Evacuare. Decizia nr. 1386/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1386/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-11-2013 în dosarul nr. 2684/226/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1386/R DOSAR NR._
Ședința publică de la din data de 18.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – A. G. –JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - R. C.
JUDECĂTOR - S. N.
GREFIER - C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de recurentul – pârât M. VI0REL în contradictoriu cu intimatul – reclamant C. C. și intimata– pârâtă I. M. împotriva sentinței civile nr.2660 pronunțată la data de 18.06.2013 de Judecătoria F. în dosarul civil nr._ având ca obiect „evacuare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise la dosar în conformitate cu dispozițiile art.146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea cauzei pentru data de 11.11.2013, iar apoi pentru data de 18.11.2013, având în vedere imposibilitatea constituirii completului de judecată, întrucât dl.judecător R. C. se afla în concediu medical.
TRIBUNALUL:
Constată că prin sentința civilă 2660/2013 a Judecătoriei F. a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul C. C. în contradictoriu cu pârâtul M. V.; s-a dispus evacuarea pârâtului M. V. din imobilul proprietatea reclamantului situat în mun. F., ., ., jud. B., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28; a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată și precizată de reclamantul reconvențional M. V. în contradictoriu cu pârâtul reconvențional C. C. și intervenienta forțată I. M.; s-a constatat că reclamantul reconvențional M. V. are un drept de creanță în cuantum de total de_ lei constând în cota de ½ contribuție la plata ratelor lunare aferente apartamentului imobilului situat în mun. F., ., ., jud. B., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28; a fost obligată intervenienta forțată I. M. să achite reclamantului reconvențional M. V. suma de_ lei actualizată la data plății, constând în cota de ½ contribuție la plata ratelor lunare aferente apartamentului imobilului situat în mun. F., ., ., jud. B., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28; s-a constatat că reclamantul reconvențional M. V. împreună cu intervenienta forțată I. M. a efectuat următoarele lucrări de îmbunătățiri la imobilul situat în mun. F., ., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28:
- montat tâmplărie PVC cu termopan - valoare 3108,5 lei.
- gresie și faianță la baie și bucătărie – valoare 2700 lei.
- parchet melaminat în 2 camere și hol – valoare 1400 lei.
- izolație termică exterioară – valoare 2600 lei.
- modificat balcon: boltă, parchet, faianță, termopan – valoare 200 lei.
- montat convertor în sufragerie – valoare 700 lei.
- montat boyler electric în baie – 80 lei.
- schimbat chiuvetă și vas WC– valoare 200 lei.
- schimbat ușă de la intrare – valoare 80 lei.
- tavane aplicate în sufragerie valoare 150 lei.
în valoare totală de_,5 lei;
a fost obligată intervenienta forțată I. M. să achite reclamantului reconvențional M. V. suma de 5609,25 lei cu dobânda legală de la data înregistrării acțiunii și până la plata efectivă a sumei, reprezentând cota de ½ lucrări de îmbunătățiri efectuate la imobilul situat în mun. F., ., ., jud. B., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28; au fost respinse restul pretențiilor formulate în cererea reconvențională; a fost obligată intervenienta forțată I. M. să plătească reclamantului reconvențional M. V. suma 4728,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată și a fost obligat pârâtul reclamantul reconvențional M. V. să plătească reclamantului C. C. suma de 10,30 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit extrasului de CF depus la dosar, proprietar al imobilului, înscris în CF nr._ F., nr. top. 2851/2/1/1/28, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 5659 F. - apartament nr.8, . - două camere, hol, baie, bucătărie, cămară, balcon cu o cotă de 11,42 mp din părțile de uz comun, este reclamantul C. C. ca bun propriu, în nudă proprietate cu titlu de donație potrivit act nr._/31.08.2011 la sarcini fiind înscris un drept de uzufruct viager în dreptul intervenientei forțate I. M..
