Contestaţie la executare. Hotărâre din 25-09-2013, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-09-2013 în dosarul nr. 30161/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Decizia civilă nr. 1079/R
Ședința publică de la 25 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. I.
Judecător M. I. I.
Grefier E. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta contestatoare împotriva sentințe civile nr. 3758/05.03.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._/197/2012 de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatul N. E., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 10.09.2013, în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, când s-au pus concluzii conform încheierii de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 18.09.2013, iar apoi pentru prezentul termen de judecată, când în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3758/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, s-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatoarea G. L. în contradictoriu cu intimatul N. E.. S-a respins de asemenea, cererea contestatoarei privind obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
La data de 28.03.2012 între intimat în calitate de împrumutător și debitorul –împrumutat Kun Ladislau s-a încheiat Contractul de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1819/28.03.2012 (f. 20-21) prin care intimatul N. l-a împrumutat pe Kun Ladislau cu suma de 7.150 euro, împrumut cu titlu oneros, purtător de dobândă debitorul garantând restituirea împrumutului cu o ipotecă asupra situat în municipiul B., ., ., înscris în CF_ B., nr. top 7562/1/42.
Împrumutul trebuia restituit până la data de 28.06.2012, conform înțelegerii părților.
La data de 04.04.2012 prin Încheierea nr._/04.04.2012 dată de OCPI B. în dosarul_/30.03.2012 s-a dispus intabularea în CF a dreptului de ipotecă în favoarea intimatului asupra imobilului mai sus arătat, iar din extrasul de CF nr._/30.03.2012 privind CF_ B., nr. top 7562/1/42 (f. 24) reiese cu certitudine că dreptul a fost înscris în favoarea creditorului intimat.
La data de 22.08.2012 debitorul Kun Ladislau vinde contestatoarei imobilul ipotecat, astfel cum reiese din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2585/22.08.2012 la BNP T. V. și B. D. (f 7-9), vânzarea fiind făcută (conform mențiunilor din contract) în baza extrasului de CF eliberat sub nr._/17.08.2012 al ANCPI-OCPI B..
În cuprinsul contractului mai sus arătat, vânzătorul nu declară că imobilul ce se vinde este liber de sarcini (clauze tip în contractele autentificate), ci doar că situația imobilului este cea reflectată de extrasul de carte funciară depus, ca atare, cel puțin vânzătorul cunoștea exact ce vinde. În baza acestui contract, contestatoarea și-a intabulat dreptul de proprietate, astfel cum reiese din Încheierea de CF nr._/29.08.2012 (f. 10) și extrasul de CF aferent (f. 12).
Întrucât împrumutatul nu a restituit suma împrumutată la termen, intimatul creditor a formulat cerere de declanșare a executării silitre, fiind deschis dosarul execuțional nr. 634/16.10.2012 al B. T. C. T., executarea silită a Contractului de împrumut cu garanție imobiliară autentificat sub nr. 1819/28.03.2012 fiind încuviințată prin Încheierea Ședinței Camerei de Consiliu din data de 24.10.2012 (f 29) .
La data de 02.11.2012 executorul judecătoresc întocmește Procesul verbal de stabilire a cheltuielilor de executare (f. 30), Procesul verbal de situație (f. 31) și somația (f. 32), în ultimele două acte fiind indicat ca fiind urmărit, din eroare, imobilul în care debitorul are domiciliul și nu cel ipotecat, eroare îndreptată de executor conform Procesului verbal din data de 21.11.2012 (f .41), fiind întocmit un nou Procesul verbal de situație (f. 42) și o nouă somație (f. 45). Somația a fost emisă în contradictoriu cu debitorul Kun Ladislau, care este persoana împrumutată și care a și constituit garanția imobiliară. În vederea stabilirii prețului de vânzare a imobilului ipotecat executorul a convocat debitorul la sediul B., pentru data de 17.12.2012, date fiind dispozițiile art. 411 alin. 3 și ale art. 500 alin. 2 din C. .
Somația și Procesului verbal din data de 21.11.2012 au fost comunicate debitorului atât la domiciliu, cât și pe adresa imobilului ipotecat (f 48) procedura de comunicare fiind efectuată prin afișare.
