Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 61/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 61/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-03-2013 în dosarul nr. 29101/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 61/R/CC
Ședința Camerei de Consiliu de la 26 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. I.
Judecător C. R.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurentul debitor ., P. REPREZENTANT LEGAL în contradictoriu cu intimatul creditor U. T. BANK SA, P. REPREZENTANT LEGAL, împotriva Încheierii de ședință din dat ade 9.11.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosaurl nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19.03.2013, când părțile au lipsit, astfel cum s-a consemnat în încheierea de ședință de la acel termen de judecată care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin încheierea de ședință pronunțată la data de 29.11.2012 în dosarul civil nr._, Judecătoria B.:
A admis cererea formulată de creditoarea U. T. BANK S.A și, în consecință:
A învestestit cu formulă executorie biletul la ordin . nr._, emis la data de 09.08.2010 de către debitoarea .., scadent la data de 19.11.2012, pentru suma de 32.658,73 RON.
Pentru a pronunța această încheiere prima instanță a reținut că, în speță, cerințele pentru învestirea cu formulă executorie, prevăzute de art. 104, 106 raportat la art. 41, 42, 48 al. 1 pct.1 și art. 49 din Legea nr. 58/1934, sunt întrunite.
În consecință, văzând art.376 C.Pr.Civ. raportat la art. 61 al.1 și 3 din Legea nr. 58/1934, biletul la ordin depus a fost învestit cu formulă executorie.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs recurenta debitoare . B. considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că, recurenta debitoare a avut încheiat cu intimata creditoare un contract bancar în temeiul căruia a emis un instrument de plată cu titlu de garanție la contract (în alb, fără mențiunile obligatorii completate), în nici un caz nu instrument de plată care să fie scadent la data de 19.11.2012, în condițiile în care la data de 30.08.2012, recurenta debitoare a formulat cererea de insolvență.
Recurenta debitoare mai arată că este posibil ca intimata creditoare să fi completat rubricile instrumentului de plată cu data scadenței, în condițiile în care trebuie să urmeze procedurile legale și să fie înscrisă la masa credală.
Recurenta debitoare mai solicită să se aibă în vedere faptul că, la Judecătoria B., cererea a fost înregistrată la data de 23.11.2012, ulterior deschiderii procedurii de insolvență față de aceasta.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 ind.1 C.proc.civ.
Intimata creditoare nu a formulat întâmpinare.
La termenul de judecată din data de 19.03.2013 instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității recursului, față de prevederile art. 373 indice 1 alin.1 C.pr.civ. raportate la decizia nr. 13/12.11.2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii.
Analizând cu prioritate această excepție dirimantă și absolută care face de prisos în totul cercetarea pe fond a cererii de recurs, în temeiul art. 137 alin.1 coroborat cu art. 316 C.pr.civ., tribunalul constată următoarele:
P. decizia nr. 13/12.11.2012 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursurile în interesul legii declarate de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Colegiul de conducere al Curții de Apel G. și, în consecință:
< în="" interpretarea="" și="" aplicarea="" unitară="" a="" dispozițiilor="" art.="" 61="" alin.="" 4="" din="" legea="" nr.="" 58/1934="" asupra="" cambiei="" și="" biletului="" la="" ordin,="" cu="" modificările="" și="" completările="" ulterioare,="" precum="" și="" a="" dispozițiilor="" art.="" 53="" alin.="" 4="" din="" legea="" nr.="" 59/1934="" asupra="" cecului,="" cu="" modificările="" și="" completările="" ulterioare,="" în="" raport="" de="" dispozițiile="" art.="" 373^3="" alin.="" 1^1="" din="" codul="" de="" procedură="" civilă,="" a="" stabilit="">
Încheierile prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a unui titlu de credit (cambie, bilet la ordin, cec) nu sunt supuse căii de atac a recursului.
Decizia pronunțată în interesul legii este obligatorie, potrivit art. 330 indice 7 alin. 4 din Codul de procedură civilă.
La adoptarea acestei decizii Înalta Curte a reținut următoarele considerente:
„Problema de drept care se cere a fi soluționată prin recursul în interesul legii vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, cu modificările și completările ulterioare, precum și a dispozițiilor art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările și completările ulterioare, în raport cu dispozițiile art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă, din perspectiva căii de atac ce poate fi exercitată împotriva încheierilor prin care s-a dispus investirea cu formulă executorie a titlurilor de credit (cambie, bilet la ordin și cec). Dispozițiile art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc că "încheierea de învestire nu este supusă căii de atac a apelului", iar potrivit art. 106 din același act normativ, dispozițiile art. 61, referitoare la cambie, se aplică în mod corespunzător și biletului la ordin, în măsura în care nu sunt incompatibile cu natura acestui titlu.
