Grăniţuire. Decizia nr. 99/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 99/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-03-2013 în dosarul nr. 2023/62/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 99/A
Ședința publică din data de 15 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător I. M. I.
Grefier I. T.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta reclamantă R. L. în contradictoriu cu intimații pârâți P. EVANGHELICĂ CA- PRIN REPREZENTANT LEGAL, P. L., ., având ca obiect grănițuire, împotriva deciziei numărul 147/. pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat P. C. pentru apelanta reclamantă și avocat T. B. pentru intimata pârâtă P. Evanghelică CA, cu delegație la fila 20 din dosarul Tribunalului B. nr._, lipsă fiind ceilalți intimați pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța acordă cuvântul în probațiune.
Reprezentanta convențională a apelantei reclamante solicită completarea probelor administrate de prima instanță deoarece instanța de fond nu a făcut o evaluare corectă și nu a administrat corect proba cu expertiza. Astfel, expertul nu a răspuns la obiectivele încuviințate de instanță, iar raportul de expertiză nu conține concluzii cu privire la convocarea părților. Aceasta menționează că este vorba de refacerea raportului de expertiză întocmit de către un alt expert decât domnul expert P., iar obiectivele sunt cele de la prima instanță.
Instanța acordă cuvântul față de cererea formulată.
Reprezentantul convențional al intimatei pârâte P. Evanghelică CA arată că se opune deoarece partea adversă spune că nu s-a răspuns la obiective, însă nu specifică la care anume și în ce fel, iar efectuarea unei noi expertize va duce doar la tergiversarea procesului.
Față de proba solicitată în apel, în sensul refacerii raportului de expertiză, întocmit cu ocazia judecării în primă instanță, instanța apreciază că în raport de dispozițiile art. 167, art. 292 și art. 295 C.proc.civ., de motivele de apel invocate și față de actele și lucrările dosarului, această probă nu este utilă, concludentă și pertinentă soluționării pricinii, astfel încât o respinge.
Nemaifiind alte cereri de formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 150 C.proc.civ., instanța declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra cererii de apel.
Reprezentanta convențională a apelantei reclamante solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu cheltuieli de judecată și depune la dosar concluzii scrise, urmând ca până la sfârșitul ședinței de judecată să depună și dovada cheltuielilor de judecată.
Reprezentantul convențional al intimatei pârâte P. Evanghelică CA solicită respingerea apelului și menționează că expertiza întocmită la fond este corect întocmită, iar, potrivit acesteia, s-a constatat că cele parcele nu se suprapun și, în fapt, fiecare parcelă are un surplus de suprafață, reclamanta primind un surplus de suprafață mai mare, astfel că nu este susținută eroarea din anul 1908. Totodată, acesta arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr._/7.10.2011 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a admis in parte cererea formulata si precizata de reclamanta R. L. in contradictoriu cu pârâții P. E. C.A, ., și P. L. și în consecință:
A stabilit linia de granița intre imobilul proprietatea reclamantei înscrisă in CF nr. 163 S. nr. top. 111, 112 si 113 si imobilul proprietatea paratei P. E. C.A înscrisă in CF nr. 59 S., nr. top 99 si 100 conform raportului de expertiza întocmit de expertul G. A., anexa 4b, pe aliniamentul pct. 5-_-_-A-B-C-D;
A respins restul pretențiilor;
A obligat parata P. E. C.A la plata sumei de 1180 lei cheltuieli de judecata către reclamanta.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul judecătoriei sub nr._ reclamanta R. L. in contradictoriu cu pârâții P. E. C.A. si P. L. a solicitat sa se constate ca parata P. E. este proprietara imobilului situat in S., ., înscris in CF 59 S. compus din casa de piatra 85 stp. (306 mp) de sub nr. top.100 si gradina de 341 stp. ( 1227mp) de sub nr.top.99; sa se constate ca parcelele privind imobilul din S., ., înscris in CF 163 S., nr. top. 111,112,113, compus din gradina in suprafață de 306 mp, casa de piatra si curte de 1026 mp, gradina de 3142 mp, proprietatea reclamantei, in suprafață totala de 4510 mp, in realitate are o suprafață mai mare cu aproximativ 3000 mp, care provine in urma erorii strecurate cu ocazia comasărilor de terenuri făcute in 1908 când parcelele mai sus menționate au fost aduse din CF inițial 62 S., trecând in CF 3635 S. si ulterior trecând in CF 163 S., iar in schița de CF acestea au fost numerotate cu același nr. Top cu al paratei P. E., respectiv nr. top. 99 si 100; iar ca o consecință, constatând ca suprafața de teren care aparține corpului funciar din CF 163 S. sub nr. top. 111,112 si 113, in realitate este mai mare, ca înscrierea in CF nu este in concordanta cu realitatea, datorita erorii dublei numerotări a nr. top. 99 si 100 in schita de CF, sa se dispună rectificarea suprafeței terenului înscris in CF 163 S., nr. top. 111, 112 si 113 din 4500 mp la suprafața reala care va fi determinata cu exactitate prin expertiza tehnica de topometrie; sa se dispună intabularea in CF 163 S., nr. top. 111, 112, 113 a suprafeței de teren reale; sa se stabilească linia de granița ce desparte imobilul reclamantei, înscris in CF 163 S., nr. top. 111,112,113 cu suprafața reala ce se va rectifica prin sentința ce se va pronunța, de imobilul înscris in CF 59 S., proprietatea Parohiei Evanghelice, cu cheltuieli de judecata in caz de opunere la admiterea acțiunii.