La data de 17.12.2012, debitorul Kun Ladislau depune la B. o adresă (f. 50) prin care aduce la cunoștință executorului că nu mai este proprietarul imobilului, astfel nu mai poate stabilii evaluarea imobilului. Prin procesul verbal din data de 17.12.2012 (f. 51) executorul procedează la numirea unui expert pentru stabilirea prețului imobilului ipotecat.
Referitor la susținerile contestatoarei în sensul că Procesul verbal de situație este nul întrucât ar fi fost încheiat cu încălcarea prevederilor art. 496 din C., că Raportul de evaluare întocmit de expert este nul pentru încălcarea art. 411 alin. 3 teza a II-a din C. și că publicația de vânzare este nulă întrucât nu a fost adusă la cunoștința contestatoarei instanța a reținut următoarele:
La data depunerii prezentei contestații singurele acte de executare existente în dosarul execuțional erau cele arătate anterior. Calitatea de debitor a obligației de restituire a împrumutului garantat cu ipoteca asupra imobilului aparținând în prezent contestatoarei, aparține lui Kun Ladislau.
Întrucât contestatoarea nu are calitate de debitoare și nici nu este personal obligată pentru creanța ipotecară, aceasta nu trebuia să fie somată în nicio calitate, obligația executorului în ceea ce privește dobânditorul unui imobil ipotecat, fiind cea instituită în art. 500 alin. 3 din C. privind vânzarea la licitație a imobilului când executorul începe procedura de vânzare și când are obligația de a „cere biroului de carte funciară să-i comunice drepturile reale și alte sarcini care grevează imobilul urmărit”, iar „Titularii acestor drepturi vor fi înștiințați despre executare și vor fi citați la termenele fixate pentru vânzarea imobilului.”
În cauza dedusă judecății, la data depunerii contestației nu se ajunsese în această fază a executării silite.
Ca atare, executarea silită începută de executorul judecătoresc s-a efectuat cu respectarea dispozițiilor art. 387 C., fiind somat debitorul, nefiind invocate în cauză dispozițiile art. 492 alin. 2 din C., iar conform art. 492 alin. 3 din C. Încheierea prin care s-a dispus notarea în cartea funciară a somației de începere a urmăririi silite trebuia comunicată proprietarului de către OCPI, cum s-a și făcut în cauză (f 38-39) .
Identificarea imobilului s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 496 din C. conform cărora „În vederea identificării imobilului urmărit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta și va încheia un proces-verbal de situație. Procesul-verbal va cuprinde, pe lângă datele prevăzute la art. 504 alin. 1 pct. 1 - 3, 5, 6 și 14, și descrierea cât mai amănunțită a imobilului urmărit”, iar faptul că executorul nu a intrat în imobil neputând constitui motiv de nulitate sau anulare a procesului verbal întocmit în condițiile în care nu prin procesul verbal s-a stabilit valoarea imobilului, ca și preț de pornire pentru viitoarea licitație.
În ceea ce privește raportul de evaluare, acesta nu a fost depus în cauză, însă din actele de executare depuse reiese că executorul a respectata dispozițiile art. 411 alin. 3 teza a II-a din C. întrucât l-a convocat pe debitor în vederea stabilirii valorii și întrucât acesta nu s-a prezentat a fost numit un expert.
Referitor la publicația de vânzare, acest act de executare nu era întocmit la data introducerii prezentei contestații și nici nu s-a completat contestația la executare cu o cerere privind anularea acestui act, fiecare act de executare putând fi contestat pe cale separată. Însă, chiar în ipoteza în care contestatoarea nu ar fi fost citată pentru termenul de licitație, astfel cum prevăd dispozițiile art. 500 alin. 3 teza a II-a din C., sancțiunea nu este nulitatea publicației de vânzare, act premergător licitației și în cuprinsul căreia nu trebuie indicat dobânditorul unui bun ipotecat aflat în faza de executare.
În cauza dedusă judecății bunul supus executării silite era grevat de o ipotecă convențională la data la care debitorul l-a înstrăinat contestatoarei .
