Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 566/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 566/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-04-2013 în dosarul nr. 6664/62/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 566/R
Ședința publică din data de 17 aprilie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. -judecător
JUDECĂTOR: D. O. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de revizuire formulată de către revizuentul V. G., în contradictoriu cu intimații . P. Județului B., împotriva deciziei civile nr. 123/R/27.02.2006, pronunțată de Tribunalul B., în dosarul nr. 2066/2005, având ca obiect constatare nulitate act juridic.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 11.04.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea revizuentului să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.04.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de revizuire de față, constată următoarele:
Prin decizia civilă nr. 123/R din 27.02.2006 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 2066/2005, a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei . de intimatul pârât V. G.; a fost admis recursul declarat de recurenta reclamantă . sentinței civile nr. 8478/26.10.2005 a Judecătoriei B., pe care a modificat-o în tot, în sensul că a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta . contradictoriu cu pârâții V. G. și P. Județului B.. A constatat nulitatea absolută a Ordinului nr. 23 din 1993 emis de P. Județului B. cu privire la atribuirea în proprietatea pârâtului V. G. a terenurilor înscrise în CF_ B. sub nr.top_/3,_/2, în CF_ B., sub nr. top_/1/a, în CF 7544 B. sub nr. top_/b/1; a fost respinsă cererea recurentei privind plata cheltuielilor de judecată în recurs.
Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire revizuentul V. G., prin care a solicitat schimbarea în tot, în sensul respingerii recursului declarat de intimata ., pe cale de consecință, să mențină sentința nr. 8478/2005 a Judecătoriei B., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, revizuientul a învederat, în esență, că după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părții, invocând motivul prevăzut de art. 322 pct. 5 teza I C.p.civ. A precizat că aceste înscrisuri sunt cartea funciară copie fidelă a CF_ B., încheierea de CF_/1994, adresa .. 2042/94 și documentația de intabulare cu certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 007/19.10.1993 eliberat de Consiliul Județean B., conform HG 834/1991 și Legii 15/1990.
A menționat revizuentul că înscrisul deținut de partea potrivnică în timpul procesului, din care rezultă lipsa de interes, e copia fidelă a Cf_ B., din care rezultă la foaia B de proprietate, nr. 8-15 și urm., în baza încheierii_/1994 în baza adresei .. 2042/94m, precum și a documentației acesteia, se intabulează dreptul de proprietate asupra terenurilor . nr. 007/19.10.1993 eliberat de Consiliul Județean B., conform HG 834/1991 și Legii 15/1990.
Cercetând istoricul Cărții funciare, rezultă că pe imobilele de la nr. de ordine din foaia A de avere, 34, 5, 8, 9, 10, 11, 38, 39, 40 în suprafață de 134.700 mp, reclamanta și-a intabulat dreptul de proprietate pe care au fost evidențiate mai multe construcții de natură clădire sediul administrativ, garaje, confecții metalice, magazii, hale, ateliere, centrală termică, post trafo, anexă administrativă,, birouri, casă portar, stație de betoane, stație compresoare și anexe situate administrativ în B., . și Feldioarei nr. 33. A menționat revizuentul că această carte funciară a fost ascunsă de intimată cu ocazia judecării cauzei, dat fiind că în situația în care ar fi fost prezentată, ea ar fi demonstrat că întreaga suprafață de teren acordată reclamantei intimate prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor . nr. 007/19.10.1993 eliberat de Consiliul Județean, era intabulat la data judecății, astfel că nicio altă suprafață de teren nu poate face obiectul vreunui drept real de proprietate.
A precizat revizuentul că din înscrisul descoperit, rezultă că promovarea acțiunii reclamantei era lipsită de interes, în condițiile în care construcțiile obținute în baza certificatului de atestare menționat, erau deja intabulate pe numele său. În continuare, a învederat că reclamanta tinde la acapararea terenului intimatei pentru care nu a obținut certificatul de atestare .
Revizuentul a arătat că relevant este faptul că în toate acțiunile civile pornite în 1995 de . calitate de pârât sau reclamant, niciodată nu a făcut amintire în probațiune despre certificatul de atestare a dreptului de proprietate . nr. 0007, este intabulat în CF nr._ B., fapt care îl conduce la convingerea că reclamanta a urmărit un scop ilicit, nelegitim în promovarea acțiunii privind constatarea nulității absolute. A precizat că potrivit istoricului Cf supus atenției, imobilele cu construcții intabulate în favoarea reclamantei sunt într-o altă locație, neavând legătură cu imobilul pentru care s-a promovat acțiunea în nulitate absolută.
