Contestaţie la executare. Decizia nr. 1405/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1405/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 6408/197/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1405/R
Ședința publică din data de 19.11.2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - D. M.
JUDECĂTOR - M. B.
JUDECĂTOR - N. F.
GREFIER - L. P.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs declarată de recurenta intimată ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 8620/21.05.2013 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatul contestator F. R. N. A. RICHARD, având ca obiect„contestație la executare”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 28.10.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 04.11.2013, 12.11.2013, 19.11.2013, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului de față constată că prin sentința civilă nr. 8620/2013 pronunțată de Judecătoria B. s-a respins contestația formulată de contestatorul F. R. N. – A. – RICHARD în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE B..
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că decizia de impunere care a stat la baza emiterii titlului executor a fost anulată, astfel că, în prezent, contestația a rămas fără obiect.
Împotriva soluției a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice B. prin care a solicitat modificarea în parte a sentinței recurate în sensul respingerii cererii privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea recursului, recurenta contestatoare a arătat, în esență, că începând cu data de 01.07.2012, a preluat debitele transmise de CASJ B., în baza titlurilor executorii emise de aceasta, cu obligația de a le valorifica prin încasare, respectiv prin executare silită, având, așadar, rol numai de organ de executare.
A precizat că organul de executare nu are competența de a analiza titlurile de creanță emise de CASJ B., neputându-se substitui în drepturile acesteia.
Recurenta a învederat în continuare că obiect al predării-primirii l-au reprezentat și datele din baza informatică a CAS B., anterior predării-primirii dosarelor fiscale pe fiecare contribuabil. Această bază informatică este gestionată, conform Protocolului, până la data de 31.12.2013, exclusiv de CAS B. - OUG 71/2013.
A menționat că instanța de fond nu a avut în considerare această situație excepțională, chiar ingrată a sa, obligativitatea executării fără posibilitatea practică de gestionare și de verificare a sumelor datorate, până la data de 31.12.2013.
Recurenta a arătat că nu sunt îndeplinite prevederile art. 274 al. 1 C.p.civ, ca temei al obligării sale la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu este în culpă procesuală, nefiind de rea credință și nici nu și-a exercitat abuziv drepturile procesuale.
În drept, au fost invocate dispoz. OG 92/2003 și ale C.p.civ.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
În apărare, intimatul nu a depus întâmpinare, aceasta fiind obligatorie conform art. 308 al. 2 C.p.civ.
În cauză, nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința recurată în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul reține următoarele:
Conform adresei nr._/11.02.2013 ( f.15 dosar fond) emisă de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate B., în urma prelucrării documentelor transmise au fost anulate obligațiile de plată care au făcut obiectul deciziei de impunere nr._/2.11.2012 privind pe contestatorul intimat F. R. N..
Prin cererea de recurs supusă analizei de față, recurenta intimată a invocat lipsa culpei sale procesuale ca temei al obligării sale la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata în fond a cauzei, în condițiile în care are numai obligativitatea executării silite a creanțelor fiscale reprezentând contribuție de asigurări de sănătate, fără a avea posibilitatea de a gestiona aceste sume, de a proceda la modificarea acestora.
Tribunalul reține că recursul nu este întemeiat, pentru considerentele care succed.
În primul rând, se reține faptul că orice organ de executare silită, cum este și cazul organului de executare fiscal, are obligația de a verifica creanța urmărită, neputându-se reține simpla calitate de executant în cadrul fazei de executare, fără nicio putere de decizie.
În acest sens, se au în vedere dispozițiile art. 136 al. 1 C.p.fiscală, potrivit căruia în cazul în care debitorul nu își plătește de bunăvoie obligațiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, procedează la acțiuni de executare silită, potrivit prezentului cod, cu excepția cazului în care există o cerere de restituire/rambursare în curs de soluționare, iar cuantumul sumei solicitate este egal cu sau mai mare decât creanța fiscală datorată de debitor.
Prin urmare, însuși textul de lege intitulat marginal Organele de executare, presupune ca situație premisă pentru începerea procedurii executării silite, neîndeplinirea de către debitor de bunăvoie a obligației fiscale datorate. Numai în situația în care această situație premisă este îndeplinită, activitatea organului de executare fiscală este legală.
Or, se reține că înainte de începerea executării silite, se impunea verificarea de către recurenta intimată a existenței actuale a creanței fiscale urmărite, iar numai după efectuarea acestei verificări, se putea trece sau nu la începerea actelor de executare, în cauză, neimpunându-se demararea acestei proceduri.
În aceste condiții, culpa în provocarea procesului îi revine recurentei intimate, care nu a înțeles să procedeze conform dispozițiilor legale menționate, iar intimatul contestator nu își putea vedea realizat dreptul decât prin exercitarea contestației la executare.
Nu se poate reține ca și cauză exoneratoare de răspundere vinovăția unei ale persoane, respectiv a Casei Județene de Asigurări de Sănătate B., astfel cum se susține prin cererea de recurs, câtă vreme obligația de a proceda în sensul menționat anterior este stabilită de legiuitor în sarcina organului de executare.
Faptul că CAS B. a procedat la predarea unei baze de date informatice eronate, în ceea ce îl privește pe intimatul contestator, nu este de natură a conduce la exonerarea recurentei de culpa care îi revine, aceasta având cel mult posibilitatea de a se îndrepta împotriva celui vinovat.
În aceste condiții, se reține că în mod corect, instanța de fond a reținut culpa recurentei intimate în provocarea procesului, dispunând obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 1550 lei reprezentând onorariu avocat.
Față de toate aceste considerente și dispozițiile art. 312 al. 1 C.p.civ, Tribunalul va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 8620 din data de 21.05.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice B. împotriva sentinței civile nr. 8620/21.05.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosar nr._ pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 19.11.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. M. B. N. F.
GREFIER
L. P.
Red. N.F./14.01.2014
Tehnored. L.P./20.01.2014
2 exemplare
Judecător fond L. M. /Judecătoria B.
| ← Servitute. Hotărâre din 23-12-2013, Tribunalul BRAŞOV | Fond funciar. Decizia nr. 1595/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
