Succesiune. Decizia nr. 1130/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1130/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 02-10-2013 în dosarul nr. 990/226/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIE Nr. 1130/R/2013
Ședința publică de la 02.10.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. B.
JUDECĂTOR L. S.
JUDECĂTOR P. M.
Grefier V. D.
Pe rol fiind judecarea cererii de recurs formulată de recurenții-pârâți L. N. –jr. și L. N.- sn. în contradictoriu cu intimatul L. G. împotriva sentinței civile nr.2069/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul L. G., lipsă fiind recurenții-pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța procedează la legitimarea intimatului L. G. care se identifică cu CI . nr._ eliberată la data de 28.01.2011 de către SPCLEP B..
Cercetând actele și lucrările dosarului instanța constată că recurenții pârâți aveau obligația să achite taxa judiciară de timbru și timbru judiciar și întreabă intimatul dacă este de acord cu lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței de judecată pentru a da posibilitatea recurenților pârâți să achite taxele datorate.
Intimatul prezent nu este de acord cu lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței motivat de faptul că recurenții pârâți nu se vor prezenta.
Instanța ia act de opoziția exprimată de către intimat în sensul că nu dorește lăsarea cauzei la sfârșitul ședinței pentru ca recurenții-pârâți să achite taxa judiciară de timbru și timbru judiciar solicitând instrumentarea cauzei la prima strigare.
Făcând aplicarea dispozițiilor art. 159 indice 1 alin. 4 Cod procedură civilă, tribunalul stabilește că, față de dispozițiile cuprinse în art. 2 pct. 3 C.proc.civ. și art. 299 alin. 2 C.proc.civ., este competent să soluționeze cererea de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar.
Având în vedere că de recurenții-pârâți L. N. –jr. și L. N.- sn.nu și-au îndeplinit obligația stabilită de către instanță în sarcina lor prin rezoluția de la fila 5 din dosar, în temeiul dispozițiilor art.187 al.1 Cod procedură civilă și art.316 din același act normativ, art.20 al.3 Legea 146/1997 instanța invocă din oficiu excepția de netimbrare a cererii de recurs și acordă cuvântul părții prezente asupra acestei excepții.
Intimatul L. G. lasă la aprecierea instanței soluționarea excepției invocată din oficiu de către instanță.
Față de excepția invocată instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei civile de față constată că prin sentința civilă nr.2069/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul L. G. în contradictoriu cu pârâții L. N. sn și L. N. jr. și în consecință:
A constatat că masa succesorală rămasă după defuncta L. A., decedată la data de 13.03.2005, se compune din cota de 1/2 parte din imobilul situat în Voil, nr.183, jud. B., înscris în CF nr._ V. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.2124), nr. top. 5725/353 și terenul agricol în suprafață de_ m.p. reconstituit prin titlul de proprietate nr._ din 17.05.2004.
A constatat că moștenitori legali ai defunctei L. A. sunt reclamantul L. G., în calitate de fiu și L. N. sen., în calitate de soț supraviețuitor, pârâtul L. N. jr. rămânând străin de succesiune prin neacceptare.
A dispus predarea masei succesorale rămasă după defuncta L. A., în cote legale după cum urmează: reclamantului L. G. în cotă de 3/4 părți din masa succesorală, iar pârâtului L. N. sen. în cotă de 1/4 parte din masa succesorală.
A respins acțiunea civilă din dosarul conexat nr._ al Judecătoriei F..
A obligat pârâții să achite reclamantului câte 471 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 1/2 taxă judiciară de timbru achitată de reclamant.
A compensat restul cheltuielilor de judecată.
A dispus întabularea în cartea funciară a drepturilor dobândite în temeiul prezentei sentințe.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de carte funciară (fil.137), proprietari ai imobilului înscris în CF nr._ V. – Nr.CF vechi nr.2124 (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.2124), nr. top.5725/353, sunt L. N. și L. A. (conform cotelor dobândite prin sentința civilă nr.170 din 01.02.2012)
Din înscrisurile depuse la dosar, a rezultat că, defuncta L. A., a decedat la data de 13.03.2005, de asemenea din copiile actelor de stare civilă de la dosar precum și din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că defuncta împreună cu L. N. au avut 2 copii, pe L. G. și L. N. .
