Fond funciar. Decizia nr. 767/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 767/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-05-2013 în dosarul nr. 2604/338/2008
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ Nr. 767/R
Ședința publică de la 29 Mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE M. I. I.
Judecător C. R.
Judecător A. I.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor formulate de pârâtele C. Locală pentru Aplicarea Legilor Fondului Funciar V., V. I. A., M. I., M. I. împotriva sentinței civile nr. 2341, pronunțată de Judecătoria Zărnești, la data de 18 octombrie 2011 în dosarul civil nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 14.05.2013, când părțile, prin reprezentanți, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 22.05.2013 iar apoi, din aceleași motive, pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2341/18.10.2011 pronunțată de Judecătoria Zărnești s-a admis cererea de intervenție în interes propriu, formulatǎ de intervenientul M. APǍRǍRII NAȚIONALE în contradictoriu cu pârâții C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V., C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, S. H., V. I. A., M. I. și M. I. și cu intervenientul în interes propriu S. R., prin M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de DGFP B., s-a admis cererea de intervenție în interes propriu, formulatǎ de intervenientul S. R., prin M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de DGFP B., în contradictoriu cu pârâții C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V., C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, S. H., V. I. A., M. I. și M. I. și cu intervenientul în interes propriu M. APǍRǍRII NAȚIONALE și, în consecință:
-s-a dispus anularea Titlului de proprietate nr._/23.05.2008, eliberat de pârâta C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR pe numele pârâtelor S. H. și V. I. A..
-s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpǎrare, încheiat în data de 12.06.2008, între pârâta V. I. A., în calitate de vânzǎtor și pârâtul M. I., în calitate de cumpǎrǎtor, autentificat prin încheierea nr. 2121/12.06.2008 a BNPA L. M. și H. M..
-s-a dispus anularea contractului de vânzare-cumpǎrare, încheiat în data de 23.06.2008, între pârâta S. H., în calitate de vânzǎtor și pârâtul M. I., în calitate de cumpǎrǎtor, autentificat prin încheierea nr. 2280/23.06.2008 a BNPA L. M. și H. M..
-s-a dispus restabilirea situației de carte funciarǎ anterioarǎ emiterii Titlului de proprietate nr._/23.05.2008, eliberat de pârâta C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR pe numele pârâtelor S. H. și V. I. A..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, potrivit art. III alin. 1¹ din Legea nr. 169/1997, actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil, iar după validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie.
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că își suspendă efectele doar acele acte administrative prin care au fost trecute în domeniul public al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, deci acele acte în virtutea cǎrora au fost incluse terenuri în domeniul public, dispoziția legalǎ, fiind de strictǎ interpretare, nevizând și terenurile care aparțin domeniului public în virtutea declarației legii.
Actul administrativ ale cǎrui efecte s-a considerat cǎ sunt suspendate în temeiul art. III alin. 1¹ din Legea nr.169/1997 este decizia nr. 390/21.11.1991 a Prefectului Județului B., privind constatarea apartenenței la domeniul public de interes județean a terenurilor reprezentând poligoane de tragere (fila 274 Vol.I).
Din analizarea acestei decizii, instanța a constatat cǎ aceasta a fost emisǎ având în vedere dispozițiile art. 2 lit. e), art. 4 și art. 5 din Legea nr. 18/1991.
Astfel, prin aceastǎ decizie, Prefectul, vǎzând cǎ terenul din . poligon de tragere, se încadreazǎ în domeniul de aplicare al art. 5 din Legea nr.18/1991, fiind deci vorba de un teren pentru nevoile apǎrǎrii, a constatat cǎ acest teren aparține domeniului public de interes județean.
Deci, prin acest act administrativ nu a fost trecut terenul amenajat ca poligon de tragere în domeniul public, ci doar s-a constatat cǎ aparține domeniului public prin declarația legii.
Tot prin decizia nr. 390/21.11.1991 a Prefectului Județului B. a fost transmisă folosința terenului cǎtre M. APǍRǍRII NAȚIONALE, acesta devenind astfel titularul unui drept de administrare, iar terenul a fost identificat ca fiind situat în . și 197, parcelele 5008 și 5009, conform schiței vizate de OCOT B., care face parte integrantǎ din decizie (fila 275 Vol.I).
În aceste condiții, fiind vorba de un teren care aparține domeniului public prin declarația legii și nu de un teren inclus în domeniul public printr-un act administrativ, s-a apreciat că, în mod greșit au procedat pârâtele C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V. și C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B. atunci când au considerat cǎ efectele deciziei nr.390/21.11.1991 a Prefectului Județului B. sunt suspendate, în temeiul art. III alin. 1¹ din Legea nr. 169/1997, iar terenul ce a făcut obiectul acestei decizii a trecut de drept în rezerva COMISIEI LOCALE PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V..
Potrivit art. 136 din Constituție, art. 5 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, precum și art. 11 din Legea nr. 213/1998, bunurile ce fac parte din proprietatea publicǎ sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile.
