Obligaţie de a face. Decizia nr. 471/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 471/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 29-03-2013 în dosarul nr. 3251/226/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 471/2013
Ședința publică de la 29 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. M.
Judecător S. S. M.
Judecător A. G.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurentul pârât G. D., în contradictoriu cu intimatul reclamant M. F. prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 1574/12.09.2012, pronunțată de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în prezenta cauză civilă au avut loc în ședința publică din data de 21 martie 2013, când părțile prezente au formulat concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi și care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, in vederea depunerii de concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru data de astăzi.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr 1574/2012 a Judecătoriei F. s-a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, invocată de către pârât prin întâmpinare, și în consecință:
S –a admis acțiunea civilă precizată formulată de reclamant, și în consecință:
A fost obligat pârâtul la lăsarea liberă și neafectată a imobilului-teren în suprafață de 98,87 mp din terenul înscris în CF nr._ F., nr.top.390/3,391 și CF nr._ F., nr.top.390/2, situat în zona Lacului Cetății F., teren pe care se află edificată o construcție metalică cu denumirea „Terasă Litoral”- proprietatea pârâtului.
A fost obligat pârâtul la ridicarea, de îndată a acestei construcții metalice, iar în caz de refuz autorizează pe reclamant la ridicarea acesteia pe cheltuiala pârâtului.
S –a luat act că reclamantul M. F. a renunțat la cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâta G. E..
A fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 6.443 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel prima instanță a reținut că potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1230/17.06.2000 interveni între . SRL F. în calitate de vânzătoare și G. D. căsătorit cu G. E., în calitate de cumpărător, pârâtul a cumpărat în deplină proprietate, pentru prețul de_ lei vechi, întreaga construcție de chioșc „Terasa Litoral” situat pe malul sudic al Lacului Cetății din mun. F. și amplasată pe un teren în suprafață de 98,87 mp proprietatea Statului Român concesionate în baza Hotărârii nr.8/18.01.2000 a Consiliului Local al mun. F.,, înscris în CF nr.868 F., nr.top.1135, drept de concesiune pe care îl transmite odată cu construcția.
Așa după cum rezultă din sentința civilă nr.624/2008 pronunțată de Judecătoria F. ca urmare a divorțului dintre pârâți și partajării bunurilor comune, imobilul – construcție chioșc înscrisă în CF nr.868 F., nr.top.1135, a fost atribuit pârâtului G. D., fiind obligat să plătească fostei sale soții sulta corespunzătoare.
Conform autorizațiilor de construire nr.31 din 7.07.2011, 32 și 33 din 8.07.2011 s-au aprobat executarea lucrărilor de reabilitare, consolidare și amenajare a ansamblului arhitectural „Cetatea Făgărașului”, urmând ca în perioada următoare să fie demarate lucrările pentru reabilitarea edificiului.
Față de faptul că pe terenul în suprafață de 98,87 mp situat pe malul sudic al Lacului Cetății din Mun. F. este edificată această construcție chioșc cu denumirea „Terasa Litoral”, terenul respectiv făcând parte din zona de protecție a monumentului istoric și de intervenție a constructorului, reclamantul a promovat acțiunea ce face obiectul acestui dosar, solicitând instanței să dispună obligarea pârâților la lăsarea liberă și neafectată a imobilului – teren în suprafață de 98,87 mp din terenul înscris în CF nr.868 F., nr.top.1135, situat în zona Lacului Cetății F., teren pe care se află edificată o construcție metalică cu terasă – proprietatea acestora, și obligarea pârâților la ridicarea de îndată a acestei construcții metalice, iar în caz de refuz să fie autorizat a o ridica pe cheltuiala pârâților.