Potrivit art.700 cod civil, dreptul de a accepta succesiunea se prescrie într-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii. Prin declarația autentificată de BNP Gyergyai M. sub nr.926 din 9 mai 2005, reclamantul L. G. a declarat că acceptă în mod expres succesiunea după defuncta sa mamă L. A. . Potrivit art.689 cod civil vechi –acceptarea succesiunii este expresă când se însușește titlul sau calitatea de erede într-un act autentic sau privat iar potrivit aceluiași articol alin. 2 acceptarea tacită a succesiunii este aceea care rezultă dint-un act juridic pe care succesibilul nu-l putea face decât în calitatea sa de erede, act care exprimă, neîndoielnic, intenția sa de a accepta moștenirea.
Prin declarația dată în fața instanței, martora M. M. (fil.94), a declarat că a participat la funerariile defunctei L. A., în anul 2005, că la înmormântare nu a participat L. N. jr., ci doar soția și fiicele acestuia, că după decesul lui L. A. au rămas ca bunuri casa și terenuri agricole, că terenurile au fost date în arendă de L. N. sen. Aceeași martoră a mai declarat că de vreo 2 ani L. N. jr. a adus din Italia niște bunuri pe care le-a depozitat în casa părintească. De asemenea martora a declarat că, nu știe dacă L. N. jr. a venit imediat după decesul mamei sale pe imobil.
Din declarația martorului G. M. A. (fil.96), a reieșit că, copiii defunctei nu au pretins niciodată nimic de pe terenul cultivat și primit în arendă, că L. N. jr. este în Italia, însă vine ocazional pe imobil,( în iarna anului 2008 și 2009 a venit și a locuit pe imobil în V., de sărbători.).
Din declarația martorului Ș. L. D.( fil.97) a reieșit că masa succesorală rămasă după defuncta L. A. se compune din casa situată în V.. Martorul nu avea cunoștință dacă L. N. jr. a luat vreun bun de pe imobilul respectiv, însă martorul știa că L. N. jr. a venit pe imobil de circa 2 ori, din Italia. Același martor a mai declarat că L. N. jr. a adus pe imobil un compresor și o drujbă și că în prezent imobilul este folosit de L. N. sen.
Martorul P. G. (fil.98), a arătat că, pârâtul L. Niclae locuia în V., însă în prezent acesta locuiește în Italia, că înainte de a pleca în Italia, acesta venea pe imobil la sfârșit de săptămână, iar după ce a plecat în Italia, venea să-și viziteze tatăl. Martorul a mai declarat că L. N. jr. intenționa să se mute din nou în țară, în V., și în acest sens a lăsat pe imobil o mașină și o . unelte de uz casnic. Martorul a mai declarat că, atunci au apărut discuții între tatăl său și celălalt frate L. G..
Din întreg probatoriul administrat în cauză nu a reieșit ca pârâtul L. N. – reclamant în dosarul conexat să fi făcut acte succeptibile de a fi interpretate ca și acte de acceptare a succesiunii neechivoce. Nu a reieșit ca măcar acesta să fi făcute acte de conservare ale imobilelor ce formează masa succesorală sau să fi preluat în folosință bunuri care prin natura, numărul și valoarea lor să fie de natură să justifice concluzia că, ar fi făcute în calitate de moștenitor al defunctei care a înțeles să accepte moștenire. Simpla depozitare a unor bunuri la un interval de 4 – 5 ani de zile după decesul defunctei, nu poate fi interpretată ca și act de acceptare a succesiunii.
Alta este situația în ceea ce-l privește pe reclamantul L. N. senior, astfel acesta a suportat pasivul succesoral constând în cheltuielile de înmormântare ale defunctei, a preluat în folosință bunurile ce formează masa succesorală (pentru teren a încheiat și contracte de arendă), față de care s-a comportat ca unic proprietar .
În baza disp. art.650 cod civil a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta L. A., decedată la data de 13.03.2005, se compune din cota de 1/2 parte din imobilul situat în V., nr.183, jud. B., înscris în CF nr._ V. (provenită din conversia de pe hârtie a CF nr.2124), nr. top. 5725/353 și terenul agricol în suprafață de_ m.p. reconstituit prin titlul de proprietate nr._ din 17.05.2004.
A constatat că moștenitori legali ai defunctei L. A. sunt reclamantul L. G., în calitate de fiu și L. N. sen., în calitate de soț supraviețuitor, pârâtul L. N. jr. rămânând străin de succesiune prin neacceptare.
A dispus predarea masei succesorale rămasă după defuncta L. A., în cote legale după cum urmează: reclamantului L. G. în cotă de 3/4 părți din masa succesorală, iar pârâtului L. N. sen. în cotă de 1/4 parte din masa succesorală.
