Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Decizia nr. 234/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-06-2013 în dosarul nr. 1128/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 234/A
Ședința publică din data de 07 iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S. - judecător
Judecător A. B.
Grefier I. T.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanta Asociația Agricolă Agro 2001, prin reprezentant legal în contradictoriu cu intimații ., prin administrator judiciar General Group Expert SPRL - prin reprezentant legal, Direcția G. a Finanțelor Publice B. - Administrația Finanțelor Publice C., prin reprezentant legal, M. C. prin primar, prin reprezentant legal, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996), împotriva sentinței civile numărul 1998/05.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Cercetând actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că au fost depuse, în termenul instituit de lege, întâmpinare din partea intimatului M. C. prin primar, prin care s-a solicitat ca judecarea pricinii să aibă loc și în absența reprezentantului convențional al acestei părți, iar în afara termenului instituit de dispozițiile art. 289 alin. 2 C.proc.civ. întâmpinare din partea intimatei Direcția G. a Finanțelor Publice a județului B. pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C., prin care se solicită, de asemenea, ca soluționarea pricinii să aibă loc și în lipsa reprezentantului convențional al acestei părți.
În raport de cererile astfel formulate, instanța constată că devin incidente dispozițiile art. 242 alin. 2 C.proc.civ.
În raport de constatările pe care le-a făcut, în sensul celor anterior indicate, instanța constată că față de intimata Direcția G. a Finanțelor Publice a județului B. pentru Administrația Finanțelor Publice a Municipiului C. operează sancțiunea prevăzută de dispozițiile cuprinse în art. 103 alin. 1 C.proc.civ., respectiv decăderea acesteia din dreptul de a formula întâmpinare.
Instanța constată, de asemenea, că, în raport de conținutul întâmpinării formulată de intimatul M. C. prin primar, prin care nu se pun în discuție aspecte noi de natură să modifice situația de fapt invocată prin cererea de exercitare a căii de atac și prin sentința supusă analizei, nu se impune realizarea procedurii de comunicare a acesteia părții adverse.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 1998/5.02.2013 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins plângerea formulată împotriva Încheierii de carte funciara nr._/2011 pronunțată de OCPI - Biroul de cadastru și Publicitate Imobiliară B. de petenta ASOCIAȚIA A. „AGRO 2001”, în contradictoriu cu intimatele . administrator Judiciar General Group Expert SRL, M. C., PRIN PRIMAR, DGFP BRASOV- Administrația Finanțelor Publice C., ca neîntemeiata.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele considerente:
Prin plângerea înregistrata la OCPI B. la data de 18.11.2011, iar pe rolul Judecătoriei B. sub nr._ / 19.01.2012, petenta ASOCIAȚIA A. „AGRO 2001” a solicitat anularea încheierii de carte funciara nr._/2011 si, în consecința, admiterea cererii de reexaminare și, pe cale de consecință admiterea cererii de întabulare a dreptului de proprietate asupra imobilelor descrise în cuprinsul cărții funciare în favoarea petentei, precum și radierea înscrierilor în cărțile funciare, respectiv a ipotecii si a interdicțiilor de înstrăinare si grevare înscrise în favoarea Băncii Agricole Sucursala B..
În motivare se arată că OCPI B. a respins cererile formulate de petenta de înscriere a dreptului de proprietate asupra parcelelor identificate în cuprinsul fiecărei cărți funciare. S-a mai arătat că, criticile sale expuse în cererea de reexaminare au fost înlăturate de către OCPI cu motivarea că, raportat la situația de carte funciara și la dispozițiile art. 151 alin. 8 si 9 C.pr.fiscală coroborat cu art. 154 C.pr.fiscala si art. 20 Legea 7/1996, respingerea cererii de întabulare se justifica cu atât mai mult cu cât sentința civila invocată de petenta nu face vorbire despre desființarea ipotecii legale înscrise în favoarea DGFP-AFP C., iar petenta nu a făcut dovada existentei aprobării date pentru vânzare de către organul competent sau a desființării acestor ipoteci. S-a mai reținut că sentința civila nr. 1371/2010 si convenția de vânzare cumpărare se refera numai la terenuri ca obiect al tranzacției. Astfel, ar subzista impedimentul creat de lipsa unui raport juridic între ., în calitate de proprietar al construcțiilor, si Asociația A. Agro 2001, în calitate de dobânditor al dreptului de proprietate asupra terenurilor, iar înscrierea dreptului de proprietate ar fi în contradicție cu dispozițiile art. 44 din Legea nr. 7/1996. S-a mai arătat că această motivare a OCPI nu poate fi primită întrucât prevederile art. 151 alin. 8 și 9 din OG nr. 92/2003 privesc bunurile mobile și nu pe cele imobile, cum este în speță ,iar art. 154 din CP fiscală nu interzice înstrăinarea bunurilor ipotecate, astfel că ipoteca înscrisă în CF nu reprezintă o piedică la întabulare; că nu convenția de vânzare cumpărare încheiată la data de 23.07.2007 constituie actul juridic în baza căruia s-a solicitat întabularea dreptului de proprietate, ci Sentința nr. 1371/2010 pronunțată de Tribunalul D., din considerentele căreia reiese că ține loc de contract autentic de vânzare cumpărare, iar prin dispozitiv s-a dispus întabularea, sentința având autoritate de lucru judecat, registratorul CF fiind obligat să o pună în executare.