În apărare, pârâtul prin întâmpinarea depusă la dosar în termen legal, a invocat faptul că reclamantul nefiind proprietarul terenului în litigiu nu are calitate procesuală activă în cauză să solicite cele de mai sus, prematuritatea introducerii acțiunii în condițiile în care a obținut un drept de concesiune la data de 2 iulie 2002 conform HCL nr.127/2.07.2002 pe o perioadă de 10 ani, drept care este valabil până la data de 2.07.2012. De asemenea, pârâtul mai invocă în apărare și inadmisibilitatea acțiunii, motivat de faptul că respectiva construcție se află la o distanță mai mare de 100 m de Cetatea Făgărașului, a fost cumpărător de bună credință, a cumpărat prin contract autentic construcția respectivă de la vânzătoarea ., și nu în ultimul rând faptul că i-a fost aprobată concesionarea prin negociere directă în conformitate cu HCL nr.127/2.07.2002 pe o perioadă de 10 ani, respectiv 2.07.2002 – 2.07.2012.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, excepție care a fost unită cu fondul cauzei prin încheierea pronunțată la data de 29.02.2012, instanța a apreciat ca fiind netemeinică, astfel că a respins-o, având în vedere următoarele considerente:
O condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În orice acțiune în justiție, înainte de a discuta dreptul reclamantului, se impune a se verifica calitatea părților pentru ca raportul procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecății.
Conform extrasului de CF nr._ F. provenită din conversia de pe hârtie a CF 630 F., nr.top.390/3, 391, în suprafață de 56.699 mp, proprietar tabular asupra terenului respectiv este Erariul M. Român, iar asupra construcțiilor Cetatea F., Complex Fondat Fortificat – monument istoric proprietar tabular este M. F. – Domeniul Public .
Conform anexei nr. III din Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – secțiunea II – a – zone protejate, care cuprinde valori de patrimoniu cultural de interes național (monumente istorice de valoare națională excepțională) – fil.5, la poziția 12 este menționată Cetatea F. situată în municipiul F., jud. B., ca fiind monument istoric.
Așa după cum rezultă din Anexa nr.4 la Hotărârea de Guvern nr.972/2002, anexă care cuprinde inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al mun. F., la capitolul Statui și Monumente apar înscrise: L. Cetate – F., lacul din jurul Cetății F., CF nr.630 F. în suprafață de 2,16 ha și respectiv Parc – F., Piața M. Viteazul, parcul din jurul Cetății, Promenada, în suprafață de 12.000 mp, CF nr.868 F..
De altfel, în altă ordine de idei, conform art.3 alin.4 din Legea nr.213/1998 modificată și completată „Domeniul public al comunelor, al orașelor și al municipiilor este alcătuit din bunurile prev. la pct.III din anexă și din alte bunuri de uz și de interes public local…”, iar potrivit pct.III, subpunctul 2 din anexa menționată „domeniul public local al comunelor, al orașelor și municipiilor este alcătuit din următoarele bunuri: piețele publice comerciale, târgurile, oboarele și parcurile publice precum și zonele de agrement”.
Pe de o parte în aceste condiții, din coroborarea celor două texte legale mai sus menționate, și având în vedere anexa nr.4 a HG nr.972/2002 cu mențiunile de la pozițiile 854 și 855, reiese faptul că M. F. are calitate procesuală activă în cauză, în condițiile în care parcul din jurul cetății, Promenada, CF nr.630 F., lacul din jurul Cetății F., lacul Cetate F., aparțin domeniului public al municipiului.
Față de susținerile pârâtului cu privire la faptul că reclamantul M. F. nu poate dovedi dreptul de proprietate asupra terenului revendicat și ocupat de construcția proprietatea pârâtului având denumirea „Terasa Litoral”, instanța a dispus în cauză efectuarea unui raport de expertiză topografică având ca obiective identificarea terenului (nr. topografic și proprietar) pe care se află edificată construcția aparținând pârâtului.
Prin raportul de expertiză topografică nr._/2011 întocmit de d-na expert ing. P. Garofița V. s-a stabilit că Cetății Făgărașului îi corespund nr.top.390/3, 391 și 390/2, iar conform schiței de carte funciară Cetatea Făgărașului se învecinează pe toate laturile cu ..1135 înscrisă în CF nr.868 a localității F. descrisă astfel: „piața Cetății și drumul național care trace prin marginea acesteia” (actuala stradă M. V.).
După ce d-na expert a efectuat ample măsurători atât ale monumentului istoric cât și a zonei limitrofe construcției propriu-zise (cetate) transpunând aceste măsurători și pe suport de hârtie – anexa nr.21 la raport, a concluzionat că terenul în litigiu pe care se găsește edificată construcția pârâtului, face parte din suprafața cu nr.top.390/3, 391, 390/2, parcele aferente monumentului istoric Cetatea Făgărașului, proprietatea Municipiului F..
