Legea 10/2001. Sentința nr. 59/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 59/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-03-2013 în dosarul nr. 8495/62/2007
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
SENTINȚA CIVILĂ NR. 59/S
Ședința publică de la 4 martie 2013
Completul Civ. D1 compus din:
PREȘEDINTE - C. F. - judecător
Grefier – I. M.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cauzei civile de față privind soluționarea contestației formulată în temeiul Legii nr. 10/2001 de către contestatorii M. M. L. R. și Fătăcean M. O., în contradictoriu cu intimații .. și M. B., prin Primar, prin reprezentant legal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 4.03.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. (1) Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen de judecată.
Instanța, în aceeași compunere, în urma deliberării, a pronunțat sentința de mai jos.
TRIBUNALUL,
Constată că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. de mai sus, contestatoarele M. M. L. R. și FĂTĂCEAN M. ORTANSA au chemat în judecată pe intimata .., contestând Decizia nr. 564/5.10.2007 emisă de aceasta și solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună modificarea deciziei în sensul restituirii în natură a apartamentului nr. 8, a garajului și a suprafeței de teren liberă de construcții, de 1128,84 mp (nr. top. 9152/5), precum și acordarea de despăgubiri în echivalent pentru suprafața ocupată de blocuri, respectiv 1599,18 mp (nr. top. 9152/6).
În motivarea cererii, contestatoarele au arătat că autorii lor au fost proprietarii imobilului situat în B., .. 102 (fost 82), înscris în c.f._ B., care se compunea din teren în suprafață de 3193 mp, trei corpuri cu destinația de locuință, garaj și magazii, precum și că pe o suprafață de 1599,18 mp teren au fost construite blocuri de locuințe, iar diferența de 1593,82 mp o constituie terenul liber de construcții, cu nr. top. 9152/5, și terenul de sub locuințe, cu nr. top. 9152/1, 9152/3, 9152/4 și garaj, cu nr. top. 9152/2.
Au mai arătat că imobilul a fost preluat de stat în baza Decretului nr. 92/1950, precum și că au formulat notificare în temeiul Legii nr. 10/2001, adresată Primăriei Municipiului B., prin care au solicitat restituirea în natură a imobilului, cererea fiind parțial soluționată de către intimata .., prin decizia atacată.
În legătură cu aceasta, au arătat că o contestă în totalitate, având în vedere că notificarea trebuia să fie soluționată integral de către Primăria Municipiului B., având în vedere că intimata .. nu are calitatea de unitate deținătoare în sensul Legii nr. 10/2001, neputând reprezenta Statul Român.
Contestatoarele au arătat de asemenea că se impune soluționarea integrală a notificării formulate de către Primăria Municipiului B., sau de către .. dacă aceasta are mandat special în acest sens.
În ceea ce privește modalitatea de soluționare a cererii de restituire, contestatoarele au arătat că, în ceea ce privește construcțiile situate pe terenul de 1593,82 mp, s-a reținut în mod corect că o parte dintre locuințe au fost înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, contestatoarele menționând că acestea se află în litigiu, dosarul aflându-se pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Au mai arătat că intimata a respins cererea de restituire a construcției cu destinația de garaj, cu motivarea că acesta este proprietatea Statului Român, fiind construit ulterior naționalizării, în vreme ce terenul de sub garaj este proprietatea lor, astfel cum se arată în art. 2 din decizie, această soluție fiind contrară dispozițiilor art. 492 și 494 din Codul civil, Statul Român fiind constructor pe terenul altei persoane și fiind de rea-credință.
În ceea ce privește terenul în suprafață de 1593,82 mp, din care liber de construcții 1128,84 mp și cel de sub construcții de 464,98 mp, intimata .. s-a pronunțat în sensul transmiterii cererii de restituire la Primăria B., contestatoarele au arătat că nu sunt de acord cu această soluție, întrucât cererea lor nu a primit curs.
