Reziliere contract. Decizia nr. 1501/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1501/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-11-2013 în dosarul nr. 11166/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 1501/R
Ședința publică din data de 29 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Judecător P. M.
Grefier I. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului civil formulat de recurenta R. A. Registrul Auto Român, prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimatul reclamant F. L. V. și intimații pârâți D. A. D., D. D. C., împotriva sentinței civile numărul_/21.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 13 noiembrie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 21 noiembrie 2013, iar apoi, din lipsă de timp, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr._/21.06.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei D. D. C.;
A admis acțiunea civila formulata de reclamantul F. L. - V., in contradictoriu cu pârâții D. A. D. si D. D. C. si, in consecința:
A dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 07.09.2009, având ca obiect autovehiculul marca Mercedes Benz 245, cu nr. de înmatriculare_, având . de șasiu WDD2452331J200965, si . de șasiu WDD2452331J200137;
A obligat pârâții la plata, in solidar, către reclamant a sumei de 61.661,6 lei, suma ce se va actualiza cu dobânda legala calculata de la data de 01.12.2011 si pana la data plații efective către reclamant;
A admis cererea de chemare in garanție formulate de pârâții D. A. D. si D. D. C. in contradictoriu cu chemata in garanție R. Autonoma – Registrul Auto R. (RA RAR), cu sediul in București, Calea Griviței, nr. 391A, sector 1, si in consecința:
A obligat chemata in garanție RA RAR sa plătească pârâților D. A. D. si D. D. C. suma de 61.661,6 lei, suma ce se va actualiza cu dobânda legala calculata de la data de 01.12.2011 si pana la data plații efective către pârâți;
A obligat pârâții la plata, in solidar, către reclamant a sumei de 2.851 lei, reprezentând cheltuieli de judecata;
A obligat chemata in garanție la plata către pârâți a sumei de 800 lei, reprezentând cheltuieli de judecata;
A obligat chemata in garanție la plata către Direcția Fiscala Brasov a sumei de 2.851 lei, reprezentând cheltuieli de judecata constând in taxa de timbru datorata de pârâți.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin acțiunea civila înregistrata pe rolul acestei instanțe sub nr. 11.166 / 197 / 15.05.2012, reclamantul F. L. - V. a chemat in judecata pe pârâții D. A. D. si D. D. C., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța:
- să se dispună rezilierea contractului de vânzare-cumpărare pentru un vehicul folosit din data de 07.09.2009 (denumit in continuare Contractul);
- să se dispună repunerea părților in situația anterioara, cu obligarea pârâților la restituirea sumei de 61.661,6 lei, suma ce se va actualiza cu dobânda legala calculata de la data de 01.12.2011 si pana la data plații efective către reclamant.
Cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecata.
In motivare, reclamantul a arătat ca, la data de 07.09.2009, a cumpărat de la pârâți autovehiculul marca Mercedes Benz 245 . WDD2452331J200137 (. de șasiu WDD2452331J200965), . de identitate G_, culoare gri, mașina fiind înmatriculata sub nr._ .
Reclamantul a înmatriculat mașina sub nr._ .
La data de 14.07.2011 s-a dispus indisponibilizarea temporara a autoturismului de către IPJ Argeș, fata de împrejurarea ca mașina făcea obiectul unei cercetări penale, fiind sustras de la proprietarul de drept german, conform procesului-verbal din data de 14.07.2011.
Ulterior, prin Ordonanța Parchetului data in dosarul nr. 6/P/2011, au fost indisponibilizate de la reclamant autoturismul si documentele aferente.
Reclamantul a solicitat restituirea autoturismului si, prin Ordonanța Procurorului nr. 459/VIII/1/2011 din data de 31.08.2011 cererea a fost respinsa, dispunându-se totodată prin Ordonanța Procurorului nr. 497/VIII/1/31.08.2011 din data de 31.08.2011 restituirea autoturismului către proprietarul german al autoturismului.
In temeiul garanției de evicțiune, reclamantul arata ca vânzătorii nu si-au respectat obligația de garanție de evicțiune, sens in care cumpărătorul a fost evins, având la îndemână acțiunea in reziliere a contractului de vânzare-cumpărare.
In drept au fost invocate dispozițiile art. 1079, 1081, 1337 C.civil (1864).
In probațiune, la dosar au fost depuse înscrisuri.
Pârâții D. A. D. si D. D. C. au formulat întâmpinare (fila 26) prin care au solicitat respingerea acțiunii fata de ei.
In motivare, au arătat ca:
Parata D. D. C. nu are calitate de parte in contract, așa încât nu are calitate procesuala pasiva, neavând obligații izvorând din contractual încheiat de soțul ei.
In ceea ce îl privește pe paratul D. A. D., acesta arata ca a achiziționat autoturismul de la numitul Szekely Karoly pe baza unei oferte de pe Internet, sens in care beneficiază de prevederile art. 1910 C.civil.
Pârâții D. A. D. si D. D. C. au formulat cerere de chemare in garanție (fila 26), prin care au chemat in judecata pe R. Autonoma Registrul Auto R. solicitând ca, in cazul in care pârâții vor cădea in pretenții, sa fie obligata chemata in garanție sa plătească pârâților suma de 61.661,6 lei, suma ce se va actualiza cu dobânda legala calculata de la data de 01.12.2011 si pana la data plății efective către reclamant, cu cheltuieli de judecata.
In motivare, au arătat ca garanta R. Autonoma Registrul Auto R. a făcut toate demersurile si a îndeplinit toate formalitățile de identificare a autoturismului oferit spre vânzare de către Szekely Karoly, demersuri făcute in perioada 7-10 septembrie 2007. Costurile au fost suportate de pârâți. Pârâții au cumpărat mașina numai după ce au avut toate garanțiile privind dreptul de proprietate, după care au achitat prețul mașinii către vânzătorul Szekely Karoly.
