Contestaţie la executare. Decizia nr. 771/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 771/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 4076/62/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 771/R/2013
Ședința publică de la 30 Mai 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE L. S.
JUDECĂTOR P. M.
JUDECĂTOR A. B.
Grefier V. D.
Pe rol fiind judecarea cererii de revizuire formulată de revizuenta ., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata - contestatoare T. V., împotriva Deciziei civile nr.382/R/2013 pronunțată de Tribunalul B., în dosarul civil nr._/197/2011.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care,
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.05.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea de revizuire înregistrată sub nr._ revizuienta . a solicitat în contradictoriu cu intimata T. V. revizuirea deciziei civile nr. 382/R/14.03.2013 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul nr._/197/2011, în sensul respingerii recursului formulat de recurenta contestatoare T. V. împotriva sentinței civile nr._/15.10.2012 a Judecătoriei B..
În motivarea cererii revizuienta arată că aceasta se întemeiază pe descoperirea de înscrisuri noi la data de 15.04.2013, esențiale pentru soluționarea cauzei, ce nu au putut fi înfățișate din cauza unor împrejurări mai presus de voința autoarei prezentului demers judiciar.
Considerentul ce a stat la baza pronunțării deciziei atacate este dat de faptul că instanța a reținut că prevederile pct. 4.11 din Condițiile generale de creditare trebuie interpretate coroborat cu dispozițiile art. 8.1 și 8.3 din aceleași Condiții generale de creditare, aceste din urmă prevederi reglementând cazul de culpă pentru neexecutarea oricărei obligații contractuale și că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei rezultă că cedentul BCR a înțeles să continue raporturile contractuale cu debitoarea-recurentă fără a se face dovada intenției sale de a rezilia contractul. Tribunalul a reținut că în mod greșit că Banca a considerat creditul scadent anticipat, neputându-se vorbi despre o declarare a scadenței anticipate, din moment înscrisurile atașate la dosarul cauzei nu probează acest fapt.
Revizuienta învedează instanței că pentru termenul de judecată din data de 28.02.2013 nu i-au fost comunicate motivele de recurs și că a solicitat un nou termen pentru a lua cunoștință de aceste motive. De asemenea, a observat că motivul principal pentru care a fost formulată cererea de recurs a fost acela că recurenta-contestatoare invocă neîndeplinirea condiției exigibilității creanței pentru care a fost demarată procedura de executare silită. A solicitat instanței un nou termen pentru pregătirea apărării și emiterea unei adrese către BCR în vederea depunerii notificării privind declararea scadenței anticipate.
La data de 28.02.2013 a formulat Adresa nr. 548 prin care a solicitat Băncii notificarea privind declararea scadenței anticipate precum și avizul de însoțire a mărfii din care să rezulte că notificarea a fost trimisă recurentei-contestatoare.
Înscrisurile de care înțelege să se folosească sunt notificările privind declararea scadenței anticipate a creditului abia la data de 15.04.2013, dată ulterioară pronunțării Deciziei criticate.
Așa cum rezultă din Notificarea nr._ din data de 09.03.2009, recurentei-contestatoare i-a fost adus la cunoștință faptul că nu a respectat obligațiile în mod ferm asumate prin Contractul de credit și că înregistrează în evidențele băncii o datorie totală de 515,3 Euro.
De asemenea, recurentei-contestatoare i-a fost pus în vedere faptul că dacă în termen de 15 zile lucrătoare de la trimiterea notificării nu achită suma restantă întreaga creanță va fi considerată de drept exigibilă, întregul sold fiind declarat scadent anticipat.
Revizuienta apreciază că o astfel de notificare respectă prevederile contractuale referitoare la declararea scadenței anticipate menționate în Decizia atacată, respectiv 8.1 și 8.3 din Condițiile generale de creditare.
În ce privește decizia cedentului BCR de a declara scadența anticipată a creditului, revizuienta consideră că aceasta rezultă în mod concret din notificarea transmisă precum și din comportamentul avut ulterior.