Referitor la terenul de 1599,18 mp, cu nr. top. 9152/6, au arătat că se pretinde că acesta este ocupat de blocuri, însă nu există o certitudine cu privire la suprafața ocupată efectiv, și pentru acest teren intimata trimițând dosarul Primăriei B..
Nu s-a indicat temeiul de drept al cererii.
În probațiune au fost depuse la dosar copia deciziei atacate, documentația care a stat la baza emiterii acesteia, alte acte și înscrisuri, a fost întocmit un raport de expertiză topografică de către expertul P. R. M..
Contestația este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
La primul termen de judecată, contestatoarele au depus la dosar precizare de acțiune, arătând că înțeleg să se judece în contradictoriu și cu M. B. prin Primar în calitate de intimat, invocând dispozițiile Deciziei nr. 20/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Intimata .. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea contestației, cu motivarea că imobilul a fost preluat de stat de la autorii contestatoarelor, M. I. și soția născută Ș. M., în baza Decretului nr. 92/1950, apartamentele situate în acesta fiind înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 (7 apartamente), cu excepția apartamentului nr. 8, care a fost restituit în natură către notificatoare, precum și că garajul la care contestatoarele fac referire este proprietatea Statului Român, fiind edificat ulterior naționalizării, conform avizului nr._/25.12.1980 al Consiliului Popular al Municipiului B..
A mai arătat că terenurile cu nr. top. 9152/5, de 1128,84 mp, și 9152/6, de 1599,18 mp, nu se află în administrarea sa, sens în care cererea a fost trimisă Primăriei Municipiului B., cu mențiunea că, potrivit identificării efectuate de Biroul Intabulări din cadrul societății intimate, terenul cu nr. top. 9152/6 este ocupat de blocurile situate în ., iar terenul cu nr. top. 9152/5 este liber de construcții.
Intimata a arătat de asemenea că, în ceea ce privește critica referitoare la nesoluționarea în integralitate a notificării, aceasta este neîntemeiată, având în vedere că aceasta nu are calitatea de unitate deținătoare în înțelesul Legii nr. 10/2001 cu privire la porțiunile din imobil care nu se află în administrarea sa, iar temeiul trimiterii cererii la Primăria Municipiului B. îl constituie dispozițiile art. 27 alin. 1, 28 alin. 1 și 2 din Legea nr. 10/2001 republicată.
În ceea ce privește pretențiile referitoare la garaj, intimata a arătat că acesta este proprietatea Statului Român, fiind edificat ulterior naționalizării, iar terenul de sub acesta se află în administrarea sa, fiind închiriat conform contractului nr. 2483/1991 numitului M. I. și fiind restituit contestatoarelor prin decizia atacată.
Intimatul M. B. prin Primar a formulat la rândul său întâmpinare, invocând excepția lipsei calității sale procesuale pasive, cu motivarea că nu are calitatea de emitent al deciziei atacate.
În ceea ce privește fondul cauzei, a arătat că nu se poate pronunța cu privire la părțile din imobil a căror situație juridică a fost stabilită prin decizia atacată și pentru care .. are calitatea de unitate deținătoare, iar în ceea ce privește imobilele terenuri în considerarea cărora a aceasta a înaintat cererea către Primăria Municipiului B., a arătat că a solicitat notificatoarelor să întocmească o expertiză tehnică de identificare, avizată de O.C.P.I. B., pentru a se analiza posibilitatea restituirii în natură, precum și să precizeze dacă optează pentru acordarea de despăgubiri bănești conform O.U.G. nr. 81/2007, solicitări la care contestatoarele nu au răspuns.
Intimatul a mai arătat că, potrivit prevederilor art. 10.3 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, entitatea investită cu soluționarea notificării are obligația de a identifica imobilul și vecinătățile, de a verifica destinația actuală a acestuia și a subfeței acestuia, existența pe teren a unor străzi, trotuare, parcări și altele asemenea, existența unor amenajări subterane – conducte de alimentare cu apă, gaz, electricitate etc.