Conform art. 2343 din Legea nr. 287/2009 privind Noul cod civil „Ipoteca este un drept real asupra bunurilor mobile sau imobile afectate executării unei obligații”, drept care subzistă atâta timp cât există obligația pe care o garantează și care îi conferă creditorului ipotecar drept de urmărire a bunului în mâna oricui ar trece, astfel cum prevăd dispozițiile art. 2344 și 2345 alin. 1 din Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil.
Potrivit dispozițiilor art. 2361 din Legea nr. 287/2009 privind Noul Cod Civil „Cel care dobândește un bun ipotecat răspunde cu acel bun pentru toate datoriile ipotecare. Dobânditorul bunului ipotecat se bucură și, după caz, este ținut de toate termenele de plată de care beneficiază sau este ținut și debitorul obligației ipotecare.
(2) Dacă dobânditorul bunului ipotecat nu stinge creanța ipotecară, creditorul poate începe urmărirea silită asupra bunului, în condițiile legii”.
Ca atare, în cauza dedusă judecății, având ca obiect contestație la executare, nu interesează dacă contestatoarea a fost de bună sau de rea credință sau modul în care a cumpărat, ori presupusele neglijențe ale funcționarului de la OCPI, în condițiile în care în cartea funciară ipoteca era înscrisă înainte de vânzarea imobilului prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2585/22.08.2012 la BNP T. V. și B. D..
Intimatul nu a contestat calitatea de proprietară a contestatoarei și nici efectele înscrierii dreptului acesteia de proprietate, fiind evident că aceasta este proprietara imobilului executat silit, însă obiectul acțiunii de față îl reprezintă o contestație la executare și nu o acțiune în garanție pentru evicțiune în care să se analizeze buna sau reaua credință a cocontractanților din contractul de vânzare cumpărare. În situația în care contestatoarea intenționează să păstreze bunul, pot consemna sumele necesare acoperirii creanței garantate ce se urmăresc, având dreptul la acțiune împotriva debitorului vânzător.
Ipoteca, ca și garanție reală și o obligație propter rem, nu a încetat să existe asupra imobilului din momentul intabulării dreptului în cartea funciară, fiind evident că intimatul nu a avut nici un interes ca această ipotecă să nu apară în evidențele de CF la momentul vânzării imobilului către contestatoare, astfel o eventuală „fraudă” sau neglijență l-ar avantaja pe debitorul obligației, Kun Ladisalu, cu privire la care contestatoarea s-a mărginit să păstreze tăcerea, din actele depuse reieșind că aceasta avea domiciliul stabilit în imobilul ipotecat dinainte de a-l cumpăra, ceea ce instituie o prezumție că, cel puțin, se cunoștea cu debitorul dinainte ca acesta să îi vândă apartamentul în care avea stabilită adresa de domiciliu (contractul de vânzare – cumpărare – fila 10).
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs contestatoarea G. L., solicitând admiterea recursului și rejudecând cauza, modificarea în tot a sentinței civile atacate, în sensul admiterii contestației la executare, astfel cum a fost formulată.
În temeiul art. 300 alin. 2 și 3 și art. 403 alin.1 Cod proc. civ., recurenta a solicitat suspendarea executării silite din dosarul execuțional nr. 634/2012, în ceea ce privește executarea imobilului situat în mun. B., ., ., înscris în CF nr._ B., cu nr. top 7562/1/42, până la soluționarea irevocabilă a cauzei. Cu cheltuieli de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta contestatoare arată că, la data de 21.11.2012 B.E.J. T. C. T. a trimis pe adresa sa, dar pe numele debitorului Kun Ladislau somația prin care, în termen de 15 zile de la data primirii, debitorul trebuia să achite suma de 7.406,70 euro, în caz contrar, garsoniera proprietatea sa urmând a fi vândută la licitație publică, deși recurenta susține că nu a garantat cu acest imobil pentru nimeni.
Recurenta arată că potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentic, a cumpărat imobilul mai sus descris, liber de sarcini, așa cum atesta și extrasul de carte funciară solicitat de notarul public.