De asemenea, instanța a apreciat că se poate observa pe această planșă (anexa nr.21 din raportul de expertiză) care este zona ce delimitează suprafața aferentă monumentului istoric, respectiv punctele de coordonate cuprinse în interiorul chenarului marcat cu culoarea roșie și tot pe această planșă se mai poate observa care este actuala amplasare a construcției pârâtului și a terasei aferente (Terasa Litoral) aceasta fiind amplasată în interiorul zonei marcată cu culoarea roșie.
Având în vedere că în anexa nr.4 a HG nr.972/2002 care cuprinde inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al reclamantului M. F., la cap. Statui și Monumente, pozițiile nr.854, 855 apar înscrise CF nr.630 F. în suprafață de 2,16 ha, precum și parcul din jurul Cetății, Promenada în suprafață de 12.000 mp, lacul din jurul Cetății F., și ținând cont că CF nr.630 vechi a fost transformat în CF nr._ F., nr.top.390/3, 391, precum și de concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, în sensul că respectiva construcție „Terasa Litoral” se află amplasată pe parcelele cu nr.top.390/3, 391și 390/2 aferente monumentului istoric Cetatea Făgărașului, instanța a apreciat că reclamantul M. F. are calitate procesuală activă în cauză., astfel că a respins excepția lipsei calității procesuale active a acestuia, invocată de pârât prin întâmpinare.
Referitor la apărarea pârâtului în sensul că deține un drept de concesiune asupra terenului în litigiu pe o perioadă de 10 ani, începând cu data de 2.07.2002 până la data de 2.07.2012, conform HCL nr.127/2.07.2002, instanța a apreciat ca fiind neîntemeiată, pentru următoarele considerente:
Prin HCL nr.8/18.01.2000 s-a concesionat . SRL pe o perioadă de 10 ani, suprafața de teren de 98,87mp din terenul situat în zona Lacului Cetății F., pe care este edificată construcția „Terasa Litoral”.
Prin HCL nr.49/28.03.2000 s-a însușit expertizele tehnice de evaluare nr.40/2000, stabilindu-se redevența pe care societatea mai sus menționată trebuia să o achite pe perioada concesiunii.
Analizând contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.1230/7.06.2000 de BNP M. S., instanța a reținut că s-a stipulat vânzarea imobilului – chioșc „Terasă Litoral” situat pe malul sudic al Lacului Cetății din mun. F. și amplasată pe un teren în suprafață de 98,37 mp, proprietatea Statului Român concesionat în baza HCL nr.8/2000, drept de concesiune pe care îl transmite odată cu construcția.
Potrivit art.28 alin.6 din Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor, în vigoare la data încheierii contractului, se prevede că în toate cazurile, în contractul de concesiune se va menționa interdicția pentru concesionar de a subconcesiona, în tot sau în parte, unei alte persoane, obiectul concesiunii, iar potrivit art.53 al.3 din Normele Metodologice de Aplicare a Legii nr.219/1998 – concesionarul are dreptul de a încheia contracte cu terții fără a putea transfera acestora drepturile dobândite prin contractul de concesiune.
De asemenea, potrivit art.55 din aceleași norme – concesionarul are obligația de a exploata în mod direct bunurile care fac obiectul concesiunii fără a putea subconcesiona unei alte persoane, în tot sau în parte, obiectul concesiunii.
Din coroborarea acestor texte legale a reiesit în mod indubitabil că subconcesionarea este interzisă cu excepțiile prevăzute de lege, astfel că pârâtului nu i se putea subconcesiona terenul respectiv.
În altă ordine de idei, perioada pentru care i se concesionase terenul în litigiu . este de 10 ani, cu începere de la data de 18.01.2000, astfel că la data de 18.01.2010 a încetat efectele acestei concesiuni.
Faptul că pârâtul a invocat un drept de concesiune asupra terenului în litigiu conform HCL nr.127/2.07.2002 nu poate fi luat în considerare de către instanță în condițiile în care prin această hotărâre a Consiliului Local au fost modificate art.1 și 2 ale HCL nr.55/2000 în sensul concesionării prin licitație publică a terenului respectiv.