A arătat de asemenea că, în atari situații, se poate dispune restituire terenului liber sau a celui care nu afectează accesul sau utilizarea normală a amenajărilor subterane, individualizarea suprafețelor în cadrul procedurii de soluționare a notificării fiind atributul entității investite cu soluționarea notificării.
Asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatul M. B., instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din 10.03.2008, dispunând unirea acesteia cu fondul cauzei, în temeiul prevederilor art. 137 alin. 1 C.pr.civ.
Judecata a suferit două suspendări dispuse în baza art. 244 pct. 1 C.pr.civ., cauza fiind repusă pe rol după soluționarea irevocabilă a cauzelor care au determinat suspendarea, hotărârile pronunțate în cauzele respective nefiind de natură să influențeze soluția în dosarul de față, întrucât acțiunile în revendicare promovate de contestatoare cu privire la apartamentele situate în imobilul în litigiu au fost în mod irevocabil respinse.
După repunerea pe rol a cauei, respectiv la termenul de judecată din 21.01.2013, a fost depusă la dosar cerere de intervenție accesorie în interesul intimaților, formulată de terții M. L. M., M. N., M. D., H. L. N., J. I., K. G., Ț. G., I. C., I. S. și I. E., prin care aceștia au solicitat admiterea în parte a contestației.
În motivarea cererii, aceștia au arătat că au interesul de a interveni în cauză, având în vedere că sunt titularii dreptului de proprietate asupra apartamentelor situate în B., .. 102, în baza Legii nr. 112/1995, și asupra terenului aferent acestora, conform Legii nr. 18/1991, iar prin cererea principală se urmărește excluderea ori limitarea drepturilor lor asupra terenului aferent apartamentelor.
În ceea ce privește fondul cauzei, au arătat că terenul nu poate face obiectul restituirii, întrucât acesta a făcut obiectul ordinelor de atribuire, precum și că acesta este destinat accesului pietonal și cu mijloace auto, pe calea de acces din . pe aceea din spatele imobilului, amenajată pe cheltuiala intervenienților, contestatoarele putând solicita doar terenul liber, neafectat de căile de acces, și care excede proprietății lor.
Au mai arătat că contestatoarele au atacat în justiție contractele de vânzare-cumpărare încheiate în condițiile Legii nr. 112/1995, cererea fiind respinsă, precum și că acestea au formulat acțiune în revendicare pe calea dreptului comun, prin compararea titlurilor de proprietate, acțiunea fiind de asemenea respinsă, astfel că dreptul lor de proprietate este legal consfințit, prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
Terții intervenienți au arătat de asemenea că dispozițiile Legii nr. 10/2001 sunt clare în ceea ce privește restituirea în natură a imobilelor înstrăinate, precum și în echivalent a celor înstrăinate, iar contestatoarele se contrazic în ceea ce privește poziția procesuală adoptată în litigiile la care au făcut referire.
În continuare, au susținut că nu contestă dreptul acestora la restituirea în natură a apartamentelor nevândute și la despăgubiri bănești pentru restul imobilului, construcție și teren, dar acestea nu pot beneficia de restituirea în natură a terenului aferent apartamentelor proprietatea intervenienților, anexelor și garajului, precum și căilor de acces, neexistând o suprafață de teren independentă funcțional, aptă de a fi folosită ori valorificată independent, decât cel mult o parcelă de dimensiuni reduse, care s-ar putea individualiza în spatele imobilului.
Asupra admisibilității în principiu a acestei cereri instanța s-a pronunțat la termenul de judecată din data de 4.03.2013, încuviințând această cerere cu motivarea cuprinsă în încheierea de ședință de la acea dată.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de intimatul M. B., excepție de fond, absolută și peremptorie, instanța a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei, apreciind că, pentru dezlegarea acesteia, este necesară administrarea de probe, pentru a se stabili dacă acesta are calitatea de unitate deținătoare, în înțelesul prevederilor Legii nr. 10/2001, în acest scop fiind întocmit de către expertul P. R. M. un raport de expertiză topografică.