In drept, au fost invocate prevederile art. 969-970 C.civil si actele normative special ce guvernează activitatea RAR.
In probațiune, la dosar au fost depuse înscrisuri.
Chemata in garanție R. Autonoma Registrul Auto R. a formulat întâmpinare (fila 39) prin care a solicitat respingerea acțiunii fata de aceasta instituție.
In motivare, au arătat ca parata D. D. C. are calitate procesuala pasiva pentru ca, deși nu a semnat personal contractual, bunul mobil a fost proprietate . D., așa încât, prin vânzare, a ieșit din patrimoniul comun al soților.
In ceea ce privește garanția de evicțiune, aceasta intervine intre vânzător si cumpărător, pârâții vânzători având la îndemâna acțiune in regres contra vânzătorului lor, iar nu contra RAR. Una dintre obligațiile vânzătorului este aceea de a garanta de evicțiune si contra viciilor. In caz de evicțiune totala, vânzătorul e obligat sa restituie integral prețul. La rândul sau, paratul D. se poate îndrepta împotriva vânzătorului sau, Szekely Karoly.
In ceea ce privește temeiul de drept al cererii de chemare in garanție, se arata ca se invoca art. 969-970 C.civil, deși intre pârâți si RAR nu exista un raport juridic contractual, așa încât nu sunt întrunite cerințele răspunderii civile contractual.
Intre culpa contractual si cea delictuala exista diferențe, iar instant e ținuta sa soluționeze cauza in limitele in care a fost investita, procesul civil fiind guvernat de principiul disponibilității.
Conform OG nr. 78/2000 si RNTR nr. 7, verificările pe care le face RAR vizează un moment bine determinat, si anume verificări cu privire la mașina prezentata la momentul verificării, fără a deveni răspunzător pentru cele ce se întâmpla ulterior părăsirii incintei instituției si când mașina a fost in posesia deținătorilor ei.
La data de 08.09.2009, s-a eliberat certificate de autenticitate pentru autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de identificare WDD2452331J200965 la solicitarea lui D. A.-D., certificate ce a fost utilizat cu ocazia înmatriculării efectuate la data de 11.09.2009. Certificatul eliberat de RAR e valabil 60 de zile si poate fi utilizat o singura data, pentru o singura înmatriculare.
Autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de identificare WDD2452331J200965 pentru care RAR a eliberat CIV la data de 19.03.2008 si certificat de autenticitate la data de 08.09.2009 a fost fabricat de către producătorul Mercedes-Benz, același care a fabricat si autovehiculul cu ..
RAR nu are ca atribuții stabilirea proprietarului vehiculului, așa încât actele privind modul de dobândire al mașinii nu interesează, nefiind depuse la RAR.
RAR completează cartea de identitate numai cu date tehnice prelevate de pe vehicul, datele despre deținător se completează de autoritatea ce efectuează înmatricularea.
Persoana ce prezintă mașina la RAR completează o cerere pe proprie răspundere in care declara cine e proprietarul mașinii. Cererea sta la baza activității RAR.
Intre data prezentării vehiculului la RAR la 08.09.2009 si data de 14.07.2011, data ultimei prezentări la RAR când a fost respins, autovehiculul a fost in posesia pârâților si a reclamantului. Aceștia nu au făcut dovada ca mașina prezentata la reprezentanta RAR Brasov la data de 08.09.2009 este unul si același cu cel prezentat la 14.07. 2011 la reprezentanta RAR Argeș.
Este clar ca au fost fabricate doua autovehicule de către același producător: unul cu . WDD2452331J200137 si unul cu . șasiu WDD2452331J200965.
In drept, au fost invocate prevederile evocate in motivare.
In probațiune, a solicitat proba cu înscrisuri.
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătoria a reținut următoarele:
Prezentul proces poarta asupra autovehiculului marca Mercedes Benz 245 . aparenta WDD2452331J200965, după cum rezulta din cartea de identitate a mașinii (fila 10).
Mașina figurează înmatriculata sub nr._ pe numele lui Szekely Karoly, înmatriculata fiind la data de 12.03.2008.
La data de 19.03.2008, autovehiculul marca Mercedes Benz cu nr. de identificare WDD2452331J200965 a primit CIV de la RAR.
In continuare, a doua zi, paratul D. A. D. figurează drept cumpărător al autovehiculului marca Mercedes Benz 245 . de șasiu WDD2452331J200965, mașina fiind înmatriculata sub nr._ la data de 20.03.2008.
Deși mașina figurează înmatriculata pe numele paratului D. A. D., acesta era căsătorit la data cumpărării, așa încât bunul mobil se prezuma ca a intrat in comunitatea de bunuri a soților D., devenind bun comun in regim de coproprietate in devălmășie a soților.
In continuare, la data de 07.09.2009, reclamantul F. L. - V. a cumpărat de la pârâții D. A. D. si D. D. C. autovehiculul marca Mercedes Benz 245 . de șasiu WDD2452331J200965, mașina fiind înmatriculata sub nr._ .
A doua zi, la 08.09.2009, cumpărătorul F. L. – V. s-a prezentat la RAR Brasov pentru a verifica autenticitatea mașinii si, pe baza de cerere, a obținut verificarea sens in care RAR a eliberat certificat de autenticitate la data de 08.09.2009.
Deținătorul F. L. – V. a folosit mașina pana la data de 14.07.2011 când s-a dispus indisponibilizarea temporara a autoturismului de către IPJ Argeș, fata de împrejurarea ca mașina făcea obiectul unei cercetări penale, fiind sustras de la proprietarul de drept german, conform procesului-verbal din data de 14.07.2011.
Mașina nu avea . șasiu WDD2452331J200965, aceasta fiind falsa, ci . de șasiu WDD2452331J200137.
Ulterior, prin Ordonanța Parchetului data in dosarul nr. 6/P/2011, au fost indisponibilizate de la reclamant autoturismul si documentele aferente.
