Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1561/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1561/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-12-2013 în dosarul nr. 1395/338/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1561/R/2013
Ședința publică de la 11 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. I.
Judecător M. I. I.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de recurentul reclamant M. M. I. în contradictoriu cu intimatul pârât B. G., împotriva sentinței civile nr. 852/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, având ca obiect revendicare imobiliară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 03.12.2013, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 11.12.2013când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 852/20.06.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria Zărnești:
A admis excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtul B. G., și-n consecință:
A respins acțiunea formulată de către reclamantul M. M. I. în contradictoriu cu pârâtul B. G. pentru autoritate de lucru judecat.
A respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, potrivit extrasului de carte funciară pentru informare aflat la dosarul cauzei, reclamantul este proprietarul imobilului înscris în CF_ Zărnești, provenită din conversia pe hârtie a CF 5344 Zărnești, nr. top. 1715,1716 în suprafață tabulară de 5.076 mp, cu cotele indivize de ¾ cu titlu de drept moștenire potrivit sentinței civile cu nr. 191/2003 pronunțată de Judecătoria B., respectiv ¼ cu titlu de drept schimb conform contractului cu nr. 200/2003.
Potrivit extrasului de carte funciară pentru informare eliberat la data de 25.07.2012 de către O.C.P.I. B.-Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară Zărnești (fl. 37) pârâtul B. G. este proprietarul imobilului înscris în CF_ Zărnești, provenită din conversia pe hârtie a CF 6667, cu nr. top. 1635/1/3 în suprafață tabulară de 14.756 mp, cu titlu de drept moștenire potrivit certificatului de moștenitor cu nr. 115/2008 eliberat de către B.N.P. A. Boamfa.
Prin sentința civilă cu nr. 2679/07.12.2011 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul cu nr._ instanța de judecată a admis acțiunea formulată de reclamantul B. G. în contradictoriu cu pârâții M. M. I., S.C. Ecopaper S.A., S. I., M. G., T. G. și Orașul Zărnești prin primar și-n consecință a dispus modificarea suprafeței imobilului înscris în CF 6667 Zărnești nr. top. 1635/1/3 de la 1.291,40 mp la 14.755,65 mp, a stabilit linia de graniță a imobilului situat pe nr. top 1635/1/3 înscris în CF 6667 Zărnești conform raportului de expertiză întocmit de expert G. A., cu menționarea faptului că granița nr. top 1635/1/3 pe latura de nord este cea trasată între punctele 10 și 25, granița pe latura vestică este cea cuprinsă intre punctele 10 și 17, granița sudică este cea cuprinsă între punctele 17-22-42-43-44 iar granița estică este cea cuprinsă între punctele 23-24-25, continuându-se cu granița inițială dintre nr. top 1635/1/3 și 1635/1/2, 1635/1/1 și 1635/2/2 până în punctul 44 de pe schița întocmită de expert.
Prin aceeași sentință a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant reconvențional M. M. I..
În considerentele sentinței civile cu nr. 2679/07.12.2011 instanța de judecată a reținut că în ceea ce privește cererea reconvențională, terenul este înscris în CF_ Zărnești, nr. top. 1715,1716 cu privire la care pârâtul reclamant reconvențional afirmă că s-ar afla în posesia pârâtului B. fiind cel ce face obiectul identificării de către expert ca fiind situat pe nr. top. 1635. Expertul a arătat însă că nr. top. 1715, 1716 nu sunt situate pe suprafața care a fost determinată ca făcând parte din nr. top. inițial 1635, ci sunt situate vis a vis de acest teren, iar pârâtul reclamant reconvențional nu a adus niciun argument tehnic care să contrazică opinia expertului.
Întrucât reclamantul B. G. nu folosește terenul aflat în proprietatea pârâtului M., cererea reconvențională a acestuia din urmă a fost respinsă de către instanța de judecată.
Potrivit dispozițiilor art.1201 C.civ. este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Instanța a reținut că în cadrul dosarului civil cu nr._ pârâtul reclamant reconvențional M. M. I. a formulat cerere reconvențională având ca obiect revendicarea unei suprafețe de 5000 mp, teren dobândit de către acesta prin reconstituirea dreptului de proprietate în temeiul legii 18/1991 și menționat în adeverința de proprietate cu nr. 246/1991.
În cerere pârâtul reclamant reconvențional a mai precizat că imobilul este înscris în carte funciară dar amplasamentul acestuia nu mai corespunde cu situația de carte funciară.
