Validare poprire. Sentința nr. 17/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 17/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 03-06-2013 în dosarul nr. 27036/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA a I-a CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 230/Ap DOSAR NR._
Ședința Publică din data de 03.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - M. B.
JUDECĂTOR - N. F.
GREFIER - L. P.
Pe rol fiind judecarea apelului civil declarat de apelantul creditor D. F. C. împotriva sentinței civile nr._/17.12.212 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimatul pârât MAHULEȚ P. și intimata terț poprit S.C. T. H. S.R.L., prin reprezentant legal, având ca obiect „validare poprire” .
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul creditor, personal și asistat de avocat L. O. cu delegație de substituire a avocatului O. V. și împuternicirea avocațială . nr._/08.04.2013, lipsă fiind intimatul pârât și intimata terț poprit.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință
Apelantul creditor, prin avocat, arată că nu are alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de solicitat.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat ori probe de administrat, Tribunalul constată cauza în stare de judecata și acorda cuvântul asupra apelului.
Apelantul creditor, prin avocat, solicită instanței admiterea apelului astfel cum a fost formulat.
Arată că a solicitat validarea popririi înființate până la concurența sumei de 15.863,05 lei înființate în dosarul execuțional nr. 233/2012, amendarea terțului poprit pentru refuzul cu rea-credință de a-și îndeplini obligațiile, precizând că în baza Sentinței penale nr. 601/10.03.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/197/2009, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 111/10.02.2012 a Curții de Apel B., debitorul intimat pârât M. P. îi datorează suma de 14.100 lei la care se adaugă cheltuielile de executare efectuate în dosarul execuțional amintit.
Precizează că prin sentința penală a Judecătoriei B. s-a constatat că a fost recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune, ca urmare a achitării sumei de 14.100 lei de către intimatul pârât, însă cu titlu de despăgubiri periodice globale.
Arată că este vorba despre două sume distincte de cate 14.100 lei, un acu titlu de despăgubiri iar alta cu titlu de prejudiciu material, rămânând în continure de ercuperat prejudiciul material.
Arată că solicită obligarea părții adverse la plata cheltuielilor de judecată privind taxa de timbru
Tribunalul retine cauza în vederea soluționării.
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă nr._/17.02.2012 pronunțată în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. s-a Respinge cererea de validare a popririi formulată de creditorul D. F. C. în contradictoriu cu debitorul M. P. și terțul poprit . ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță na reținut că prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 2.11.2012 sub numărul mai sus indicat, creditorul D. F. C. în contradictoriu cu debitorul MAHULEȚ P. și terțul poprit . a solicitat validarea popririi înființate până la concurența sumei de 15.863,05 lei înființate în dosarul execuțional nr. 233/2012, amendarea terțului poprit pentru refuzul cu rea-credință de a-și îndeplini obligațiile; cu cheltuieli de judecată.
Reclamantul-creditor a demarat procedura executării silite, adresând Biroului Executorului Judecătoresc „Koppandi Ollyver” cererea de executare (fila 11) ce face obiectul dosarului de executare nr. 233/2012.
Prin încheierea din 12.06.2012 pronunțată în dosarul nr._/197/2012 de către Judecătoria B. (fila 50 verso) a fost încuviințată executarea silită a sumei rezultate din titlul executoriu reprezentat de sentința penală nr. 601/10.03.2011 pronunțată de Judecătoria B. și Decizia penală nr. 111/10.02.2012 a Curții de Apel B..
Prin adresa din data de 19.06.2012 - fila 52- comunicată potrivit dovezii de primire atașată la fila 53, executorul judecătoresc a notificat pârâtul-debitor cu privire la înființarea popririi asupra sumei de 15.863,05 (compusă din 14.100 lei despăgubiri periodice și 1.763,05 lei cheltuieli de executare), iar la data de 02.08.2012 B. a comunicat terțului poprit adresa de înființare a popririi (filele 57, 59), dar până la data introducerii acțiunii, acesta nu s-a conformat dispozițiilor adresei de poprire menționate.