A respins acțiunea civilă din dosarul conexat nr._ al Judecătoriei F., față de considerentele ce preced, reținând că, deși reclamantul L. N. junior era succesor al defunctei nu a acceptat succesiunea nici expres și nici tacit, în termenul legal.
În baza disp. art.274 cod procedură civilă, a obligat pârâții să achite reclamantului câte 471 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând 1/2 taxă judiciară de timbru achitată de reclamant.
A compensat restul cheltuielilor de judecată.
A dispus întabularea în cartea funciară a drepturilor dobândite în temeiul prezentei sentințe.
Împotriva sentinței de mai sus au declarat recurs pârâții L. N. sen. Și L. N. jr., criticând-0 pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând, în principal, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea soluției în sensul de a se constata că cei doi recurenți-pârâți au acceptat succesiunea după mama lor, L. A., și de a se determina astfel cotele cuvenite în urma partajului, cu cheltuieli de judecată.
La termenul de judecată din 02.10.2013, instanța a invocat din oficiu excepția de netimbrare a cererii de recurs promovate de recurenții-pârâți L. N. sr. și L. N. jr., pentru considerentele arătate în încheierea de ședință din această zi.
Judecând cu prioritate această excepție absolută și dirimantă, ce face de prisos în tot cercetarea în fond a pricinii, conform art. 137 alin. (1) Cod procedură civilă, tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 1 din Legea nr. 146/1997, acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru și se taxează în mod diferențiat după cum obiectul acestora este sau nu evaluabil în bani, iar art. 11 alin. (1) din același act normativ stipulează că „cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se timbrează cu 50% din taxa datorată pentru suma contestată, în cazul cererilor evaluabile în bani. ”
De asemenea, art. 20 alin. 1 și 2 din același act normativ dispune că taxa judiciară de timbru se achită anticipat. Dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în cuantumul legal în momentul înregistrării cererii, instanța va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
În speță, la data înregistrării pe rolul instanței a cererii de recurs promovate de pârâți, aceștia nu au făcut dovada achitării niciunei sume de bani cu titlu de taxă judiciară de timbru și nici a timbrului judiciar, motiv pentru care instanța, în conformitate cu dispozițiile legale precizate, prin rezoluția președintelui completului de judecată din 01.07.2013 a stabilit în sarcina acestor părți obligația de plată a sumei de 865,7 lei cu titlu de taxă judiciară de timbru și a sumei de 5 lei cu titlu de timbru judiciar, sub sancțiunea anulării cererii de recurs pe care au promovat-o, ca netimbrată.
Această dispoziție a instanței a fost adusă la cunoștința recurenților-pârâți prin citațiile adresate acestora în datele de 04 și 05.07.2013, astfel cum rezultă din dovezile de îndeplinire a procedurii de citare aflate la filele 8 și 9 din dosar. Părțile menționate nu au înțeles să se conformeze dispozițiilor instanței, nefăcând dovada achitării sumelor de bani pe care le datorează cu titlu de taxă de timbru și timbru judiciar pentru cererea de recurs pe care au formulat-o.
Conform art. 9 din O.G. nr. 32/1995 privind timbrul judiciar, cererile pentru care se datorează timbru judiciar nu vor fi primite și înregistrate, dacă nu sunt timbrate corespunzător. Totodată se stipulează că în cazul nerespectării dispozițiilor ordonanței de mai sus, se procedează conform prevederilor legale în vigoare referitoare la taxa de timbru.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 137 alin. (1) din codul de procedură civilă coroborat cu dispozițiile legale menționate, va admite excepția de ordine publică analizată, iar în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, va anula ca netimbrată, cererea de recurs formulată de recurenții-pârâți L. N. sr. și L. N. jr, instanța neputându-se pronunța asupra fondului cauzei atâta timp cât nu a fost investită cu o cerere care să îndeplinească toate condițiile instituite de lege, inclusiv cele relative la timbraj.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția de netimbrare a cererii de recurs, invocată de instanță din oficiu, și în consecință:
Anulează recursul declarat de recurenții-pârâți L. N. –jr. și L. N.- sn. în contradictoriu cu intimatul L. G. împotriva sentinței civile nr.2069/30.04.2013, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 02.10.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
A. B. L. S. P. M.
Grefier,
V. D.
Redactat/P.M./15.11.2013
Tehnoredactat/V.D./25.11.2013
Jud fond Boștean O. M. L.
2 ex
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 12/2013. Tribunalul BRAŞOV | Succesiune. Decizia nr. 314/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