Bunurile proprietate publicǎ nu pot fi înstrǎinate, putând face doar obiectul dreptului de administrare, iar potrivit art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998, actele juridice încheiate cu încǎlcarea principiului inalienabilitǎții dreptului de proprietate publicǎ sunt lovite de nulitate absolutǎ. D. în situația în care un bun proprietate publicǎ este dezafectat și trecut, în condițiile legii, în domeniul privat al statului sau al unei unitǎți administrativ-teritoriale, va putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
Astfel, vǎzând cǎ terenul ce face obiectul Titlului de proprietate nr._/23.05.2008 aparține, prin declarația legii – art. 5 alin. 1 din Legea nr. 18/1991 – domeniului public, inițial județean și, ulterior, domeniului public al Statului, astfel cum rezultǎ din examinarea deciziei nr. 390/21.11.1991 a Prefectului Județului B. (fila 274 Vol.I) și a HG nr.1045/2000 (fila 141 Vol.I), fiind vorba deci de un teren proprietate publicǎ, inalienabil, instanța a constatat cǎ emiterea Titlului de proprietate nr._/23.05.2008 a fost fǎcutǎ cu încălcarea legii, motiv pentru care acest titlu de proprietate este lovit de nulitate absolutǎ, în temeiul art. 11 alin. 2 din Legea nr. 213/1998.
Având în vedere cǎ instanța a constatat cǎ Titlul de proprietate nr._/23.05.2008 este lovit de nulitate absolutǎ pentru cǎ a fost eliberat cu încǎlcarea principiului inalienabilitǎții dreptului de proprietate publicǎ, rezultǎ cǎ și contractul de vânzare-cumpǎrare, încheiat în data de 12.06.2008, între pârâta V. I. A., în calitate de vânzǎtor și pârâtul M. I., în calitate de cumpǎrǎtor, autentificat prin încheierea nr.2121/12.06.2008 a BNPA L. M. și H. M. și contractul de vânzare-cumpǎrare, încheiat în data de 23.06.2008, între pârâta S. H., în calitate de vânzǎtor și pârâtul M. I., în calitate de cumpǎrǎtor, autentificat prin încheierea nr. 2280/23.06.2008 a BNPA L. M. și H. M., sunt lovite de nulitate absolutǎ, întrucât lucrul ce a fǎcut obiectul acestor contracte de vânzare-cumpǎrare nu se afla în comerț, fiind vorba de un teren proprietate publicǎ, inalienabil.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat recurs pârâții C. Locală de Fond Funciar V., V. I. A., M. I. și M. I. solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenții au arătat că instanța de fond a constatat greșit că terenul situat în . tarlaua 197 cu parcelele nr. 5008, 5009, având categoria de folosință fânețe, în suprafață totală de 9,5 ha este proprietate publică, în conformitate cu decizia nr. 390/21.11.1991 emisă de Prefectul Județului B..
Au apreciat recurenții că reținerile instanței de fond sunt eroanate deoarece: decizia nr. 390/21.11.1991 emisă de Prefectul Județului B. este caducă, fiind emisă la nouă luni după apariția și publicarea Legii nr. 18/1991, la 19.02.1991; prin H.C.L. nr. 13/12.03.2001, Consiliul Local al Comunei Vulcana aprobat PUG-ul comunei V., pentru protejarea zonei de agrement, fiind dezactivat poligonul de tir unde făceau exerciții gărzile patriotice până în anul 1990.
Se mai arată că, terenul ce face obiectul dosarului a fost preluat de Stat în baza Legii nr. 187/1945 privind reforma agrară, fiind folosit inițial ca islaz comunal, apoi ca loc de pregătire a gărzilor patriotice până în anul 1990, când acest gen de activitate nu s-a mai desfășurat.
Au menționat recurenții că terenul se afla în intravilanul localității localității V. și în zona de agrement a lacurilor, o zonă construită cu case de vacanțe, pensiuni și alte construcții civile la o distanță de circa 60 – 70 m de perimetrul acestui teren. Se mai arată că poligoanele de tragere specifice M. au fost atribuite și amenajate încă din anul 1938, existând menționate în mod expres în acest act normativ, pe zone geografice și localități, sens în care localitatea V. nu este menționată cu poligon de tragere.
Recurenta C. Locală de Fond Funciar V. a precizat că în evidențele privitoare la impozite nu sunt evidențiate activele UM 1751 Râșnov privitoare la terenul identificat de tarlaua 197, parcelele 5008 și 5009 cu destinația de fâneață, în suprafață de 9,5 ha, iar la data eliberării titlului de proprietate, urmare a documentațiilor cadastrale noi întocmite și luate în evidența lor, impozitele aferente la aceste terenuri au fost și sunt achitate de către proprietarii tabulari M. I. și soția M. I..
Un alt motiv invocat în susținerea recursului declarat în cauză îl reprezintă împrejurarea că, potrivit H.G. nr. 972/2002 și anexele de la nr. 1 la 53 publicat în MO nr. 697 bis/24.09.2002 la anexa 53, în inventarul care aparține domeniul public al comunei V., județul B. nu apare înscris terenul din tarlaua 197 parcelele 5008 și 5009, categoria de folosință fâneață, în suprafață totală de 9,5 ha, drept pentru care, se apreciază că argumentația adusă de instanță în sensul că acest teren ar aparține domeniului public este eronată.
Recurenții M. I. și M. Iboilya a mai arătat că, potrivit legislației privind restituirea proprietăților in speța art. 17 (1) din Legea nr. 18/1991 „în localitățile cu cetățeni romani, aparținând minorității germane sau in care locuiesc persoane care au fost deportate sau strămutate, deposedate de terenuri prin acte normative intervenite după anul 1944, se vor atribui in proprietate la cerere, cu prioritate acestora sau moștenitorilor, suprafețe de teren din rezerva aflată la dispoziția Comisiilor sau se va proceda conform art. 37.”