Reclamantul a devenit proprietar asupra întregului imobil din litigiu, potrivit contractului de donație nr.1220/30.08.2011 emis de B.N.P. P. D., astfel că pârâtul M. V. nu deține nici un titlu legal asupra imobilului, care să îi confere acestuia dreptul de a locui în imobil, acesta având în prezent doar calitatea de tolerat pe acest imobil.
D. fiind faptul că pârâtul ocupă imobilul situat în mun. F. ., ., jud. B., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28, provenit din conversia de pe hârtie a CF nr. 5659 F., proprietatea reclamantului, fără titlu, la cererea acestuia, pentru că nu înțelege să îl mai tolereze, poate fi evacuat și, în temeiul art.480 C.civil, fără a fi condiționat de promovarea unei acțiuni în revendicare.
În drept, conform art.480 cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, în limitele determinate de lege, dispozițiile fiind preluate și în noul cod civil la art. 555 c.c.
Reclamantul, fiind proprietar tabular al imobilului mai sus menționat, este îndreptățit să exercite toate atributele pe care i le conferă dreptul de proprietate: dreptul de a folosi, dreptul de a culege fructele și dreptul de a dispune.
Acest drept de dispoziție, care îi dă posibilitatea de a dispune de bun așa cum dorește, implică inclusiv dreptul de a cere evacuarea celor care îi folosesc imobilul, și pe care nu îi mai tolerează în acel imobil.
În speță pârâtul nu a făcut dovada vreunui titlu sau drept asupra imobilului din litigiu, astfel încât rezultă că acesta este un simplu tolerat în imobilul proprietatea reclamantului. Apărările pârâtului în sensul că a plătit ratele apartamentului împreună cu intervenienta și a efectuat îmbunătățiri la acest apartament ceea ce îi conferă un drept de retenție până se achită despăgubirile cuvenite, nu pot fi avute în vedere de către instanță, deoarece dreptul de creanță nu se confundă cu dreptul de retenție.
Astfel, în ceea ce privește dreptul de creanță, în măsura în care este dovedit, partea va fi obligată la plata sumei respective. Dacă partea căzută în pretenții nu își achită de bună voie datoria sa, pentru obținerea creanței creditorul are la îndemână procedura executării silite. În speța reclamantul, actualul proprietar al imobilul nu are nici o obligație față de pârât, plata ratelor la apartament și respectiv îmbunătățirile aduse acestuia, s-au efectuat în timpul concubinajului pârâtului cu intervenienta, care a înțeles a îl gratifica pe reclamant. Condiționat de dovadă contribuției la plata ratelor lunare aferente achiziționării apartamentului și respectiv a dovezii contribuției la efectuarea lucrărilor de îmbunătățire aduse imobilului, urmează a fi obligată intervenienta proprietara de la acea vreme a apartamentului din litigiu.
Dreptul de retenție conferă deținătorului unui bun al altuia posibilitatea de a refuza restituirea lui, până când creditorul lucrului își execută obligația ce o are către el, plătindu-i sumele cheltuite cu lucru. Or, reclamantul a devenit proprietar asupra bunului la data de 30.08.2011, iar după această dată nu au mai fost achitate rate și respectiv cheltuite sume cu privire la apartamentul din litigiu.
Întrucât una dintre prerogativele dreptului de proprietate este dreptul de folosință asupra bunului, instanța a admis cererea reclamantului C. C., și a dispus evacuarea pârâtului M. V. din imobilul situat în mun. F. ., ., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28, iar în baza art.274 C. proc. civilă, l-a obligat pe pârât, aflat în culpă procesuală, să achite reclamantului cheltuielile de judecată efectuate de aceasta constând din taxă judiciară de timbru și timbru judiciar în cuantum total de 10,30 lei, onorariu de avocat în cauză nefiind dovedit.