Reclamantul a solicitat restituirea autoturismului si, prin Ordonanța Procurorului nr. 459/VIII/1/2011 din data de 31.08.2011 cererea a fost respinsa, dispunându-se totodată prin Ordonanța Procurorului nr. 497/VIII/1/31.08.2011 din data de 31.08.2011 restituirea autoturismului către proprietarul german al autoturismului.
In temeiul garanției de evicțiune, reclamantul arata ca vânzătorii nu si-au respectat obligația de garanție de evicțiune, sens in care cumpărătorul a fost evins, având la îndemână acțiunea in reziliere a contractului de vânzare-cumpărare.
In drept, cauza aduce in discuție o . aspect de drept ce au fost analizate punctual:
- garanția de evicțiune
F. de data tranzacției, 07.09.2009, sunt aplicabile prevederile C.civil in redactarea de la 1864. Garanția pentru evicțiune reprezintă una dintre cele mai importante obligații ale vânzătorului in contractul de vânzare-cumpărare si este reglementata de art. 1337-1352 C.civil. Scopul garanției il reprezintă protejarea dreptului cumpărătorului de a nu fi tulburat in folosința lucrului dobândit prin acel contract, nici de către vânzător, nici de către terțe persoane.
Juridic, termenul de „evicțiune” desemnează pierderea unui drept in urma unui proces, in cazul de fata in proces penal, ceea ce practic, in contractul de vânzare-cumpărare, reprezintă pierderea bunului de către cumpărător.
Răspunderea pentru evicțiune este in fapt o obligație a cărei încălcare se sancționează independent de vina ( culpa ) debitorului contractual, si chiar daca vânzătorul a fost de buna-credința.
Garanția pentru evicțiune poate avea doua forme: garanția pentru faptele personale ale vânzătorului si garanția pentru tulburările care provin de la terți, aceasta din urma fiind cauza dedusa judecații. In speța pendinte operează garanția împotriva evicțiunii provenind de la terți:
Vânzătorul răspunde si pentru evicțiunea ce provine de la o terța persoana, cu precizarea ca este necesar sa se îndeplinească următoarele trei condiții:
- sa existe o tulburare de drept;
- cauza tulburării sa fie anterioara datei de încheiere a contractului de vânzare-cumpărare;
- cumpărătorul sa nu fi cunoscut cauza evicțiunii.
In cazul tulburărilor provenite de la terți, cumpărătorul are dreptul sa se plângă numai pentru tulburările de drept. In principiu, vânzătorul poate fi chemat sa răspundă pentru tulburări de drept provenind de la terți, dar numai tulburări a căror cauza este anterioara vânzării ( drepturi ale terțului născute anterior vânzării, chiar daca exercitate ulterior ).
In speța dedusa judecații, instanța a reținut ca reclamantul a fost evins, sens in care, in sarcina pârâților D. se instituie răspunderea de evicțiune.
Cu privire la forța obligatorie a contractelor
Potrivit art. 969 C.civ.: “Convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante“.
Potrivit art. 1020 C.civil:
Condiția rezolutorie este subînțelesă totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din părți nu îndeplinește angajamentul sau.
Art. 1021 C.civil:
. nu este desființat de drept. Partea în privința căreia angajamentul nu s – a executat are alegerea sau sa silească pe cealaltă a executa convenția, când este posibil, sau să – i ceara desființarea, cu daune interese. Desființarea trebuie sa se ceara înaintea justiției, care, după circumstanțe, poate acorda un termen părții acționate.
In speța dedusa judecații, instanța a reținut ca, intervenind cauza de evicțiune, reclamantul cumpărător a ales sa ceara rezoluțiuna contractului si restituirea prețului mașinii si a dobânzii cu titlu de daune-interese.
Cu privire la calitatea procesuala pasiva a paratei D. D. C.
Așa cum s-a arătat anterior, parata a dobândit dreptul de proprietate in cota devălmașă prezumata de lege de ½ împreuna cu șotul ei, paratul D. A. D., sens in care, la vânzare, a avut calitate de vânzător, prezumându-se acordul ei la transmiterea dreptului pe motiv ca bunul înstrăinat a fost un bun mobil.
Ca urmare, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a acestei parate.
Cu privire la solidaritatea pârâților
Potrivit art. 1039 C.civil: Obligația este solidara din partea debitorilor, când toți s-au obligat la același lucru, astfel ca fiecare poate fi constrâns pentru totalitate, si ca plata făcuta de unul din debitori liberează si pe ceilalți către creditor. Instanța a reținut ca, in speța, operează solidaritatea pasiva dintre cei doi debitori care, împreuna, s-au obligat la transmiterea dreptului de proprietate si, concomitent, la a garanta de evicțiune.
Cu privire la cererea de chemare in garanție a RAR
Instanța a apreciat ca se impune angajarea răspunderii civile contractuale a RAR, după cele ce urmează:
In esența, Registrul Auto R. este instituția de stat, autoritatea statala abilitata a efectua, prin intermediul specialiștilor angajați, verificări vizând autenticitatea mașinii. Angajații săi dețin expertiza necesara verificării autenticității unui autoturism.
Supunerea verificărilor de către RAR reprezintă calea legala de a verifica daca mașina cumpărata ori dorita este autentica sau nu, adică daca . șasiu vizibila este si cea reala ori, dimpotrivă, daca aceasta a fost contrafăcuta. Daca potențialul cumpărător își dorește sa aibă certitudinea, siguranța ca mașina e autentica, o supune verificărilor RAR sau cere potențialului vânzător sa procedeze la verificare.
In acest sens, mașina cu . de șasiu WDD2452331J200965 a fost supusa controlului autenticității de către RAR, ca unica autoritate competenta a verifica aceasta, așa încât, după verificare, a dobândit certificat de autenticitate la data de 08.09.2009.
Instanța a reținut ca este evidenta culpa RAR care, prin angajații săi, a produs o verificare posibil superficiala, eliberând certificat de autenticitate si, ca atare, atestând conformitatea seriei aparente cu realitatea.