Recurenții au mai susținut că la cererile sale repetate către M.. lămurirea situație juridice a terenului in cauza, M.. putut dovedi cu înscrisuri faptul că terenul este în proprietatea Ministerului A. Naționale, sau că ar avea drept de administrare al acesteia. Răspunsurile au avut un caracter general, ambiguu, fără nici o relevanta juridica pentru lămurirea acestei situații.
În cauză, recurenții au invocat dispozițiile art. III alin. 1/1 din Legea nr. 169/1997 și art. 17 al. 1 din Legea nr. 18/19.02.1991.
Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 118 vol. I, intimatul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, prin DGFP B. a solicitat respingerea recursului declarat de pârâți, motivat de faptul că titlul de proprietate nr._/23.05.2008 au fost încălcate prevederile legale imperative, terenul aparținând domeniului public, fiind destinat pentru nevoile apărării iar sancțiunea aplicabilă nu poate fi decât nulitatea absolută.
Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 129 vol. I, intimatul M. A. Naționale a solicitat respingerea recursului declarat de recurenții C. Locală de Fond Funciar V., V. I. A., M. I. și M. I., motivat de faptul că dispozițiile art. III alin. 1/1 din Legea nr. 169/1997 sunt de strică interpretare. Recurenții critică hotărârea atacată, fără să aducă argumente temeinice. Imobilul din litigiu fiind un bun din domeniul public al statului, nu putea fi dezafectat prin H.C.L. nr. 13/12.03.2001 de către Consiliul Local al comunei V., întrucât terenul nu făcea parte din domeniul public al comunei V..
Prin decizia civilă nr. 534/R/24.04.2012 pronunțată de Tribunalul B. în prezentul dosar, s-au admis recursurile declarate de recurenții pârâții C. LOCALĂ DE FOND FUNCIAR V., V. I. A., M. I. și M. I., impotriva sentintei civile nr. 2341 din data de 18.10.2011, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr._, care a fost casată în tot iar cauza a fost reținută spre rejudecare.
Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de recurs a reținut că, în vederea soluționării cauzei deduse judecății, instanța de fond nu a administrat un probatoriu complet, reținând că terenul în suprafață de 9,5 ha aparține domeniului public, deși la dosarul cauzei nu există nicio probă certă în acest sens.
Potrivit titlului de proprietate nr._/23.05.2008, terenul în suprafață de 9,5 ha se află în tarlaua 197, din care, 3,5 ha în . suprafața de 6 ha în .> Din referatul pentru aprobarea Anexelor 2ª și 7 la Regulamentul de aplicare a Legilor fondului Funciar nr. 1217/13.05.2008 al Primăriei comunei V. se reține că a fost identificat teren liber în suprafață totală de 9,5 ha, situat în tarlaua 196 și 197, parcelele 5008 și 5009, datorită dezafectării fostului poligon al Gărzilor Patriotice, teren ce a trecut de drept în rezerva comisiei locale de fond funciar, conform art. III alin. 1/1.
Prin decizia nr. 390/21.11.1991 s-a constatat că terenurile amenajate ca poligoane de tragere în localitățile Târlungeni, V., Zărnești și V., aparțin domeniului public de interes județean în proprietatea Prefecturii județului B., iar potrivit art. 2 a fost transmis dreptul de folosință asupra acestor terenuri, UM_ B..
Pentru termenul de judecată din 16.04.2010, intervenientul M. A. Naționale a depus la dosarul cauzei Anexa 4, fila 56 din HG nr. 1705/2006, pentru a face dovada că „bunul având număr de identificare MF_, denumit imobil 3148 – compus din construcții și teren, este înscris în inventarul bunurilor din domeniul public al statului aflat în administrarea Ministerului A. Naționale”. Se mai arată că imobilul 3148 – cazarmă reprezintă un teren cu destinație specială administrat de M.. inclusă în Inventarul bunurilor din domeniul public al Statului, aprobat prin HG. 1705/2006, având codul de clasificare 8.29.09 și nr. MF_, intrând în administrarea M.. nr. 390/21.11.1991 a Prefecturii Județului B..
Prin nota de ședință depusă de intervenientul M. A. Naționale la termenul de judecată din 05.04.2011 se precizează că în prezent, terenul în litigiu are destinația de poligon de tragere și se află în evidența contabilă, paza și folosința UM_ Râșnov. În dovedirea acestei susțineri a fost depusă decizia nr. 390/1991, procesul verbal de predare a folosinței către UM_, încheiat la data de 31.03.1992 și schița – copie extras din lucrarea de cadastru funciar ce nu poartă viza OCPI B..
Din adresa nr. 773/9.03.2011 emisă de UAT . că terenul în litigiu a fost expropriat în anul 1945 și trecut în proprietatea Statului, iar după anul 1990, terenul a fost proprietatea privată a comunei V., în baza legilor fondului funciar, art. 36, iar în anul 1991, armata a primit provizoriu, în baza Deciziei nr. 390/1991 a Prefectului Județului B., un drept de administrare. Se susține că odată cu inventarierea bunurilor imobile ce alcătuiesc domeniul public al Județului B., prin HG 972/2002, acest teren nu a fost cuprins nici în domeniul public al județului și nici în domeniul public al UAT . momentul eliberării adeverințelor de proprietate conform Lg. 18/1991, terenul nu mai avea destinația de poligon de tragere și a existat posibilitatea punerii lui la dispoziția Comisiei Locale de Fond Funciar V..