În ceea ce privește cererea reconvențională formulată și precizată de reclamantul reconvențional M. V., în contradictoriu cu pârâtul reconvențional C. C. și intervenienta forțată I. M., s-au reținut următoarele:
Potrivit contractului de vânzare - cumpărare nr. 2838/22.07.1992 încheiat între R.S. Servicii Comunale în calitate de vânzător și intervenienta I. M. în calitate de cumpărător, aceasta din urmă a achiziționat locuința situată în mun. F., F.S., 3A/B/8, prețul locuinței fiind de_ lei, ce urma a fi achitat în următoarea modalitate: 8737 avans, 1311 lei comision și suma de_ lei în rate lunare pe un termen de 3 ani, rata lunară fiind în sumă de 2277 lei compusă din 2143 lei rată curentă împrumut + 129 rată dobândă curentă, și care urma a se reține pe statul de plată de către unitatea de la care beneficiarul are de încasat drepturi bănești începând cu data de 12.09.1992 până în data de 12.08.1995.
Potrivit declarației martorului S. G. audiat în cauză reiese că părțile s-au mutat pe imobil în anul 1993 de atunci fiind vecin cu acestea. Când M. V. a venit vecin cu martorul pârâtul lucra la . depozit, a lucrat la acea societate aproximativ 2 ani, după aceea a lucrat la . pârâtul aducea banii câștigați în casă, iar părțile se gospodăreau împreună, că s-au făcut investiții în apartament, iar pârâtul a fost ajutat de un coleg de al său la lucrările din apartament. Când a vizitat părțile a văzut că s-a pus parchet, gresie și s-a modificat balconul, respectiv s-a făcut o boltă între balcon și camera mare, s-a pus termopane, gresie, faianță în bucătărie și baie. Când s-au efectuat lucrările părțile erau împreună.
Potrivit declarației martorului Păișiu I. audiat în cauză, acesta cunoaște părțile din anul 2007. A vizitat părțile, a fost în casă la acestea. În anul 2009 s-a izolat apartamentul pe exterior fiind plătit pentru această lucrare de către M. V. cu 1000 lei. Consideră că materialele la izolație au fost aproximativ 1800 lei. M. V. i-a pus la dispoziție materialele, adeziv, plăci 30 mp polistiren, plasă, vopsea și material de tencuit. În aceeași perioadă în bucătărie s-a pus gresie, faianță, s-a modificat balconul, respectiv s-a făcut o arcadă cu spoturi fiind desființată ușa balconului. S-a pus tavan fals în sufragerie, s-a montat boiler electric la baie. Pentru pusul gresei și faianței de aprox.20 mp manopera a fost 200 lei. Valoarea gresiei cu toate celelalte materiale se ridică la suma 500 lei. Pentru manopera de la spoturi și boltă a fost plătit cu 100 lei și împreună cu valoarea materialelor se ajunge la suma 500 lei. A efectuat instalația de apă, s-a montat boilerul, manopera fiind de 80 lei, valoarea boilerului de aproximativ 400/500 lei. În apartament s-a pus și parchet însă nu de către martor. Apartamentul a fost zugrăvit în anii 2009/2010. În apartament s-au schimbat geamurile, s-a închis balconul cu termopane, s-a lucrat cu o firmă. Există convector în sufragerie, ușa de la intrare a fost schimbată. Pe perioada efectuării lucrărilor a văzut-o și pe I. în imobil. Părțle se gospodăreau împreună, erau relații bune, acesta îi servea cu cafea cât a efectuat lucrările.
Potrivit răspunsului la interogator dat de către intervenientă aceasta a recunoscut că a avut o relație de concubinaj cu pârâtul în perioada iunie 1993 – octombrie 2011, perioadă în care s-a gospodărit ca o familie și împreună au îngrijit și întreținut pe minora rezultată din relația de concubinaj și alți doi copii ai intervenientei din altă căsătorie. Intervenienta a arătat că deși pârâtul nu a avut serviciu stabil, a lucrat în mai multe locuri (4-5) iar pauzele între servicii nu au fost mari și deși plătea o pensie alimentară restul banilor erau aduși în casă.