Răspunderea ce se angajează in sarcina RAR este una de natura contractuala.
Astfel, RAR procedează la verificarea autenticității pe baza unei cereri, așa cum corect arata prin întâmpinare, dar raportul juridic ce se naște intre parți este unul de natura contractuala. Astfel, solicitantul solicita, pe baza de cerere, verificarea, expertizarea mașinii, solicita prestarea unui serviciu din partea angajaților RAR, aceștia prestează serviciul aferent (de verificare, expertizare), pentru ca, in final, sa ateste autenticitatea mașinii sau, dimpotrivă, sa găsească falsul produs, caz in care se respinge cererea de eliberare a certificatului de autenticitate. La final, RAR emite o factura pe care solicitantul e dator sa o achite drept contravaloare a serviciului prestat.
In concluzie, instanța a înlăturat apărarea chematei in garanție in sensul in care aceasta nu stabilește un raport contractual cu solicitantul. De altfel, RAR nu arata, per a contrario, ce tip de raport juridic se stabilește intre persoana care supune o mașina controlului de autenticitate si instituția publica ce prestează acest serviciu la cerere.
Dimpotrivă, intre RAR si solicitant se stabilește un raport juridic contractual prin care prima prestează in beneficiul celui de-al doilea un serviciu având drept consecința formarea convingerii ferme a beneficiarului cum ca mașina sa e cea reala sau nu, după caz.
In concluzie:
F. de considerentele expuse mai sus, atât acțiunea civila cat si cererea de chemare in garanție au primit soluția de admitere. In temeiul art. 274 C.proc.civ., pârâții fiind cei din a căror culpa procesuala au fost ocazionate cheltuielile de judecata, instanța a dispus obligarea acestora la plata către reclamant, in solidar, a sumei de 2.851 lei, reprezentând cheltuieli de judecata, constând in taxa judiciara de timbru si timbru judiciar. Răspunderea este solidara fata de împrejurarea ca art. 274 C.pr.civila instituie o culpa civila procesuala, având natura culpei delictuale, in sarcina celui ce pierde procesul, iar in materia răspunderii civile delictuale, sunt aplicabile prevederile art. 1003 C.civil.
In continuare, tot in temeiul art. 274 C.proc.civ., reținându-se culpa chematei in garanție, aceasta va fi obligata la plata către pârâți a sumei de 3.651 lei, compusa din taxa de timbru de mai sus plus onorariu avocațial. Apoi, fata de împrejurarea ca pârâții au beneficiat de ajutor public judiciar, taxa de timbru cuvenita statului in cuantum de 2.851 lei se datorează de către cel ce a pierdut in final procesul, respectiv de către chemata in garanție RAR.
Împotriva acestei hotărâri a declarat calea de atac a recursului chemata în garanție R. A. Registrul Auto Român, care a solicitat respingerea cererii de chemare în garanție ca neîntemeiată.
În motivarea căii de atac exercitate recurenta arată că la dosarul cauzei nu există nicio dovadă privind prezentarea spre autentificare la RAR în data de 8.09.2009 a aceluiași autovehicul care a fost depistat cu . în anul 2011. Recurenta susține că la data de 8.09.2009 a fost prezentat la RAR un autovehicul cu aceeași .. Certificatul de autenticitate eliberat la data de 8.09.2009 este valabil pentru o singură înmatriculare, dar nu mai mult de 60 de zile calendaristice de la data eliberării sale, potrivit RNTR 7 Cap. II Metodologia de certificare a autenticității pct.7.
Prin urmare, în anul 2011 este posibil să fi fost depistată o altă mașină (tip clonă), purtând aceeași . alterată. La acel moment, certificatul de autenticitate nu mai era valabil.
Pe de altă parte, așa cum reiese din textul de lege citat, certificatul de autenticitate se eliberează în vederea înmatriculării și nu în vederea transferului dreptului de proprietate. De altfel, transferul de proprietate intervenise odată cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare în data de 7.09.2009, adică cu o zi înainte de eliberarea certificatului de autenticitate, de unde rezultă că certificatul de autenticitate nu a fost determinant pentru încheierea vânzării.
Recurenta apreciază că nu se poate reține culpa sa. Chiar instanța de fond recunoaște că nu există dovezi privind caracterul superficial al verificării, acesta fiind doar o posibilitate, prin urmare nu există niciun mijloc de probă care să dovedească o culpă în sarcina RAR. În condițiile în care hotărârea instanței de fond nu se sprijină pe probele de la dosar, recurenta arată că este evident că hotărârea este neîntemeiată.
Recurenta invocă prevederile art. 10 din OG nr. 78/2000, potrivit cărora în cartea de identitate a autovehiculului datele despre proprietari se înscriu de către autoritatea competentă care efectuează înmatricularea, potrivit legii. Autoritatea competentă care efectuează înmatricularea înscrie proprietarul vehiculului la rubrica deținători din cartea de identitate a vehiculului. La înstrăinarea vehiculului ultimul proprietar al acestuia are obligația de a transmite dobânditorului cartea de identitate a vehiculului.
Recurenta arată că nu efectuează înmatriculări, ci serviciile specializate din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, acestea fiind cele care completează datele despre proprietari. Registrul Auto Român nu garantează că potențialul vânzător este proprietar al autovehiculului și nici nu stabilește calitatea de proprietar al autovehiculului.
Calitatea de proprietar este declarată de persoana care se prezintă cu autovehiculul la RAR printr-o declarație pe proprie răspundere potrivit art. 4 din RNTR 7. Potrivit RNTR 7, certificarea autenticității este condiționată de completarea de către solicitant a formularului ,,Cererea activitate RAR” cu date privind identitatea sa, a vehiculului și a deținătorului acestuia. Cererea se va completa de către solicitant pe propria răspundere, va fi semnată în prezența angajatului RAR care efectuează prestația și va rămâne în arhiva RAR, conform prevederilor legale.