Mai mult, după perfectarea actelor, acest imobil a fost înscris în cartea funciară pe numele său, eliberându-i-se încheierea nr._/2012. Totodată, s-a emis și un extras de informare pe numele recurentei, de asemenea liber de sarcini. Cu toate acestea, ulterior după ce a solicitat un alt extras, i s-a eliberat unul care era notată o ipotecă în favoarea numitului N. E..
Conducerea OCPI B. a informat-o că fostul proprietar avea o ipotecă și din eroarea angajaților OCPI a fost omisă la eliberarea extrasului de autentificare pentru cumpărare, dar ulterior, angajații de la OCPI dându-și seama de greșeală, fără acordul recurentei proprietare, au înscris în mod netemeinic și nelegal o ipotecă asupra imobilului său, în condițiile în care recurenta este o cumpărătoare de bună credință.
Recurenta susține că, în situația în care exista o ipotecă de care funcționarii de la OCPI nu au ținut cont, răspunderea civilă pentru această eroare nu este a sa, ci a funcționarilor OCPI.
În temeiul art. 14 alin. 2 NCC „buna credință se prezumă până la proba contrară”, în ceea ce privește executarea silită a imobilului proprietatea sa, recurenta susține că această stare este ilegală, mai ales că executorul avea obligația să o înștiințeze în mod direct despre începerea executării silite și nu să ia cunoștință despre aceasta prin intermediul somațiilor trimise fostului proprietar.
Raționamentul juridic pe baza căruia instanța de fond a ajuns la concluzia respingerii contestației la executare este unul total eronat.
Astfel, instanța interpretând greșit actul juridic dedus judecații a schimbat înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, reținând în mod netemeinic faptul că recurenta ar fi cumpărat imobilul cu sarcini și că, în cuprinsul Contractului de vânzare - cumpărare vânzătorul Kun Ladislau ar fi declarat că „imobilul ce se vinde este liber de sarcini (clauze tip în contractele autentificate)”.
Concluziile instanței de fond sunt de neînțeles, atât timp cât extrasul de carte funciară din 17.08.2012 solicitat de notarul public, prevede cât se poate de clar la foaia privitoare la sarcini că este liber de sarcini sau procese iar în cuprinsul Contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2585/22.08.2012, la fila 1 paragraful 4 vânzătorul precizează în mod expres că apartamentul nu are nici sarcini si nici procese, sau vicii ascunse, nu a făcut obiectul niciunui litigiu tabular sau extratabular, cu privire la proprietate, compunere sau vecinătăți iar vânzătorul nu a încheiat nici o convenție cu privire la situația sa juridică, împrejurare care dovedește superficialitatea de care a dat dovadă instanța în aprecierea și evaluarea probelor.
Recurenta arată în continuare că, dovada bunei sale credințe e întărită de faptul că imediat și necondiționat a formulat plângere penală împotriva funcționarilor de la OCPI care i-au grevat în imobilul cu o ipotecă în condițiile în care a cumpărat un imobil liber de sarcini și nu a garantat pentru nimeni, motiv pentru care s-a și dispus începerea urmăririi penale pentru infracțiunea de neglijentă în serviciu.
Recurenta apreciază că prima instanță a respins în mod eronat solicitarea sa de a se considera nule actele efectuate în dosarul execuțional, pentru lipsa comunicării acestora către recurentă.
Având în vedere faptul că imediat după data la care a fost încuviințată executarea silită împotriva imobilului proprietatea sa a depus la Biroul Executorului Judecătoresc dovada că are calitatea de actuală proprietară a imobilului în litigiu, moment în care s-a solicitat de B. un nou extras de CF în care contestatoare are calitatea de proprietară, iar debitorul pierzându-și această calitate la momentul intervenirii contractului de vânzare-cumpărare, recurenta consideră că se impunea să i se comunice toate formele de executare existente la dosar, cu atât mai mult cu cât ea era persoana care urma a fi executată și care era prejudiciată.
Recurenta contestatoare arată că nu a fost înștiințată despre evaluarea imobilului, aflând despre acest fapt din cuprinsul Publicației de vânzare din data de 14.02.2013, în raportul de Expertiză menționându-se în mod total eronat că proprietatea ce urmează a fi evaluată în vederea executării silite este a debitorului Kun Ladislau, în condițiile în care ea a cumpărat acest imobil liber de sarcini.
