Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 43/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 43/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-01-2013 în dosarul nr. 21163/197/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 43/R
Ședința publică din data de 17 ianuarie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. – judecător
JUDECĂTOR: D. O. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta reclamantă E. R. în contradictoriu cu intimații pârâți F. A. și F. D., împotriva sentinței civile nr._/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect ordonanță președințială.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta reclamantă, personal și asistată de avocat M. Țînț și avocat C. A., pentru intimații pârâți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Reprezentanta convențională a intimaților pârâți depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială.
Reprezentanții convenționali ai părților arată că nu au alte chestiuni prealabile de invocat și nici probe de solicitat în cauză.
Nemaifiind alte cereri de formulat și nici probe de administrat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile în cauză și acordă cuvântul părților, prin reprezentanții lor convenționali, asupra cererii de recurs dedusă judecății.
Reprezentantul convențional al recurentei reclamante solicită admiterea recursului pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul acestuia, pe care le susține și verbal, cu cheltuieli de judecată.
Reprezentanta convențională a intimaților pârâți solicită respingerea recursului, menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată, sens în care depune la dosar chitanța de plată a onorariului avocațial.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr._/23.10.2012 a Judecătoriei B. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta E. R. în contradictoriu cu pârâții F. A. și F. DOINIȚA, ambii cu domiciliul în S., .. 10 A, jud. B. având ca obiect obligație de a face pe calea ordonanței președințiale; a fost respinsă cererea reclamantei privind obligare pârâților la plata cheltuielilor de judecată, fiind obligată reclamanta să achite pârâților suma de 850 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că reclamanta este proprietara imobilului situat în S., .. 10, jud. B., înscris în c.f. 1327 Cernatu, sub nr. top 238/2-239/2, iar pârâții sunt coproprietarii imobilului situat în S. . nr. 10 A, jud. B. înscris în c.f. 3564 Cernatu, nr. top 238/1-239/1 inițial imobilele acestora aparținând unui singur proprietar, aspect confirmat și de martora audiată.
A mai reținut că din declarația martorei M. M. și din răspunsurile pârâtei F. Doinița la interogatoriul luat de reclamantă și la întrebarea din oficiu, reiese că țeava de scurgere a apelor pluviale, dar și menajere care pornea din imobilul construcție aparținând reclamantei, străbătea terenul proprietatea pârâților și se deversa în canalizarea stradală din dreptul locuinței pârâților, această situație de fapt datând de la construirea casei reclamantei, întrucât inițial a fost un singur proprietar, numitul M., care a și amplasat țeava de scurgere în acest mod și care, ulterior, a dezmembrat și a vândut, astfel cele două imobile au ajuns să aibă proprietari diferiți. Deși situația trenează, cel puțin din anul 1987, astfel cum precizează pârâta în răspunsul la întrebarea nr. 5 și din acel an și până la obturarea țevii (august 2012) nu au existat incidente legate de scurgerile din țeavă, această țeavă a fost obturată de către pârâți, astfel cum reiese din răspunsul pârâtei la întrebarea nr. 5 din interogatoriu, justificat de faptul că în prezent țeava trece pe sub locuința pârâților, iar reclamanta are posibilitate de a-și face canalizare în cealaltă parte a străzii, întrucât există și acolo canalizare stradală.
A reținut de asemenea că, în urma administrării probei cu cercetarea locală, astfel cum reiese din procesul-verbal încheiat cu ocazia deplasării instanței la fața locului, instanța a constatat nemijlocit că cele două proprietăți sunt situate din punct de vedere administrativ pe aceeași stradă, amplasarea acestora fiind „în coadă de rândunică”, adică, în formă de „ V”, că în cele două proprietăți se intră pe căi de acces diferite, imobilul aparținând reclamantei fiind amplasat ușor în amonte de cel aparținând pârâților. Imobilul construcție aparținând reclamantei are la subsol două spații cu destinația de pivniță, cu intrări separate din exterior. În primul spațiu cu destinație de pivniță s-a putut vedea pe peretele din partea stângă (perete comun cu cea de a doua încăpere cu destinație de pivniță) un șaht cu diametrul de aproximativ 50/40 cm și adâncime de aproximativ 1 metru în care se afla montată, la momentul efectuării cercetării locale, o pompă electrică pentru evacuarea apei care se aduna în pivniță, din pânza freatică și care este scoasă direct în fosa din curte, de unde în prezent, după obturarea țevii de către pârâți, cu o altă pompă este scoasă în . partea cu . .