In motivarea cererii s-a arătat ca reclamanta este proprietara imobilului situat în com. S., ., înscris in CF 163 S., nr. top. 111,112,113, compus din gradina, casa de piatra si curte, in suprafața totala de aproximativ 7500 mp. Potrivit datelor de CF de identificare a imobilului proprietatea reclamantei, suprafața înscrisă in CF 163 top. 111,112,113 este de doar 4500 mp, când, in realitate suprafața de teren este de peste 7500 mp. Imobilul învecinat pe latura de S-E este proprietatea paratei P. E. înscris in CF 59 nr. top. 100,101,102. Imobilul proprietatea reclamantei a fost dobândit cu titlu de drept întreținere de la D. A. Rosa născută Hirscher ,care la rândul ei a dobândit imobilul de la mama sa Hirscher A., născută Schuster, prin moștenire, aceasta din urma moștenind de la Czerbes R. căsătorita Schuster. Acest imobil inițial a fost înscris in CF 62 S., compus din casa de piatra, curte si gradina in suprafața totala de 7500 mp, proprietatea lui Zerbes Mihaly care, cu ocazia comasărilor de terenuri in 1908, s-a produs o grava eroare in schița de CF. Astfel, parcelele de sub nr. top. 99 si 100, proprietatea paratei P. E., încă de la acea data învecinată cu imobilul in cauza, au fost notate de doua ori si asupra parcelei in prezent a reclamantei, ce a aparținut autorului inițial Zerbes Mihaly. In aceste condiții, in schița de CF apare încă o dată nr. top. 99 si 100 in detrimentul parcelelor cu nr. 111,112,113 a căror suprafețe au fost diminuate cu aproximativ 3000 mp. Deși, in realitate suprafața imobilului in cauza a fost dintotdeauna de peste 7500 mp, iar in CF s-au înscris doar 4500 mp, datorita acestei erori produse cu ocazia întocmirii schiței de CF in care, din greșeală, a acelorași nr. top. 99 si 100 care aparțin paratei P. E., in spatele bisericii, pe . proprietatea reclamantei s-au notat a doua oara nr. top. 99 si 100.Proprietarul inițial Zerbes Mihaly a vândut in anul 1919 lui Zerbes R., căsătorita Schuster, imobilul sus menționat, cu nr. top. 111,112 si 113, cu suprafața eronata de numai 4500 mp, ocazie cu care imobilul a trecut in CF 163 in care se afla si in prezent. Având in vedere ca suprafața imobilului proprietatea reclamantei nu a fost rectificata, in toate operațiunile de înscriere de proprietari, moștenire, etc., se impune rectificarea suprafeței de teren de 4500 mp in cea reala iar grănițuirea a fost solicitata deoarece intre proprietatea reclamantei si cea a paratei P. E. nu exista semne de hotar exterioare.
In drept au fost invocate disp. art. 34 din Legea nr. 7/1996, art. 584 C civil.
Parata P. E. a formulat întâmpinare in cauza ( f. 30,31 ) prin care a solicitat, pe cale de excepție, verificarea timbrajului acțiunii, arătând ca cererea trebuie timbrata la valoare, fiind vorba de o acțiune in realizare, patrimoniala si deci evaluabila in bani iar pe fond respingerea acțiunii, in principal ca inadmisibila iar in subsidiar ca netemeinica, cu cheltuieli de judecata.
S-a arătat in cuprinsul întâmpinării ca acțiunea este inadmisibila deoarece au fost chemați in judecata doar doi pârâți, or, rectificarea suprafeței corpurilor funciare tinde la obținerea unei hotărâri judecătorești opozabile tuturor proprietarilor vecini ; pretențiile asupra unei suprafețe de teren se pot rezolva pe calea unei acțiuni in revendicare, a proprietarului neposesor, si nu pe calea rectificării de suprafața a corpului funciar; chiar daca drepturile invocate ar fi fost înscrise in cartea funciara pentru cauza greșita in anul 1908, in baza prescripției achizitive de 10 ani de la înscrierea titlului fără cauza legitima, parata a dobândit dreptul de proprietate asupra corpului funciar in conformația sa actuala – art. 27 din Decretul Lege nr. 115/1938; art. 69 alin 2 din Legea nr. 7/1996este încă in vigoare, prin urmare in jud. B. se aplica încă disp. Decretului Lege nr. 115/1938, astfel ca, analizând prev. art. 34 acest din urma act normativ, rezulta ca nu exista caz de rectificare.
S-a mai arătat ca acțiunea este nefondata, susținerile reclamantei, in sensul ca in mod greșit corpurile sale funciare au fost numerotate cu aceleași numere topografice sub care sunt înscrise proprietățile paratei, fiind contrazise de înscrisuri. Conform schiței parcelare anexate, corpurile funciare sunt evidențiate in mod distinct si nu exista nicio confuzie. Potrivit disp. art. 6 din Decretul Lege nr. 115/1938, cartea funciara se întregește cu planul, înscrisurile privitoare la înscriere si registrul cărții funciare. Oricum, faptul ca parata ar poseda de doua ori nr. top. 99 si 100 nu are nicio legătură cu corpurile funciare proprietatea reclamantei, cu nr. top. 111,112 si 113.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat ( f. 39, 40 ), reclamanta a arătat, in ceea ce privește timbrarea la valoare a pretențiilor, ca obiectul acțiunii este rectificarea suprafeței de teren înscrisa in CF 163, nr. top. 111,112 si 113 si nu revendicarea acestei suprafețe, iar cadrul procesual este stabilit de către reclamant care, prin acțiunea de fata, tinde sa-si reglementeze situația juridica din CF cat privește întinderea dreptului sau de proprietate.
Reclamanta a mai arătat ca in partea de N si S imobilul sau se învecinează cu drumul comunal, proprietatea . urmează sa o cheme in judecata astfel ca nu se mai poate invoca inadmisibilitatea acțiunii, iar cele invocate de parata la pct. 2 lit c din întâmpinare nu corespund realității.
Prin completarea de acțiune depusa la termenul din data de 15.12.2008( f. 41-43 ) reclamanta a chemat in judecata ., pentru aceleași petite ca si in cererea introductiva, si pentru aceleași motive si temei legal.
La termenul din data de 26.01.2009 instanța a dispus efectuarea expertizei de evaluare a imobilului, in cauza fiind întocmit raportul de expertiza tehnica nr._ de către expert. T. D. ( f.73-97).
Parata Comun S. a formulat întâmpinare in cauza ( f. 58,59) prin care a solicitat respingerea acțiunii arătând ca suprafața reala a imobilului cu nr. top 111,112,113 este de 4510 mp, așa cum figurează in dosarul cu foi cadastrale in anul 1923( la numele lui Schuster I.) si in prezent in CF nr. 163 S.. De asemenea, conform dosarului cu foi cadastrale din anul 1923, P. E. figurează ca fiind proprietara nr. top. 97,98,99,100, 101 si 102, prin urmare înscrierile din CF nr. 163 S., privind nr. top. 111,112 si 113 sunt conforme cu realitatea.