Or, atâta timp cât pârâtul nu a făcut dovada unui contract de concesiune pentru terenul respectiv, intervenit între el și reclamantul M. F., instanța a apreciat că acesta nu este beneficiarul unui astfel de drept.
De altfel, instanța a mai reținut că potrivit susținerilor reclamantului, urmare a HCL nr.127/2002, nu s-a procedat la organizarea licitației publice pentru desemnarea unui câștigător, nicio persoană nemanifestându-și intenția de a concesiona această suprafață de teren.
În ceea ce privește inadmisibilitatea acțiunii, invocată de pârât prin întâmpinare, instanța de fond în ședința publică din data de 29.02.2012 a calificat-o ca fiind o apărare de fond, apărare pe care o apreciază ca fiind neîntemeiată pentru următoarele motive:
Conform disp. art.10 al.1 și 2 din Legea nr.5/2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național, secțiunea III-a zone protejate coroborate cu disp. art.9 al.1 și 2 ale art.59 din Legea nr.422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, se instituie ca și zonă de protecție a monumentelor istorice situate în localitățile urbane o suprafață delimitată de 100 m de jur împrejurul respectivului monument.
Așa după cum rezultă din concluziile raportului de expertiză topografică nr._/2011 întocmit de d-na expert P. Garofița V., distanța la care este situată construcția chioșc metalic de monumentul Cetatea Făgărașului, așa cum reiese din anexa nr.25, este de 46,80 m între punctele 275-577 și de 46,11 m între punctele 265-577, reținându-se disp art.480 cod civil.
În aceste condiții, instanța de fond a reținut faptul că, respectiva construcție - chioșc metalic cu denumirea „Terasă Litoral” – proprietatea pârâtului este situată pe terenul proprietatea reclamantului, precum și în zona de protecție a monumentului istoric „Cetatea Făgărașului”, apreciind ca acțiunea reclamantului e întemeiată, față de existența unei interdicții legale instituită prin legi speciale cu privire la existența construcțiilor în perimetrul zonei de protecție, precum și de lipsa oricărui raport juridic de concesiune prin care pârâtul să fi dobândit în mod legal exploatarea terenului.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul ,criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, înțelegând să reitereze excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului intimat față de obiectul acțiunii și față de concluziile expertizei topo, prin care s-a stabilit că obiectivul denumit chioșc e amplasat pe terenul înscris în alt Cf, alt nr tp si nu pe cel inscris in CF 868 F. nr top. 1135 menționat în acțiune, cât și față de faptul că din extrasul Cf de mai sus a rezultat că proprietarul terenului este Erariul M. român și nu Statul Român,
A invocat din nou și excepția prematurității actiunii față de lipsa unei HG de transferare a proprietății de la proprietarul Erariul M. Român către reclamant, în cazul în care terenul din CF ar fi fost trecut in domeniul public al Mun. Fagaraș.
A mai invocat de asemenea si excepția inadmisibilității actiunii, dată de existenta unei HCL care a dispus concesiunea terenului pâna la data de 2,07,2012 în conditiile în care la data introducerii acțiunii există in vigoare acest contract de concesiune asupra terenului
A menționat că aceasta construcție tip chioșc este inscrisă in Cf 868 Făgaras nr top 1135, asa cum a fost retinută in sentinta civilă nr 624/2008 a Judecătoriei F., in dos civ. nr._ .
A precizat că nu există nici o cerere de rectificare a amplasamentului clădirii folosite ca spațiu comercial iar reținerea altui amplasament ar însemna incălcarea puterii lucrului judecat data de sentința sus mentionată.
Față de aceste considerente, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate in sensul respingerii acțiunii.
In drept s-au invocat disp art 304 pct 8 și 9 CPCIV.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a textelor de lege incidente, tribunalul constata următoarele-
Deși recurentul a invocat disp art 304 pct 8 și 9 CPCIV., criticile formulate nu se circumscriu acestui motiv de recurs in condițiile in care nu se referă la interpretare greșită a vreunui act juridic dedus judecatii ci la greșita interpretare a probelor, care nu pot constitui motiv de modificare a hotarârii
Tribunalul constată că recurentul a reiterat intocmai exceptiile si motivele cuprinse in intâmpinarea formulată la fond, înțelegând, in esență, sa critice concluziile raportului de expertiză topo,
Ori, motivele din recurs se circumscriu in realitate unor obiectiuni la raport, pe care recurentul le-a si formulat in termenul prev de art 212 alin 2 CPCIV. si pe care instanta de fond le-a incuviintat prin incheierea din data de 6,06,2012.