Relativ la acest imobil și la împrejurarea că s-ar afla în folosința UM_ Râșnov, recurenta pârâtă C. Locală a invederat instanței prin adresa nr. 2031/06.06.2011 că în evidențele sale privitoare la impozite nu se regăsesc active ale acestei unități militare privitoare la imobilul înscris în CF 4145 V., cu nr. top 552.
Din adresa emisă la data de 09.05.2011 de Direcția Generală de legislație și reglementare în domeniul activelor statului din cadrul Ministerului Finanțelor Publice se reține că „în inventarul centralizat al bunurilor din domeniul public al statului aprobat prin HG nr. 1705/2006 la Nr. MF_ cod clasificație: 8.29.09, în anexa Ministerului A. Naționale se regăsește un imobil (construcție și teren) situat în localitatea V., județul B.”.
Instanța de recurs a aapreciat că, în lipsa unor date de identificare a imobilului construcție și teren ce ar face perte din domeniul public al statului, nu se poate aprecia asupra identității dintre acesta și imobilul teren în suprafață de 9,5 ha ce face obiectul prezentului litigiu.
Astfel cum se poate reține din mențiunile efectuate după art. 1 din H.G. 1705/2006, Anexa nr. 4 privind inventarul bunurilor din domeniul public al Statului nu se publică, fiind informație clasificată.
Având în vedere elementele contradictorii care rezultă din dosar, în ceea ce privește existența/inexistența în prezent a poligonului de trageri, cât și împrejurarea că anexa 4 din H.G. nr. 1705/2006 nu a fost publicată în Monitorul Oficial, pentru a putea fi verificată de către instanța de control judiciar, s-a apreciat că se impune administrarea unor probe suplimentare pentru a se stabili dacă terenul care a constituit în trecut poligon de tragere are și în prezent aceeași afectațiune și respectiv, identificarea amplasamentul terenului – poligon de tragere, pentru a se putea observa în ce măsură se suprapun suprafețele din titlu peste suprafețele de teren corespunzătoare poligonului.
Totodată, s-a constatat că în cauză nu au fost administrate probe suficiente pentru a se edifica dacă titularele dreptului la reconstituire erau îndreptățite sau nu la această reconstituire, la dosar neexistând probe pertinente din care să rezulte că autorul părților au deținut sau nu în proprietate suprafețe de teren corespunzătoare celor două titluri.
În acest sens, instanța a apreciat ca fiind necesar a fi depuse la dosarul cauzei în integralitate, colile CF 4144 și nr. 4145 V..
În rejudecarea cauzei după casarea cu reținere în recurs, s-au depus înscrisuiri și s-a efectuat o expertiză tehnică judiciară, pentru identificarea terenului din litigiu.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
La data de 03.02.1998, pârâtele S. H. și V. I. A. au formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 20.57 ha, cerere înregistratǎ sub numǎrul 5064/D-1 (fila 65 Vol. I).
La data de 30.11.2005, pârâta S. H. a trimis pârâtei C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V. o notificare, prin executor judecǎtoresc, prin care solicita ca, în baza Legii nr. 247/2005 sǎ i se soluționeze cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 20.57 ha (fila 63 Vol. I).
La data de 14.11.2007, pârâta C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V. a transmis cǎtre pârâta C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B. propunerea ca pârâtele S. H. și V. I. A. sǎ fie înscrise pe anexa nr. 23 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr.890/2005, și astfel sǎ obținǎ despǎgubiri în lipsǎ de teren disponibil (fila 82 - 86 Vol.I).
Prin hotǎrârea nr. 700/21.12.2007, pârâta C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B. a validat propunerea pârâtei C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V. și a înscris pârâtele S. H. și V. I. A. în anexa 23 (fila 256 Vol.I).
La data de 13.05.2008, pârâta C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V. a propus pârâtei C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B. sǎ modifice hotǎrârea nr. 700/21.12.2007, în sensul trecerii pârâtelor S. H. și V. I. A. din anexa 23 în anexa 7 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr.890/2005, spre a le fi atribuit teren în naturǎ.
Aceastǎ propunere a fost motivatǎ prin aceea cǎ a fost identificat drept liber terenul situat în . și 197, parcelele 5008 și 5009, datoritǎ dezafectǎrii fostului poligon al Gǎrzilor Patriotice, în suprafațǎ de 9.5 ha, teren ce a trecut de drept în rezerva COMISIEI LOCALE PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V., în temeiul art. III alin. 1¹ din Legea nr. 169/1997 (fila 17 Vol.I).
Acest teren a fost identificat în planul parcelar anexat propunerii (fila 22 Vol.I).
Prin hotǎrârea nr. 228/16.05.2008, pârâta C. JUDEȚEANĂ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR B. a validat propunerea pârâtei C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V. și a înscris pârâtele S. H. și V. I. A. în anexa 7, cu suprafața de 9.5 ha (fila 249 Vol.I).
Acest teren a fost identificat în planul parcelar anexat hotǎrârii (fila 251 Vol. I).