Astfel, deși pârâtul nu a fost în măsură să depună dovada că a lucrat în perioada cât au fost plătite ratele lunare privind achiziționarea apartamentului, față de răspunsul la interogatoriu al intervenientei coroborat cu proba testimonială a martorului S. G. instanța apreciază că acesta a obținut venituri ce le-a adus în locuința în care se gospodărea cu intervenienta, că acesta a contribuit la plata lunară a ratelor de la data intrării în concubinaj (01.06.1993) și până la achitarea ultimei rate lunare 12.08.1995. În consecință pe perioada concubinajului au fost plătite 27 de rate lunare a câte 2277 lei lunar, ultima rată fiind de 2268 lei, rezultând o sumă totală de_ lei, din această sumă contribuția pârâtului fiind de_,5 lei.
Deși inițial pârâtul reclamant reconvențional a solicitat jumătate din suma de_ lei, ulterior acesta și-a precizat cererea indicând valoarea pretențiilor sale privind pct.1 de la intervenientă în cuantum de 5075 euro, respectiv echivalentul în lei de_ lei, astfel că instanța urmează a avea în vedere această din urmă sumă, urmând a constata că reclamantul reconvențional M. V. are un drept de creanță în cuantum de total de_ lei constând în cota de ½ contribuție la plata ratelor lunare aferente apartamentului imobilului situat în mun. F., ., ., jud. B., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28 și pe cale de consecință a obliga intervenienta forțată I. M. să achite reclamantului reconvențional M. V. suma de_ lei actualizată la data plății, constând în cota de ½ contribuție la plata ratelor lunare aferente apartamentului imobilului situat în mun. F., ., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28.
În privința petitului din cererea reconvențională de obligare a pârâților la plata sumei de 6245 lei ron cu dobânda legală de la data înregistrării acțiunii și până la plata efectivă a sumei, reprezentând cota de ½ parte din suma de_ lei reprezentând lucrări de îmbunătățiri efectuate la imobilul situat în mun. F., ., ., jud. B., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28, instanța l-a admis parțial și a obligat intervenienta să achite reclamantului reconvențional M. V. suma de 5609,25 lei cu dobânda legală de la data înregistrării acțiunii și până la plata efectivă a sumei, reprezentând cota de ½ lucrări de îmbunătățiri efectuate la imobilul situat în mun. F., ., ., jud. B., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28, lucrări și valori ce au fost recunoscute de către intervenientă prin răspunsurile date la interogator întrebările nr.7 și 8 – fila 41 coroborat cu înscrisurile privind dovada plății și cu răspunsurile date la interogator de către reclamantul reconvențional.
Astfel, intervenienta a recunoscut că în perioada concubinajului cu reclamantul reconvențional, respectiv în anul 2006 au fost făcute din veniturile familiei la apartamentul din litigiu lucrări de îmbunătățire din care i se cuvine concubinului cota de ½ parte, însă nu a fost de acord cu suma menționată de ½ din_ lei, ci a declarat următoarele:
- pentru lucrarea montat tâmplărie PVC cu termopan – nu reține valoare însă la dosar s-au depus facturi fiscale însoțite de chitanțe în valoare de 3108,5 lei (fil 28).
- gresie și faianță la baie și bucătărie – deși a declarat că valoare 2700 lei este mare nu a indicat suma aferentă lucrării .
- parchet melaminat în 2 camere și hol – valoare 1400 lei potrivit răspunsul dat de pârât – fila 42.
- izolație termică exterioară – valoare 2600 lei ambele părți a indicat aceeași valoare.
- modificat balcon: boltă, parchet, faianță, termopan – valoare 200 lei fiind declarată de pârât la răspunsul dat la interogator.
- montat convertor în sufragerie – valoare 700 lei.
- montat boyler electric în baie – 80 lei.
- schimbat chiuvetă și vas WC– valoare 200 lei ambele părți a indicat aceeași valoare.
- schimbat ușă de la intrare – valoare 80 lei potrivit răspunsul dat de pârât – fila 42.
- tavane aplicate în sufragerie valoare 150 lei sumă acceptată de intervenientă..
valoare totală fiind de_,5 lei, astfel că intervenientei îi revine suma de 5609,25 lei, față de reclamant neexistând nici un raport obligațional lucrările fiind efectuate anterior perioadei când acesta a devenit proprietar asupra imobilului.
