Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Decizia nr. 851/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 851/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-06-2013 în dosarul nr. 13522/197/2008*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 851/2013
Ședința publică de la 13 Iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: P. M.– judecător
JUDECĂTOR: A. B.
JUDECĂTOR: L. S.
GREFIER: V. D.
Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta reclamantă B. F. în contradictoriu cu intimata pârâtă ., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile numărul_/17.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul cinvil nr_ având ca obiect hotărâre care sa tina loc de act autentic.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și a doua strigare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 05.06.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi când:
T R I B U N A LU L,
Deliberând asupra recursului civil de față constată că prin sentința civilă nr._/17.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ a fost respinsă acțiunea promovată de reclamanta B. F. în contradictoriu cu pârâta . B..
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
P. sentința civilă 8152/03 10 2007 pronunțată în dosarul_ a fost anulată acțiunea reclamantei ca insuficient timbrată.
P. decizia civilă 217/03 07 2008, Tribunalul B. a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, constatând că acțiunea era legal timbrată.
În continuarea judecății la prima instanță, s-a acordat la cerere, termen în vederea stingerii litigiului pe cale amiabilă, (fila 9 dosar_ ), cauza fiind ulterior suspendată în baza art.242 Cod procedură civilă, la termenul de judecată din 10.06.2009 s-a depus taxa judiciară de timbru în vederea redeschiderii judecății.
P. sentința civilă 2261/24.02.2010 instanța a respins acțiunea reclamantei. (fila 45 dosar_ ).
P. decizia civilă 1005/04.11.2010 Tribunalul B. a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, constatând că dreptul la apărare al reclamantei nu a fost respectat.
În rejudecare, s-a administrat în completare, proba cu interogatoriul propus de pârâtă, prin comisie rogatorie – reclamanta locuind în București, (fila 55 dosar_ *). Astfel, B. F. a recunoscut că a fost prezentă la negocierea directă a prețului de vânzare a imobilului garaj situat în B., ., ce a avut loc în 03.04.2009 și că a semnat procesul verbal de negociere. La întrebarea pârâtei dacă este adevărat că reclamanta nu a achitat prețul stabilit prin negociere respectiv 9.300 euro, reclamanta a răspuns: „nu, din motivul că . nu mi-a prezentat hotărârea Consiliului Local prin care are dreptul să vândă terenul aferent garajului”. S-a administrat de asemenea interogatoriul pârâtei propus de reclamantă. (file 80, 81).
Din lucrările dosarului, instanța de judecată a mai reținut că prin Sentința Civilă 1270/2002 a Judecătoriei B. s-a dispus intabularea în CF_ B. a unor imobile – garaj, s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile de vânzare asupra garajului, a fost obligată pârâta . să încheie cu reclamanta B. F. contract de vânzare cumpărare asupra garajului, în caz de refuz urmau a se achita daune cominatorii, fără a se stabili prețul de vânzare. În considerentele sentinței civile 1147/09 02 2004 se relevă că prin raportul de expertiză 1237/2001 nu s-a stabilit prețul de vânzare „rezultând că expertul a identificat construcția și a evaluat-o la valoarea de circulație, stabilind că aceasta este 22.302.870 lei”. De asemenea, în lămurirea înțelesului dispozitivului sentinței 1270/2002, prin sentința civilă 316/2005 a Judecătoriei B. s-a dispus lămurirea în sensul că nu este cuprins prețul de vânzare a garajului.
P. încheierea din 17.07.2003 a Biroului de Carte Funciară - Judecătoria B. a fost respinsă cererea formulată de . privind înscrierea în cartea funciară nr._ B. a dispozițiilor sentinței civile 1270/2002 pronunțată în dosarul 2095/2001. S-a reținut că sunt inadvertențe între sentință și nr. topografic înscris în cartea funciară, între nr. topografic și cel din expertiza topo, tabelul de dezmembrare a fost greșit întocmit.
Potrivit art.109 Cod procedură civilă, oricine pretinde un drept împotriva unei alte persoane trebuie să facă o cerere înaintea instanței competente.
Potrivit art.111 Cod procedură civilă partea care are interes poate să facă cerere pentru constatarea existenței sau neexistenței unui drept. S-a considerat că cererea nu poate fi primită dacă partea poate cere realizarea dreptului. P. urmare, intre alte condiții instituite de art. 111 C. pr. civ., o acțiune in constatare este admisibila numai daca partea nu “poate cere” realizarea dreptului sau.