În drept, potrivit art. 460 alin. 1 C.p.c.: “dacă terțul poprit nu-și mai îndeplinește obligațiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, inclusiv în cazul în care, în loc sa consemneze suma urmăribilă a liberat-o debitorului poprit, creditorul, debitorul sau organul de executare, în termen de 3 luni de la data când terțul poprit trebuia să consemneze sau să plătească suma urmăribila, poate sesiza instanța de executare, în vederea validării popririi”, iar conform alineatului 2: instanța va cita creditorul urmăritor, debitorul și terțul poprit și dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit datorează sume de bani debitorului, va da o hotărâre de validare a popririi prin care va obliga terțul poprit să plătească creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului, iar în caz contrar va hotărî desființarea popririi.
Prin prisma acestor dispoziții, instanța constată că validarea popririi constă în verificarea următoarelor condiții legale pentru obligarea directă, pe cale judecătorească, a terțului poprit față de creditorul-popritor: 1) existența unui raport juridic obligațional între reclamant în calitate de creditor și pârât, în calitate de debitor ; 2) existența unui raport juridic obligațional între debitor și terțul poprit, ultimul fiind dator primului; 3) neîndeplinirea obligațiilor ce-i revin terțului poprit pentru efectuarea popririi.
Cu privire la titlul executoriu în baza căreia a fost înființată poprirea pentru suma de 15.863,05 lei, alcătuită din suma de 14.100 lei la care se adaugă ratele lunare de câte 335 lei calculate de la data pronunțării sentinței penale și până la data introducerii cererii de validare a popririi – astfel cum apărătorul creditorului a precizat la ultimul termen de judecată, instanța constată următoarele:
Prin considerentele Sentinței penale nr. 601/10.03.2011 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul penal nr._/197/2009 (fila 37), cu privire la acțiunea civilă formulată de partea vătămată D. F. C. (creditorul din prezenta cauză) împotriva inculpatului M. P. (debitorul din prezenta cauză), s-a reținut că întrucât partea vătămată D. F. C. a recunoscut că a primit de la inculpat suma totală de 13.300 RON și în plus suma de 500 RON și suma de 300 RON, “instanța va constata că până la momentul pronunțării prezentei sentinței inculpatul M. P. a achitat părții vătămate D. F. C. cu titlu de despăgubiri civile pentru cheltuielile ocazionate de accident suma de 14.100 lei RON, sumă ce a fost calificată de instanța de judecată ca reprezentând daune materiale, raportat la natura cheltuielilor pentru efectuarea cărora a fost oferită.”
În continuare, fiind analizată temeinicia celor 4 petite ale acțiunii civile exercitate de către partea vătămată D. F. C., instanța penală de fond a statuat că (fila 37 verso): „(…) sumele de bani solicitate de partea civilă cu titlu de daune materiale nu au fost în nici un fel dovedite. De asemenea nu s-a dovedit suma de bani solicitată de partea civilă cu titlu de contravaloare a obiectelor de vestimentație distruse în urma accidentului rutier. Relativ la sumele de bani solicitate cu titlu de despăgubiri lunare periodice instanța va constata că prin raportul de expertiză medico legală (…) s-a stabilit că partea vătămată D. F. codruț și-a pierdut total capacitatea de muncă, fiind în consecință îndreptățit să primească aceste despăgubiri până la încetarea stării de nevoie, despăgubiri care au fost calculate de instanța de judecată raportat la salariul minim pe economie (…). Prin urmare instanța a calculat o sumă globală de la data producerii accidentului, respectiv 6 martie 2008 și până la data pronunțării prezentei sentințe 10.03.2011 prin însumarea salariilor minime lunare, sumă din care a acordat părții civile D. F. C. un procent de 50%, respectiv 10.430 lei RON, raportat la împrejurarea reținerii culpei sale concurente în producerea accidentului.”