Fiind vorba de un imobil dobândit de intervenientă în nume propriu anterior intrării acestuia în relația de concubinaj cu pârâtul, pârâtul reclamant reconvențional are un drept de creanță ca urmare a achitării ratelor lunare și a efectuării de îmbunătățiri aduse apartamentului în timpul conviețuirii părților, drept de creanță în cuantum de_ lei constând în cota de ½ contribuție la plata ratelor lunare aferente apartamentului imobilului situat în mun. F., ., ., jud. B., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28 și respectiv în cuantum de 5609,25 lei, reprezentând cota de ½ lucrări de îmbunătățiri efectuate la imobilul situat în mun. F., ., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28 .
Față de cele menționate mai sus s-a dispune evacuarea pârâtului M. V. din imobilul proprietatea reclamantului situat în mun. F., ., ., jud. B., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28, s-a admis în parte cererea reconvențională formulată și precizată de reclamantul reconvențional M. V., în contradictoriu cu pârâtul reconvențional C. C. și intervenienta forțată I. M. și în consecință s-a constatat că reclamantul reconvențional M. V. are un drept de creanță în cuantum de total de_ lei constând în cota de ½ contribuție la plata ratelor lunare aferente apartamentului imobilului situat în mun. F., ., ., jud. B., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28, a fost obligată intervenienta forțată I. M. să achite reclamantului reconvențional M. V. suma de_ lei actualizată la data plății, constând în cota de ½ contribuție la plata ratelor lunare aferente apartamentului imobilului situat în mun. F., ., ., jud. B., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28, s-a constatat că reclamantul reconvențional M. V. împreună cu intervenienta forțată I. M. a efectuat următoarele lucrări de îmbunătățiri la imobilul situat în mun. F., ., ., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28: montat tâmplărie PVC cu termopan - valoare 3108,5 lei, gresie și faianță la baie și bucătărie – valoare 2700 lei, parchet melaminat în 2 camere și hol – valoare 1400 lei, izolație termică exterioară – valoare 2600 lei, modificat balcon: boltă, parchet, faianță, termopan – valoare 200 lei, montat convertor în sufragerie – valoare 700 lei, montat boyler electric în baie – 80 lei, schimbat chiuvetă și vas WC– valoare 200 lei, schimbat ușă de la intrare – valoare 80 lei, tavane aplicate în sufragerie valoare 150 lei în valoare totală de_,5 lei, a fost obligată intervenienta forțată I. M. să achite reclamantului reconvențional M. V. suma de 5609,25 lei cu dobânda legală de la data înregistrării acțiunii și până la plata efectivă a sumei, reprezentând cota de ½ lucrări de îmbunătățiri efectuate la imobilul situat în mun. F., ., ., jud. B., înscris în CF_ C1-U13 F., nr.top.2851/2/1/1/28 precum și a respinge restul pretențiilor formulate în cererea reconvențională, a fost obligată pe intervenienta forțată I. M. să plătească reclamantului reconvențional M. V. suma 4728,5 lei, reprezentând cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru datorată potrivit pretențiilor admise și onorariu de avocat și a fost obligat pârâtul reclamantul reconvențional M. V. să plătească reclamantului C. C. suma de 10,30 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și timbru judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul reclamant reconvențional, criticând-o sub următoarele aspecte:
A fost respinsă solicitarea de a obliga de reclamantul C. C. în solidar cu intervenienta I. M. la plata despăgubirilor datorate pentru lucrările de îmbunătățirile făcute la apartament, în sumă de 6.245 lei și a fost respinsă cererea de a se institui în favoarea sa un drept de retenție asupra apartamentului până la achitarea de către reclamant și intervenientă a despăgubirilor cuvenite.
În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a susținut următoarele:
La stabilirea valorii îmbunătățirilor făcute la apartament, instanța în mod neîntemeiat a stabilit cuantumul cuvenit la 5609,25 lei în loc de 6245 lei motivat de faptul că intervenienta a precizat alte valori decât cele indicate în acțiune și apoi că la interogatoriu luat de intervenientă recurentului s-au indicat alte valori decât cele menționate în acțiune.