Având în vedere actele noi depuse la dosarul cauzei, precum și faptul că acestea emană de la BCR, care nu este parte în prezenta cauză, se solicită admiterea cererii de revizuire.
Cererea este timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 1,5 lei timbru judiciar.
Analizând cererea de revizuire în raport de motivele invocate, instanța constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._ din 15.10.2012, pronunțată de Judecătoria B., au fost respinse cererea de suspendare a executării silite și contestația la executare formulată de contestatoarea T. V. în contradictoriu cu intimata ., ca fiind neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, Judecătoria B. a reținut că, la data de 04.03.2011, s-a înregistrat la B. M. M. I., cererea de executare silită formulată de creditoarea ., împotriva debitorilor T. V., T. B., T. L. M., T. A., Vaszi Atila, în baza contractului de credit nr._/30.07.2007, încheiat cu BCR SA, pentru suma de 56.951,10 euro.
Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar, rezultă faptul că încă din anul 2009, s-a procedat la cesionarea către intimată a creanței deținute de BCR SA împotriva debitoarei în baza contractului de credit, ca urmare a declarării scadentei anticipate a acestuia, în urma nerespectării obligației de a achita împrumutul conform graficului de rambursare.
Instanța de fond a reținut că prin încheierea pronunțată de Judecătoria B., la data de 21.03.2011 ( f. 183 ) vol II), s-a admis cererea de încuviințare a executării silite, în baza contractul de credit menționat.
La data de 07.04.2011, s-a comunicat contestatoarei somația imobiliară, titlul executoriu, procesul verbal prin care au fost stabilite cheltuielile de executare, conform dovezii de primire de la f. 189.
Instanța a reținut faptul că, prin prezenta contestație, contestatoarea invocă faptul că suma pentru care s-a solicitat încuviințarea executării silite nu este rezultatului unui mod de calcul care să îi fie comunicat, astfel încât aceasta nu cunoaște dacă aceasta este corect calculată, în condițiile in care suma împrumutată este de 54.000 euro, iar suma pusă în executare este de 56.951,10 euro, fiind așadar vorba de o diferență de 2951 Euro.
Instanța a constatat faptul că, în cauză, contestatoarea nu a invocat în mod concret care este suma care consideră că ar trebui să facă obiectul executării silite, în condițiile în care a trecut un interval de 2 ani de la data cesiunii până la data formulării cererii de executare, iar contestatoarea nu a achitat debitul.
S-a reținut că plățile efectuate de aceasta, din data de 03.10._11, în cuantum de 1983 euro au fost efectuate după data înregistrării cererii de executare silită, și ar putea fi avute în vedere ca plăti efectuate de bună voie în contul sumei executare silit, la fel ca și sumele executate prin poprire, și care urmează a fi scăzute din debitul ce urmează a fi executat silit.
Au fost reținute dispoz.art. 399 C.p.civ. și ale art. 401 alin. 1 ind. 1 C.p.civ.
Instanța a reținut că intimata a prezentat în răspunsul la precizare care este modalitatea de calcul al sumei pentru care s-a pornit executarea silită, respectiv prin aplicarea dobânzii contractuale până la momentul formulării cererii de executare silită, conform prevederilor cuprinse în pct. 5 teza a II-a din contract, coroborat cu art. 2.4 din condițiile generale de creditare.
Întrucât contestatoarea nu a indicat care ar fi o altă modalitate de calcul a sumei care urmează să fie executată silit, la data formulării cererii de executare silită și nici în cuprinsul solicitării de încuviințare a probei cu expertiza tehnică contabilă nu este indicată care ar fi teza probatorie și obiectivele acestui mijloc de probă, instanța a reținut faptul că nu există motiv de anulare a actelor de executare.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, contestatoarea T. V. prin care a solicitat casarea cu reținere, iar pe cale de consecință, admiterea contestației la executare așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, recurenta contestatoare a arătat, în esență, că în mod greșit instanța de fond nu i-a încuviințat proba cu expertiză tehnică specialitatea contabilitate, în condițiile în care înscrisurile depuse de intimata creditoare nu sunt lămuritoare și suficiente pentru justa soluționare a cauzei. A precizat că nu se poate discuta despre exigibilitatea în tot a obligației atâta vreme cât perioada de creditare era de 300 luni.
