-a zis că reclamantul deține acte false cu privire la imobilul în litigiu.
Martorii P. I. D. și D. I. au relatat cum imobilul a fost folosit de către pârâții I. de aproximativ10-12 ani, pârâții efectuând lucrări ample de igienizare și amenajare a terenului.
Totodată martorul D. I. a arătat că din cele știute de acesta terenul în litigiu îi aparținea pârâtului V. N..
Martorii audiați nu au cunoscut aspecte legate de contractul de vânzare cumpărare încheiat de V. N. cu pârâții V. M., V. M..
Analiza bunei-credințe în regim de carte funciară implică o . particularități, izvorâte tocmai din principiile fundamentale care guvernează instituția cărților funciare.
Cartea funciară, cuprinzând situația juridică integrală și exactă a imobilelor înscrise, iar potrivit principiului publicității materiale, cuprinsul ei se consideră exact.
În speță, vânzătorul V. N. după dezbaterea succesiunii și eliberarea certificatului de moștenitor, și-a înscris dreptul de proprietate în cartea funciară, pentru ca apoi să încheie cu pârâții contractul de vânzare-cumpărare în formă autentică.
În concluzie, din întreg materialul probator administrat în cauză nu s-a probat reaua credință a cumpărătorilor, astfel încât nu s-a putut reține cauza ilicită a contractelor de vânzare cumpărare.
În ceea ce privește invocarea cauzei de nulitate motivat de existența unui preț derizoriu, instanța a apreciat că din întreg materialul administrat în cauză nu s-a făcut dovada existenței unui preț derizoriu.
Din toate aceste considerente instanța a admis în parte acțiunea formulată de către reclamantul V. I. I. și-n consecință a constatat nulitatea absolută parțială a certificatului de moștenitor cu nr. 59/04.07.2002 emis de către B.N.P. B. I. în cadrul dosarului succesoral cu nr. 83-84/2002 în sensul că din masa succesorală a defuncților V. I. decedat la data de 22.08.1968 și V. M. decedată la data de 24.09.1968 nu face parte cota indiviză de 180/2160 din imobilul înscris în CF 426 Zărnești, nr. top. 815, 816, 817, a constatat nevalabilitatea înscrierilor din CF_ Zărnești, provenită din conversia pe hârtie a CF 426 Zărnești, nr. top. 815, 816, 817 de sub B42, B43, B44 în temeiul certificatului de moștenitor cu nr. 59/04.07.2002 și a dispus radierea acestor înscrieri din cartea funciară.
În ceea ce privește capetele de cerere privind constatarea nulității contractelor de vânzare cumpărare acestea au fost respinse ca neîntemeiate pentru considerentele de mai sus.
În baza art. 274 C.pr.civ. a fost obligat pârâtul V. N. la plata către reclamant a sumei de 796,96 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în taxă judiciară de timbru în cuantum de 393,96 lei, timbru judiciar în cuantum de 3 lei, și parțial onorariu avocat în cuantum de 400 lei iar reclamantul a fost obligat să achite pârâților I. A. I. și I. A. suma de 900 lei reprezentând cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat recurs reclamantul V. I. I., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în principal, casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra pretențiilor cuprinse în precizarea de acțiune depusă la termenul de judecată din 29.11.2012, iar în subsidiar, modificarea în parte a hotărârii și admiterea în totalitate a acțiunii formulate.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul – reclamant V. I. I. a arătat că instanța de fond în mod greșit a respins ca tardiv formulată precizarea de acțiune depusă la dosar tocmai la solicitarea instanței de clarificare a cadrului procesual, raportat la situația actuală de carte funciară.
Se susține în acest sens că norma cuprinsă în art.132 Cod procedură civilă are caracter supletiv și că în condițiile în care părțile consimt asupra primirii unei cereri modificatoare și după prima zi de înfățișare, așa cum s-a întâmplat la termenul din 18.10.2012, instanța urmează a primi și soluționa cererea, independent de termenul la care a fost formulată.
Recurentul reclamant solicită a se avea în vedere că intimații pârâți V. N., V. M. și V. M., pe care îi vizau primele trei petite ale precizării, nu și-au exprimat opoziția la primirea cererii, iar depunerea precizării cu întârziere a fost generată de transferul de proprietate realizat după introducerea acțiunii.