Corelativ, prin dispozitivul aceleiași sentințe penale (fila 39 verso) s-a decis: „În baza art. 346 Cod procedura penală, constată recuperat prejudiciul material cauzat prin infracțiune părții civile D. F. C., urmare a achitării de către inculpatul M. P. a sumei de 14.100 de lei RON. (…) Admite în parte cererea formulată de partea civilă D. F. C. privind acordarea despăgubirilor lunare periodice, și în consecință, obligă inculpatul M. P. să plătească acestuia suma de 10.430 de lei RON reprezentând despăgubiri lunare periodice calculate de la data de 06.03.2008 și până la data pronunțării prezentei sentințe (câte 50% din salariul de bază minim brut pe țară) și în continuare obligă inculpatul să plătească lunar părții civile suma de 335 de lei RON cu titlu de despăgubiri lunare periodice începând cu data pronunțării prezentei sentințe și până la încetarea stării de nevoie. Respinge celelalte pretenții civile formulate de partea civilă D. F. C.”.
Instanța a constatat că împotriva acestei sentințe penale, inculpatul M. P. (pârâtul-debitor) a formulat recurs cu privire la latura civilă, solicitând scăderea sumei plătite părții vătămate D. F. C. și reținută ca achitată cu titlu de despăgubiri materiale prin sentința criticată din suma de 10.430 lei la care a fost obligat cu titlu de contravaloare a prestațiilor lunare periodice calculate de la data de 06.03.2008 și până la data pronunțării sentinței penale (fila 46 verso).
Atât din considerentele deciziei penale nr. 111/R/2012 pronunțate de Curtea de Apel B. în dosarul nr._/197/2009 (fila 47 verso), cât și din dispozitivul deciziei (fila 48), rezultă că instanța de recurs a concluzionat că inculpatul a achitat părții vătămate suma de 14.100 lei, iar cum aceasta din urmă nu a făcut dovada daunelor materiale, Curtea a înlăturat dispoziția sentinței penale referitoare la constatarea recuperării acestor daune. Pe cale de consecință, admițându-se că motivul de recurs invocat de inculpat este fondat, s-a decis că suma de 14.100 lei achitată părții civile reprezintă despăgubiri periodice globale calculate de la data producerii accidentului și până la data pronunțării deciziei penale.
Prin urmare, în dispozitivul deciziei penale s-a stabilit: “Constată că inculpatul a achitat părții civile D. F. C. suma de 14.100 lei cu titlu de despăgubiri periodice globale calculate până la data pronunțării prezentei. Înlătură dispoziția privind constatarea recuperării prejudiciului material cauzat prin infracțiune acestei părți civile. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii.”
Din ansamblul dispozițiilor celor două hotărâri judecătorești anterior enunțate, instanța a reținut că, pe de o parte, reclamantul-creditor nu a dovedit vreun prejudiciu material, dar a recunoscut că ulterior accidentului rutier a primit de la pârâtul-debitor suma totală de 14.100 lei, iar pe de altă parte, pârâtul-debitor a fost obligat să plătească reclamantului-creditor despăgubiri lunare periodice în cuantum lunar de 335 de lei, începând cu data producerii accidentului și până la data încetării stării de nevoie. Aceste despăgubiri lunare periodice au fost calculate de către instanța penală de fond pentru perioada 06.03._11, totalizând suma globală de 10.430 de lei. Admițând recursul declarat de inculpat (pârâtul-debitor), instanța penală de recurs a statuat că în lipsa dovedirii vreunui prejudiciu material de către partea vătămată D. F. C., nu se poate considera că suma de 14.100 lei care a fost plătită acestuia anterior procesului, a fost achitată în contul daunelor materiale inexistente și a recunoscut acestei sume destinația de parte achitată în avans din despăgubirile lunare periodice în cuantum de câte 335 lei lunar, datorate de către inculpat începând cu data producerii accidentului, 6.03.2008, și până la data încetării stării de nevoie.