Din conținutul acestei lucrări rezultă că pe suprafața de teren cu nr. top. nou 9152/6, creat prin dezmembrare, sunt edificate blocuri de locuințe, respectiv cele situate în B., ., cu acces din .> Potrivit prevederilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, în cazul în care pe terenurile pe care s-au aflat construcții preluate în mod abuziv s-au edificat noi construcții, autorizate, persoana îndreptățită va obține restituirea în natură a părții de teren rămase liberă, iar pentru suprafața ocupată de construcții noi, cea afectată servituților legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
Potrivit dispozițiilor cuprinse în partea introductivă a Capitolului 2 al Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, teza I, în înțelesul acestor norme metodologice, sintagmele și formulările prevăzute de lege au următoarele semnificații: - unitate deținătoare este entitatea cu personalitate juridică care exercită, în numele statului, dreptul de proprietate publică sau privată cu privire la un bun ce face obiectul legii (minister, primărie, instituția prefectului sau orice altă instituție publică).
Dată fiind destinația parcelei de teren identificate mai sus, rezultă că intimatul M. B. are calitatea de unitate deținătoare, exercitând dreptul de proprietate publică locală asupra acestui imobil, astfel încât are calitatea de unitate deținătoare asupra acestuia, iar intimata .. a procedat în mod corect transmițând cererea de restituire Primăriei B., în ceea ce privește această parcelă de teren.
Referitor la parcelele având destinația de teren construit și neconstruit, care intră în componența imobilului din B., .. 102, instanța constată că, după cum rezultă din contractele de vânzare-cumpărare prin care intervenienții au dobândit drepturile lor de proprietate asupra apartamentelor conform Legii nr. 112/1995, aceste acte de înstrăinare au avut ca obiect exclusiv apartamentele, terenul aferent acestora fiind dobândit în proprietate în baza Ordinelor de Prefect emise conform Legii nr. 18/1991, atașate în copie contractelor de vânzare-cumpărare care însoțesc cererea de intervenție.
Conform susținerilor intimatei .., aceasta nu deține în administrare terenul construit și neconstruit aferent imobilului construcție, aspect care rezultă și din actul de dezmembrare autentificat sub nr. 3834/1996 de notarul public B. E., prin care intimata a procedat la dezmembrarea imobilului construcție pe apartamente, fără a se face vreo mențiune cu privire la teren, potrivit acestui act părțile de uz comun generale fiind branșamentele de gaz și canalizare, iar părțile de uz comun speciale fiind holul dintre apartamentele 4 și 5, fundațiile și pereții comuni.
În urma dezmembrării, dreptul de proprietate asupra parcelelor rezultate prin această operațiune a fost înscris în cartea funciară pe numele vechiului proprietar, conform notării de la B 20 din c.f._ B., acesta fiind, potrivit mențiunii de la B 19, Statul Român, iar ulterior au fost înscrise în favoarea intervenienților, respectiv a autorilor unora dintre aceștia, drepturile de proprietate asupra apartamentelor cumpărate în temeiul Legii nr. 112/1995.
În consecință, intimatul M. B. are calitatea de unitate deținătoare și în ceea ce privește terenul construit și neconstruit aferent imobilului construcție, în temeiul dispoziției legale citate mai sus, astfel că excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de acesta, urmează a fi respinsă.
În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că motivele contestației vizează în primul rând necompetența intimatei .. în ceea ce privește soluționarea cererii de restituire, nerestituirea construcției cu destinația de garaj, precum și nerestituirea unei porțiuni de teren, rămasă liberă, neidentificată de contestatoare la data introducerii acțiunii.
Referitor la primul motiv al contestației, instanța reține că, pentru imobilele având destinația de locuințe, trecute în proprietatea Statului și aflate în domeniul privat al Municipiului B., intimata .. are calitatea de unitate deținătoare în înțelesul Legii nr. 10/2001, fiind constituită prin actul de voință al Consiliului Local B., în calitate de asociat unic, și având ca obiect principal de activitate administrarea acestei categorii de bunuri.