În susținerea acestui motiv de recurs se mai invocă principiile egalității părților în proces și echității.
Cu privire la motivele invocate în subsidiar, care atrag în opinia recurentului-reclamant modificarea hotărârii, acesta arată că sentința cuprinde considerente insuficiente în rezolvarea petitului 3 al acțiunii, judecătorul fondului reținând că dobânditorii imobilului din contractul autentificat sub nr.1098/2002 sunt de bună credință, fără să argumenteze pe ce și-a fundamentat această convingere.
Consideră că argumentul instanței de fond privitor la analiza bunei credințe în sistemul de carte funciară și convingerea formată pe baza înscrierilor din CF privind titularul dreptului de proprietate nu poate subzista dată fiind legătura dintre părți și mențiunile cuprinse în actul de vânzare –cumpărare ulterior încheiat.
Totodată, recurentul reclamant arată că sentința atacată este rezultatul unei greșite aplicări a legii, din dispozițiile art.31 alin.2 din Legea nr.7/1996, modificată prin Legea nr.247/2005 rezultând că buna credință înseamnă mai mult decât simpla cunoaștere a stării tabulare, și anume convingerea terțului că situația de carte funciară oglindește situația reală.
Legat de acest aspect, susține că instanța de fond ignoră în aprecierea bunei credințe depoziția martorului C. C. care relatează discuția la care a asistat, dintre pârâții I. și V. N.. Se impută totodată judecătorului fondului că nu a luat în considerare faptul că intimații pârâți I. sunt beneficiarii unei promisiuni de vânzare cumpărare încheiată prin înscrisuri sub semnătură privată în anul 1995, când situația tabulară îl evidenția ca proprietar pe V. I.I..
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7 și 9 Cod procedură civilă.
Intimații pârâți I. A. I. și I. A. au depus la dosar întâmpinare în termenul prevăzut de art.308 alin.2 Cod procedură civilă, prin care au solicitat respingerea recursului cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că prima instanță a aplicat judicios prevederile art.132 Cod procedură civilă și a reținut corect buna lor credință, având în vedere principiul publicității materiale ce operează în materia cărților funciare.
Ceilalți intimați pârâți nu au formulat întâmpinări în termenul prevăzut de lege.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Pe parcursul desfășurării judecății în fața primei instanțe, la data de 02.10.2012, a avut loc o transmisiune a dreptului de proprietate asupra unei părți din imobilul ce face obiectul prezentului litigiu. Astfel, prin contractul autentificat sub nr.1420/2012 de BNP S. Coriolan A., intimatul pârât V. M. și soția sa, V. C. M., în calitate de vânzători, și intimatul pârât V. N., în calitate de cumpărător au convenit vânzarea-cumpărarea cotei indivize de 15/720 părți din imobilul situat în orașul Zărnești, ..29, jud. B., înscris în CF nr._ Zărnești sub nr.top 815, 816, 817, compus din teren de 1300 mp și casă de lemn.( filel 97-100 din dosarul de fond )
Acest contract de vânzare-cumpărare a fost depus la dosar de către intimatul pârât V. N. doar la data de 05.10.2012, motiv pentru care la prima ședință de judecată programată în cauză, recurentul-reclamant V. I.I., prin reprezentantul său convențional, a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru a depune o precizare de acțiune, raportat la noua situație de carte funciară. În încheierea de ședință întocmită cu acea ocazie, din 18.10.2012, s-a consemnat că intimații – pârâți I., prin apărătorul lor ales, au considerat la rândul lor că se impune o precizare de acțiune și au fost de acord cu cererea de amânare a cauzei (fila 110)
D. urmare, la 29.11.2012 a fost depusă la dosarul cauzei precizarea de acțiune formulată de recurentul reclamant V. I.I., prin care s-au solicitat următoarele:
- constatarea lipsei calității procesual passive a pârâților V. M. și a soției sale, V. M. C., ca urmare a înstrăinării cotei de proprietate ce o dețineau asupra imobilului CF 426 Zărnești, top 815, 816, 817, cu nr. nou CF_ Zărnești, respectiv de 15/720 părți în timpul procesului, la data de 02.10.2012 ;
- introducerea în cauză în calitate de pârâtă a numitei V. C., domiciliată în Zărnești, ..3, jud. B., în calitate de coproprietară asupra cotei de 15/720 din imobilul CF_ Zărnești, top 815, 816, 817, ca urmare a dobândirii prin cumpărare ca bun comun a cotei de proprietate mai sus descrisă.