In ceea ce privește delimitarea fata de drumul comunal, parata arata ca in zona s-au făcut lucrări de ridicare topo de către Primăria . concesionarii de loturi pentru ridicarea de locuințe, constatându-se ca aliniamentul exista si este păstrat, prin urmare nu a fost încălcat domeniul public.
Prin nota de ședința depusa la termenul din data de 18.05.2009( f. 103 ) reclamanta a învederat faptul ca pct. 2 lit b din întâmpinarea paratei P. E. are caracterul unei cereri reconvenționale întrucât pretinde ca a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune si a solicitat sa se pună in vedere paratei sa precizeze daca menține aceasta susținere si daca invoca dreptul de proprietate dobândit prin uzucapiune si in consecința sa formuleze cele susținute printr-o cerere reconvenționala, in condițiile art. 112 C. pr. civ., sub sancțiunea prev. de art. 133 C. pr. civ.
Parata P. E. CA S. a formulat nota de ședința ( f. 107-109) prin care a arătat următoarele:
1. - ca orice prescripție, si prescripția achizitiva poate fi opusa pe cale de excepție titularului acțiunii . In cazul de fata, la acțiunea in revendicare se opune titularului acelei acțiuni de către parata excepția prescripției achizitive iar, daca paratul invoca si demonstrează prescrierea dreptului de proprietate al reclamantului, acțiunea in revendicare devine inadmisibila, întrucât reclamantul si-a pierdut a priori calitatea de “ proprietar neposesor “ ceruta pentru a revendica suprafața de teren din posesia publica si utila a paratului.
2. - parata nu a formulat cerere reconvenționala pentru ca in momentul de fata nu are interes sa ceara nimic in contradictoriu cu nimeni, bucurându-se de toate atributele proprietarii (posesie, folosința, dispoziție), fiind înscrisa in CF ca proprietar al imobilelor cu nr. top 99 si 100 si, dimpotrivă, reclamanta dorește modificarea situației tabulare, din moment ce cere rectificarea cărții funciare
3. - exista posibilitatea ca, in cursul cercetării judecătorești sa nu se descopere nicio eroare la înscrierea nr. top. 99 si 100, respectiv aceasta chestiune sa nu aibă nicio legătura cu înscrierea si amplasamentul nr. top. 111,112 si 113, proprietatea reclamantei, in CF 163 S.. Eroarea din actul nr. 4014/1908 cf ( in cazul in care s-ar dovedi ), pe care reclamanta nu l-a depus la dosar dar despre care susține ca este greșit întocmit, este foarte posibil sa nu aibă nicio legătura cu corpurile funciare proprietatea reclamantei, întrucât fiecare este proprietarul corpurilor sale funciare –dreptul de proprietate este un drept tabular ( art. 11 din Decretul Lege nr. 115/1938 ) iar obiectul drepturilor tabulare îl face corpul funciar identificat prin una sau mai multe parcele. Așa fiind, daca actul 4014/1908 cf. Nu va modifica nr. top. 111,112 si 113 care se regăsesc in configurația lor inițial stabilita –nu are nicio importanta ca acest act va modifica nr. top. 99 si 100, care nu sunt proprietatea reclamantei. Prescripția achizitiva ar putea fi constatata si si-ar produce efectele doar daca afirmațiile reclamantei despre “ cauza ilicita “ a înscrierii in cartea funciara a dreptului de proprietate cu act cf. 4014/1908 ar fi dovedite.
4. - in condițiile arătate la pct. 3, prescripția achizitiva s-ar fonda pe o posesie cu buna-credința, începând cu anul 1908 si pana in anul 2008, deci pe o durata de 100 de ani. In toți acești 100 de ani nu a venit nici un proprietar al nr. top. 111,112 si 113 sa invoce încălcarea de către parata P. E. CA S. a drepturilor sale . Buna –credința si caracterul public al posesiei in conformația actuala sunt dovedite cu chiar susținerile reclamantei din motivarea acțiunii, situația tabulara si de facto fiind însușita fără rezerve de către toți autorii reclamantei pe durata celor 100 de ani.
5.- conform art. 6 din Legea nr. 241/1947, prescripțiile sunt supuse legii sub care au început. Trecând aproape de 10 ori cate 10 ani, parata P. E. CA S. are alegere cu privire la legea sub imperiul căreia invoca ca a început prescripția, astfel ca aceasta înțelege sa invoce disp. art. 27 din Dectertul Lege nr. 115/1938, utilitatea si admisibilitatea acestei prescripții rezultând din decizia Tribunalului Suprem nr. 493/1968.
6.- conform art. 69 din Legea nr. 7/1996, rămas in vigoare in urma modificărilor succesive si conform practicii judiciare de la acest moment, acțiunile de carte funciara rămân reglementate de disp. Decretului Lege nr. 115/1938.
Așa fiind, mai arata parata, motivul de rectificare a cărții funciare “ ca situația actuala nu mai corespunde situației reale a imobilului “, nu poate fi primit, fiind necesar ca reclamanta sa facă dovada uneia din situațiile prev. de art. 34 din Decretul Lege nr. 115/1938 iar in absenta unuia dintre cele trei motive, acțiunea sa este inadmisibila.
Cererea reclamantei privind calificarea excepției privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, invocata in cuprinsul întâmpinării formulate de parata P. E. CA S., ca fiind o cerere reconvenționala, a fost respinsa la termenul din data de 09.11.2009, pentru considerentele expuse in cuprinsul încheierii de la acel termen de judecata.
In probațiune reclamanta a solicitat iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri si proba cu expertiza topo .
Pârâta P. E. CA S. a solicitat, iar instanța a încuviințat proba cu înscrisuri si proba cu expertiza topo .
In cauza a fost efectuata expertiza topo de către expert expertul G. A. ( filele 138-159, 192- 218, vol I, f. 2-41 vol II).