În ceea ce privește motivul vizând nerestituirea în natură a imobilului cu destinația de garaj, instanța reține că acesta este întemeiat.
Potrivit prevederilor art. 19 alin. 1 din Legea nr. 10/2001 republicată, în situația imobilelor-construcții care fac obiectul notificărilor formulate potrivit procedurilor prevăzute la cap. III și cărora le-au fost adăugate, pe orizontală și/sau verticală, în raport cu forma inițială, noi corpuri a căror arie desfășurată însumează peste 100% din aria desfășurată inițial și dacă părțile nu convin altfel, foștilor proprietari li se acordă sau, după caz, propun măsuri reparatorii prin echivalent, care vor consta în compensare cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent de către entitatea învestită potrivit legii cu soluționarea notificării, cu acordul persoanei îndreptățite, sau despăgubiri acordate în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale rezultă că, în ipoteza imobilelor cărora le-au fost adăugate noi corpuri a căror arie desfășurată este de sub 100% din aria desfășurată inițială, acestea se restituie în natură, urmând regimul juridic al bunului principal.
Acest text de lege reprezintă o aplicație a principiului accesiunii, aplicabil în speță și în considerarea faptului că terenul de sub garaj a fost restituit în natură contestatoarelor, construcția având caracter accesoriu în raport cu bunul principal, care este terenul.
În speță, după cum rezultă din evidențele de carte funciară, . care este amplasat garajul, având nr. top. 9152/2, este în suprafață de 26,35 mp, astfel încât nici construcția cu această destinație nu poate ocupa o suprafață mai mare, ceea ce, în mod evident, reprezintă mai puțin de 100% din aria desfășurată a imobilului.
În raport cu cele ce preced, instanța constată că se impune restituirea în natură către contestatoare și a corpului de construcție având destinația de garaj.
În ceea ce privește motivul de contestație vizând posibilitatea restituirii în natură a unei suprafețe de teren, instanța a încuviințat proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie, din lucrarea întocmită de expertul P. R. M. rezultând, așa cum s-a arătat mai sus, că . nr. top. 9152/6 este ocupată de blocul de locuințe din ., fiind așadar incidente prevederile art. 10 alin. 2 din Legea nr. 10/2001 republicată, citate mai sus, în sensul că acest teren nu poate fi restituit în natură, contestatoarele fiind îndreptățite la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent.
Cu privire la terenul construit și neconstruit aferent imobilului cu adresa administrativă .. 102, instanța reține în primul rând că afirmația contestatoarelor în sensul că intervenienții nu ar fi dobândit în proprietate altceva decât apartamentele deținute anterior cu titlul de închiriere nu corespunde adevărului, la dosar fiind depuse în copie adresele prin care acestora li se aduce la cunoștință atribuirea, prin Ordin al Prefectului, a suprafețelor de teren aferente acestor apartamente, drepturile de proprietate fiind înscrise ca atare în cartea funciară.
Restul terenului aferent imobilului construcție are destinația de curte a imobilului, servind totodată drept cale de acces către apartamente, pe intrarea din . în spatele imobilului, astfel cum este figurat pe schițele întocmite de expert și cum s-a constatat cu ocazia cercetării locale, se află o parcelă de teren liberă, care este folosită de proprietarii apartamentelor pentru accesul auto și pentru parcare și pe care se află amplasate două garaje fără fundație și două magazii, parcelă identificată de expert drept lotul 9152/6, și care se află în continuare în proprietatea Statului, nefiind înstrăinată, aceasta putând face așadar obiectul restituirii.