Referitor la dreptul de proprietate asupra vehiculului prezentat la RAR – RA, recurenta verifică doar dacă vehiculul figurează sau nu furat în bazele de date pe care autoritățile le pun la dispoziție.
În ce privește reținerea primei instanțe în sensul că răspunderea ce se angajează în sarcina RAR este una de natură contractuală, recurenta arată că raportul dintre pârât și chematul în garanție nu este unul contractual. Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit răspuns în termenul prevăzut de lege, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului și repararea pagubei cauzate, potrivit art. 8 alin.1 din Legea nr. 554/2004.
Faptul că între părți și recurentă nu a fost încheiat un contract reiese, în opinia recurentei, și din imposibilitatea pârâților de a alege dacă să se adreseze RAR pentru eliberarea unui certificat de autenticitate sau nu. Aceștia nu au această posibilitate, fiind obligați de lege. De asemenea, nici recurenta nu are posibilitatea de a refuza desfășurarea acestei activități, fiind obligată de lege să soluționeze cererea care îi este adresată.
Recurenta mai arată că certificatul de autenticitate eliberat în data de 8.09.2009 a fost eliberat după contractul de vânzare-cumpărare din 7.09.2009, fapt pentru care nu se poate susține că a fost avut în vedere la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, întrucât este ulterior vânzării.
Certificatele de autenticitate eliberate cu ocazia înmatriculărilor anterioare nu erau în posesia pârâtului la data vânzării, deoarece fuseseră depuse la serviciul de înmatriculări cu ocazia înmatriculării. Acesta nu mai erau valabile în data de 7.09.2009 deoarece certificatul de autenticitate este valabil pentru o singură înmatriculare, dar nu mai mult de 60 de zile calendaristice de la data eliberării sale.
În consecință, niciunul dintre certificatele de autenticitate eliberate de RAR nu au fost determinante pentru încheierea vânzării. La fiecare cerere pe care o adresează RAR beneficiarul declară pe proprie răspundere că este deținătorul autovehiculului, certificatul anterior nemaifiind valabil.
Recurenta arată că nu i se poate reține vreo culpă cu privire la vânzarea din 7.09.2009 pentru un certificat eliberat ulterior vânzării și nici pentru eventualele certificate (nu s-a putut stabili cu certitudine dacă este vorba de același autovehicul sau de altul cu aceeași .) eliberate cu ani în urmă, deoarece respectivele certificate nu mai erau valabile la data de 7.09.2009
Recurenta mai susține că hotărârea instanței nu este întemeiată sub aspectul stabilirii întinderii prejudiciului.
Reclamantul s-a adresat instanței cu o cerere prin care a solicitat restituirea întregii sume care a constituit prețul autovehiculului potrivit contractului de vânzare-cumpărare.
Din momentul vânzării autovehiculului până în momentul confiscării acestuia de la reclamant, acesta a folosit nestingherit aproape doi ani autovehiculului în cauză, scăzându-i astfel prin fapte proprii valoarea de piață.
Instanța de fond nu a ținut cont de acest aspect și nu a stabilit, printr-o expertiză de specialitate valoarea autovehiculului în momentul în care a fost confiscat de la reclamant, în funcție de anul fabricației, numărul de kilometri parcurși și starea de întreținere.
Sub aspectul culpei recurentei se mai arată că din probele administrate în cauză, respectiv răspunsul la interogatorii, reiese că reclamantul și pârâtul s-au adresat anterior vânzării reprezentanței fabricantului în România pentru identificarea autovehiculului. Reprezentanța fabricantului în România a asigurat pe reclamant și pe pârât că vehiculul nu are niciun fel de problemă. Din acest fapt se trag două concluzii: RAR nu are nicio culpă, deoarece nu deține mai multe date decât fabricantul sau că atât la reprezentanță, cât și la RAR a fost prezentat alt autovehicul care nu avea ..
Recurenta arată că verificarea impusă de lege a fi efectuată de RAR se face prin mijloace nedistructive, adică prin observare cu ochiul liber. RAR nu are angajați cu pregătire specifică lucrătorilor criminaliști care să poată stabili în toate cazurile falsificarea unei serii. Certificatul de autenticitate se eliberează ca urmare a coroborării mai multor elemente care în cazul de față, la data efectuării verificării, au corespuns.
În cauză nu s-a făcut dovada identității între autovehiculul prezentat pentru verificare la RAR până în data de 8.09.2009 și autovehiculul depistat cu . în data de 14.07.2011. De asemenea, în cauză nu a fost efectuată nicio expertiză de specialitate din care să reiasă fără putință de tăgadă că . este alterată și că ea era alterată și la data eliberării certificatelor de autenticitate de către RAR.
În drept au fost invocate prevederile art. 299 și urm. C.pr.civ., art. 969 – 970 Cod civil, RNTR 7, OG nr. 78/2000, legea nr. 554/2004.
Cererea de recurs este timbrată cu 1422,11 lei taxă judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar.
Intimații pârâți D. A.-D. și D. D.-C. au depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care au solicitat respingerea ca neîntemeiat a recursului.
În motivarea acestei poziții procesuale intimații au invocat prevederile art. 13 din OG nr. 78/2000, potrivit cărora în vederea admiterii în circulația pe drumurile publice din România vehiculele rutiere, cu excepția celor noi, care urmează a fi înmatriculate sau reînmatriculate vor fi supuse certificării autenticității de către Registrul Auto Român. Conform dispozițiilor art. 11 alin.1 din Codul rutier, proprietarii de vehicule sunt obligați să le înregistreze. Potrivit art. 11 alin.6 din același act normativ, solicitanții unei operațiuni de înmatriculare a unui vehicul în evidențele autorităților competente trebuie să facă dovada certificării autenticității vehiculului de către Registrul Auto Român. Certificatul autenticității vehiculului conține și atestarea faptului că acesta nu figurează în baza de date ca fiind furat. Certificatul de autenticitate servește deopotrivă transferului de proprietate și înmatriculării vehiculului. Prin însăși natura ei, reînmatricularea presupune transmiterea dreptului de proprietate asupra vehiculului.