Este greșit modul de calcul al cotei care se cuvine recurentului din valoarea îmbunătățirilor, mai ales că prin înscrisul olograf depus la dosarul cauzei atât reclamantul cât și intervenienta nu au contestat lucrările efectuate și au fost de acord cu valorile acestora.
În mod neîntemeiat instanța nu a obligat și pe reclamantul C. C., alături de intervenientă la plata contravalorii lucrărilor de îmbunătățiri făcute de recurent la apartamentul în litigiu,atât timp cât acesta a recunoscut și a fost de acord, prin înscrisul olograf depus la dosar de apărătorul său ales, cu lucrările efectuate și cu valoarea acestora din care i se cuvine cota de ½ parte.
Obligarea și a reclamantului la plata contravalorii acestor îmbunătățiri alături de intervenientă este justificată în cauză de faptul că lucrările efectuate aduc un plus de valoare apartamentului și cel care a dobândit imobilul ulterior efectuării lucrărilor are obligația de dezdăunare față de cal care a făcut îmbunătățirile, aceste îmbunătățiri fiind strâns legate de proprietatea asupra bunului și se transmite odată cu ea și nu se poate pierde prin actul unilateral de voință al fostului proprietar de a transmite imobilul înainte de a se plăti despăgubirea.
Instanța a omis a aplica dispozițiile art. 225 cod procedură civilă față de lipsa la interogatoriu a reclamantului, ceea ce înseamnă că acesta este de acord cu cererea de acordare de despăgubiri și implicit cu instituirea unui drept de retenție până la plata sumelor datorate.
Dreptul de retenție este un drept real de garanție imperfect în virtutea căruia cel ce deține un mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să țină lucrul respectiv și să refuze restituirea lui până la plata sumelor pe care le-a cheltuit cu dobândirea, conservarea, îmbunătățirea sau întreținerea acelui bun.
Ca urmare, cheltuielile făcute de recurent atât cu dobândirea apartamentului cât și cu lucrările de îmbunătățire, devin, prin accesiune, ale proprietarului imobilului, iar în caz de transmitere a imobilului către o altă persoană, dobânditorul devine beneficiarul acestor investiții, iar cel care le-a făcut are dreptul de a pretinde contravaloarea lor, creanța fiind garantată cu un drept de retenție.
Potrivit practicii judiciare în materie, dreptul de retenție este opozabil celui care a dobândit imobilul, în oricare din modurile legale, ulterior efectuării plăților pentru dobândirea lui sau a lucrărilor de îmbunătățiri, obligația sa față de cel care a făcut plățile sau îmbunătățirile fiind strâns legată de proprietatea bunului și se transmite odată cu aceasta.
Regula din această normă este chemată să apere interesele persoanelor terțe în cazurile în care titularul dreptului de proprietate își exercită unul din atributele acestui drept, acela de dispoziție.
Intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând sentința recurată raportat la criticile formulate, instanța reține că recursul nu este întemeiat.
Prima critică vizează valoarea îmbunătățirilor făcute la apartament.
Instanța de fond a reținut cota de contribuție a recurentului la lucrările de îmbunătățire a apartamentului ca fiind de ½ parte, așa cum a solicitat acesta prin cererea reconvențională, iar cota a fost aplicată valorii stabilită de instanța de fond în urma analizării probelor administrate.
Valorile indicate de recurent în cererea reconvențională trebuia să fie dovedite, iar interogatoriul este un mijloc de probă în conformitate cu prevederile art. 218 – 225 cod procedură civilă.
Lucrările de îmbunătățire efectuate nu au fost contestate de către intervenientă, însă valoarea acestora a fost contestată, astfel că instanța de judecată nu putea stabili valoarea decât analizând probele administrate, modalitate care a stat la baza pronunțării sentinței.
O altă critică a sentinței pronunțată de instanța de fond constă în aceea că nu a fost obligat și reclamantul C. C., alături de intervenientă, la plata despăgubirilor.