P. primele două petite ale acțiunii de față, reclamanta a solicitat să se constate conținutul unei sentințe civile, or această solicitare nu se circumscrie prevederilor art.109 ori 111 Cod procedură civilă.
Acțiunea în pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare reprezintă o modalitate de executare în natură a unei obligații de a face, acțiunea fiind personală, prescriptibilă în termenul general de prescripție de 3 ani, stabilit de art. 1 din Decretul nr. 167/1958.
Așa cum rezultă din actele dosarului, sentința 1270/2002 a Judecătoriei B. nu a putut fi pusă în executare, conform celor constatate prin încheierea Biroului de Carte Funciară B. prin care s-a respins cererea de intabulare.
P. urmare, . nu s-a sustras de la executarea sentinței fapt ce reiese și din înscrisurile întocmite cunoscute de reclamantă, coroborate cu răspunsurile la interogatoriu, ci operațiunea juridică asupra căreia a statuat sentința civilă 1270/2002 nu s-a putut realiza în mod obiectiv, fiind necesară realizarea unei noi expertize topografice.
Referitor la petitul al patrulea, “să constatați ca prețul vânzării să fie cel stabilit ca și preț de circulație la data pronunțării sentinței prin expertiza tehnică nr.700/2001 efectuată” în dosarul 2095/2001 al Judecătoriei B.-22.302.870 lei vechi, instanța l-a respins. P. expertiza amintită nu s-a răspuns unui obiectiv încuviințat de instanță acela de a se fixa prețul de vânzare al imobilului garaj, ci s-a apreciat asupra valorii de circulație. Or, valoarea de circulație nu înseamnă prețul, care într-un contract de vânzare cumpărare consimțit, urmează condițiile prevăzute de Codul Civil.
În ce privește petitul final, instanța a constatat că . nu a refuzat în mod nejustificat încheierea contractului, ci în mod obiectiv conform înscrisurilor mai sus analizate, nu s-a procedat la executarea dispozițiilor sentinței civile nr.1270/2002.
Printr-o acțiune civilă exercitată în limitele stabilite de dispozițiile Codului de procedură civilă, partea are la îndemână un ansamblu de mijloace procesuale prin intermediul cărora poate solicita și își poate asigura concursul unei autorități jurisdicționale în vederea recunoașterii sau realizării unui drept subiectiv ori a unui interes legitim, inclusiv prin punerea în aplicare a unor măsuri de executare silită. Acțiunile civile pot fi în realizare, în constatare sau în constituire. Acțiunea în realizare constă în obligarea pârâtului să dea să facă ori să nu facă ceva, prin acțiunea în constatare se urmărește să se constate existența ori inexistența unui drept, iar nu a unei stări de fapt, hotărârea nefiind susceptibilă de executare silită. În fine, prin acțiunea în constituire (în transformare) în caz de admitere, se creează o situație juridică nouă.
Acțiunea promovată la data de 20 06 2006 de către reclamantă s-a apreciat că nu întrunește cerințele de admisibilitate prevăzute de art.109 – art.111 Cod procedură civilă, întrucât nu s-a dedus judecății realizarea unui drept propriu ori constatarea existenței acestuia, fiind supuse analizei instanței dispozițiile hotărârii judecătorești constând în sentința civilă nr.1270/2002.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând modificarea în tot a acesteia, iar în consecință admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recursa, recurenta – reclamantă a arătat că prima instanță a interpretat greșit capetele de cerere deduse judecății, schimbând sensul acțiunii și respingând-o fără o motivație clară și cu aplicarea greșită a legii.
Se menționează astfel, că a fost schimbată încadrarea juridică a acțiunii, cu nesocotirea dispozițiilor art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă, în condițiile în care recurenta –reclamantă a solicitat constatarea și realizarea unui drept propriu, conferit de o hotărâre judecătorească și a obligației corelative ce aparține intimatei – pârâte, iar nu analizarea dispozițiilor sentinței civile nr. 1270/2002, așa cum a reținut instanța de fond prin prisma analizării doar a dispozițiilor art. 109 și 111 Cod procedură civilă.
P. primele două petite ale cererii sale, arată că a solicitat constatarea existenței unui drept și a obligației corelative, dar instanța de fond le-a interpretat în mod greșit, astfel încât să-și creeze o aparență de legalitate și temeinicie pentru respingerea acțiunii.