Contractul de vânzare-cumpărare a unui autovehicul folosit, asemenea oricărei alte convenții, poate fi afectat de condiție rezolutorie sau suspensivă. Prin urmare, în opinia intimaților, succesiunea în timp a actelor juridice din litigiu (contractul de vânzare-cumpărare din data de 7.09.2009 și certificatul de autenticitate din 8.09.2009) nu prezintă relevanță cu privire la efectele celui din urmă, inclusiv asupra celei mai importante dintre consecințele sale juridice – atestarea faptului că autovehiculul nu este furat. În acest mod se probează elementele esențiale ale contractului, printre care faptul că înstrăinătorul are calitatea de proprietar al bunului și că bunul are însușirea de a aparține acestuia.
Intimații pârâți mai arată că, atât cu prilejul cumpărării autoturismului de la autorul lor, Szekely Karoly, cât și cu ocazia transmiterii dreptului de proprietate către intimatul reclamant, recurenta a efectuat toate demersurile și a îndeplinit toate formalitățile necesare identificării autovehiculului.
În condițiile art. 1169 Cod civil, dacă ar fi avut unele bănuieli, recurenta ar fi trebuit să facă dovada faptului că între autovehiculului prezentat pentru certificare în septembrie 2009 și cel ridicat de la intimatul reclamant în anul 2011 nu exista identitate.
Răspunderea recurentei este de natură contractuală. Împrejurarea că nu există un contract scris încheiat între intimați și recurentă nu înseamnă că raportul juridic nu s-a născut dintr-o convenție, fie ea și de adeziune. Despăgubirile pe care le datorează recurenta sunt identice cu întindere cu cele pe care intimații pârâți sunt obligați să le plătească intimatului reclamant.
Intimații mai arată că proba cu expertiza tehnică nu a fost solicitat nici prin întâmpinare și nici în condițiile art. 138 alin.1 C.pr.civ.
Susținerile recurentei privitoare la substituirea autovehiculelor sunt lipsite, arată intimații, de fundament, având în vedere împrejurarea că atât la prezentarea sa fabricantului, cât și la verificările efectuate de recurentă a fost prezent și cumpărătorul, care s-a încredințat astfel personal de însușirile bunului din litigiu.
În calea de atac a recursului, la cererea intimaților pârâți D. A.-D. și D. D.-C., instanța a admis și administrat proba cu înscrisul constând în extrasul din dispozitivul sentinței penale nr. 44/29.10.2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ .
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de apărările formulate de intimații pârâți prin întâmpinare, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Recurenta susține, prin primul motiv de recurs, că nu există nicio dovadă privind prezentarea spre autentificare la RAR în data de 8.09.2009 a aceluiași autovehicul care a fost depistat cu . în anul 2011, la data menționată fiind prezentat un autovehicul cu aceeași .. Or, recurenta nu a invocat la rândul său nicio probă din care să rezulte împrejurarea despre care susține că reprezintă adevărul, în condițiile instituite de prevederile art. 1169 Cod civil. În cauză au fost efectuate cercetări penale din care rezultă că același autovehicul furat din Germania, unde avea număr de înmatriculare LL-AH 908, a fost înmatriculat pentru prima dată în România cu nr._, pe numele Szekely Karoly, pe baza unor documente falsificate; ulterior același vehicul, potrivit organelor de cercetare penală, a fost vândut la data de 20.03.2008 pârâtului D. A. D., care vinde, la data de 7.09.2009, autoturismul reclamantului. Primul deținător al autoturismului din România, Szekely Karoly, este urmărit penal pentru faptele săvârșite, astfel cum rezultă din extrasul din dispozitivul sentinței penale nr. 44/29.10.2013 a Tribunalului C., pronunțată în dosarul nr._ . Din probele administrate în prezentul dosar nu rezultă că operațiunea de falsificare a seriei autoturismului ar fi fost realizată ulterior datei de 8.09.2009, la controlul RAR fiind prezentat un vehicul cu o ., ci același autoturism care a fost furat din Germania și înmatriculat în țară, în baza unor documente falsificate. De altfel, și recurenta folosește expresia ,,este posibil” atunci când face vorbire de depistarea în anul 2011 a unei alte mașini, cu aceeași . alterată. Simplele supoziții nu sunt de natură a duce la modificarea stării de fapt reținute de prima instanță și rezultate din actele de cercetare penală.
Recurenta mai arată că certificatul nu este valabil decât 60 de zile calendaristice de la data eliberării sale. Or, efectele juridice ale actului menționat s-au produs la momentul transferului dreptului de proprietate de la vânzătorul D. A. D. la cumpărătorul F. L. - V., fiind un act determinant în realizarea acordului de voință și realizarea operațiunii de înmatriculare în evidențele specializate a autoturismului pe numele acestuia din urmă. În mod corect, intimații pârâți invocă prevederile art. 13 din OG nr. 78/2000 privind omologarea, eliberarea cărții de identitate și certificarea autenticității vehiculelor rutiere în vederea comercializării, înmatriculării sau înregistrării acestora în România, potrivit cărora în vederea admiterii în circulația pe drumurile publice din România vehiculele rutiere, cu excepția celor noi, care urmează a fi înmatriculate sau reînmatriculate vor fi supuse certificării autenticității de către Registrul Auto Român, și ale art. 11 alin.1 din Codul rutier, conform cărora proprietarii de vehicule sunt obligați să le înregistreze. Potrivit art. 11 alin.6 din Codul Rutier, solicitanții unei operațiuni de înmatriculare a unui vehicul în evidențele autorităților competente trebuie să facă dovada certificării autenticității vehiculului de către Registrul Auto Român. Certificatul autenticității vehiculului conține și atestarea faptului că acesta nu figurează în baza de date ca fiind furat, potrivit art. 13 alin.2 lit. c din OG nr.78/2000. Or, culpa RAR este atrasă în cazul atestării eronate în sensul că autoturismul nu figurează în baza de date ca fiind furat, întrucât a eliberat un certificat de autenticitate care atestă conformitatea seriei aparente cu realitatea. Potrivit art. 13 indice 3 din Ordonanță, nerespectarea prevederilor acesteia atrage răspunderea disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz, potrivit legii.