În consecință, instanța a apreciat că, în concret, debitul de 14.100 lei se impune a fi scăzut din (compensat cu) suma reprezentând totalul ratelor cu titlu de despăgubire lunară aferente perioadei 6.03.2008 - data pronunțării sentinței deciziei penale nr.111/R/10.02.2012, inculpatul (pârâtul-debitor) fiind ținut să plătească în continuare ratele despăgubirilor lunare începând acest din urmă moment și până la data încetării stării de nevoie a părții civile. Rezultă că numai cu privire la ratele lunare scadente ulterior datei de 10.02.2012, reclamantul-creditor deține o creanță certă împotriva pârâtului-debitor.
Reținând că, atât prin cererea de chemare în judecată, cât și prin concluziile scrise depuse (fila 70) reclamantul-creditorul a solicitat validarea popririi înființate pentru suma de 15.863,05 lei compusă din debitul de 14.100 lei la care se adaugă cheltuieli de executare, în baza considerentelor anterioare, instanța opinează următoarele:
În primul rând, creanța pretinsă cu titlu de despăgubiri periodice nu prezintă caracter lichid în sensul art. 379 alin. 4 C.p.c., în măsura în care prin titlul executoriu reprezentat de Decizia penală nr. 111/R/2012 pronunțată de Curtea de Apel B. s-a constat că pârâtul M. P. a achitat (în avans) reclamantului D. F. C. suma de 14.100 lei.
În al doilea rând, în lipsa depunerii la dosarul cauzei a procesului verbal încheiat de B. Koppandi Ollyver cu privire la cheltuielile de executare silită efectuate până în prezent în dosarul execuțional nr. 233/2012, diferența de 1.763 lei pretinsă cu acest titlu nu reprezintă o creanță certă, în sensul art. 379 alin. 3 C.p.c.
Față de considerentele de fapt și de drept expuse, reținând că în cauză creditorul nu a dovedit reaua credință a terțului poprit ., instanța a apreciat că nu se impune amendarea acestuia în baza art. 460 alin. 2 C.p.c.
În temeiul art. 274 C.p.c, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca neîntemeiată, instanța a respins și capătul acțiunii referitor la acordarea cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditorul D. F. C., solicitând admiterea recursului și validarea popririi înființate prin adresa din data de 02.08.2012 de către B. Koppandi Ollyver, cu obligarea terțului să vireze suma de 15.863,05 lei.
S-au invocat drept motive de recurs analizarea de către instanța de fond doar a dispozitivului hotărârii penale. Astfel, sentința penală face vorbire despre 2 sume a câte 14.100 lei, respectiv 14.100 lei despăgubiri periodice globale și 14.100 lei prejudiciu material cauzat părții civile prin infracțiune.
În consecință, nu se poate reține concluzia potrivit căreia această sumă a fost achitată, întrucât este vorba despre două suma distincte.
Al doilea motiv de recurs invocat vizează faptul că în mod eronat s-a reținut că debitul nu constituie o creanță certă și lichidă, cu atât mai mult cu cât s-a încuviințat de către instanță executarea silită pentru suma de 14.100 lei. Determinarea caracterului cert al creanței nu poate fi stabilită în funcție de depunerea procesului-verbal privind cheltuielile de executare, cu atât mai mult cu cât obiectul cauzei este validarea popririi, și nu contestație la executare.
În drept au fost invocate prevederile art.3041 C.pr.civ.
Intimatul debitor M. P. a depus la dosarul cauzei întâmpinare la cererea de recurs prin care a solicitat respingerea recursului și desființarea popririi.