În continuare, revizuentul a motivat lipsa de interes a intimatei în promovarea cererii având ca obiect constatarea nulității ordinului prefectului. A mai învederat faptul că a solicitat Comisiei locale să elibereze titlul de proprietate, aceasta informându-l că decizia atacată nu îi este opozabilă, întrucât nu a fost parte în proces. A concluzionat că decizia atacată nu produce nici un efect, nefiind recunoscută de comisia locală pentru aplicarea legii 18/1991, în condițiile în care acțiunea nu s-a judecat în contradictoriu cu aceasta.
În drept, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoz. art. 322 pct. 5 C.p.civ.
La termenul din data de 01.11.2012, revizuentul a depus cerere denumită precizatoare (f.180), prin care a completat cererea de revizuire cu un nou motiv, respectiv cel prevăzut de art. 322 pct. 3 C.p.civ, învederând că obiectul pricinii nu se află în ființă la data pronunțării deciziei.
În motivare, revizuentul a învederat, în esență, că la data pronunțării deciziei atacate, situația juridică a terenurilor înscrise în Ordinul nr. 23/1993 era următoarea: în ceea ce privește terenul din CF 7544 B., menționat că potrivit mențiunilor de sub B39, la 07.07.1995, terenul înscris inițial sub A+9, s-a dezmembrat în două loturi, reînscriindu-se sub A+11, A+12, nr top_/1/b/1/1,_/1/b/1/2. terenul de sub A+12 a fost înstrăinat conform mențiunilor de sub B41,41, iar conform mențiunilor de sub B 54, 55, terenul de la A+11, s-a dezmembrat în trei loturi, readnotându-se sub A+15-17, cu nr._/1/b/1/1/1,_/1/b/1/1/2,_/1/b/1/1/3. Apoi, conform mențiunilor de sub B55, terenul de sub A+16 a fost înstrăinat și intabulat pe numele cumpărătorului.
Conform B72, terenul de sub A+17 a fost înstrăinat prin contractul autentic nr. 4323/02.10.2007, fiind transcris în CF_ B.. Terenul cu nr. top_/1/b/1/2 de sub A+12 a fost dezmembrat în două loturi cu nr. top_/1/b/1/2/1 și_/1/b/1/2/2, fiind înstrăinat conform B42, fiind reînscris sub A 13, 14.
Relativ la terenul din CF_ B., a învederat revizuentul că Ordinul 23/1993 i-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului din CF_, sub nr. top_/3, în suprafață dse 3530 mp, număr topografic care nu mai exsită fiind abnotat în urma unei dezmembrări.
A concluzionat revizuentul că imobilele la care se referă decizia atacată nu există din punct de vedere juridic.
În apărare, prin serviciul registratură al instanței, intimata . depus întâmpinare (f.138), prin care a solicitat respingerea cererii, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, intimata a arătat, în esență, că relativ la motivul de revizuire invocat de revizuent constând în descoperirea unui înscris doveditor nou, acest înscris nu a fost reținut de partea potrivnică, reprezentând copia Cf care poate fi obținută de oricine, oricând, fără a justifica un interes. A precizat că actul nu a fost dosit de partea potrivnică, revizuentul arătând că a obținut copia cărții funciare atașate la dosar.
În drept, întâmpinarea nu a fost întemeiată.
Cererea de revizuire a fost legal timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru și 0,3lei timbru judiciar.
În susținerea cererii, revizuentul a solicitat și instanța a încuviințat proba cu înscrisurile atașate la dosar.
Examinând cererea de revizuire de față, în raport de motivele formulate, dispozițiile legale incidente, instanța reține următoarele:
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, comună și nesuspensivă de executare, fiind deschisă exclusiv pentru motivele prevăzute de art. 322 Cod Procedură Civilă.
În cauză, revizuentul și-a întemeiat prezenta cerere pe dispozițiile art. 322 pct. 3 și pct. 5 Cod Procedură Civilă, invocând, pe de o parte, faptul că obiectul pricinii nu se mai află în ființă din punct de vedere juridic, iar pe de altă parte, că s-au descoperit înscrisuri doveditoare noi, ce au fost reținute de partea adversă, cu ocazia judecării procesului soluționat irevocabil prin decizia atacată.
În ceea ce privește primul motiv de revizuire, întemeiat pe dispoz. art. 322 pct. 3 C.p.civ., se reține că revizuirea este inadmisibilă pentru considerentele care succed.
Mai întâi, se impune a se preciza faptul că revizuirea poate fi cerută pentru acest motiv dacă, printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă care evocă fondul, cu o singură condamnare, debitorul a fost obligat să predea creditorului un lucru cert determinat, iar acesta a pierit după pronunțarea hotărârii.
Prin urmare, se reține că sintagma "obiectul pricinii nu se afla în ființă", desemnează ideea de dispariție fizică a unui bun.