Din cele declarate de reclamantă, reiese că înainte de obturarea țevii de canalizare, pompa din prima pivniță scotea apa și prin țeava ale cărei resturi au fost văzute la cercetarea locală ca fiind amplasate pe peretele comun al celor două pivnițe, apa era canalizată spre șahtul din cea de-a doua încăpere cu destinația de pivniță, șaht în care s-a putut observa și gura unei țevi din cărămidă arsă. În același șaht din cea de a doua pivniță se scurgea și apa menajeră din bucătărie, putându-se observa țeava prin care se scurgea pa menajeră și care traversează pe diagonală acest spațiu apa scurgându-se prin țeava cu gura de cărămidă arsă într-un canal colector zidit, înalt de aproximativ 1 metru, canal colector amplasat în spatele locuinței reclamantei și în dreptul locuinței pârâților și în care s-a putut vedea atât țeava în litigiu, cu traiectorie descendentă spre imobilul pârâților și care trece pe sub casa cu destinație de locuință a pârâților și ajunge pe cealaltă parte a străzii M. Viteazul, pe sub trotuarul casei pârâților, cu ieșire în canalizarea stradală.
În continuare, instanța a reținut că în același canal colector se scurgeau și apele de la WC-ul casei și mașina de spălat aparținând reclamantei, scurgerea făcându-se dintr-o fosă septică amplasată tot în spatele casei reclamantei pe aceeași linie cu canalul colector, astfel încât prin țeava în litigiu se deversau în canalizarea stradală de pe . proprietatea pârâților, atât apele pluviale (care se scurgeau în primul canal colector prin scocuri și apoi o țeavă care le prelua și care ajungea în primul canal), cât și cele menajere de la bucătărie, dar și cele de la WC-ul și mașina de spălat din casa reclamantei. În fosa septică, pe peretele din partea dreaptă s-a putut observa pe lângă o țeavă mai veche prin care apa reziduală era dirijată în primul canal colector pentru ca apoi, prin cădere liberă să intre în țeava în litigiu și în canalizarea stradală, încă o țeavă amplasată deasupra, prin care apele din fosa septică se scot cu pompa electrică, prin vidanjare, în curtea reclamantei, în partea stângă cum se intră, existând încă un puț colector a tuturor apelor cu o pompă electrică de mare cu care reclamanta scoate în prezent apele în canalizarea stradală din . pe partea sa. Tot ca urmare a efectuării cercetării locale s-a putut observa că în imobilul pârâților, în camera centralei, lângă peretele care desparte cele două proprietăți, pârâții au făcut un șanț, care era acoperit cu pământ și cu o placă de fier la momentul cercetării locale, pârâta afirmând că acolo a fost descoperită și obturată țeava de canalizare care venea dinspre proprietatea reclamantei.
Instanța a mai reținut că între părți există un litigiu pe fond având ca obiect grănițuire, pretenții și obligație de a face, precum și că, potrivit art.581 alin. 1 C.pr.civ., instanța va putea să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanța a reținut că într-adevăr imobilul reclamantei este amplasat ușor în amonte față de cel al pârâților; că prin țeava de canalizare în litigiu se scurgeau nu numai apele pluviale, ci și cele menajere (însă situația este de notorietate pe întreaga stradă, întrucât nu este canalizare decât pentru apele pluviale, chiar și pârâții având fosa septică amplasată în afara casei și curții ce le aparține, sub trotuar, însă chestiunea nu face obiectul cauzei de față), iar amplasarea acestei țevi a fost făcută cu mulți ani în urmă de către proprietarul care a deținut imobilul înainte de dezmembrare, astfel că aparența dreptului este în favoarea reclamantei.
Cu toate acestea, față de situația de fapt concretă descoperită cu ocazia cercetării locale și anume a faptului că reclamanta și-a instalat mai multe pompe electrice cu ajutorul cărora scoate apele pluviale, menajere și reziduale din fosa septică și canalele colectoare de pe proprietatea sa, în canalizarea pluvială stradală de pe . partea cu . sale, unde există o canalizare stradală pentru apele pluviale, instanța a reținut că nu mai există urgența care să justifice luarea măsurii obligării pârâților de a reface racordarea la canalizarea stradală prin țeava care trece pe sub casa de locuit a acestora din urmă, pe calea sumară a ordonanței președințiale, apreciind că reclamanta își poate folosi imobilul locuință potrivit destinației sale, inclusiv pivnițele la care s-a făcut referire anterior, până la soluționarea pe fond a cauzei de către instanța de judecată, fără ca această folosință să îi fie imposibilă, chiar dacă aceasta presupune eforturi materiale.
În fine, a apreciat că, chiar dacă condițiile vremelniciei și a neprejudecării fondului sunt îndeplinite, neîndeplinirea condiției urgenței face ca cererea să fie respinsă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de recurs, aceasta a arătat că esențială în cauză este configurația imobilelor proprietatea părților, acestea provenind dintr-un singur corp funciar, care a fost dezmembrat, imobilul proprietatea sa se află în amonte, iar instalația de canalizare a fost comună, caracteristicile acesteia nefiind schimbate până în prezent.
A arătat de asemenea că între părți nu a existat nici o problemă între părți până în vara anului 2012, când pârâții au blocat în mod samavolnic scurgerea apelor pluviale și reziduale, astfel încât apa să nu se mai poată scurge prin cădere liberă, ci să se întoarcă în pivnița și în locuința sa, producând grave prejudicii, astfel că reclamanta se află în imposibilitate de a folosi imobilul potrivit destinației sale, întrucât apa refulează și îi poate inunda locuința.