Analizând actele si lucrările dosarului, instanța a reținut următoarele:
Asupra imobilului situat in S., ., înscris in CF 163 S., nr. top. 111,112,113, compus din gradina in suprafața de 306 mp, casa de piatra si curte de 1062 mp si gradina in suprafața de 3142 mp, este proprietara reclamanta R. L., cu titlu de drept întreținere ,ca bun propriu asupra nudei proprietăți, dreptul de proprietate fiind înscris in baza actului nr._/2005 cf.
Așa cum rezulta din copia cărții funciare depuse la dosarul cauzei( f. 10,11 vol I ), anterior imobilele cu nr. top. 111,112 si 113 au fost înscrise in CF nr. 3635 S., la A+1.
In CF 3635 S., la B2, se menționează ca in baza actului de cf nr. 4041, la data de 1 mai 1908 “ imobilul din CF nr. 62, de sub A+1 cu ocazia comasării, s-a notat cu nr. top. 111,112,113 si se înscrie aici sub A+1 ......, noua proprietate măsurata cu nr top. 2960( teren arabil in suprafața de 7 iugari si 1361 stj) se înscrie aici sub noul A+2, in favoarea proprietarului de sub B1, Zerbes Mihaly “ .
La poziția B3 din aceeași carte funciara, la data de 7 februarie 1919, in baza act cf nr. 857, respectiv in baza contractului de vânzare cumpărare din data de 4 februarie 1919 si a schiței se înscrie imobilul sub nr.A+2960 iar din acesta partea dezmembrata marcata cu nr. top. 2960/2 in suprafața de 2 iugari si 1481 stj pătrați se transcrie in CF nr. 163 in favoarea lui Schuster Janos, împreuna cu imobilul de sub A+1 in totalitate.
Așadar, la data de 4 februarie 1919 proprietarul tabular Zerbes Mihaly a transmis prin vânzare-cumpărare dreptul de proprietate asupra imobilelor cu nr. top. 111,112 ,113( de sub A+1) si asupra imobilului cu nr. top. 2960/2 in suprafața de 2 iugari si 1481 stj pătrați lui Schuster Janos, dreptul de proprietate al acestuia din urma fiind transcris in CF 163 S..
Din copia CF nr. 163 S. ( f.12,13 vol I) rezulta ca imobilul dobândit de Schuster Janos, nasc. Zerbes R., a fost înscris in favoarea acestuia, cu titlu de drept cumpărare la A+2 si A+3.
Imobilul înscris in CF nr. 163 S. sub nr. top. 111, 112 si 113, care este in prezent proprietatea reclamantei, a fost dobândit cu titlu de drept întreținere de la D. A. Rosa născuta Hirscher ,care la rândul ei a dobândit imobilul de la mama sa Hirscher A., născuta Schuster, prin moștenire, aceasta din urma moștenind de la Czerbes R. căsătorita Schuster, așa cum rezulta din copia CF 163 S. (f. 17-19 vol II ).
Parata P. E. C.A este proprietara imobilului situat in S., ., înscris in CF 59 S. compus din casa de piatra 85 stp. ( 306 mp) de sub nr. top.100 si gradina de 341 stp. ( 1227 mp) de sub nr.top.99, așa cum reiese din extrasele de CF depuse la dosarul cauzei.
Conform raportului de expertiza întocmit in cauza ( f. 2-41 vol. II ) suprafața măsurata a nr. top. 111,112 si 113 din CF nr. 163 S. este de 4954 mp.
In ceea ce privește obiectivul privind identificarea eventualelor erori strecurate cu ocazia comasărilor de terenuri efectuate in anul 1908, când parcelele din CF nr. 163 S. au fost aduse din CF 62 S., respectiv daca in schița de CF au fost numerotate aceleași nr. top ca ale paratei P. E. C.A ( nr. top. 99 si 100), expertul a precizat ca, analizând harta de CF, extrasul de CF si planul măsurătorilor, a constatat ca numerele top. 109 si 110 se regăsesc pe harta de CF atât la reclamanta cat si la parata P. E. C.A S., in realitate terenul de sub aceste numere top aparținând paratei P. E. C.A S., iar numerele top 99 si 100 au dubla identitate pe aceeași schița si in poziții diferite ca imobile iar in conformitate cu descrierea făcuta in CF, poziționarea corecta a acestora este arătata in anexa 2 a raportului de expertiza, după descrierea din CF, nr. top 100 fiind descris ca fiind casa la nr. adm. 643 iar nr. top. 99 ca fiind gradina lângă aceasta casa.
De asemenea, la pct. 4 din cap IV al raportului de expertiza expertul precizează ca, având in vedere calculul suprafeței totale ale celor doua corpuri funciare ( aparținând reclamantei si paratei P. E. C.A S. ) si faptul ca aceasta suprafața este mai mare decât cea înscrisa in CF, concluzia este ca cele doua corpuri funciare nu se suprapun.
De asemenea, la pct. 5 din același capitol, expertul arata ca harta cadastrala nu corespunde cu harta de CF, existând diferențe de suprafața intre evidenta cadastrala si cea de CF, de 448 mp in cazul proprietarii reclamantei si respectiv de 689 mp in cazul celei aparținând paratei P. E. C.A S. .
Instanța a reținut ca, atât intabularea in CF nr. 62 S. a dreptului de proprietate in favoarea lui Zerbes Mihaly, asupra nr. top 111,112 si 113 cat si intabularea dreptului de proprietate in favoarea paratei P. E. CA S., s-au efectuat in baza actului de cf. 4014/1908 .
Deși reclamanta susține ca parcelele de sub nr. top. 99 si 100, proprietatea paratei P. E., încă de la acea data învecinata cu imobilul in cauza, au fost notate de doua ori si asupra parcelei in prezent a reclamantei, ce a aparținut autorului inițial Zerbes si in schița de CF apare încă o data nr. top. 99 si 100 in detrimentul parcelelor cu nr. 111,112,113 a căror suprafețe au fost diminuate cu aproximativ 3000 mp, instanța a reținut ca aceste susțineri nu au fost confirmate de raportul de expertiza întocmit in cauza . Mai susține reclamanta ca proprietarul inițial Zerbes Mihaly a vândut in anul 1919 lui Zerbes R., căsătorita Schuster, imobilul sus menționat, cu nr. top. 111,112 si 113, cu suprafața eronata de numai 4500 mp, ocazie cu care imobilul a trecut in CF 163 in care se afla si in prezent.