În cauză, revizuentul a afirmat dispariția, din punct de vedere juridic, a bunurilor imobile terenuri din CF 7544 B. și din CF_ B., în sensul dezmembrărilor și înstrăinărilor loturilor rezultate ca urmare a acestei operațiuni tehnico-juridice, în mod succesiv, respectiv a abnotărilor aferente (f.180 vol. I).
Se reține, însă, că această situație nu poate fi asimilată dispariției fizice a bunurilor imobile menționate. Acestea există fizic, numai situația de carte funciară fiind modificată ca urmare a operațiunilor de Cf menționate de revizuent în cererea completatoare.
Or, în reținerea acestui motiv de revizuire, trebuie pornit de la rațiunea avută în vedere de legiuitor în momentul edictării sale, și anume, aceea constând în acordarea posibilității creditorului obligației cu o singură condamnare de a obține valoarea de înlocuire a acestui bun, în situația în care acesta a dispărut după pronunțarea hotărârii sau, conform practicii judiciare și doctrinei de specialitate majoritare, în situația în care a pierit în cursul judecății, iar reclamantul nu a făcut o cerere întemeiată pe dispoz. art. 132 al. 2 pct. 3 C.p.civ.
Prin urmare, se reține că acest motiv de revizuire nu poate fi extins prin analogie la dispariția din punct de vedere juridic afirmată de revizuent, o astfel de analogie fiind străină scopului urmărit în momentul legiferării sale și depășind, astfel, noțiunea de dispariție a obiectului pricinii.
În sprijinul acestui considerent, se are în vedere însăși exprimarea legiuitorului din textul de lege menționat, specificându-se că "obiectul pricinii nu se afla în ființă". Or, nu se poate aprecia în sensul că legiuitorul a urmărit sensul figurat al noțiunii de dispariție, respectiv acela de dispariție juridică, în cazul în care ar fi intenționat acest lucru, l-ar fi enunțat expres, așa încât această sintagmă nu poate fi extinsă, o astfel de extindere fiind nelegală.
Relativ la cel de-al doilea motiv de revizuire constând în descoperirea de înscrisuri doveditoare noi, Tribunalul reține că nici acest motiv de revizuire nu este incident, revizuirea fiind inadmisibilă pentru următoarele considerente:
Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire, este necesar ca înscrisul nou invocat sa îndeplinească în mod cumulativ următoarele condiții, și anume:
- partea interesata sa se bazeze pe un înscris probator nou, care sa nu fi fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacata; - înscrisul invocat sa fi existat la data când a fost pronunțată hotărârea ce se cere a fi revizuita; - înscrisul sa nu fi putut fi produs în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacata, fie pentru ca a fost reținut de partea potrivnica, fie dintr-o împrejurare mai presus de voința părții; - înscrisul invocat pentru revizuire sa fie determinant, în sensul ca, daca ar fi fost cunoscut de instanță cu ocazia judecării pricinii, soluția ar fi putut fi alta decât cea pronunțată; - înscrisul nou trebuie prezentat de partea care exercita revizuirea si nu poate pretinde instanței sa-l administreze din oficiu.
În cauza, înscrisul la care se refera revizuentul este reprezentat de o copie a unei cărți funciare despre care a afirmat că a aflat din pură întâmplare și care nu a fost prezentată la judecata litigiului civil finalizat prin decizia atacată .
Or, se remarcă faptul că deși copia cărții funciară exhibate este un înscris care nu a fost folosit în procesul în care s-a pronunțat hotărârea atacată și care exista la data pronunțării acesteia, celelalte condiții specificate anterior nu sunt îndeplinite.
În primul rând, se reține că nu este îndeplinită condiția privind imposibilitatea prezentării sale din motive mai presus de voința revizuentului, respectiv din cauza reținerii sale de partea adversă, intimata . din cauza unei forțe majore.
Astfel, în mod constant, s-a decis atât în jurisprudența veche, cât și în cea actuală, precum și în doctrină, că nu constituie motiv de revizuire descoperirea oricăror acte, ci numai a acelora reținute de partea potrivnică sau a celor care nu au putut fi produse din cauza forței majore. Totodată, nu poate fi admisă cererea de revizuire în situația în care actul exista și putea fi procurat de parte, prin depunerea de diligențe în acest sesn.
În raport cu aceste considerente, tribunalul reține că, oricând, revizuentul putea depune diligențe în vederea identificării situației juridice a terenurilor care au făcut obiect al procesului, prin consultarea cărților funciare, la care orice persoană are acces, oricând, fără justificarea unui anumit interes, contra unei taxe prevăzute de dispoziții speciale. Acest înscris s-a aflat tot timpul în arhiva OCPI, revizuentul putând să îl procure și să îl prezinte instanței, astfel că neprezentarea lui, nu s-a datorat unor împrejurări mai presus de voința sa, ci lipsei sale de diligență.