În temeiul acestei hotârâri a fost eliberat Titlul de proprietate nr._/23.05.2008, de cǎtre pârâta C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR pe numele pârâtelor S. H. și V. I. A. (fila 9 Vol.I) și s-a efectuat punerea în posesie pe terenul situat în . și 197, parcelele 5008 și 5009, conform planului parcelar (fila 248 Vol.I).
Dupǎ eliberarea Titlului de proprietate nr._/23.05.2008, au fost încheiate contractul de vânzare - cumpǎrare, în data de 23.06.2008, între pârâta S. H., în calitate de vânzǎtor și pârâtul M. I., în calitate de cumpǎrǎtor, autentificat prin încheierea nr. 2280/23.06.2008 a BNPA L. M. și H. M. și contractul de vânzare-cumpǎrare, în data de 12.06.2008, între pârâta V. I. A., în calitate de vânzǎtor și pârâtul M. I., în calitate de cumpǎrǎtor, autentificat prin încheierea nr. 2121/12.06.2008 a BNPA L. M. și H. M., pentru întreg terenul ce a fǎcut obiectul titlului de proprietate (filele 10-13 Vol.I).
Inițial, în fața instanței de fond reclamanta . a solicitat constatarea nulității absolute a titlului de proprietate și a contractelor de vânzare – cumpărare menționate, precum și readucerea stării de carte funciară la situația inițială, motivat de faptul că imobilul care a făcut obiectul operațiunilor uridice mai sus expuse motivat de faptul că pârâtele S. H. și V. I. A. nu au făcut dovada calității de moștenitor, a dreptului de proprietate al autorilor și a suprafeței totale revendicate. S-a mai susținut de asemenea că imobilul a ajuns la dispoziția Comisiei Locale V. de aplicare a legilor fondului funciar fără o bază legală.
În cauză au formulat cereri de intervenție în interes propriu intervenienții M. APǍRǍRII NAȚIONALE și S. R., prin M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de D.G.F.P. B., cu petite identice cu cele cuprinse în cererea introductivă de instață, susținând în motivarea cererilor, faptul că imobilul ce face obiectul actelor juridice contestate aparține domeniului public, fiind destinat nevoilor apărării, potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991, transmis în folosința și în administrarea Ministerului A. Naționale, ceea ce nu permitea reconstituirea dreptului de proprietate privată în condițiile legilor fondului funciar (f. 87 vol. I și f. 3 și 57 vol. II dos. fond)
La termenul de judecată din data de 15.03.2011, în fața instanței de fond, reclamanta . Primar, a depus o cerere prin care arǎta cǎ înțelege sǎ renunțe la judecarea cauzei, în temeiul art. 246 C.Proc.Civ. (fila 240 și 241 Vol.I), iar instanța, dupǎ punerea în discuție a cererii, a luat act de renunțarea la judecatǎ (fila 261 Vol.I).
În consecință, în rejudecarea fondului, instanța de recurs este sesizată numai cu judecarea cererilor de intervenție în interes propriu, formulate de intervenții M. APǍRǍRII NAȚIONALE și S. R., prin M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de D.G.F.P. B..
Având în vedere succesiunea operațiunilor juridice mai sus prezentată, rezultă că pârâta C. Locală V. pentru aplicarea legilor fondului funciar, a apreciat că terenul pentru care a fost eliberat titlul de proprietate a cǎrui nulitate se invocă, a revenit la dispoziția sa și a trecut de drept în rezerva sa, datoritǎ dezafectǎrii fostului poligon al Gǎrzilor Patriotice, în temeiul art. III alin. 1¹ din Legea nr. 169/1997 (fila 17 Vol.I).
Tribunalul constată însă că, prin Decizia nr. 390/21.11.1991 emisă de Prefectura Județului B., privind constatarea apartenenței la domeniul public de interes județean a terenurilor reprezentând poligoane de tragere și transmiterea către M. A. Naționale a dreptului de folosință asupra acestora, s-a constatat, în temeiul art. 2 lit. e), art. 4 și 5 din Legea nr. 18/1991 și în temeiul art. 9 din Legea nr. 5/1991, că terenul din litigiu, amenajat ca poligon de tragere în . public de interes județean și s-a transmis dreptul de folosință asupra acestuia U.M._, încheindu-se și un proces verbal de predare – primire pentru suprafața de teren de 9,40 ha, cu construcții, situată în perimetrul localității V. încheiat la data de 31.03.1992 între Primarul Comunei V. și delegatul U.M._ B. (f. 274 – 276 dos. fond, vol. I).
Însă, potrivit art. 5 din Legea nr. 18/1991 în forma în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 390/21.11.1991 de Prefectura Județului B. (text de lege în baza căruia a fost emisă decizia), care a constatat destinația terenului în litigiu și regimul juridic al acestuia, terenurile pentru nevoile apărării aparțin domeniului public de interes național.
În același sens, ulterior, prin Legea nr. 213/1998 privind bunurile proprietate publică, anexa nr. I pct. 23 s-a statuat apartenența terenurilor destinate exclusiv instrucției militare la domeniul public al statului.
Potrivit alin. 2 al art. 5 și art. 6 din Legea nr. 18/1991 în forma în vigoare la data emiterii Deciziei nr. 390/21.11.1991, „Terenurile care fac parte din domeniul public sunt scoase din circuitul civil, dacă prin lege nu se prevede altfel. Dreptul de proprietate asupra lor este imprescriptibil.