Analizând insa înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv adresa nr. 7944/12.12.2008, fisa proprietate, cerere înregistrata la Oficiul de cadastru sub nr. 4726/15.06.2009, adresa nr. 1096/17.06.1999 emisa de Primăria .. 33/20.05.1999 emisa de Comisia Județeana de Aplicare a Legii nr. 18/1991( f. 22-27) rezulta ca imobilul ce aparține in prezent reclamantei (nr. casa 639 ) figura in Registrul Agricol al . 1989, cu suprafața de 5000 mp (aproximativ egala cu suprafața măsurata conform raportului de expertiza). La data de 14.03.1991 autoarea reclamantei, D. A. a formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate privind aceeași suprafața ( 5 ha ) asa cum rezulta din cererea depusa la fila 74 vol II din dosar.
Prin Hotărârea nr. 33/20.05.1999 emisa de Comisia Județeana de Aplicare a Legii nr. 18/1991 s-a reconstituit dreptul de proprietate in favoarea autoarei reclamantei, D. A. R., cu privire la imobilul in suprafața de 4509, 80 mp, de sub nr. top. 111,112 si 113.
Așadar, este evident ca de-a lungul timpului, pe parcursul a 100 de ani, suprafața celor trei nr. top nu a fost contestata de către proprietarii succesivi ai imobilului, reclamanta dobândind prin contractul de întreținere ceea ce a deținut autoarea sa D. A. R. .
Conform fisei de proprietate ( f. 23 vol II ), in anul 1945 a intervenit exproprierea forțata a suprafeței de 10 iugare, din care 1 iugar având categoria gradina de zarzavat. In obiecțiunile formulate la raportul de expertiza reclamanta arata ca acest teren se afla in intravilanul comunei si era amplasat in spatele curții in care erau case si anexe gospodărești, referindu-se la imobilul de sub nr. top. 113.
Instanța a reținut ca, daca suprafața imobilului de sub nr. top.113 ar fi de 1 iugar ( 5754,64 mp), suprafața totala înscrisa a imobilelor ce fac obiectul litigiului ar fi mult mai mare decât suprafața măsurata a imobilelor, așa cum retine si expertul in cuprinsul raportului de expertiza la capitolul “ alte aspecte referitoare la concluziile expertizei “.
Concluzionând, instanța a reținut ca reclamanta nu a dovedit ca au existat erori cu privire la înscrierea atât in CF nr. 3635 S. cat si in CF nr. 163 S. a imobilelor cu nr. top 111, 112 si 113, astfel ca petitele privind rectificarea cărții funciare nu sunt întemeiate.
La soluționarea petitului de grănițuire, instanța a avut in vedere prevederile art. 584 C.civil potrivit cărora „orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la grănițuirea proprietății lipite de a sa, cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate”.
Conform raportului de expertiza linia de granița intre imobilele reclamantei si cel al paratului P. I. este corect stabilita si nu se impune modificarea acesteia, astfel ca instanța a stabilit doar linia de granița intre imobilul proprietatea reclamantei înscrisa in CF nr. 163 S., nr. top. 111, 112 si 113 si imobilul proprietatea paratei P. E. C.A ,înscrisa in CF nr. 59 S., nr. top 99 si 100 conform raportului de expertiza întocmit de expertul G. A., anexa 4b, pe aliniamentul pct. 5-_-_-A-B-C-D .
Având in vedere ca potrivit disp .art. 584 C.civil „cheltuielile grănițuirii se vor face pe jumătate „, reținând ca grănițuirea profita tuturor părților, instanța, având in vedere ca onorariul expertului a fost achitat in întregime de reclamanta, a obligat parata P. E. C.A la plata sumei de 1180 lei cheltuieli de judecata către reclamanta.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta R. L., solicitând anularea hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În expunerea de motive apelanta a arătat următoarele:
In cauza a fost efectuata expertiza topo de către expert expertul G. A. (filele 138 - 159, 192 - 218, vol. I, filele 2 - 41 vol. II).
Aceasta expertiză nu a răspuns la obiectivele încuviințate de instanță, existând neconcordanțe și între rapoartele depuse succesiv de același expert.
Deși a depus la dosarul cauzei o expertiza extrajudiciara realizată de dl. expert Perlik R. pentru a ajuta instanța în lămurirea situației de fapt, in vederea realizării unei noi expertize conform disp. art. 212 Cod procedura civila care prevăd: „Daca instanța nu este lămurită prin expertiza făcuta poate dispune întregirea expertizei sau o noua expertiza” și a solicitat să se dispună în cauză efectuarea unei noi expertize judiciare (completarea neavând sens, fata de cele efectuate în cauză de expert), prin numirea unui nou expert în cauză, prin înțelegerea pârtilor sau prin tragere la sorți, având în vedere că expertiza judiciara în cele trei variante ale d-lui expert G. A. cuprinde concluzii contradictorii și nu răspunde practic obiectivelor încuviințate de către instanță, acest lucru i-a fost refuzat, respins ca netemeinic. Consecința a fost amânarea de 4 ori a pronunțării sentinței si o soluționare doar pe obiectul grănițuire a cauzei.
Apelanta mai arată că prin încheierea din Ședința publică din data de 09.11.2009 au fost încuviințate obiective la expertiză:
a. pentru reclamanta
- identificarea terenului înscris în C.F. 163 S. top. 111, 112, 113 situat în S., ., a terenului înscris în C.F. 59 S., top. 99, 100, 101, 102, situat în S., .;
- stabilire suprafața reală a imobilului reclamantei înscris în C.F. 163 și dacă în schița de C.F. s-a produs o eroare strecurată cu ocazia comasărilor de terenuri făcute în anul 1908, când parcelele din C.F. 163 S. au fost aduse din C.F. 62 S. si .ulterior/trecând in CF 163 S., iar în schița de C.F. au fost numerotate cu același nr. top. ca al paratei P. E. CA., respectiv cu nr. top. 99 și 100;
- stabilire linie de graniță;
b. pentru pârâtă:
- identificarea imobilului înscris în C.F. 163 S., nr. top. 111, 112, 113 proprietatea reclamantei pe baza planurilor de carte funciară, planșa 13 S., și să se determine suprafața acestor corpuri funciare;
- identificare imobile înscrise în C.F. 59 S. nr. top. 99, 100, 101 102, proprietatea paratei pe baza planurilor de carte funciară, în special planșa 13 S., sa se determine suprafața acestor corpuri funciare;
- sa se efectueze suprapunerea planului de situație conform folosinței actuale pe planul de carte funciara;
- să se determine dacă amplasamentul corpurilor funciare nr. top. 99, 100, 101, 102 se suprapune peste amplasamentul corpurilor funciare nr. top. 111, 112, 113;
- să se precizeze dacă există rectificări efectuate pe planșa de C.F. S., felul și motivul acestor rectificări.