În continuare, recurenta a arătat că a făcut dovada că este victima unui act arbitrar comis de pârâți, cererea de ordonanță președințială fiind generată de faptele săvârșite de aceștia cu intenție, iar natura obligației nu este una de a face, ci vizează numai efectuarea unor lucrări care să asigure restabilirea situației anterioare săvârșirii actului samavolnic.
A mai arătat reclamanta că instanța are obligația de a lua măsura de a face în special atunci când se constată că, în mod samavolnic, s-a schimbat o stare de fapt, iar restabilirea acesteia este necesară și posibilă.
Sub aspectul îndeplinirii condițiilor cererii de ordonanță președințială a arătat că măsura solicitată are caracter vremelnic, neconstituind o măsură definitivă și neducând la rezolvarea fondului dreptului, precum și că, chiar dacă măsura vremelnică ar coincide cu soluția care s-ar da în procesul de fond, aceasta nu poate schimba caracterul vremelnic al măsurii deoarece pârâții au dreptul de a se adresa justiției pe calea dreptului comun, unde ar putea obține câștig de cauză.
A mai arătat că este greșit a se aprecia că măsurile ce ar putea fi dispuse pe calea ordonanței președințiale au caracter definitiv sau ar rezolva fondul, iar în ceea ce privește condiția urgenței, a susținut că aceasta este îndeplinită, având în vedere că este necesară luarea acestei măsuri pentru înlăturarea prejudiciilor produse reclamantei de către apele pluviale și de cele provenite din pânza freatică.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că acesta este nefondat.
În condițiile în care instanța de fond a apreciat că în cauză nu este îndeplinită condiția urgenței, impusă de dispozițiile art. 581 C.pr.civ., criticile recurentei-reclamante pot viza numai acesta aspect, arătând în mod concret care sunt motivele de netemeinicie a hotărârii.
Starea de fapt nu este contestată de părți și a fost stabilită de instanță printr-un amplu probatoriu, astfel cum s-a arătat mai sus, așa încât aspectele legate de amplasamentul imobilelor, de situarea acestora unul în raport cu celălalt și de existența unei anumite stări de fapt pe o perioadă îndelungată de timp, precum și de faptul obturării de către pârâți a scurgerii nu sunt contestate, iar cele reținute de instanță cu privire la starea de fapt nu sunt contrare susținerilor recurentei-reclamante, astfel că reiterarea de către aceasta a aspectelor dezvoltate în prima parte a cererii de recurs este redundantă și nu reprezintă critici propriu-zise aduse legalității sau temeiniciei hotărârii atacate.
Aceeași este și situația condițiilor referitoare la caracterul vremelnic al măsurii ce se cere a fi luată și respectiv la condiția neprejudecării fondului, având în vedere că prima instanță a reținut numai neîndeplinirea condiției urgenței.
Sub acest din urmă aspect, Tribunalul constată că reclamanta susține exclusiv că această condiție este îndeplinită, întrucât măsura este necesară în vederea restabilirii unei stări de fapt, respectiv pentru înlăturarea prejudiciilor ce îi sunt produse de către apele pluviale și de cele provenite din pânza freatică.
În speță nu a fost dovedită nici producerea unor prejudicii și nici iminența acestora, astfel încât instanța de fond a reținut în mod corect că nu este îndeplinită condiția urgenței măsurii, reclamanta nearătând, de altfel, în concret, în ce constă această urgență.
Urgența nu se confundă cu caracterul vremelnic al măsurii și nici nu decurge din simpla împrejurare că a fost schimbată o stare de fapt care a durat timp îndelungat, ci trebuie să fie dovedită în concret, prin raportare la prevederile art. 581 alin. 1 C.pr.civ., în ceea ce privește „păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”.
În raport cu situația concretă, instanța de fond a reținut în mod corect că nu este îndeplinită condiția urgenței, mai ales în condițiile montării de către reclamantă a unor pompe electrice cu ajutorul cărora aceasta scoate apele pluviale, menajere și reziduale din fosa septică și canalele colectoare de pe proprietatea sa, în canalizarea pluvială stradală de pe .>
Față de aceste considerente, în baza art. 312 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a respinge recursul declarat de reclamanta E. R. împotriva sentinței civile nr._/23.10.2012 a Judecătoriei B., care va fi menținută.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., instanța va obliga recurenta-reclamantă să plătească intimaților-pârâți suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, respectiv onorariu de avocat, potrivit chitanței doveditoare depuse la dosarul cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta E. R. împotriva sentinței civile nr._/23.10.2012 a Judecătoriei B., pe care o menține.
Obligă recurenta-reclamantă să plătească intimaților-pârâți F. A. și F. DOINIȚA suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 ianuarie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P. C. F.
Grefier,
C. N.-D.
Red. CF/25.01.2013
Tehnored. CND/28.01.2013
Ex. 2
Jud fond – L. S.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 54/2013. Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