Recurenta mai arată că certificatul de autenticitate se eliberează în vederea înmatriculării și nu în vederea transferului de proprietate, nefiind prin urmare determinant la încheierea contractului, mai cu seamă că acesta are o dată anterioară. Apărările intimaților pârâți sunt de asemenea fondate, fiind evident că transferul dreptului de proprietate nu ar fi intervenit în cazul în care, prin exercitarea atribuțiilor sale legale, RAR ar fi depistat alterarea semnelor de identificare și ar fi refuzat eliberarea certificatului de autenticitate.
Instanța reține că, pe baza acelorași date, (nefiind dovedit, astfel cum s-a arătat mai sus, că ar fi fost prezentat un alt vehicul la verificările de la date anterioare), prin aceleași verificări nedistructive, s-a determinat că vehiculul este furat, iar plăcuțele de identificare sunt alterate.
Este adevărat că recurenta nu poate garanta că potențialul vânzător este proprietarul autovehiculului prezentat în vederea verificării, însă are alte obligații legale, referitoare la eliberarea certificatului de autenticitate, care atestă faptul că principalele sale elemente de identificare sunt originale și/sau nu au fost supuse unor modificări neautorizate, identitatea vehiculului în raport cu datele menționate în cartea de identitate a acestuia și că acesta nu figurează ca dat în urmărire pe plan intern sau internațional, la data efectuării certificării autenticității, potrivit bazei de date puse la dispoziția R.A.R. de autoritățile competente din România.
Faptul că instanța a apreciat că verificarea realizată de angajații RAR a fost posibil superficială nu exclude culpa sa, de vreme ce, indiferent de modul în care s-a realizat verificarea, emiterea certificatului de autenticitate pentru un bun furat a produs efectele sale juridice.
Atribuțiile sale legale nu constau în realizarea înmatriculării, care este în sarcina altor servicii specializate, însă înmatricularea nu se poate face decât pe baza certificării autenticității vehiculului de către Registrul Auto Român, considerent pentru care acesta este pe deplin răspunzător. Este evident că recurenta nu poate garanta calitatea vânzătorului de proprietar al vehiculului, însă dispune de toate mijloacele pentru a depista dacă bunul respectiv este furat, caz în care nu poate elibera certificatul de autenticitate.
În mod corect prima instanță a reținut că răspunderea recurentei este de natură contractuală, în cauză nefiind incidente prevederile Legii contenciosului administrativ. Convenția de certificare este un contract de adeziune, de natură civilă, iar nu un act care implică autoritatea publică și aplicabilitatea Legii nr. 554/2004. Împrejurarea că părțile sunt obligate să se adreseze RAR pentru a obține certificatul de autenticitate nu exclude răspunderea civilă contractuală a acesteia pentru îndeplinirea obligațiilor instituite de lege și asumate prin convenția de certificare, potrivit art. 13 indice 3 din OG nr. 78/2000.
Recurenta mai arată că, anterior prezentării la RAR, părțile s-au adresat și reprezentanței fabricantului în România, care nu a sesizat nicio problemă referitoare la vehicul. Or, societatea respectivă nu are și nu poate avea nicio atribuție în legătură cu eliberarea certificatului de autenticitate, pe baza unor investigații care exced razei de competență a reprezentanței fabricantului.
Prin aceleași mijloace nedistructive, care au condus la eliberarea certificatului de autenticitate din 8.09.2009, la data de 14.07.2011, când vehiculul a fost din nou prezentat la RAR, acesta a fost depistat ca fiind furat. Faptul că . a fost alterată nu trebuia dovedit printr-o expertiză de specialitate, care de altfel nici nu a fost solicitată de chemata în garanție, de vreme ce constatările respective au fost făcute chiar de angajați ai RAR, cu ocazia verificărilor din 14.07.2011. În prezent o astfel de probă nici nu ar putea fi administrată, în condițiile în care autoturismul a fost restituit proprietarului de drept.
În ce privește cuantumul prejudiciului, instanța reține că, în timpul judecării în fond a procesului, chemata în garanție nu a ridicat nicio obiecție cu privire la acesta și nu a solicitat administrarea probei cu expertiza pentru a se determina valoarea autoturismului la data confiscării acestuia. Nefiind contestată valoarea autoturismului, prima instanță nu avea motive să dispună din oficiu administrarea unei asemenea probe.
În ce privește efectuarea celor două expertize, instanța de recurs reține incidența prevederilor art. 129 alin.5 indice 1 C.pr.civ., potrivit cărora, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și administrat în condițiile legii.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ., instanța urmează, cu opinie majoritară, să respingă cererea de recurs dedusă judecății și să mențină sentința atacată ca legală și temeinică.
Ținând cont de culpa procesuală a recurentei, în baza art. 274 C.pr.civ., Tribunalul urmează să o oblige să plătească intimaților pârâți D. A. D. și D. D. – C. suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, respectiv onorariu avocațial dovedit cu chitanța de la fila 28 din dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurenta R. A. Registrul Auto Român, reprezentată de av. P. P., în contradictoriu cu intimații F. L. – V., reprezentat de av. M. A., D. A. D. și D. D.-C., reprezentați de av. M. I., împotriva sentinței civile nr._/21.06.2013 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Obligă recurenta să plătească intimaților pârâți D. A. D. și D. D.-C. suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.11.2013.