2. Prin Încheierea din data de 29.03.2010:
- să precizeze expertul dacă în cuprinsul raportului de expertiză, respectiv, capitolul IV, pct. 2, cu privire la operațiunile de comasare a terenurilor făcute în anul 1908, unde se specifică că sunt descrise în anexa 4 d, s-a strecurat o eroare materială sau nu s-a depus aceasta anexa
3. Prin încheierea din data de 15.11.2010:
- să se precizeze care este linia de granița ținând cont de suprafețele înscrise în harta cadastrală
- să se refacă expertiza și în funcție de înscrisul numit fișa proprietății, întocmită cu ocazia exproprierii de la fosta proprietara Hircher A.; acest înscris arată că defunctei Hirscher A. i s-a expropriat in anul 1945, în afară de casa, grajd, sura si 10 jugare teren din care 9 jugare arabil, iar 1 jugar (5700 mp) - gradina de zarzavat;
- s-au admis obiecțiuni și din partea paratei.
Nu s-a răspuns la obiectivele încuviințate de către instanță. Nu s-au măsurat corect suprafețele, nu s-a ținut cont de susținerile părților la convocare si la efectuare expertiza, nu s-a ținut cont de înscrisurile prezentate de ea.
Între variantele expertizei efectuate în cauză exista neconcordante.
Expertul numit in cauză nu a evidențiat cu claritate situația din actele inițiale care au dus la prima înregistrare în C.F., iar apoi conținutul fiselor de posesiune cadastrala, actele care au stat la baza primei înregistrări în C.F., cele corespunzând operațiunilor de comasare din 1908 si situația rămasă în C.F. după 1908, la care sunt indicate posibile erori. Se constata, de asemenea, existenta mai multor situații de planșe cf în care unele sunt cu suprapuneri, altele fără suprapuneri de numerotare topografică.
De asemenea, se constată că lipsesc file din raport sau acesta nu este complet, ca exemplu, in raportul depus la 25.01.2010, cap. IV pct. 2 lipsește Anexa 4D, expertul arătând că: ”operațiunile de comasare ...anul 1908 sunt descrise in anexa 4 d”.
Expertul negăsind la fața locului repere vechi de granița dintre proprietatea sa și a paratei P. E. C.A. sau delimitări între aceste proprietăți, trebuia sa lămurească cele solicitate de părți printr-o analiza aprofundată a situației de cf.
Expertiza nu cuprinde concluzii prin care să se arate că s-a ținut cont de susținerile părților la convocare și la efectuarea expertizei, care sa poată fi avute în vedere de către instanță.
Opiniile expertului G. A. sunt neconcludente. Astfel, se arată în pagina 5 din raportul depus în martie 2010 că ”din planul topografic (anexa nr. 2A) recepționat de OCPI B. rezultă o suprafață măsurată de 4954 m.p. pentru imobilul de sub nr. top. 111, 112, 113; în raport de aceasta suprafață și de harta de C.F., voi face propunere pentru stabilirea liniei de granița.”
Or, în lipsa analizei aprofundate de C.F. nu există în aceasta expertiza susținerea tehnică sau juridica necesara. Principiile delimitării unor proprietăți în situația inexistentei semnelor de hotar nu se pot baza exclusiv doar pe suprapuneri de planșe sau planuri. Cu atât mai mult cu cât acestea în C.F. indică numerotații diferite si suprapuneri.
În considerentele sentinței atacate (la fila 6) se arată: ”Deși reclamanta susține că parcelele de sub nr. top. 99 si 100, proprietatea paratei P. E. CA., încă de la acea data învecinată cu imobilul în cauza, au fost notate de doua ori si asupra parcelei în prezent a reclamantei, ce a aparținut autorului inițial Zerbes și in schița de CF apare încă odată nr. top. 99 si 100 în detrimentul parcelelor cu nr. 111, 112, 113 a căror suprafețe au fost diminuate cu aproximativ 3000 m.p., instanța a reținut că aceste susțineri nu au fost confirmate de raportul de expertiza întocmit în cauză” .Or, ea tocmai concluziile acestui raport le contestă.
Apelanta susține că expertiza a fost întocmită cu superficialitate:
- în prima expertiza depusă la dosarul cauzei în octombrie 2010 rezultă că suprafața măsurata a nr. top. 111, 112, 113 este de 5110 mp (306 + 1026 + 3142) cu 636 mp mai mare decât cea înscrisa în C.F. (4474 m.p. = 306 + 1026 + 3142)
- în al doilea raport completare la expertiză, suprafața măsurata a fost, de această dată pentru top. 111 de 306 m.p., nr. top. 112 - 1062 m.p., nr. top. 113 de 3403 m.p., în total 4771 m.p., cu 297 m.p. mai mult decât suprafața înscrisă în C.F. (f. 196 - 197), pentru ca în ultima varianta a expertizei sa fíe măsurata o suprafața de 4954 mp si o suprafața eronată de cf de 4511 mp.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 295, art. 297 și art. 298 C.pr.civ.
Prin cererea de apel apelanta nu a solicitat administrarea de probe noi în această cale de atac.
Cererea de apel a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 69 lei și timbru judiciar de 1,15 lei.
În apel, a depus întâmpinare intimata P. E. C.A. S., solicitând respingerea apelului ca fiind nefondat.
Prin întâmpinarea depusă intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Prin decizia civilă nr. 147/. Tribunalul B. a admis cererea de apel formulată de apelanta R. L. împotriva sentinței civile nr. 11.277, pronunțată de Judecătoria B. la data de 07.10.2011, în dosarul nr._, pe care a anulat-o; a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.