Instanța va înlătura propunerea contestatoarelor de restituire în natură a suprafeței de teren aflate între corpurile de clădire, reprezentând curtea propriu-zisă a imobilului, având în vedere în primul rând că intervenienților le-au fost atribuite, prin Ordinul Prefectului, suprafețe mai mari de teren decât suprafețele apartamentelor cumpărate, ceea ce rezultă din compararea suprafețelor apartamentelor, astfel cum acestea rezultă din contractele de vânzare-cumpărare, cu suprafețele de teren menționate în adresele de înștiințare (filele 48-65 din ultimul volum al dosarului), deci suprafețele aferente apartamentelor, în sensul de suprafețe necesare normalei întrebuințări a construcțiilor, iar nu numai cele ocupate propriu-zis de apartamente.
În aceste condiții, instanța are în vedere că este posibil ca această modalitate de restituire să afecteze suprafețele deja atribuite intervenienților, dând astfel naștere unui conflict de drepturi, concretizat în existența a două titluri asupra aceluiași imobil, ceea ce ar fi de natură să conducă la litigii ulterioare.
În al doilea rând, instanța reține că suprafața de teren cu destinația de curte servește întregului imobil, asigurând accesul intervenienților către apartamentele proprietatea lor și către anexele existente în curte, iar această suprafață este relativ mică, propunerea expertului conducând la fărâmițarea excesivă a terenului și având de asemenea potențial litigios, dată fiind configurația imobilului, care are dispuse unități locative și anexe de ambele părți ale curții (stânga-dreapta), aceste aspecte fiind constatate în mod nemijlocit și de către instanță, cu ocazia cercetării locale.
În raport cu cele ce preced, instanța apreciază că numai porțiunea de teren aflată în spatele imobilului poate avea funcționalitate de sine stătătoare și poate fi restituită în natură, fiind liberă din punct de vedere juridic, iar anexele amplasate pe aceasta neavând caracterul unor construcții definitive.
În ceea ce privește unitatea deținătoare debitoare a obligației de restituire, instanța reține că contestatoarele au chemat în judecată și M. B. prin Primar, căruia intimata .. i-a trimis spre soluționare notificarea vizând restituirea terenului.
După cum s-a stabilit prin Decizia nr. XX/2007 a Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de judecată este competentă să soluționeze pe fond nu numai contestația formulată împotriva deciziei/dispoziției de respingere a cererilor prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv, ci și acțiunea persoanei îndreptățite în cazul refuzului nejustificat al entității deținătoare de a răspunde la notificarea părții interesate.
În consecință, reținând că intimata .. a remis această cererea intimatului M. B. la data de 17.10.2007, instanța se va pronunța asupra fondului dreptului, pentru a nu tergiversa soluționarea cererii de restituire, reținând totodată că în cauză sunt dovedite și necontestate aspectele referitoare la calitatea notificatoarelor de persoane îndreptățite la măsuri reparatorii, în înțelesul Legii nr. 10/2001, precum și la preluarea întregului imobil, în componența sa inițială, în temeiul Decretului nr. 92/1950.
În ceea ce privește porțiunile înstrăinate din imobil, precum și cele ocupate de construcții, curte, anexe, instanța constată că notificatoarele sunt îndreptățite la măsuri reparatorii în echivalent, potrivit textelor de principiu de la art. 1 alin. 2, art. 26 alin. 1 și a textelor cu caracter special prevăzute de art. 7 alin. 1 ind. 1, art. 10 alin. 2 și art. 18 lit. c din același act normativ, cu mențiunea că în prezenta hotărâre nu se va specifica natura măsurilor reparatorii în echivalent ca fiind aceea a despăgubirilor bănești, astfel cum a solicitat reprezentanta convențională a contestatoarelor la ultimul termen de judecată, având în vedere că aceste măsuri nu pot fi acordate decât în modalitatea care este prevăzută de lege în momentul pronunțării hotărârii, iar nu în considerarea unor posibile modificări legislative viitoare.
În fine, referitor la cererea de intervenție accesorie formulată în interesul intimaților, instanța va face aplicarea principiului dependenței procesuale, urmând a admite în parte această cerere, având în vedere că cererea principală va fi admisă numai în parte, precum și că apărările intimaților sunt, de asemenea, întemeiate numai în parte.