Președinte, Judecător,
A. B. L. S.
Grefier,
I. C.
Pentru grefier aflat în concediu de îngrijire copil
Semnează grefier șef sectie
I. M.
Red. A.B./25.03.2014
Tehnored. I.C./25.03.2014; 2 ex.
OPINIE SEPARATĂ
Opinia separată a d-nei judecător P. M., în sensul admiterii cererii de recurs, modificării în parte a sentinței și respingerii cererii de chemare în garanție.
Apreciem că în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. 1,2 și 3 coroborat cu art. 304 pct. 8 și 9 Cod procedură civilă, se impunea admiterea recursului, cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a reținut în mod corect că răspunderea ce s-ar putea angaja în sarcina recurentei chemate în garanție RAR este una de natură contractuală, dar nu a analizat niciuna dintre condițiile răspunderii civile contractuale.
Premisa angajării răspunderii civile contractuale o constituie existenta unui contract, a unei legături contractuale. La dosarul cauzei nu a fost depus un astfel de contract care să fi fost încheiat între intimații pârâți D. A. D. și D. D. C. și recurenta chemata în garanție RAR, motiv pentru care, în lipsa unei convenții apreciem că răspunderea contractuală nu poate fi angajată.
Chiar dacă am trece peste acest aspect si am lua în considerare împrejurarea că în întâmpinarea depusă la judecata în fond a cauzei, recurenta a recunoscut că din înregistrările existente în baza de date a RAR rezulta că la data de 08.09.2009 s-a eliberat certificatul de autenticitate la solicitarea intimatului D. A. D., atunci trebuia să se verifice îndeplinirea cumulativa a condițiilor de angajare a răspunderii civile contractuale.
Acestea sunt: a) existenta unei fapte ilicite care consta în nerespectarea unei obligații contractuale, aducându-se prin aceasta o atingere unui drept subiectiv patrimonial al creditorului; b) existenta unui prejudiciu patrimonial în care se concretizează acesta atingere, c) raportul de cauzalitate între fapta și prejudiciu, d) vinovăția celui ce săvârșește fapta.
Mai mult decât atât, pentru acordarea despăgubirilor, pe lângă întrunirea condițiilor răspunderii civile contractuale, mai este necesar, pe de o parte, ca debitorul sa fie pus în întârziere, iar pe de alta parte, sa nu existe o clauză de neresponsabilitate.
Autovehiculul marca Mercedes Benz, cu numărul de identificare WDD2452331J200965 pentru care RAR prin reprezentanțele sale teritoriale a eliberat C.I.V. la data de 19.03.2008 și certificat de autenticitate la data de 08.09.2009 a fost fabricat de către producătorul Mercedez Benz. Producătorul german de autovehicule a fabricat atât autovehiculul cu nr. de identificare WDD2452331J200965 cat si autovehiculul cu nr. de identificare WDD2452331J200137.
R.A.R. nu avea ca atribuții stabilirea proprietarului unui autovehicul astfel încât actele privind modul de dobândire al vehiculului au fost depuse numai la S.P.C.R.P.C.Î.V. și la serviciul de impozite si taxe locale. R.A.R. completează cartea de identitate a vehiculului numai cu date tehnice prelevate de pe vehicul, datele despre deținător se completează de autoritatea care efectuează înmatricularea conform art. 10 din OG nr. 78/2000. Persoana care prezintă vehiculul la RAR completează o cerere pe propria raspundere în care declară cine este proprietarul vehiculului. La baza oricărei prestații RAR stă o cerere activitate RAR.
În mod obișnuit între RAR și solicitantul certificatului de conformitate se încheie un contract de adeziune, având clauze cuprinse în convenția de certificare, al cărei formular tip este pus la dispoziția solicitantului la data efectuării verificărilor.
Conform acestei convenții de certificare, în art. 42 punctul 2, solicitantul își asumă întreaga răspundere pentru corectitudinea si veridicitatea datelor prezentate, precum si pentru legalitatea si autenticitatea tuturor documentelor prezentate, iar analizarea datelor si a documentelor prezentate de către solicitant nu angajează din partea RAR nicio răspundere sau obligație.
Prin urmare, chiar dacă părțile ar fi încheiat un contract de certificare, acesta conține o clauza de neresponsabilitate către înlătură răspunderea contractuală a recurentei chemate în garanție.
Pe de altă parte, apreciem că nu se poate considera de plano că recurenta avea la dispoziție toate mijloacele pentru a depista că bunul respectiv este furat. Aceasta deoarece nu s-a făcut nicio probă din care să rezulte că la momentul emiterii certificatului partea era în posesia unor mijloace tehnice care să-i permită să depisteze contrafacerea seriei autovehiculului.
Mai mult decât atât, nu există la dosar dovezi privind data la care a avut loc alterarea seriei autovehiculului, fiind posibil ca acest eveniment să intervină ulterior emiterii certificatului. Luând în considerare împrejurarea că între momentul primei verificări - 08.09.2009 - și cel al prezentării ulterioare la RAR – 14.07.2011- a trecut o perioadă de aproximativ 2 ani, este posibil ca mijloacele tehnice de verificare să fi evoluat, iar pe de altă parte, gradul de uzură a autovehiculului să fi permis depistarea mai ușoară a falsificării seriei acestuia.
În asemenea condiții nu poate fi reținută vinovăția recurentei-chemate în garanție, orice dubiu profitând debitorului. În materie contractuală, date fiind dispozițiile art. 1080 alin. 1 Cod civil, era necesar a se compara activitatea debitorului contractual cu aceea a unei persoane diligente, care își subordonează activitatea sa exigențelor impuse de însăși viața socială și de regulile de conviețuire socială.
Față de toate aceste considerente de fapt si de drept, apreciem că recursul trebuia să fie admis, în speța neputându-se angaja răspunderea civilă contractuală a recurentei chemate în garanție.
JUDECĂTOR,
P. M.
Judecător,
P. M.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 25-09-2013, Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1533/2013. Tribunalul... → |
|---|