Recurentul contestatoare a mai arătat că instanța de fond a schimbat natura și înțelesul motivelor care au stat la baza contestației. Astfel, suma pentru care s-a solicitat încuviințarea executării silite nu este rezultatul unui mod de calcul care să îi fi fost comunicat. În articolul din Anexa contractului de credit, teza a II-a, se face vorbire despre faptul că în cazul liniilor de credit, împrumutatul va lua cunoștință de modificarea dobânzii anuale, precum și de graficul de rambursare actualizat prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire sau extras de cont eliberat în mod gratuit, niciuna dintre cerințe neregăsindu-se la dosarul cauzei.
În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispoz. art. 304 pct. 8 și 9C.p.civ.
Recursul a fost legal timbrat cu taxă judiciară de timbru în valoare de 97 lei și timbru judiciar de 3 lei (f.26).
La data de 05.02.2013, prin serviciul Registratură al instanței, recurenta contestatoare a depus o precizatoare a motivelor de recurs, punctul trei reprezentând o dezvoltare a punctului doi din cererea de recurs inițială, potrivit încheierii de ședință de la termenul din data de 14.02.2013 (f.117).
În motivare, recurenta contestatoare a învederat că potrivit art. 8.3 din Condițiile generale aplicabile contractului de credit, în cazul în care împrumutatul nu își îndeplinește obligațiile contractuale, banca era îndreptățită să emită o notificare în acest sens, iar dacă în acest termen de 15 zile de la emiterea notificării, împrumutatul nu se conforma, întregul credit ar fi devenit scadent. A precizat că, niciodată, intimata sau BCR nu au emis o astfel de notificare, așa încât creditul nu poate fi declarat scadent integral, singurul mod de calcul al obligațiilor fiind scadențarul semnat la începutul contractului.
Recurenta a mai menționat că a achitat deja peste 21.000 Euro din credit, intenționând continuarea acestui lucru. A precizat că a achitat la timp datoriile, cu excepția perioadei din vara anului 2008, remediată prin plățile din octombrie 2008.
În apărare, intimata nu a depus întâmpinare, cu respectarea termenului legal peremptoriu prevăzut de art. 308 al. 2 C.p.civ., fiind decăzută din acest drept, la termenul din data de 28.02.2013, conform considerentelor consemnate în încheierea de ședință de la termenul menționat.
În recurs, nu s-au depus înscrisuri noi.
Prin decizia civilă nr. 382/R/14.03.2013, atacată pe calea extraordinară a revizuirii, Tribunalul B. a admis recursul declarat de către recurenta contestatoare T. V. împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 15.10.2012 de Judecătoria B., pe care a modificat-o în tot în sensul că:
A admis contestația la executare formulată de contestatoarea T. V. în contradictoriu cu intimata .;
A anulat executarea silită pornită împotriva contestatoarei de intimată în dosarul execuțional nr.106/2011 al B. M. M. I.;
A obligat intimata la plata către recurenta contestatoare a sumei de 919 lei reprezentând cheltuieli de judecată pentru fond și recurs, din care suma de 620 lei onorariu de avocat în recurs, suma de 299 lei reprezentând taxa judiciară de timbru de 194 lei aferentă fondului procesului, 97 lei aferentă prezentului recurs și timbre judiciare de 5 lei pentru fond și 3 lei pentru recurs.
La adoptarea acestei decizii Tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
La data de 30.07.2007, între BCR SA, în calitate de împrumutător și recurenta contestatoare T. V., în calitate de împrumutat, s-a încheiat contractul de credit bancar pentru persoane fizice, nr._ (f. 111-116 vol. II dosar de fond), având ca obiect suma de 54.000 Euro, reprezentând maxicredit cu ipotecă cu dobândă fixă pe un an pentru nevoi personale, sumă rambursabilă în 300 luni, conform graficului de rambursare anexă la contract.