Prin sentința civilă cu nr. 2679/07.12.2011 instanța de judecată a luat act că terenul pârâtului reclamant reconvențional M. M. I. este înscris în CF_ Zărnești, nr. top. 1715, 1716 deși prin cererea formulată acesta făcea referire la terenul menționat în cadrul adeverinței de proprietate cu nr. 246/191.
Având în vedere cele mai sus expuse instanța a apreciat că există identitate de părți, precum și identitate de obiect fiind vorba de revendicarea imobilului înscris în CF_ Zărnești, nr. top. 1715,1716.
Deși reclamantul susține că cele două cereri nu sunt întemeiate pe aceeași cauză, temeiurile juridice fiind diferite, instanța a reținut că în cadrul cererii reconvenționale au fost invocate dispozițiile art. 480 C.civ., iar prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ au fost invocate dispozițiile art. 555 din Noul Cod Civil, ambele prevederi legale făcând referință la acțiunea în revendicare. În ceea ce privește fundamentul pe care se sprijină dreptul a cărui valorificare se urmărește prin intermediul acțiunii, instanța a reținut că reclamantul a invocat ocuparea fără drept a terenului proprietatea acestuia, imobilul nefiind corect identificat în cadrul dosarului cu nr._ .
Din toate aceste considerente, instanța a apreciat că există și identitate de cauză sens în care a admis excepția autorității de lucru judecat dispunând potrivit dispozitivului hotărârii.
Față de soluția adoptată instanța nu a mai examinat excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului B. G. motivat de faptul că acesta nu este proprietarul imobilelor cu nr. top. 1722, 1587/1, 1587/2, 1719.
Instanța a respins și cererea reclamantului privind obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant M. M. I. considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului se arată că hotărârea pronunțată de prima instanță este nelegală și netemeinică, în mod greșit fiind admisă excepția autorității de lucru judecat și, pe cale de consecință, greșit fiindu-i respinsă acțiunea în revendicare, fără a fi cercetat fondul.
Recurentul reclamant arată că prin hotătârea pronunțată prima instanță a admis excepția, reținând că există identitate de cauză și de temei juridic, fără să analizeze apărările și argumentele aduse de acesta prin notele de ședință depuse la dosar și prin care a arătat, în mod detaliat că o diferență atât de mare cu care a fost rectificat topul nr.1635/1/3 cu care se învecinează, de la 1291,40 mp la_,65 mp, își are corespondentul în diminuarea nu numai a parcelei sale ci și a celorlalți vecini, iar executarea acestei hotărâri a implicat ocuparea terenului proprietatea recurentului reclamant.
Se mai arată că, pentru a putea dovedi că intimatul pârât ocupă terenul în litigiu, proprietatea recurentului reclamant, cauza trebuia judecată pe fond și nu pe calea formală a excepției. O asemenea modalitate de soluționare a cauzei contravine art.1 din Protocolul 1 la CEDO, soluționarea procesului pe baza excepției, instanța încălcându-i dreptul de acces la un tribunal independent și imparțial, ca o componentă materială a dreptului la un proces echitabil garantat de art.6 din CEDO, lăsând fără conținut acest drept.
Așa fiind, recurentul reclamant apreciază că prima instanță a admis greșit excepția, acțiunea în revendicare trebuind a fi judecată pe fond atâta timp cât și recurentul reclamant, și autorul său, au fost și sunt proprietarii terenului și l-au folosit până la ocuparea abuzivă de către intimatul pârât când, în anul 2011, a pus în executare sentința prin care și-a mărit suprafața de teren cu care era înscris în CF cu suprafața de 15.000 mp.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.312 C.proc.civ.
Intimatul pârât B. G. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii primei instanțe ca fiind temeinică și legală, aceasta statuând în mod corect că, în speță, există autoritate de lucru judecat, cu obligarea recurentului reclamant la plata cheltuielilor de judecată.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă recurată în raport cu motivul de recurs invocat, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:
Reclamantul M. M. I. l-a chemat în judecată pe pârâtul B. G. solicitând, în prezentul dosar, obligarea acestuia să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 5.076 mp, înscris în CF_ Zărnești, sub nr. top. 1715 și 1716, cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul și-a motivat această cerere arătând că este proprietarul imobilului mai sus identificat, imobil dobândit cu titlu de drept moștenire și prin schimb astfel cum rezultă din înscrierile din cartea funciară, iarîn cadrul dosarului civil cu nr._ terenul proprietatea sa nu a fost corect identificat, suprapunerea planului de situație cu planul de carte funciară fiind arbitrară, total eronată, astfel cum rezultă din lucrarea de expertiză extrajudiciară întocmită de către expertul tehnic M. P..