Față de aceste considerente, în baza art. 26 alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicată și a celorlalte texte de lege menționate mai sus, instanța va respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului M. B. prin Primar, invocată de acesta; va admite în parte contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost precizată de contestatoarele M. M. L. R. și Fătăcean M. Ortansa în contradictoriu cu intimații .. și M. B. prin Primar, și în consecință va dispune modificarea în parte a Deciziei nr. 564/5.10.2007 emisă de intimata .., în sensul că va dispune restituirea în natură către contestatoare, în cote egale, a imobilului identificat drept corp garaj, înscris în c.f._ B., nr. top. 9152/2.
Va obliga intimatul M. B. prin Primar să restituie în natură contestatoarelor suprafața de teren identificată prin raportul de expertiză tehnică nr._/2012, întocmit de expertul P. R. M., drept lotul nr. 2, cu nr. top. nou 9152/5/2, în suprafață de 567 mp, și să formuleze propunere pentru acordarea de despăgubiri către contestatoare pentru suprafețele de teren imposibil de restituit în natură, reprezentând restul terenului înscris sub nr. top. 9152/5, în suprafață de 1128,84 mp minus suprafața de 567 mp menționată mai sus, și respectiv 9152/6, în suprafață de 1599,18 mp, ocupat de blocuri de locuințe, urmând a respinge restul pretențiilor contestatoarelor, referitoare la restituirea în natură a altor suprafețe de teren.
În baza art. 49 alin. 3 C.pr.civ. instanța va admite în parte cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea intimaților de intervenienții M. L. M., M. N., M. D., H. L. N., J. I., K. G., Ț. G., I. C., I. S. și I. E..
Față de declarația reprezentantelor convenționale ale contestatoarelor, instanța va lua act că acestea nu solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE :
Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului M. B. prin Primar, invocată de acesta.
Admite în parte contestația formulată în baza prevederilor Legii nr. 10/2001, astfel cum a fost precizată de contestatoarele M. M. L. R., domiciliată în București, Șoseaua P. nr. 336, ., ., și FĂTĂCEAN M. ORTANSA, domiciliată în București, .. 4, sector 3, în contradictoriu cu intimații .., cu sediul în B., . nr. 29, și M. B. prin Primar, și în consecință:
Dispune modificarea în parte a Deciziei nr. 564/5.10.2007 emisă de intimata .., în sensul că dispune restituirea în natură către contestatoare, în cote egale, a imobilului identificat drept corp garaj, înscris în c.f._ B., nr. top. 9152/2.
Obligă intimatul M. B. prin Primar să restituie în natură contestatoarelor suprafața de teren identificată prin raportul de expertiză tehnică nr._/2012, întocmit de expertul P. R. M., drept lotul nr. 2, cu nr. top. nou 9152/5/2, în suprafață de 567 mp, și să formuleze propunere pentru acordarea de despăgubiri către contestatoare pentru suprafețele de teren imposibil de restituit în natură, reprezentând restul terenului înscris sub nr. top. 9152/5, în suprafață de 1128,84 mp minus suprafața de 567 mp menționată mai sus, și respectiv 9152/6, în suprafață de 1599,18 mp, ocupat de blocuri de locuințe.
Respinge restul pretențiilor contestatoarelor.
Admite în parte cererea de intervenție accesorie formulată în favoarea intimaților de intervenienții M. L. M., M. N., M. D., H. L. N., J. I., K. G., Ț. G., I. C., I. S. și I. E., toți cu domiciliul ales în B., .. 2, ., . profesional al avocatului I. P..
Ia act că contestatoarele nu solicită obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 11 martie 2013.
PREȘEDINTE, Grefier,
judecător C. F. I. M.
Red. C.F.-10.04.2013
Tehnored. I.M.-10.04.2013
6 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1321/2013. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1448/2013. Tribunalul... → |
|---|