În executarea acestui contract, recurenta contestatoare și-a îndeplinit obligația lunară care îi revenea de a achita rata aferentă, în cuantumul determinat conform graficului de rambursare, astfel cum rezultă din înscrisurile atașate la dosarul cauzei, reprezentând ordine de încasare numerar, până în luna septembrie 2008, însăși recurenta contestatoare recunoscând această situație de fapt, necontestată, de altfel, de către intimată.
Astfel, conform înscrisului aflat în copie simplă la fila 40 din vol.II al dosarului de fond, rezultă că, la data de 29.08.2008, recurenta contestatoare a achitat suma de 500 euro reprezentând rată credit, după care în luna septembrie, nu a mai plătit.
Ulterior acestei luni, în octombrie 2008, recurenta contestatoare a făcut dovada achitării sumei de 1.983 Euro, astfel: la data de 03.10.2008, a achitat suma de 100 Euro; la 06.10.2008, a plătit suma de 1.200 euro; la 13.10.2008, a achitat 213 euro; la data de 15.10.2008, a plătit 170 Euro, iar la data de 27.10.2008, a plătit 300 Euro, conform înscrisurilor aflate la filele 41-45 din vol. II dosar de fond. De asemenea, recurenta contestatoare a făcut dovada achitării lunare a ratelor de credit către creditorul cedent BCR SA până în prezent, conform înscrisurilor atașate la dosar. Prin urmare, în raport cu aceste înscrisuri, se remarcă faptul că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că recurenta contestatoare a achitat suma de 1983 Euro în anul 2011, ulterior înregistrării cererii de executare silită, critica recurentei contestatoare fiind, așadar, întemeiată.
Niciodată până în data de 07.07.2010, când recurenta contestatoare și coplătitorii contractuali au fost notificați de către intimata . (f.106 vol.II dosar fond) cu privire la cesionarea creanței de către împrumutătorul BCR SA, aceasta nu a aflat despre declararea creditului scadent anticipat pentru neplata ratei din luna septembrie 2008. În acest sens, se are în vedere că intimatei îi revenea sarcina probei declarării scadenței anticipate a creditului, în condițiile în care recurenta contestatoare a negat acest fapt, aceasta neputând face dovada unui fapt negativ, conform regulilor generale în materie de probațiune.
În acest sens, s-a avut în vedere de către instanță că, potrivit art. 8 din Condițiile generale de creditare-anexă la contractul de credit în discuție (verso-ul f. 115 vol. II dosar de fond), intitulat generic Cazuri de culpă, punctul 8.1., nerespectarea de către împrumutat a oricăreia dintre obligațiile sale asumate prin prezentul contract și/sau contractele accesorii acestuia reprezintă un caz de culpă (…).
Potrivit pct.8.3., banca va notifica împrumutatului și, după caz, terțele persoane obligate în baza prezentului contract sau a contractelor accesorii acestuia, în scris, în 15 zile de la constatarea unui caz de culpă și, în cazul în care deficiențele nu sunt înlăturate în perioada de timp indicată de bancă în notificare, banca are dreptul să considere creditul exigibil și să treacă la recuperarea întregii sume datorate.
Având în vedere această stipulație contractuală, tribunalul a reținut că însuși faptul neachitării unei rate de credit scadente reprezintă un caz de culpă, așa încât băncii creditoare îi revenea obligația de a o notifica pe recurenta contestatoare în vederea plății sale, într-un termen determinat, ce se impunea a fi menționat în notificare, iar numai în cazul în care aceasta nu înțelegea să procedeze în acest sens, se putea declara exigibilitatea anticipată a creditului. Or, astfel cum s-a reținut anterior, intimata nu a făcut dovada în acest sens.
Se reține faptul că nu se poate da eficiență juridică apărării intimatei în sensul că acest articol nu este aplicabil situației de fapt, având în vedere faptul că prevederea contractuală are un caracter general, referindu-se la neîndeplinirea oricărei obligații contractuale, deci, inclusiv cea privind neachitarea unei rate de credit la scadență. Prin urmare, față de acest considerent și dat fiind că, de la această regulă generală convențională, nu s-a prevăzut nicio excepție, în sensul celor precizate de intimată, Tribunalul consideră că banca creditoare putea declara creditul exigibil anticipat numai după notificarea prealabilă a recurentei contestatoare, conform celor menționate anterior.