Prima instanță a interpretat greșit prevederile art. 2361 din N.C.civ., deoarece, aceste dispoziții legale sunt aplicabile în situația în care, conform art. 2346 coroborat cu art. 2347 alin. 1 N.C.Civ. ipoteca a fost înscrisă în registrele de publicitate. Or, la momentul la care a intervenit contractul de vânzare cumpărare, în Cartea Funciară nu exista o ipotecă înscrisă pe acest imobil.
Chiar dacă ar fi existat anterior o ipotecă, iar aceasta din eroare a fost omisă a se insera în Cartea Funciară nu este culpa recurentei, aceasta fiind un cumpărător de bună credință, care a cumpărat un imobil liber de sarcini.
Cu privire la suspendarea executării hotărârii judecătorești atacate, se arată că, la data de 10 aprilie 2013, la sediul B.E.J. T. C. T., a avut loc licitația pentru vânzarea imobilului său, imobil care a fost adjudecat la prețul de 77.000 lei, aproape prețul de pornire al licitației, întocmindu-se în acest sens Procesul verbal de licitație.
Având în vedere acest aspect, dar și faptul că nu s-a întocmit actul de adjudecare, iar potrivit art. 518 C.pr.civ. prin actul de adjudecare se transmite proprietatea imobilului către adjudecatar, astfel că executarea silită nu s-a încheiat, se apreciază că, în temeiul art. 300 alin. 2 și 3, art. 403 alin. 1 C.pr.civ. suspendarea executării silite din Dosarul execuțional nr. 634/2012, este admisibilă, până la soluționarea irevocabilă a cauzei, caz în care, executorul urmând să procedeze la întocmirea sau nu a actului de adjudecare după soluționarea recursului, în funcție de soluția ce se va da în recurs.
În caz contrar, recurenta arată că ar pierde imobilul proprietatea sa în condițiile în care a cumpărat un imobil liber de sarcini și nu am garantat pe nimeni.
Urgența și prevenirea unei pagube iminente constau în faptul că vânzarea imobilului ar urma să fie perfectată până la soluționarea prezentului recurs, iar o eventuală întoarcere a executării ar fi anevoioasă și costisitoare.
Caracterul vremelniciei este îndeplinit, prin faptul că suspendarea silită ar dăinui până la soluționarea recursului.
Neprejudecarea fondului este îndeplinită, în condițiile în care prin această suspendare nu se soluționează cauza.
Recipisa de consemnare a cauțiunii ._ și chitanța sunt depuse în original în dosarului nr._ al Judecătoriei B., iar în plus, s-a plătit o a doua cauțiune care este depusă la Tribunalul B..
Intimatul creditor N. E. nu a depus întâmpinare în recurs.
Prin încheierea ședinței Camerei de Consiliu din data de 19.06.2013 s-a dispus suspendarea executării silite începute în dosarul execuțional nr. 634/2012 al B.E.J. T. C. T., până la soluționarea prezentului recurs, pentru considerentele reținute în cuprinsul acesteia (f. 67).
În recurs s-au depus înscrisuri.
Recursul este legal timbrat.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Din înscrisurile depuse la dosarul de fond, respectiv din copia încheierii de carte funciară nr._/04.04.2012, din dosarul nr._/30.02.2012 și din extrasul de carte funciară pentru informare eliberat la data de 30.03.2012 (f. 23 – 24), rezultă că înscrierea ipotecii în favoarea creditorului N. E. s-a realizat anterior vânzării imobilului supus executării silite, către contestatoarea G. L.. Astfel, în pofida eliberării unui extras de carte funciară pentru imobil anterior încheierii contractului de vânzare – cumpărare între debitorul Kun Ladislau și contestatoare, potrivit căruia imobilul supus executării silite figura liber de sarcini, în realitate imobilul era grevat de dreptul de ipotecă înscris în favoarea creditorului N. E. pentru suma de 7.150 euro, în temeiul contractului de garanție imobiliară, accesoriu contractului de împrumut încheiat între creditor și debitorul Kun Ladislau, ambele autentificate sub nr. 1819/28.03.2012 (f. 6 dos. fond).