Astfel, in vederea clarificarii amplasamentului terenului pe care se afla clădirea folosita ca spațiu comercial față de cel retinut prin sentința civilă nr 624/2008 a Judecatoriei Fagaras si implicit a dovedirii calitatii de proprietar al reclamantului a fost intocmit un raport de expertiză topo, completat urmare a obiecțiunilor, prin care s-a constatat că chioșcul e amplasat pe parcelele cu nr top 390/3, 391 și 390/2 aferent monumentului istoric Cetatea Făgarașului, proprietatea reclamantului, facând parte din domeniul public al municipiului.
Totodată, s-a constatat că nr top 1135 din CF 868 Făgaraș indicat in contractul de vânzare cumpărare și in HCL 8/2000 precum si in HCL 49/2000 nu a cuprins si obiectivul- chiosc metalic-, individualizaea si localizarea acestuia neavând la baza o documentatie tehnica topo.
Pe de altă parte, dovada proprietății se face cu extrasul de pe inventarul centralizat al bunurilor ce alcătuiesc domeniul public al Municipiului, sens in care în anexa nr.4 a HG nr.972/2002 care cuprinde inventarul bunurilor care aparțin domeniului public al reclamantului M. F., la cap. Statui și Monumente, pozițiile nr.854, 855 apar înscrise CF nr.630 F. în suprafață de 2,16 ha, precum și parcul din jurul Cetății, Promenada în suprafață de 12.000 mp, lacul din jurul Cetății F., ținând cont că CF nr.630 vechi a fost transformat în CF nr._ F., nr.top.390/3, 391, precum și concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză, din care a rezultat că edificiul „Terasa Litoral” se află amplasată pe parcelele cu nr.top.390/3, 391și 390/2 aferente monumentului istoric Cetatea Făgărașului.
Referitor la excepția prematurității actiunii, aceasta poate fi invocată in cazul in care dreptul de a se adresa instanței, recunoscut reclamantului, incă nu s-a născut, sau cand este necesara parcurgerea unei proceduri prealabile sesizarii instantei de judecata, expres prevazută de lege, astfel ca față de motivele avute in vedere de recurent in susținerea acestei excepții, referitoare la lipsa dreptului de proprietate al reclamantului în lipsa unei HG de transferare a proprietatii de la proprietarul Erariul M. Român, aceasta urmează a fi respinsă, ca neîntemeiată.
Nici exceptia inadmisibilitatii nu este fondată.
Pe de o parte, perioada de concesiune stabilita prin HCL 8/18,01,2000 pentru terenul in litigiu a fost de 10 ani, astfel ca la data introducerii acțiunii acest drept de concesiune a incetat.De altfel recurentul nu a probat existența unui contract de concesiune incheiat cu reclamantul
Pe de altă parte, invocare HCL 127/2,07,2002 nu este pertinentă atâta timp cât această hotarâre face trimitere la concesionarea terenului prin licitație publică, care nu a fost organizată pâna la data promovării prezentei acțiuni .
Totodată, tribunalul reține incidența disp art 28 alin 6 din L 219/1998 cât si ale disp art 53 alin 3 rap la art 55 din normele metodologice de aplicare ale L.219/1998, rezultând că nu putea opera subconcesionarea terenului in favoarea recurentului .
Față de aceste considerente, tribunalul, în baza art 312 alin 1 CPCIV va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurentul G. D. împotriva sentinței civile nr 1574/2012 a Judecătoriei F., ca nefondat.
Irevocabila.
Pronunțată în ședință publică, azi 29.03.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
V. M. S. S. M. A. G.
Fiind in CO semneaza P. instanță
A. N. M.
GREFIER
N. C.
Fiind in CO semneaza inlocuitor Grefier Șef
D. A.
Red AG/25.07.2013
Tehn CL/26.07.2013
2 ex
Jud.Fond . G.B.
| ← Reziliere contract. Decizia nr. 707/2013. Tribunalul BRAŞOV | Evacuare. Decizia nr. 1386/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