În ceea ce privește cecul, aceeași reglementare este prevăzută prin dispoziția art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările și completările ulterioare.
Pe de altă parte, art. 373^3 alin. 1^1 din codul de procedură civilă stabilește că "încheierea prin care președintele instanței admite cererea de învestire cu formulă executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac".
Din economia textelor legale precitate, rezultă că încheierile prin care sunt admise cererile de învestire cu formulă executorie a titlurilor de credit analizate nu sunt supuse niciunei căi de atac, având în vedere următoarele considerente:
Art. 61 alin. 1 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, cu modificările și completările ulterioare, instituie caracterul de titlu executoriu pentru cambie, iar alin. 3 reglementează competența judecătoriei de a învesti cambia cu formula executorie. Acest din urmă alineat a format obiectul unui recurs în interesul legii soluționat de Secțiile Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție prin Decizia nr. 4/2009, obligatorie pentru instanțe, care a statuat că dispozițiile art. 374^1 din Codul de procedură civilă, raportate la art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, cu modificările și completările ulterioare, și, respectiv, art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că biletul la ordin, cambia și cecul se învestesc cu formula executorie pentru a fi puse în executare. Dispozițiile art. 374^1 din Codul de procedură civilă stabileau la acea epocă, și în prezent, că "Înscrisurile cărora legea le recunoaște caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără formulă executorie".
P. urmare, prevederile art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, cu modificările și completările ulterioare, și, respectiv, art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările și completările ulterioare, cărora prin decizia menționată li s-a reținut caracterul de normă specială în raport cu prevederile Codului de procedură civilă, atunci când se impune, se completează cu norma generală din Codul de procedură civilă, care, în materia învestirii cu formula executorie este reprezentată de alin. 1 și, respectiv, alin. 1^1 al art. 373^3.
Este și situația complinirii dispoziției alin. 4 al art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, cu modificările și completările ulterioare, și, respectiv, a alin. 4 al art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările și completările ulterioare, mai sus redate, cu prevederile art. 373^3 alin. 1 și 1^1 din Codul de procedură civilă.
Potrivit art. 373^3 alin. 1 din Codul de procedură civilă, "Încheierea prin care președintele instanței respinge cererea de învestire cu formula executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris [...] poate fi atacată cu recurs de către creditor. Termenul de recurs este de 5 zile și curge de la pronunțare, pentru creditorul prezent, și de la comunicare, pentru cel lipsă."
Conform alin. 1^1 al art. 373^3 din Codul de procedură civilă "Încheierea prin care președintele instanței admite cererea de învestire cu formula executorie a hotărârii judecătorești sau a altui înscris în cazurile prevăzute de lege nu este supusă niciunei căi de atac".
Așadar, dreptul comun în materie de învestire cu formulă executorie instituie o unică și exclusivă cale de atac pentru ipoteza respingerii cererii de învestire, recursul, iar, pentru exercitarea acestuia, un termen scurt, urgent, numai pentru creditor, de 5 zile de la pronunțare, respectiv de la comunicare pentru creditorul lipsă.
Încheierea prin care se admite cererea de învestire nu este supusă niciunei căi de atac, conform dreptului comun execuțional.
Ca atare, este greșit a identifica dreptul comun în dispozițiile art. 299 din Codul de procedură civilă, pe de o parte, deoarece această dispoziție legală este plasată în Codul de procedură civilă în cartea a II-a "Procedura contencioasă", titlul V "Căile extraordinare de atac", care reglementează procedura ce se finalizează prin obținerea unei hotărâri judecătorești ce poate deveni sau nu titlu executoriu în condițiile legii, constituind drept comun pentru procedura contencioasă, în timp ce materia învestirii cu formula executorie este plasată în cartea a V-a "Despre executarea silită", o etapă procesuală distinctă, ale cărei dispoziții se constituie în normă de drept comun în materie de executare silită, astfel cum a statuat și Decizia în interesul legii nr. 4/2009.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 299 din Codul de procedură civilă, deci sistemul căilor de atac reglementat pentru faza contencioasă a procesului civil, se caracterizează prin termene lungi și laxe, incompatibile și în contradicție cu principiile care definesc și particularizează faza executării silite, caracterizată, de principiu, prin imprimarea unei promptitudini și celerități pe care le reclamă finalitatea procedurii execuționale, în special când executarea are ca obiect titlurile de credit, pentru rațiuni ce țin de formalismul acestora, și care se reflectă în termenele scurte ale căilor de atac, dacă sunt reglementate, regula fiind lipsa acestora.
Acolo unde legiuitorul codului de procedură civilă a dorit să se aplice prevederile și regulile din cartea a II-a, a dispus expres aceasta, ca, de exemplu, prin art. 402 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă relativ la contestația la executare, astfel: "Procedura prevăzută pentru judecata în primă instanță se aplică în mod corespunzător".