Cu privire la respingerea petitului trei al acțiunii, apreciază că instanța se contrazice când arată că nu s-a dedus judecății realizarea unui drept propriu.
P. sentința nr. 1270/2002, intimata – pârâtă . a fost obligată să încheie contractul de vânzare – cumpărare, iar nu să intabuleze garajul, astfel că operațiunea juridică la care a fost obligată putea fi realizată, cu clauza conform căreia cumpărătorului îi revine sarcina intabulării.
Apreciază că punerea în executare nu s-a făcut datorită relei voințe a intimatei – pârâte, iar nu dintr-o împiedicare obiectivă, deoarece chiar dacă ar fi existat o eroare cu privire la numerele topografice, imobilul putea fi identificat și prin alte mijloace.
Totodată arată că intimata – pârâtă îi solicită un preț care nu reflectă adevărata valoare de circulație a garajului și care include și terenul, deși pentru vânzarea acestuia era necesară o hotărâre de Consiliu Local pe care R.-ul nu i-a prezentat-o niciodată.
În legătură cu petitul 4 din acțiune, arată că prețul de vânzare a fost stabilit de expert conform art. 4 alin. 2 din Legea nr. 85/1992, dar instanța l-a respins în mod netemeinic, deoarece contractul se circumscrie cu precădere legii menționate mai sus, urmând ca pentru celelalte clauze, care nu privesc prețul, să se completeze cu codul civil.
Legat de următorul capăt de cerere, recurenta reclamantă apreciază că în mod eronat instanța de fond a constatat că . nu a refuzat în mod nejustificat încheierea contractului, din moment ce o altă instanță, prin sentința civilă nr. 1147/2004 a constatat că „atâta vreme cât contractul de vânzare – cumpărare privind garajul din litigiu nu a fost încheiat, instanța nu poate reține că obligația contestatoarei stabilită prin titlul executoriu a fost îndeplinită”
În concluzie, arată că adevăratul motiv pentru care . refuză încheierea contractului de vânzare – cumpărare este prețul, faptul că nu este de acord cu acel preț exorbitant impus de acesta și cu încercarea de a obține ilegal prețul terenului.
Arată că astfel i-a fost încălcat dreptul de proprietate consfințit prin art. 17 alin. 1 di Declarația Universală a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul 1 adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, deoarece intimata – pârâtă o lipsește în mod arbitrar de proprietatea ce i-a fost recunoscută prin hotărârea judecătorească, refuzând nejustificat încheierea contractului și încălcându-i dreptul de a folosi și de a dispune de bun.
Concluzionează că prima instanță a expus în motivare ceea ce au hotărât alte instanțe cu privire la desfășurarea acestui litigiu, dar a ignorat ceea ce s-a dispus de acestea. Arată că nu a dat semnificația cuvenită probatoriului administrat în cauză, extrăgând aspecte relevante doar din interogatoriul administrat recurentei și neanalizând interogatoriul luat celeilalte părți coroborat cu dovezile scrise depuse la dosar.
În drept au mai fost invocate dispozițiile art. 299 – 316 Cod procedură civilă, art. 304/1 Cod procedură civilă, art. 1073, 1077 și 1091 Cod civil.
Intimata – pârâtă . B. a formulat întâmpinare în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că instanța de fond a interpretat în mod corect cele solicitate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și a reținut pe baza probelor administrate în cauză care era situația de carte funciară a imobilului.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea dedusă judecății raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, cererile de a se constata: „că prin sentința civilă nr. 1270/06.02.2002, pronunțată în dosarul civil 2095/2001 al Judecătoriei B., sentință rămasă definitivă și irevocabilă, pârâta a fost obligată să încheie contract de vânzare – cumpărare asupra garajului situat în B., ., cuprins în CF_ B. [….] și la plata de daune cominatorii în sumă de 200.000 lei/zi întârziere până la perfectarea contractului” (fila 2 din dosarul nr._ ) sunt inadmisibile din perspectiva dispozițiilor art. 111 Cod procedură civilă.
Primele două petite din cererea de chemare în judecată au fost redactate în mod clar de recurenta – reclamantă, astfel încât nu poate fi primită susținerea acesteia în sensul că a solicitat altceva și anume „constatarea unui drept și a unei obligații corelative”.
Instanța de fond a hotărât numai asupra obiectului cererii deduse judecății, respectând dispozițiile art. 129 alin. 6 Cod procedură civilă.