Pentru a pronunța această decizie, instanța de control judiciar a avut în vedere următoarele considerente:
Din rapoartele de expertiză tehnică întocmite în cauză de către expertul tehnic ing. G. A., rezultă că imobilul proprietatea reclamantei are o suprafață reală, rezultată în urma măsurătorilor efectuate, mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară.
Prin petitele 3 și 4 ale cererii de chemare în judecată, a fost învestită să stabilească suprafața reală a imobilului proprietatea reclamantei și să procedeze la rectificarea notării de suprafață a respectivului imobil, pentru a pune în acord situația reală cu cea de carte funciară, însă, prima instanță a analizat și s-a pronunțat numai în parte asupra acestor pretenții, respectiv numai din perspectiva erorilor pretinse de apelanta - reclamantă a se fi strecurat cu ocazia unor comasări și dezmembrări efectuate în anul 1908, fără a se pronunța asupra cererii privind rectificarea de suprafață, având în vedere diferențele în plus ale imobilului proprietatea apelantei - reclamante, evidențiate prin lucrările tehnice efectuate în cauză.
Această omisiune s-a răsfrânt și asupra modului de soluționare a petitului privind grănițuirea suprafețelor, deoarece, cu toate că nu a dispus rectificarea notării suprafeței de carte funciară a imobilului proprietatea apelantei - reclamante, prima instanță, în mod greșit, a procedat la stabilirea liniei de hotar dintre imobilul proprietatea acesteia și imobilul proprietate intimatei - pârâte P. E. C.A., având ca și referență suprafețele rectificate, dar neevidențiate în cartea funciară.
Omisiunea de a se pronunța asupra petitului privind rectificarea notării suprafeței de carte funciară, echivalează cu nesoluționarea fondului, ceea ce, în conformitate cu dispozițiile art. 297 alin. 1teza I C.pr.civ. impune anularea hotărârii apelate.
Ca urmare a solicitării exprese formulate de către apelanta - reclamantă, prin cererea de apel, potrivit dispozițiilor art. 297 alin. 1teza a II C.pr.civ., în urma anulării hotărârii pronunțate de către prima instanță, instanța a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare acestei instanțe.
Cu ocazia rejudecării prima instanță va proceda la completarea expertizei tehnice efectuate în cauză, ori la întocmirea unei noi lucrări tehnice, după cum va considera de cuviință, astfel încât: să fie identificate fondurile învecinate cu imobilul proprietatea apelantei - reclamante, arătându-se totodată proprietarii acestora; să fie stabilită suprafața reală a imobilului proprietatea apelantei - reclamante, iar în cazul în care acest imobil are o suprafață mai mare decât cea notată în cartea funciară, lucrarea tehnică să lămurească întocmai întinderea și să explice detaliat de unde provine această diferență; liniile de hotar dintre imobilul proprietatea apelantei - reclamantei și imobilul proprietatea intimatei - pârâte P. E. C.A. urmând a fi determinate după ce se va fi stabilit întinderile suprafețelor, succesiv operațiunii de rectificare a notării de suprafață.
Cu ocazia rejudecării, prima instanța va avea în vedere și celelalte critici ale apelantei - reclamante referitoare la lucrările tehnice întocmite în cauză de către expertul tehnic ing. G. A..
Împotriva acestei decizii a formulat recurs pârâta P. E. C.A. S., solicitând modificarea deciziei date in apel, respingerea apelului ca nefondat, păstrarea sentinței_/07.10.2011.
Recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii, respectiv a art. 297 alin. 1 Cod procedură civilă. Nu exista motive de anulare a sentinței și de trimitere a cauzei spre rejudecare. În mod greșit s-a dispus anularea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Instanța de fond s-a pronunțat asupra tuturor petitelor cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată și precizată.. Aceasta rezultă din respingerea restului pretențiilor. Există și un argument pentru care judecătoria a respins pretențiile constând în rectificare de CF și intabulare a suprafeței reale de teren, iar acestea sunt prezentate în considerentele sentinței la fila 7 paragraful 5 din sentință.
Se susține că au fost încălcate dispozițiile art. 129 alin. ultim, art. 294 alin. 1 si 295 alin. 1 Cod procedură civilă
Instanța este ținută să soluționeze obiectul cererii, ori în speță reclamanta nu a cerut rectificarea CF în sensul art. 36 din Decretul Lege 115/1938, ci a cerut în mod expres ca această rectificare să se facă în detrimentul proprietății recurentei, ceea ce presupune privarea recurentei de o suprafața de 3000 mp, aspect ce ține de soluționarea unei acțiuni în revendicare.
Recurenta susține că instrucțiunile de casare exced obiectului cererii de chemare în judecată și motivelor apelului. Nu a fost respectat caracterul devolutiv al apelului. Se mai arată că, neexistând motiv pentru trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de apel trebuia să retină cauza spre soluționare și să administreze probele cere se impuneau.
Intimata reclamantă R. L. a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului. Arată că decizia atacată este corectă, deoarece în cauză se impune efectuarea unei noi probe cu expertiză, având în vedere că există neconcordanțe între rapoartele depuse succesiv de același expert. Omisiunea de a se pronunța asupra petitului privind rectificarea notarii suprafeței de CF echivalează cu nesoluționarea fondului.
Prin decizia civilă nr.83/R/23.01.2013 Curtea de Apel B. a admis recursul formulat de recurenta P. Evanghelică CA S. împotriva deciziei civile nr. 147/14 mai 2o12 a Tribunalului B. pe care a casat-o și a trimis cauza la Tribunalul B. pentru soluționarea apelului.
La adoptarea acestei soluții instanța de control judiciar a reținut următoarele considerente:
În mod greșit s-a reținut în decizia din apel că judecătoria nu a soluționat cererea în fond, pe considerentul că nu a analizat petitele 3 și 4 din cererea de chemare în judecată.
Pronunțarea asupra tuturor pretențiilor deduse judecății nu trebuie să se regăsească formal doar în dispozitivul sentinței, ci și în considerente, ori din analiza dispozitivului sentinței_/07.10.2011, se reține că prin „ respingerea restului pretențiilor” instanța a dispus cu privire la toate pretențiile reclamantei, iar argumentele pentru care acestea au fost respinse, cu referire expresă la pretențiile vizând rectificarea de Cf, sunt expuse în considerentele sentinței. Motivarea succintă a instanței cu privire la acestea nu echivalează cu o nemotivare, deoarece ea atinge motivul pentru care reclamanta a cerut rectificarea suprafeței de CF.