Prin cererea reconvențională formulată de recurent în fața instanței de fond, acesta a solicitat obligarea în solidar a reclamantului și a intervenientului la plata contravalorii lucrărilor de îmbunătățire efectuate.
Obligația este solidară dacă este prevăzută de lege sau rezultă din convenția părților.
Nu există nici o normă legală care să impună solidaritatea între donator și donatar cu privire la plata contravalorii îmbunătățirilor aduse de donator împreună cu un terț bunului obiect al contractului de donație și nu s-a dovedit în cauză existența unei convenții în acest sens.
Lucrările au fost efectuate anterior actului de donație, donatarul dobândind imobilul îmbunătățit.
La momentul efectuării lucrărilor, calitatea de proprietar o avea intimata intervenientă I. M., aceasta fiind ținută să plătească recurentului contravaloarea cotei sale de contribuție.
Între recurent și reclamant nu există nici un raport obligațional care să permită obligarea reclamantului la plata contravalorii investiției efectuate către recurent.
Recurentul nu a pierdut dreptul de creanță prin încheierea actului de donație, acesta putând pretinde despăgubiri de la proprietarul imobilului de la data efectuării lucrărilor, respectiv de la aceeași persoană de la care ar fi solicitat despăgubirile dacă nu s-ar fi încheiat nici un contract de înstrăinare.
Prin înscrisul olograf menționat de recurent în motivarea recursului, reclamantul a recunoscut că au fost efectuate lucrările și că recurentul a avut cotă de contribuție la efectuarea acestora, însă nu și-a exprimat acordul privind obligarea sa în solidar cu intervenienta la plata contravalorii acestora.
În ceea ce privește incidența prevederilor art. 225 cod procedură civilă, instanța reține că în baza acestui text legal, instanța poate socoti mărturisire deplină sau numai început de dovadă în folosul părții potrivnice cu privire la împrejurările ce tind a fi dovedite prin interogatoriu la care partea a refuzat să răspundă sau nu s-a înfățișat la instanță pentru a fi administrată această probă.
Textul de lege invocat nu impune a se da valoarea unei recunoașteri necondiționate a pretențiilor părții care a formulat interogatoriu de către partea care nu a răspuns la acesta, ci dă posibilitatea instanței de a aprecia asupra valorii juridice a lipsei acestui răspuns.
În cauză nu se poate reține că intimatul reclamant este de acord cu răspunderea în solidar cu intervenienta deoarece, așa cum s-a arătat anterior, între reclamant și recurent nu există nici un raport juridic în legătură cu despăgubirile pretinse.
Actualul proprietar al imobilului, nefiind ținut de nici o obligație personală de despăgubire, nu se poate institui dreptul de retenție invocat de recurent.
Prevederile art. 1444 din vechiul cod civil nu sunt incidente în cauză deoarece recurentul nu are calitatea de locatar sau de arendaș.
Practica judiciară invocată de recurent, în sensul că dreptul de retenție este opozabil celui care a dobândit imobilul, în oricare din modurile legale, se referă la situațiile în care dreptul de retenție este recunoscut anterior înstrăinării imobilului.
În speță, dreptul de retenție se cere a fi recunoscut în prezentul litigiu, ulterior încheierii contractului de donație, astfel că opozabilitatea invocată nu poate fi reținută.
Buna credință a recurentului nu a fost contestată, însă nu este un element suficient pentru obligarea reclamantului la plata de despăgubiri în solidar cu intervenienta și nici pentru instituirea unui drept de retenție.
Față de considerentele mai sus expuse, instanța va respinge recursul și va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurentul M. V. împotriva sentinței civile 2660/2013 a Judecătoriei F., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 18.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. G. R. C. S. N.
pentru GREFIER,
L. C., aflată în
concediu de odihnă, semnează
grefier șef secție,
I. M.
Red.SN/17.12.2013
Tehnored.LC/17.12.2013
Jud.fond C.C.M.
2 ex.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 471/2013. Tribunalul BRAŞOV | Uzucapiune. Decizia nr. 1385/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