În consecință, la momentul încheierii contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 2585/22.08.2012 la BNP T. V. și B. D. (f. 7-9), între contestatoare și debitor, cu privire la imobilul supus executării silite, acesta era ipotecat, ipoteca fiind înscrisă în cartea funciară, chiar dacă în conținutul extrasului de CF eliberat sub nr._/17.08.2012 al ANCPI-OCPI B. anterior vânzării, menționarea ipotecii fusese omisă.
Eventualele abuzuri sau nelegalități comise de funcționarii Biroului de cadastru și publicitate imobiliară B., cu ocazia eliberării unui extras de carte funciară neconform cu înscrierile efectuate în cartea funciară, nu pot afecta înscrierea valabilă a dreptului de ipotecă în favoarea creditorului și efectele acestuia, respectiv dreptul de a solicita executarea silită în temeiul ipotecii.
Buna credință a contestatoarei – cumpărătoare a imobilului ipotecat, în sensul că nu ar fi cunoscut despre ipotecarea anterioară a imobilului, nu are relevanță în cauză și nu poate fi opusă creditorului, titular al dreptului real de ipotecă care și-a conservat dreptul prin înscriere în cartea funciară anterior vânzării imobilului de către debitor. Aceasta are posibilitatea de a acționa împotriva persoanelor vinovate de emiterea unui extras de carte funciară pentru informare, necorespunzător înscrierilor reale operate în cartea funciară. În acest sens, contestatoarea a și formulat o plângere penală, în urma căreia, în dosarul penal nr._/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria B. s-a dispus începerea urmăririi penale față de lucrătorul de carte funciară care a emis extrasul de carte funciară de autentificare nr._/17.08.2012, în baza căruia s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat, între debitorul Kun Ladislau și contestatoarea G. L. (f. 33 dos. recurs).
Astfel, potrivit art. 2360 Noul Cod civil, creditorul ipotecar poate urmări bunul ipotecat în orice mână ar trece, fără a ține seama de drepturile reale constitute sau înscrise după înscrierea ipotecii sale.
În consecință, motivele de recurs relative la greșita interpretare a actului juridic dedus judecății și la greșita interpretare a legii de către prima instanță, sunt nefondate.
În ceea ce privește omisiunea executorului judecătoresc de a proceda la comunicarea către contestatoare a actelor de executare pe care le-a efectuat, Tribunalul reține că acest aspect nu atrage nulitatea executării silite, câtă vreme contestatoarea a avut posibilitatea de a formula prezenta contestație la executare și de a critica actele de executare silită. De altfel, prima instanță a reținut în mod corect faptul că recurenta contestatoare nu are calitatea de debitoare în dosarul execuțional, neavând această calitate nici în contractul de împrumut și de garanție imobiliară, precum și incidența art. 500 alin. 3 Cod proc. civ.
Recurenta susține că executorul judecătoresc trebuia să o încunoștiințeze despre evaluarea imobilului proprietatea sa, în vederea vânzării acestuia la licitație publică, însă Tribunalul observă că această critică este fără finalitate, deoarece recurenta nu invocat prin contestația la executare formulată, chestiuni concrete vizând evaluarea imobilului, nu a contestat valoarea imobilului stabilită în cadrul executării silite.
Pe cale de consecință, instanța de fond a analizat temeinic și în amănunțime, toate motivele invocate de contestatoare, făcând trimitere în mod corect la dispozițiile legale incidente în cauză.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul declarat de contestatoarea G. L. urmează a fi respins ca nefundat, iar sentința civilă va fi menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTGE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta contestatoare G. L. împotriva sentinței civile nr. 3758/05.03.2013 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.09.2013
Președinte, C. R. | Judecător, A. I. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, E. M. |
Detașată la Judecătoria B., semnează
Grefier șef Secția I Civilă, I. M.
Red. C.R./06.02.2014
Tehnored. M.D../06.02.2014
- 2 ex. -
Jud. fond: L. S.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 61/2013.... | Reziliere contract. Decizia nr. 1501/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