Domeniul privat al statului și respectiv al comunelor, orașelor, municipiilor și județelor este alcătuit din terenuri - altele decât cele prevăzute la art. 5 - aflate sau intrate în proprietatea lor prin căile și modurile prevăzute de lege. El este supus dispozițiilor de drept comun, dacă prin lege nu se prevede altfel.”
În acest context, susținerea recurentei pârâte C. Locală V. pentru aplicarea legilor fondului funciar din cuprinsul notei de ședință depusă la fila nr. 242 dos. fond vol. I, în sensul că M.. provizoriu acest teren în administrare prin Decizia nr. 390/1991 motivat de faptul că imobilul nu se regăsește nici în inventarul bunurilor imobile ce alcătuiesc domeniul public al Județului B. redat în H.G. nr. 972/2002 și nici domeniul public al U.A.T. V., este nefondată. Aceasta deoarece, din moment ce imobilul a fost declarat prin efectul legii ca aparținând domeniului public de interes național, nu poate figura în domeniul public de interes local (județean sau comunal).
Astfel, intervenientul M.. că imobilul din litigiu este înscris în inventarul bunurilor din domeniul public al statului și în administrarea sa, având nr. de identificare MF_, denumit „Imobil 3148”, compus din construcții și teren, având codul de clasificare 8.29.09, inventar aprobat prin H.G. nr. 1705/2006, act normativ care nu a fost atacat în contencios administrativ pe motiv de nelegalitate, nici pe cale principală și nici pe cale de excepție (f. 140 – 141 dos. fond, vol. I).
În consecință, s-a confirmat prin H.G. nr. 1705/2006, anterior emiterii titlului de proprietate contestat, apartenența bunului imobil din litigiu în domeniul public al Statului, pentru nevoile apărării.
Fără temei a apreciat pârâta C. Locală V. pentru aplicarea legilor fondului funciar, printr-un act unilateral, că imobilul a trecut de drept în rezerva sa și că este la dispoziția sa, ca urmare a dezafectării poligonului Gărzilor Patriotice.
Astfel, la data întocmirii referatului nr. 1217/13.05.2008 de propunere a modificării hotărârii nr. 700/21.12.2007 Comisiei Județene B. de aplicare a legilor fondului funciar, în sensul trecerii pârâtelor S. H. și V. I. A. din anexa 23 în anexa 7 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005, spre a le fi atribuit terenul din litigiu în naturǎ, erau în vigoare prevederile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 213/1998, potrivit cărora,
„(1) Trecerea unui bun din domeniul public al statului în domeniul public al unei unități administrativ-teritoriale se face la cererea consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, după caz, prin hotărâre a Guvernului.”
De asemenea, art. 10 alin. 2 din același act normativ, dispunea în sensul că,
„(2) Trecerea din domeniul public în domeniul privat se face, după caz, prin hotărâre a Guvernului, a consiliului județean, respectiv a Consiliului General al Municipiului București sau a consiliului local, dacă prin Constituție sau prin lege nu se dispune altfel.”
Mai mult decât atât, la aceeași dată, potrivit H.G. nr. 1705/2006 imobilul figura deja înscris în inventarul domeniului public al Statului.
Destinația terenului era cunoscută de către Primăria V. la data emiterii referatului nr. 1217/13.05.2008, deoarece se arată în cuprinsul acestui referat că terenul în cauză fusese folosit ca și poligon de trageri, apreciindu-se că terenul trece de drept în rezerva comisiei, ca fiind dezafectat.
Or, pârâta C. Locală V. a dispus dezafectarea imobilului teren din domeniul public al Statului și trecerea acestuia în domeniul privat al unității administrativ teritoriale, cu încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998, fără a avea drept temei o Hotărâre a Guvernului.
Dezafectarea terenului Poligon și trecerea acestuia la dispoziția Comisiei Locale V. în vederea reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra terenului prin H.C.L. al Comunei V. nr. 13/12.03.2001 de aprobare a planului urbanistic general al comunei V. (f. 12 – 17 dos. recurs vol. I), s-a făcut cu încălcarea prevederilor Legii nr. 213/1998 și a dreptului de proprietate publică al Statului.
Imobilul Poligonul V., fiind un bun din domeniul public al Statului nu putea fi dezafectat prin H.C.L. nr. 13/2001 de către Consiliul Local al Comunei V..
Pârâta a invocat prevederile art. 36 din Legea nr. 18/1991, potrivit cărora, „Terenurile aflate în proprietatea statului, situate în intravilanul localităților și care sunt în administrarea primăriilor, la data prezentei legi, trec în proprietatea comunelor, orașelor sau a municipiilor, urmând regimul juridic al terenurilor prevăzute la art. 26 (alin. 1)”.
Însă terenul din litigiu nu era în administrarea Primăriei V., pentru a fi incident textul legal menționat, ci în administrarea intervenientului M. A. Naționale, după cum rezultă din Decizia nr. 390/21.11.1991 emisă de Prefectura Județului B., din procesul verbal de predare – primire a imobilului încheiat la data de 31.03.1992 și din H.G. nr. 1705/2006.