În apărare, intimata a invocat dispoz.art. 4 pct.11 din aceleași condiții generale, conform cărora dacă, în termen de 30 de zile de la data scadenței, împrumutatul și/sau coplătitorii/garanții nu achită rata totală de rambursat, întregul credit și toate celelalte obligații asumate prin semnarea prezentului contract devin exigibile, iar banca este îndreptățită să procedeze la recuperarea creanțelor sale pe calea executării silite, prin valorificarea garanțiilor asiguratorii sau a oricăror alte bunuri aflate în proprietatea împrumutatului și/sau coplătitorilor/garanților.
Tribunalul a considerat, contrar acestei apărări a intimatei, că acest articol din contract trebuie interpretat coroborat cu dispoz. art. 8.1 și 8.3 precitate, pentru aceleași considerente menționate anterior, și anume: dispozițiile art. 8.1 și 8.3 conțin o regulă generală, reglementând cazul de culpă pentru neexecutarea oricărei obligații contractuale, inclusiv cea din speță, iar în situația în care s-ar fi convenit ca acest caz să reprezinte o excepție de la această regulă, se impunea prevederea sa expresă. Or, numai faptul că, în articolul 4 din contract, intitulat Rambursarea împrumutului și plata dobânzilor, s-a inserat posibilitatea exigibilității anticipate a creditului în situația neachitării ratei totale în 30 de zile de la scadență, nu poate fi considerată o excepție de la regula generală, în condițiile în care nerespectarea acestei obligații reprezintă un caz de culpă pe care părțile au înțeles să îl reglementeze distinct într-un articol următor, prevăzându-se o anumită procedură pentru declararea anticipată a creditului.
Prin urmare, în raport cu toate aceste considerente și dat fiind, pe de altă parte, faptul că, ulterior lunii septembrie 2008, creditorul cedent BCR SA a încasat în continuare ratele lunare, înțelegând, așadar, să continue raporturile contractuale cu debitorul recurent, fără a se face dovada intenției sale de a rezilia contractul, tribunalul a reținut că, în mod greșit, acesta a considerat creditul scadent anticipat, neputându-se vorbi despre o așa-zisă declarare a scadenței anticipate, din moment ce din înscrisurile atașate la dosar, nu rezultă acest fapt. Pe cale de consecință, se apreciază că, în mod eronat, s-a procedat la cesionarea creanței constând în creditul declarat scadent anticipat plus accesorii către intimatul din prezenta cauză, ..
Față de cele ce preced și dispoz. art. 312 al. 31, 2 și 3 C.p.civ., tribunalul a reținut că recursul declarat de recurenta contestatoare T. V. este întemeiat, sens în care l-a admis, a modificat în tot sentința recurată în sensul admiterii contestației la executare, iar pe cale de consecință, a dispus anularea executării silite pornită împotriva contestatoarei de intimată în dosarul execuțional nr.106/2011 al B. M. M. I..
Dată fiind soluția ce se va pronunța în cauză, intimata fiind partea căzută în pretenții, precum și dispoz. art. 274 al. 1 C.p.civ., Tribunalul a obligat-o la plata către recurenta contestatoare a sumei de 919 lei reprezentând cheltuieli de judecată pentru fond și recurs, din care suma de 620 lei onorariu de avocat în recurs și suma de 299 lei fiind compusă din taxa judiciară de timbru de 194 lei aferentă fondului procesului, 97 lei aferentă prezentului recurs și timbre judiciare de 5 lei pentru fond și 3 lei pentru recurs.