În dosarul civil nr._ al Judecătoriei Zărnești, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2679/07.12.2011, pârâtul M. M. I. a formulat cerere reconvențională în cauză având ca obiect revendicarea unei suprafețe de 5000 mp de teren din posesia reclamantului B. G., teren dobândit de M. I. prin reconstituire dreptului de proprietate în baza Legii 18/1991, teren menționat în adeverința de proprietate nr 246/1991.
În ce privește această cerere reconvențională formulată de M. M. I., instanța a luat act că acesta are înscris în CF_ Zărnești un drept de proprietate asupra nr top 1715, 1716, teren ce afirmă că s-ar afla în posesia reclamantului B. G., fiind cel ce face obiectul identificării de către expert ca fiind situat pe nr top 1635. Expertul a arătat însă că numerele top 1715, 1716 nu sunt situate pe suprafața care a fost determinată ca făcând parte din nr top inițial 1635, ci sunt situate vis a vis de acest teren ( fila 95 vol 2 ), iar pârâtul M. nu a adus nici un argument tehnic care să contrazică opinia expertului.
Împotriva acestei sentințe recurentul reclamant din prezenta cauză nu a promovat nicio cale de atac deși cererea sa reconvențională a fost respinsă. În aceste condiții hotărârea arătată a intrat în puterea lucrului judecat și a fost pusă în executare de către intimatul pârât din prezenta cauză. Urmare acestui demers recurentul reclamant a promovat prezenta cerere de chemare în judecată prin care revendică suprafața de teren pe care susține că i-a acapara-o intimatul reclamant prin punerea în executare a sentinței anterior arătate.
Tribunalul constată că soluția adoptată de către prima instanță, anume aceea a amiterii excepția autorității de lucru judecat invocată de către pârâtul B. G., cu consecința respingerii acțiunii formulate de către reclamantul M. M. I. este corectă, având în vedere următoarele:
Dispozitiile art. 1201 cod civil stabilesc că este lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate.
Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 1201 Cod civil ca o prezumție legală absolută, irefragabilă și în art. 166 Cod procedură civilă ca o excepție de fond, absolută și peremptorie.
O hotărâre judecatorească ce nu mai poate fi supuăa niciunei căi de atac se consideră că reflectă adevărul, dacă prin acea hotarare s-a soluționat fondul cererii dedusă judecății.
Codul Civil tratează puterea lucrului judecat ca o prezumție legală, irefragabilă, împotriva căreia nu poate fi primită nicio dovadă contrară.
În baza acestor argumente și având iă vedere starea de fapt reținută mai sus, tribunalul constată că o cerere identică cu cea care face obiectul prezentului dosar, promovată în contradictoriu cu același pârât, s-a mai soluționat, definitiv și irevocabil de catre instanțele judecătorești.
Constatând că în speță sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1201 C.civ., existând tripla identitate de părți, obiect și cauză, analizate în mod detaliat de către instanța de fond, tribunalul constată că, în mod corect s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât și, în consecință, s-a respins acțiunea formulată de către reclamant pentru autoritate de lucru judecat.
Pentru aceste considerente, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., tribunalul va respinge recursul declarat de recurentul reclamant M. M. I., ca nefondat, acesta trebuind să uzeze de căile de atac împotriva hotărârii judecătorești în raport cu care s-a invocat autoritatea de lucru judecat, legea nedeschizându-i posibilitatea să promoveze, ulterior, o altă cerere de chemare în judecată în care tripla identitate arătată de art.1201 C.civ. să se regăsească, și va menține hotărârea primei instanțe constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.
Întrucât recurentul reclamant este în culpă procesuală, în temeiul art.274 C.proc.civ., va fi obligat să-i plătească intimatului pârât cheltuielile de judecată efectuate de acesta în recurs, constând în onorariul avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurentul reclamant M. M. I. împotriva sentinței civile nr.852/20.06.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ pe care o menține.
Obligă recurentul reclamant M. M. I. la plata către intimatul pârât B. G. a sumei de 1.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 11.12.2013.
Președinte, C. R. | Judecător, A. I. | Judecător, M. I. I. |
Grefier, N. C. |
Redactata jud. IMI/07.04.2014
Tehnored. CN/09.04.2014
Jud fond M. M.
2 ex.
| ← Validare poprire. Sentința nr. 17/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1058/2013. Tribunalul... → |
|---|