Prin raportul de expertiză tehnică topografică nr._/2013 întocmit de expertul judiciar Puskas S., s-a identificat imobilul cuprins în titlul de proprietate nr._/23.05.2008 a cărui desființare se solicită și imobilul „Poligon V. – 3184”, expertul arătând că acesta din urmă este parțial împrejmuit cu gard din plasă de sârmă și gard din beton. S-au identificat și construcțiile edificate care deservesc poligonul. Concluziile expertului au fost în sensul că terenul Poligon, identificat cu nr. cad. 551 și 552 se suprapune peste parcelele de teren F 5009 și F 5008 înscrise în Titlul de proprietate nr._/23.05.2008, ce au făcut ulterior obiectul contractelor de vânzare – cumpărare subsecvente. Astfel, suprafața din Titlul de proprietate nr._/23.05.2008 micșorează suprafața „Poligonului V. 3184”, după cum urmează (f. 79 – 264 dos. recurs de judecare a fondului):
- imobilul cu nr. cad. 551 identic cu F 5009 micșorează suprafața poligonului cu 56.741 mp:
- imobilul cu nr. cad. 552 identic cu F 5008 micșorează suprafața poligonului cu 34.947 mp.
Prin același raport de expertiză, s-au identificat parcelele de teren F 5008 și F 5009 cuprinse în titlul de proprietate și care se suprapun peste „Poligonul V. – imobilul 3184”, în cărțile funciare vechi, deschise în baza Decretului Lege nr. 115/1938 și a cărților funciare deschise în baza Legii nr. 7/1996, anterioare C.F. 4144 și 4145 V., imobilele fiind identice cu nr. cad 551 și 552, în proprietatea Statului R. (f. 97 – 98 dos. recurs vol. II).
Instanța constată că titularele dreptului la reconstituire, pârâtele S. H. și V. I. – A., au indicat ca și terenuri revendicate, care au aparțiunut autorului lor, aflate în evidența cu lucrările reformei agrare, cele înscrise în C.F. 1669, 2003, 2227, 2367, 2592, 2593, 2594, 2726, 297 și 2911 (f. 75 și 77 dos. fond, vol. I). Despre aceste terenuri, s-a arătat Ședința Comisiei Locale de fond funciar a comunei V., consemnată în procesul verbal încheiat la data de 02.04.2008, că s-ar afla pe vechiul amplasament al autorului pârâtelor în zona numită Hebasi, zonă care s-ar identifica în planul parcelar cu tarlaua 197 și care, potrivit aceluiași plan, se suprapune cu parcelele F. 5008 și F 5009 aparținând Poligonului V. (f. 19 – 22 dos. fond vol. I).
Însă expertul a identificat cărțile funciare vechi în care este înscris terenul aferent Poligonului V. (după cum s-a arătat mai sus), iar printre acestea nu se regăsesc cărțile funciare indicare de pârâte, motiv pentru care instanța apreciază că acestea nu au probat că erau îndreptățite la această reconstituire, la dosar neexistând probe pertinente din care să rezulte că autorul pârâtelor a deținut în proprietate suprafețe de teren corespunzătoare titlului de proprietate ce face obiectul cauzei.
Potrivit adresei nr. A – 1113/30.03.2012 emisă de M... nr._, Poligonul V. a fost luat în folosință de la U.M._ Ghimbav la data de 27.03.2000, în baza ordinului L – 1439/28.02.2000 al S.M.T.U., Poligonul funcționează ca poligon de trageri și instrucție, fiind în evidența contabilă a U.M._ Râșnov (f. 160 dos. recurs vol. II).
De asemenea, potrivit adreselor de înștiințare ale Unității militare_ Râșnov către . de trageri în Poligonul V., cu nr. A 182/02.02.2004, A 765/11.04.2005 și A 1165/16.05.2005, s-a încunoștințat Primăria Comunei V. despre perioada în care în poligon se organizau trageri cu muniție de război, pentru prevenirea oricăror accidente și/sau incidente și pentru înștiințarea populației în acest sens (f. 17 – 20 dos. recurs vol. II)
Deși recurenții au susținut că terenul nu ar mai fi necesar pentru nevoile apărării, nu au probat acest aspect, adresele de mai sus și faptul că pe teren se află construcții care deservesc Poligonul, identificate prin raportul de expertiză, probând că Poligonul este utilizat și în prezent conform destinației sale.
Faptul că Primăria Comunei V. a emis autorizații de construire pentru edificarea unor construcții în apropierea zonei Poligonului, pe considerentul dezafectării acestuia, nu validează titlul de proprietate contestat, nu modifică regimul juridic al terenului ce face obiectul litigiului și nu probează însuși faptul dezafectării Poligonului. Mai mult decât atât, autorizațiile de construire au fost emise în anul 2012, în cursul soluționării prezentului litigiu în recurs, nefiind contemporane cu momentul întocmirii documentației privind restituirea terenului în temeiul Legii nr. 18/1991, astfel că nu pot avea valoare probatorie în cauză. Nu se poate omite nici faptul că autorizațiile de construire invocate în apărare de recurenți au fost emise prin voința aceleași autorități locale care este în culpă pentru hotărârea unilaterală de dezafectare a Poligonului, de modificare a regimului juridic al terenului și de reconstituire a dreptului de proprietate privată asupra acestuia.
În consecință, având destinația de poligon militar, terenul din litigiu, obiect al titlului de proprietate și al contractelor de vânzare – cumpărare constituie domeniu public de interes național, fiind incidente prevederile art. 5 din Legea nr. 18/1991 și cele ale art. 3 alin. 1 și 2 și anexa I – pct. 23 din Legea nr. 213/1998. În aceste condiții, terenul nu putea face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate privată, fiind inalienabil.