Revizuienta a invocat în susținerea cererii sale prevederile art. 322 pct. 5 C.pr.civ. Potrivit art. 322 pct.5 C.pr.civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul (situația din prezenta cauză) se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri care au fost reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Revizuienta se întemeiază în susținerea căi extraordinare de atac exercitate pe înscrisuri care s-au aflat în arhiva Băncii Comerciale Române, creditorul cedent. Or, prin împrejurare mai presus de voința părților se înțelege forța majoră, care trebuie dovedită de partea care invocă o astfel de împrejurare. Această condiție nu este îndeplinită dacă înscrisul putea fi procurat și depus la dosar prin diligența părții interesate. Cum revizuirea se solicită în baza unor înscrisuri ce se aflau într-o arhivă a societății bancare creditoare, care a încheiat contractul de cesiune de creanță cu . SRL, care la rândul său a cedat creanța revizuientei, în cauză nu este îndeplinită cerința forței majore. Revizuienta nu a făcut astfel dovada imposibilității prezentării înscrisurilor în fața instanței a cărei hotărâre se atacă.
Chiar dacă s-ar trece peste aceste considerente, tribunalul reține că înscrisul prezentat de revizuientă nu îndeplinește cerințele instituite de lege pentru a avea valoarea probatorie instituită de lege.
În primul rând, deși revizuienta face vorbire de mai multe notificări aflate în posesia BCR, iar în adresa nr.1360 bis/15.04.2013 această societate arată că transmite două notificări prin care intimata T. V. a fost informată cu privire la iminența declarării scadenței anticipate pentru contractele de credit nr. 83968B/2.08.2007 și nr._/30.07.2007 și dovada comunicării către debitoare a notificărilor menționate, la dosarul cauzei a fost atașat un singur înscris, respectiv cea de a II-a dintre notificări.
Astfel, prin acest înscris, intimatei i se solicită ca în termen de 15 zile lucrătoare de la trimiterea notificării să achite integral suma datorată în baza contractului de credit 83966B, iar în caz contrar întreaga sumă datorată se va considera de drept exigibilă, se va declara întreg soldul datorat scadent anticipat și va pierde dreptul de a rambursa conform graficului agreat la semnarea contractului de credit. Înscrisul depus în copie la fila 7 din dosar nu poartă semnătura reprezentantului legal al emitentului și ștampila acestuia, astfel încât nu poate fi luat în considerare ca fiind un înscris doveditor în înțelesul prevederilor art. 322 pct. 5 C.pr.civ.
În plus, acest înscris nu este determinant pentru soluționarea pricinii. Caracterul determinat al înscrisurilor care constituie temei al revizuirii se referă la faptul că, dacă aceste înscrisuri ar fi fost cunoscute de instanță, ar fi putut conduce la pronunțarea unei alte soluții. Or, prin notificarea menționată nu se declară exigibilitatea anticipată a creditului, emitentul său făcând vorbire de măsurile pe care le va lua în viitor, ceea ce înseamnă că înscrisul nu are semnificația pretinsă de revizuientă.
De remarcat faptul că, în revizuire, care este o cale extraordinară de atac ce se exercită numai în anumite cazuri restrictiv determinate de lege, prezentarea probelor, respectiv a înscrisurilor noi pentru dovedirea unor împrejurări esențiale în soluționarea cauzei este o condiție de admisibilitate a ei. De aceea, partea care solicită revizuirea are obligația de a înfățișa înscrisurile noi, fără de care examinarea admisibilității cererii de revizuire nu este posibilă. Revizuienta nu a prezentat decât un înscris din cele menționate în cererea promovată, analizat de instanță mai sus.
În consecință, față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța urmează ca în temeiul art.326- 328 C.pr.civ., să respingă cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta ., reprezentată de SCA V.&Mitel, în contradictoriu cu intimata T. V., reprezentată de av. I. V., împotriva deciziei civile nr. 382/R/14.03.2013 a Tribunalului B. pronunțată în dosarul nr._/197/2011.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 30.05.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
L. S. P. M. A. B.
Grefier,
V. D.
Redactat/A.B./23.07.2013
Tehnoredactat/V.D./24.07.2013 ; 2 ex
| ← Partaj judiciar. Hotărâre din 25-06-2013, Tribunalul BRAŞOV | Rezoluţiune contract. Decizia nr. 1028/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