Cum ultima modificare a dispoziției art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, cu modificările și completările ulterioare, a fost făcută de Legea nr. 11/1993, iar dispozițiile art. 373^3 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă au fost introduse ulterior, prin art. I pct. 67 din Legea nr. 219/2005, prevederea acesteia "Încheierea de învestire nu este supusă căii de atac a apelului" trebuie transpusă în sistemul căilor de atac reglementat de dreptul comun în materia învestirilor cu formula executorie, cu care se completează, reprezentat de art. 373^1, iar nu de art. 299 din Codul de procedură civilă, sistem care instituie ca unică și exclusivă cale de atac recursul, dar numai pentru ipoteza respingerii cererii de învestire.
P. urmare, apelul la care referă alin. 4 al art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, cu modificările și completările ulterioare, și, respectiv, alin. 4 al art. 53 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările și completările ulterioare, semnificând, în acest context normativ mai sus evocat, recurs, încheierea de învestire a titlurilor de credit în speță nu este supusă recursului.
Aplicarea dispoziției art. 61 alin. 4 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei și biletului la ordin, cu modificările și completările ulterioare, și, respectiv, a dispoziției art. 53 alin. 4 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, cu modificările și completările ulterioare, în forma complinită cu norma de drept comun reprezentată de art. 373^1 alin. 1^1 din Codul de procedură civilă este confirmată de noua reglementare a Codului de procedură civilă în vigoare din februarie 2013.
Astfel, caracterul de titlu executoriu al titlurilor de credit este reglementat de art. 638 alin. (1) pct. 3 din noul Cod de procedură civilă: "Sunt, de asemenea, titluri executorii și pot fi puse în executare silită: 3. titlurile de credit sau alte înscrisuri cărora legea le recunoaște puterea executorie", iar art. 640 din același cod stabilește: "Cambia, biletul la ordin și cecul, precum și alte titluri de credit constituie titluri executorii, dacă îndeplinesc condițiile prevăzute în legea specială".
Îndeplinirea condițiilor este verificată de instanța de executare conform art. 665 din noul Cod de procedură civilă, în termen de 7 zile de la înregistrarea cererii de încuviințare silită, deci, în cadrul procedurii încuviințării silite, finalizată printr-o încheiere care, în caz de admitere, nu este supusă niciunei căi de atac, iar, în caz de respingere, poate fi atacată exclusiv cu apel numai de creditor, în termen de 5 zile de la comunicare.
Se impune și observația că noul Cod de procedură civilă nu mai reglementează procedura învestirii cu formula executorie, renunțând la aceasta din rațiuni de celeritate a executării silite, principiu al executării silite consacrat expres de noul Cod de procedură civilă prin art. 626: "Statul este obligat să asigure, prin agenții săi, executarea în mod prompt și efectiv a hotărârilor judecătorești și a altor titluri executorii, iar, în caz de refuz, cei vătămați au dreptul la repararea integrală a prejudiciului suferit."
Cum art. 10 din Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010*) privind Codul de procedură civilă, normă tranzitorie, stabilește că "Ori de câte ori printr-un act normativ se prevede învestirea cu formula executorie a unor hotărâri judecătorești sau a altui înscris, acestea vor fi puse în executare, de la data intrării în vigoare a Codului de procedură civilă, fără a fi necesară învestirea cu formula executorie", rezultă că efectele prezentei decizii date în interesul legii încetează începând cu luna februarie 2013, odată cu . noului Cod de procedură civilă, când, astfel, devine caducă și Decizia nr. 4/2009, pronunțată tot în interesul legii, în sensul necesității învestirii cu formula executorie a titlurilor executorii, bilet la ordin, cambie și cec, precum și considerentele acesteia, executorialitatea titlurilor de credit fiind reglementată prin chiar noul Cod de procedură civilă.>>
În consecință, Înalta Curte de Casație a statuat în sensul că încheierile de învestire cu formulă executorie a titlurilor de credit, inclusiv a biletului la ordin, cum este cel din speța dedusă judecății, nu sunt susceptibile de a fi atacate cu vreo cale de atac.
Având în vedere aceste considerente, tribunalul urmează să admită excepția inadmisibilității căii de atac invocată din oficiu și, în consecință, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., să respingă recursul formulat de recurenta debitoare . B., ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția inadmisibilității recursului invocată de instanță din oficiu și, în consecință:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta debitoare . B. împotriva încheierii de ședință pronunțată la data de 29.11.2012 de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ .
Irevocabilă.
Dată în ședința Camerei de Consiliu.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.03.2013.
Președinte, A. I. | Judecător, M. I. I. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.MII/19.06.2013
Tehnored.CL/20.06.2013
Jud.fond.C.R.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1573/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 25-09-2013, Tribunalul... → |
|---|