În acest context, terenul din litigiu aparținând domeniului public al Statului prin declarația legii, prevederile art. III alin. 1 /1 din Legea nr. 169/1997 invocate de recurente, potrivit cărora “actele administrative prin care au fost trecute în domeniul public sau privat al statului sau al localităților terenuri pentru care s-au depus cereri de reconstituire a dreptului de proprietate privată își suspendă efectele cu privire la aceste terenuri până la soluționarea cererii de către comisia de fond funciar, cu excepția terenurilor intrate deja în circuitul civil, iar după validarea cererii de reconstituire, terenul trece în rezerva comisiei de fond funciar în vederea punerii în posesie”, nu sunt incidente în cauză.
Potrivit art. III alin. 1 lit. b) din Legea nr. 169/1997,„sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi:
b) actele de constituire a dreptului de proprietate pe terenurile agricole aflate în domeniul public sau privat al statului, ori în domeniul public al comunelor, orașelor sau municipiilor.”
Prin urmare, la emiterea titlului de proprietate au fost încălcate prevederile legale imperative enunțate, astfel că se impune aplicarea sancțiunii nulității absolute mai sus prevăzută în privința acestuia și, pe cale de consecință, desființarea și a actelor translative de proprietate încheiate în considerarea acestuia.
Având în vedere aceste considerente, cererile de intervenție în interes public, formulate de M. APǍRǍRII NAȚIONALE și de S. R., prin M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de D.G.F.P. B. în contradictoriu cu pârâții C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V., C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, S. H., V. I. A., M. I. și M. I. sunt întemeiate, urmând a fi admise, motiv pentru care, urmează a se constata nulitatea absolută a titlului de proprietate nr._/23.05.2008, eliberat de pârâta C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR pe numele pârâtelor S. H. și V. I. A. și a contractelor de vânzare cumpărare sbsecvente acestuia, urmând a se dispune și restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris succesiv în favoarea pârâților S. H., V. I. A., M. I. și M. I., în C.F. nr. 4144 V. sub nr. cad. 551 și în C.F. nr. 4145 V., sub nr. cad. 552.
Potrivit art. 274 Cod proc. civ., reținând culpa procesuală a pârâților C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V., S. H., V. I. A., M. I. și M. I., aceștia vor fi obligați să plătească intervenientului în interes propriu M. APǍRǍRII NAȚIONALE suma de 6.237 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert stabilit definitiv de instanța de recurs prin încheierea ședinței publice din data de 14.05.2013 (ca urmare a diminuării acestuia de la suma de 7.904 lei pretinsă de expert, cu suma de 1.667 lei reprezentând alte cheltuieli nejustificate) plată probată de intervenient prin ordinele de plată depuse la filele nr. 26 și 63 dos. recurs vol. II și la fila nr. 31 dos. recurs vol. III.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de intervenție în interes propriu, formulatǎ de intervenientul M. APǍRǍRII NAȚIONALE în contradictoriu cu pârâții C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V., C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, S. H., V. I. A., M. I. și M. I. și cu intervenientul în interes propriu S. R., prin M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de D.G.F.P. B..
Admite cererea de intervenție în interes propriu, formulatǎ de intervenientul S. R., prin M. FINANȚELOR PUBLICE, reprezentat de D.G.F.P. B., în contradictoriu cu pârâții C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V., C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR, S. H., V. I. A., M. I. și M. I. și cu intervenientul în interes propriu M. APǍRǍRII NAȚIONALE și, în consecință:
Constată nulitatea absolută a Titlului de proprietate nr._/23.05.2008, eliberat de pârâta C. JUDEȚEANǍ B. PENTRU STABILIREA DREPTULUI DE PROPRIETATE ASUPRA TERENURILOR pe numele pârâtelor S. H. și V. I. A..
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpǎrare, încheiat în data de 12.06.2008, între pârâta V. I. A., în calitate de vânzǎtor și pârâtul M. I., în calitate de cumpǎrǎtor, autentificat prin încheierea nr. 2121/12.06.2008 a BNPA L. M. și H. M..
Constată nulitatea absolută a contractului de vânzare - cumpǎrare, încheiat în data de 23.06.2008, între pârâta S. H., în calitate de vânzǎtor și pârâtul M. I., în calitate de cumpǎrǎtor, autentificat prin încheierea nr.2280/23.06.2008 a BNPA L. M. și H. M..
Dispune restabilirea situației anterioare de carte funciară, în sensul radierii dreptului de proprietate înscris succesiv în favoarea pârâților S. H., V. I. A., M. I. și M. I., în C.F. nr. 4144 V. sub nr. cad. 551 și în C.F. nr. 4145 V., sub nr. cad. 552.
Obligă pârâții C. LOCALǍ PENTRU APLICAREA LEGILOR FONDULUI FUNCIAR V., S. H., V. I. A., M. I. și M. I. să plătească intervenientului în interes propriu M. APǍRǍRII NAȚIONALE suma de 6.237 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu expert.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 29.05.2013.
Președinte, M. I. I. | Judecător, C. R. | Judecător, A. I. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.CR 29.11.2013
Tehnored.D.L.P. 02.12.2013 – 3 ex.
Jud fond M. S.
| ← Rezoluţiune contract. Decizia nr. 382/2013. Tribunalul BRAŞOV | Conflict de competenţă. Sentința nr. 22/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