. art. 295 Cod procedura civilă, instanța de apel în mod greșit a trimis cauza spre rejudecare, îndrumând instanța să completeze expertiza tehnică sau să fie efectuată o noua expertiză. Efectul devolutiv al apelului are consecințe și asupra probelor care pot fi administrate în apel, instanța de apel putând încuviința refacerea sau completarea probelor administrate la prima instanța, precum și administrarea altor probe, dacă le consideră necesare pentru soluționarea cauzei. De aceea este nelegală soluția instanței de apel de a desființa hotărârea primei instanțe și a trimite cauza spre rejudecare primei instanțe pe motiv că este necesară administrarea de noi probe în scopul lămuririi complete a raporturilor deduse judecății, cum s-a specificat în finalul considerentelor deciziei din apel.
În rejudecare dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului B. sub nr._ .
În rejudecare nu au fost admise probe noi.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Apelanta susține că expertul desemnat a efectua raportul de expertiză nu ar fi răspuns obiectivelor stabilite de prima instanță, fără a indica acele dispoziții ale instanței de judecată care nu au fost respectate de către expert. Nemulțumirile legate de rezultatul măsurătorilor realizate de expert și neluarea în considerare a înscrisurilor (neprecizate) prezentate de reclamantă sunt generice, fără a contura în mod expres viciile tehnice ale lucrării de specialitate întocmite. Față de caracterul științific al expertizei, susținerile părților cu ocazia efectuării măsurătorilor în teren nu pot influența concluziile raportului de expertiză. Apelanta nu a arătat neconcordanțele între variantele de expertiză întocmite, astfel încât această critică este vădit nefondată.
Astfel cum a reținut și expertul G. A. și cum rezultă din cartea funciară a imobilului înscris în Cf 163 S. nr. top 111, 112, 113 proprietatea reclamantei, dreptul de proprietate asupra acestuia a făcut obiectul Legii nr.18/1991. Astfel, autoarea reclamantei, D. A. R. a beneficiat de prevederile legii fondului funciar, astfel cum rezultă din adeverința nr. 1096/7.06.1999 emisă de Primăria . nuda proprietate în baza contractului de întreținere din 28.03.2005. Din anexa la Hotărârea nr. 33/20.05.1999 emisă de Comisia Județeană de Aplicare a Legii nr.18/1991 rezultă că D. A. R. a obținut reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 4509,80 mp, imobilul fiind înscris în cartea funciară menționată.
Instanța reține că reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legilor fondului funciar operează prin efectul legii, în condițiile instituite de aceasta și din voința legiuitorului.
Ca urmare, la emiterea Hotărârii nr. 33 se prezumă că au fost respectate toate cerințele legii fondului funciar, inclusiv cea referitoare la punerea în posesie, prin care se determină limitele terenului care face obiectul reconstituirii.
Punerea în posesie este anterioară emiterii titlului de proprietate, întrucât potrivit prevederilor regulamentului, eliberarea titlului de proprietate de către comisia județeană, se face în baza propunerilor și documentelor înaintate de comisiile comunale, orășenești sau municipale, iar în aceste documente trebuie să se precizeze . topografic etc., în baza celor înscrise în procesul verbal de punere în posesie. Acest din urmă act constituie dovada realizării acestei operațiuni materiale, prin care se realizează o delimitare și parcelare a terenurilor ce urmează a fi atribuite prin reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate.
Autoarea reclamantei a beneficiat de dispozițiile Legii fondului funciar, potrivit procedurii instituite de acest act normativ, iar în cazul în care ar fi considerat faptul că suprafața reconstituită nu corespunde pretențiilor sale, avea posibilitatea atacării în justiție a actului emis de autoritățile abilitate.
Or, legea instituie căi speciale de atac a actelor emise în baza legilor fondului funciar, la care autoarea reclamantei nu a apelat.
În aceste condiții analizarea actelor inițiale ale cărții funciare de către expert nu era necesară. De altfel, prima instanță a procedat la analizarea detaliată a acestor acte de carte funciară, prezentând istoricul acestui imobil, fără însă să ia în considerare efectele juridice ale reconstituirii dreptului de proprietate în baza legii fondului funciar.
Reclamanta pretinde prin cererea introductivă de instanță că terenul astfel dobândit are o suprafață mult mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară, cerere nefondată față de modalitatea în care autoarea sa a redobândit dreptul de proprietate.
În cadrul acțiunii având ca obiect rectificarea de carte funciară se vor stabili drepturile părților din litigiu în funcție de actele de proprietate exhibate de acestea, iar în condițiile în care autoarea reclamantei are înscris în cartea funciară dreptul său în urma realizării procedurii instituite de Legea nr.18/1991, cererea sa nu poate fi primită.
În aceste condiții, indiferent de concluziile raportului de expertiză cu privire la diferența dintre suprafețele măsurate și cele din cartea funciară, rectificarea suprafeței din cartea funciară nu se poate realiza decât după contestarea pe calea specială instituită de lege a titlului obținut de autoarea reclamantei în baza legii fondului funciar și obținerea unui nou titlu emis de aceleași instituții abilitate pentru terenul în suprafață majorată. Întrucât față de actuala stare de fapt nu se impune modificarea graniței dintre imobilele proprietatea părților litigante, în mod corect prima instanță a dispus stabilirea liniei de hotar conform raportului de expertiză anexa 4 b pe aliniamentul indicat.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel și să păstreze hotărârea pronunțată de prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta reclamantă R. L., reprezentată de av. P. C., în contradictoriu cu intimații pârâți P. Evanghelică CA, reprezentată de av. T. B., P. L. și . prin primar, împotriva sentinței civile nr._/7.10.2011 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.03.2013.
Președinte, Judecător,
A. B. I. M. I.
Grefier,
I. T.
Red. A.B./25.06.2013
Tehnored. I.T./27.06.2013; 6 ex.
Jud. fond: I. V.
| ← Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... | Obligaţie de a face. Decizia nr. 12/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