- constatarea nulității absolute a contractului de vânzare – cumpărare aut.1420/2 octombrie 2012 încheiat la BNP S. Coriolan A. pentru cauză ilicită.
- obligarea pârâților V. N., V. C., I. A. I. și I. A. să lase în deplină proprietate și posesie imobilul proprietatea sa în suprafață de 107 mp, în realitate 314,2 mp înscris în CF104398 Zărnești, top 815, 816, 817, conform celor de sub A1 și A1.1constituit din teren curți construcții în suprafață de 1299, 6 mp situat în Zărnești, ..33, Jud. B., cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 29.11.2012, intimații-pârâți I. A. I. și I. A. au revenit asupra acordului exprimat anterior și s-au opus primirii acestei precizări, invocând dispozițiile art.132 Cod procedură civilă. Cu aceeași ocazie instanța de fond a dispus respingerea pecizării de acțiune față de momentul la care s-a formulat, reținând aplicarea prevederilor legale indicate mai sus, atât cu privire la introducerea în cauză a pârâtei V. C., cât și în ceea ce privește petitul de revendicare (fila 137 dosar de fond).
Apreciem că această soluție este greșită în primul rând pentru că prima instanță a nesocotit împrejurarea că a avut loc o transmisiune a calității procesuale pasive, relativ la petitul de rectificare de carte funciară indicat în acțiunea introductivă de instanță, de la intimații pârâți V. M. și V. M. C. către intimatul pârât V. N. și soția acestuia, V. C.. Aceasta dat fiind faptul că cel din urmă intimat pârât menționat mai sus a redobândit bunul în litigiu în condițiile în care era căsătorit în regimul comunității legale de bunuri, fără convenție matrimonială, cu persoana chemată în judecată prin precizarea de acțiune, V. C.. În această situație, instanța de fond, chiar din oficiu, trebuia să constate intervenită transmisiunea convențională a calității procesuale pasive și să citeze această persoană ca parte în proces.
Pe de altă parte, considerăm că instanța trebuia să aibă în vedere împrejurarea că ea însăși a pus în vedere părții recurente să-și precizeze cadrul procesual, iar intimații I. fuseseră de acord cu amânarea cauzei pentru acest motiv, deci implicit cu precizarea de acțiune. De altfel, aceștia din urmă nu erau vizați decât de ultimul petit din precizarea de acțiune, deci pentru celelalte nu aveau interes să formuleze opoziție. În ceea ce privește acel ultim capăt de cerere privind revendicarea imobilului în litigiu, apreciem că acesta nu este decât o precizare a solicitării de repunere a părților în situația anterioară emiterii actelor ce se cer a fi anulate, care se regăsește în cuprinsul acțiunii introductive de instanță. Mai mult decât atât, considerăm că este în interesul tuturor părților din proces ca instanța să rezolve în cadrul aceluiași litigiu toate cererile părților pentru a se pune capăt definitiv situației litigioase.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art.312 alin.1,2,3,și 5 Cod procedură civilă, coroborat cu art.304 pct.9 Cod procedură civilă,tribunalul va admite recursul dedus judecății, va înlătura dispoziția de respingere a precizării de acțiune, cuprinsă în încheierea ședinței publice din 29.11.2012, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, care va proceda la analizarea tuturor cererilor deduse judecății ca urmare a precizării cadrului procesual de către reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul reclamant V. I. în contradictoriu cu intimații pârâți V. N., V. M., V. M., I. A. I. și I. A. împotriva sentinței civile nr.74/24.01.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ și în consecință:
Înlătură dispoziția de respingere a precizării de acțiune, cuprinsă în încheierea ședinței publice din 29.11.2012.
Casează sentința civilă nr. 74/24.01.2013, pronunțată de Judecătoria Zărnești și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică de azi, 17.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. B. L. S. P. M.
Grefier,
V. D.
Redactat/P.M./10.01.2014
Tehnoredactat/V.D./20.01.2014/2 ex
Jud fond M. M.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1341/2013.... | Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... → |
|---|