Pe de altă parte, apreciem că recurenta – reclamantă B. F. nici nu avea interes să mai ceară să se constate ceva ce obținuse deja printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, deoarece era în posesia unui titlu pe care putea să-l valorifice pe calea executării silite.
Motivarea soluției de respingere a primelor două capete de cerere nu a fost extinsă la celelalte cereri, care au caracter de sine stătător, astfel încât nu poate fi reținută nicio contradicție între faptul că s-a arătat că primele cereri vor fi respinse pentru că nu s-a dedus judecății realizarea unui drept și considerentele pentru care a fost respinsă cererea de pronunțare a unei hotărâri care să țină loc de act de vânzare – cumpărare.
Acțiunea în prestație tabulară, cum bine a reținut instanța de fond, nu putea fi admisă din moment ce prin încheierea de respingere pronunțată în 17.07.2003 de Judecătoria B. – Biroul de Carte Funciară în dosarul civil nr._-591/2003 cf s-a respins cererea petentei . privind înscrierea în cartea funciară nr._ B. a dispozițiilor sentinței civile nr. 1270/2002 pronunțată de Judecătoria B. (fila 68 din dosarul nr._ ).
S-a reținut în primul rând în considerentele acestei încheieri că numărul topografic arătat în hotărârea ale cărei dispoziții se solicită a fi intabulate este indicat greșit și nu coincide cu cel înscris în cartea funciară.
Recurenta – reclamantă B. F. nu a făcut dovada că a atacat această încheiere sau că a realizat vreun demers în vederea rectificării evidențelor de carte funciară sau îndreptării eventualelor erori materiale strecurate în sentința civilă nr. 1270/2002.
Cum în petitul 3 din acțiune a solicitat ca hotărârea „să țină loc de act de vânzare – cumpărare și să-mi acordați dreptul de a intabula vânzarea în această în această formă în CF – ul sus menționat, rezultat din sentința civilă nr. 1270/2002 a Judecătoriei B.”, instanța de fond nu putea să dispună astfel din moment ce exista o piedică de carte funciară.
Nu are nicio relevanță împrejurarea că bunul putea fi identificat și prin alte mijloace sau aceea că în proiectele de contract întocmite de intimata – pârâtă . se arată că intabularea cade în sarcina cumpărătorului deoarece recurenta – reclamantă a solicitat expres în acest capăt deoarece acordarea dreptului de a intabula imobilul în acea carte funciară. Instanța de fond nu putea acorda altceva decât s-a cerut pentru că ar fi încălcat principiul disponibilității care guvernează procesul civil.
Nimic nu împiedică părțile să încheie contractul de vânzare – cumpărare a garajului respectiv identificând în mod corect imobilul cu date de carte funciară.
De menționat este și faptul că la dosar nu a fost depus un extras de carte funciară, dar cu toate acestea, din cuprinsul încheierii de carte funciară din dosarul nr._-591/2003 cf al Judecătoriei B. rezultă că în CF nr._ B. este înscris un imobil teren în suprafață de 2058,43 mp, proprietar fiind Statul Român.
Legat de solicitarea ca instanța de fond să constate prețul vânzării, menționăm că atâta timp cât prin sentința civilă nr. 1270/2002 nu s-a stabilit un preț, acesta urmează să fie negociat de părțile contractante. Modul în are a fost formulat acest capă de cerere, ca o acțiune în constatare, îl face inadmisibil din perspectiva art. 111 Cod procedură civilă.
Relevant în speță este și faptul că prin sentința civilă nr. 4075/03.05.2005, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr. 316/2005, rămasă definitivă și irevocabilă, s-a lămurit înțelesul dispozitivului sentinței civile nr. 1270/2002, pronunțată de aceeași instanță în dosarul civil nr. 2095/2001 în sensul că aceasta nu cuprinde un anumit preț la care contestatoarea să fie obligată a vinde intimatei garajul menționat în hotărârea respectivă.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul urmează a respinge ca nefondat recursul dedus judecății și a menține sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă B. F. în contradictoriu cu intimata - pârâtă . B. împotriva sentinței civile numărul_/17.12.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr_, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.06.2013.
Președinte, Judecător, Judecător,
P. M. A. B. L. S.
Grefier,
V. D.
Red. P.M./11.11.2013
Tehnored. V.D./20.11.2013
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 758/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1219/2013. Tribunalul... → |
|---|