Or, afirmarea de către revizuent a simplei necunoașteri a acestui înscris nu este de natură a conduce la admisibilitatea revizuirii, aceasta întrucât această cale de atac este extraordinară, pentru admiterea sa trebuind a fi îndeplinite strict, exhaustiv și limitativ condițiile prevăzute de C.p.civ, în caz contrar, fiind afectată securitatea și stabilitatea raportului juridic litigios ce a făcut obiect al judecății irevocabile, astfel cum a statuat în mod constant CEDO, în jurisprudența sa, respectiv cauza M. contra României. Potrivit acestei cauze, s-a statuat că, în considerarea prezumției de validitate, este inadmisibilă o cale extraordinară de atac, cu excepția unor circumstanțe excepționale numite de Curte defecte fundamentale ale hotărârii, context în care o hotărâre judecătorească prezintă interes nu numai pentru instanțele naționale, dar și pentru părțile implicate, impunându-se a se ocroti principiul securității raporturilor juridice, în sensul că nicio parte din proces nu poate să determine deschiderea unei cauze soluționate irevocabil numai în scopul de a obține o rejudecare.
Pe de altă parte, se reține că înscrisurile noi exhibate de revizuent nu sunt de natură a conduce la schimbarea soluției date prin hotărârea a cărei revizuire se solicită, în sensul reținerii unei alte situații de fapt, întrucât instanța de recurs a analizat legalitatea emiterii Ordinului Prefectului nr. 23/1993, stabilind interesul intimatei cu privire la formularea acțiunii în constatare, în calitatea sa de terț care a edificat construcții pe terenul, obiect al Ordinului Prefectului. Or, în mod evident, chiar și în situația menționată de revizuent, în care intimata ar fi fost intabulată ca proprietar al acestor terenuri- neimpunându-se în cauză, analizarea acestui aspect, față de soluția ce se va pronunța, se reține, cu atât mai mult că aceasta justifică un interes personal, direct, actual și legitim în promovarea acțiunii în realizare menționate (acțiunea în constatarea nulității fiind o acțiune în realizarea dreptului, iar nu în constatare), fiind în mod direct afectată de ordinul emis de prefect, în calitate sa de proprietar tabular al terenului obiect al acestuia.
Prin urmare, în raport cu toate aceste considerente, Tribunalul va respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul V. G. împotriva Deciziei civile nr. 123/R din 27.02.2006 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 2066/2005, ca inadmisibilă.
Având în vedere culpa procesuală a revizuentului în declanșarea prezentei căi de atac și cererea formulată de intimată de obligare a celui dintâi la plata onorariului de avocat în valoare de 22.274,12 lei potrivit dovezii atașate la fila 141 Vol. I, față de dispoz. art. 274 al. 1 și 3 C.p.civ., va dispune obligarea revizuentului la plata către intimată a sumei de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat parțial.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul are în vedere că, potrivit jurisprudenței CEDO în materie, partea care a câștigat procesul nu va putea obține rambursarea unor cheltuieli decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.
În ceea ce privește realitatea, plata onorariului rezultă din dovada atașată la fila 141 din dosar, conform celor menționate anterior.
Tribunalul apreciază că se impune în continuare, analizarea împreună a celorlalte două criterii de natură a justifica rambursarea onorariul de avocat, impunându-se adaptarea sa la volumul de muncă depus de avocat, în condițiile art. 274 al. 3 C.p.civ.
Necesitatea angajării unui apărător, precum și plata unui onorariu relativ ridicat se impune având în vedere faptul că între cele două părți, au existat nenumărate procese pe rolul instanțelor de judecată de orice grad, intimata având, așadar, interesul de a beneficia de o apărare calificată din partea unui avocat de renume.
Date fiind aceste considerente și ținând seama, totodată, de necesitatea respectării unui echilibru între interesele celor două părți, sub acest aspect, și pentru ca revizuentul să nu fie împovărat în mod excesiv, avându-se în vedere totodată că, deși în cauză, au fost acordate mai multe termene de judecată, acestea s-au datorat ivirii unor incidente procedurale, iar nu complexității cauzei, probatoriul și dezbaterile fiind limitate la admisibilitatea căii extraordinare de atac, se consideră că stabilirea unui onorariu de 15.000 lei ce urmează a fi achitat de partea care a pierdut procesul, este proporțional muncii depuse de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul V. G. împotriva Deciziei civile nr. 123/R din 27.02.2006 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr. 2066/2005, ca inadmisibilă.
Conform art. 274 al. 1 și 3 C.p.civ., obligă revizuientul la plata către intimată a sumei de 15.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată - onorariu de avocat parțial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.04.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P. C. F.
Grefier,
C. N.-D.
Red. IL /Tehnored. CND/ 20.05.2013-Ex. 2
Jud. rec – D. P., S. N., A. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1219/2013. Tribunalul... | Validare poprire. Sentința nr. 17/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