S-a arătat că suma de 14.100 lei este nedatorată, Curtea de Apel B. reținând în cuprinsul deciziei că suma de 14.100 lei cu titlul de despăgubiri periodice calculate până la data pronunțării deciziei fost achitată. În consecință, drepturile procedurale sunt exercitate abuziv de către creditor, astfel că s-a solicitat aplicarea unei amenzi judiciare în acest sens.
Terțul poprit a depus de asemenea întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat, având în vedere că debitorul nu mai este angajatul societății din data de 01.02.2013 și astfel nu mai are calitatea de terț poprit.
La termenul de judecată din 03.06.2013 instanța a calificat drept apel calea de atac declarată în cauză, față de caracterul neevaluabil în bani a cererii.
În faza apelului nu s-au administrat probe noi.
Analizând stabilirea situației de fapt și aplicarea dispozițiilor legale de către prima instanță, tribunalul reține că apelul declarat nu este fondat.
Astfel, instanța de fond penală a reținut în cuprinsul considerentelor sentinței că inculpatul M. P. a achitat părții vătămate D. F. C. cu titlul de despăgubiri civile suma de 14.100 lei ce este calificată de instanță ca reprezentând daune materiale, raportat la natura cheltuielilor pentru efectuarea cărora a fost oferită.
Pe de altă parte însă, s-a reținut în considerente că, pentru a putea fi acordate sumele de bani cu titlul de daune materiale, este necesar ca partea civilă să dovedească în fața instanței că a folosit banii împrumutați pentru achiziționarea de medicamente, plata unor tratamente sau alte cheltuieli de aceeași natură, aspecte ce nu s-au dovedit. În consecință, instanța a apreciat că sumele de bani solicitate de partea civilă cu titlul de daune materiale nu au fost în nici un fel dovedite.
Pe de altă parte a reținut că partea vătămată este îndreptățită la plata unor despăgubiri lunare periodice întrucât și-a pierdut total capacitatea de muncă, ce au fost calculate global până a data pronunțării sentinței ca reprezentând suma de 10.430 lei și în continuare câte 335 lei lunar până la încetarea stării de nevoie.
Față de aceste considerente, prin dispozitivul sentinței s-a admis în parte cererea părții civile, inculpatul Măhuțeț P. fiind obligat să plătească suma de 10.430 lei reprezentând despăgubiri periodice lunare calculate până la pronunțare și în continuare câte 335 lei lunar. Restul pretențiilor civile a fost respins.
Neconcordanțele cuprinse în considerentele sentinței penale au fost înlăturate în faza recursului, Curtea de Apel B. reținând prin decizia penală nr.111/10.02.2012 că nu s-a făcut dovada daunelor materiale și astfel a înlăturat dispoziția constatării recuperării acestora. În consecință, în privința sumei de 14.100 ce fusese deja achitată s-a reținut că reprezintă despăgubiri periodice globale calculate până la data pronunțării deciziei, respectiv 10.02.2012. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței.
În consecință, în mod corect a reținut instanța de fond că numai cu privire la despăgubirile periodice lunare ulterioare datei de 10.02.2012 creditorul deține o creanță certă împotriva debitorului său, suma de 14.100 lei pentru care se solicită validarea popririi cu titlul de prejudiciu material nu are caracter cert, instanța de recurs reținând că nu s-a probat existența acestuia, suma de 14.100 lei fiind imputată în contul despăgubirilor lunare periodice.
Încuviințarea executării silite pentru suma de 14.100 lei în cadrul unei proceduri necontencioase nu are putere de lucru judecat față de o contestație la executare sau validare poprire unde se poate dovedi că suma nu este datorată.
Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art.296 C.pr.civ., instanța va respinge apelul declarat și va păstra sentința atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelantul creditor D. F. C. împotriva sentinței civile nr._/17.12.2012 pronunțate în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B. pe care o păstrează.
Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
M. B. F. N.
GREFIER
P. L.
Red.MB/08.07.2013
Tehnored.L.C./09.07.2013
Jud.fond:I.C.
5 ex.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 566/2013.... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1561/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