Petenta învederează că registratorul de carte funciara nu are legitimitatea să invoce dispozițiile art. 151 OG 92/2003, aceste dispoziții putând fi invocate numai într-o acțiune adresata instanței de judecată. Nulitatea absoluta a actelor care intervin ulterior indisponibilizării nu operează de drept ci trebuie constatată de o instanța de judecată. Totodată, motivarea că în convenția de vânzare cumpărare nu au fost prevăzute si construcțiile aflate pe terenuri nu poate fi primita deoarece si construcțiile aferente au făcut obiectul convenției.
S-a mai arătat că nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior indisponibilizării nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță judecătorească, în urma sesizării cu o acțiune judecătorească, iar dreptul de ipotecă înscris rămâne înscris în favoarea creditorului așa cum rezultă din dispozițiile art. 1746 alin. 3 din Codul Civil .
Plângerea nu a fost întemeiată în drept.
În probațiune, petenta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
Plângerea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru în valoare de 8 lei si timbru judiciar în valoare de 0,3 lei.
În temeiul dispozițiilor art. 50 Legea 7/1996, instanța a dispus citarea persoanelor interesate, M. C., prin Primar, DGFP BRASOV- Administrația Finanțelor Publice C., . administrator Judiciar General Group Expert SRL.
Intimata, M. C., prin Primar, a formulat întâmpinare (f. 31-32), prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată.
În motivare se arată că în mod corect OCPI B. a respins cererea de reexaminare formulata de petenta, considerentele încheierii reținând în mod corect dispozițiile legale aplicabile.
În probațiune, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 115-118 C.pr.civ..
Intimata DGFP B. pentru AFP C. a formulat întâmpinare ( f 33-34) solicitând suspendarea prezentei cereri în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 rep. întrucât . este în insolvență fiind supravegheată de General Group Extert SPRL. Pe fond s-a solicitat respingerea plângerii date fiind dispozițiile art. 154 alin. 5,6 din OGU nr. 92/2003 rep., ale art. 159 alin. 1 și 11, ale art. 152 alin. 1 și 2 și ale art. 1531 din același act normativ, iar înscrierea ipotecii s-a realizat anterior pronunțării de către Tribunalul D. a sentinței exhibate de petentă. S-a mai arătat că pe rolul Judecătoriei B. se află înregistrat dosarul civil nr._/197/2010 având ca obiect anularea transferurilor patrimoniale ale . Leflor Distribution și Societatea Agro 2001 .
General Group Expert SPRL în calitate de administrator al . depus întâmpinare ( f 40) solicitând suspendarea prezentei cereri în baza art. 36 din Legea nr. 85/2006 rep. întrucât . este în insolvență. Pe fond s-a solicitat respingerea plângerii întrucât de la data aplicării sechestrului bunurile sechestrate sunt indisponibilizate conform art. 151 alin. 9 și 10 din OG nr. 92/2003 rep., iar actele de dispoziție încheiate după indisponibilizare sunt lovite de nulitate absolută, iar dispozițiile art. 159 alin. 9 și 10 se aplică și în cazul bunurilor imobile .
În temeiul dispozițiilor art. 167 C.pr.civ., instanța a încuviințat pentru petentă proba cu înscrisuri. La dosar a fost înaintat Dosarul OCPI B. în care au fost date încheierile nr. 7138/2011 si încheierea de soluționare a cererii de reexaminare nr._/2011.
Instanța a respins cererea de suspendare a judecății prin Încheierea din data de 21.01.2013 pentru motivele reținute în încheiere.
Analizând actele și lucrările dosarului, judecătoria a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 50 alin. 2 ind. 1 Legea nr. 7/1996, „Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare”.
Prin încheierea nr. 7138/2011 pronunțată de OCPI - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara B. la data de 07.02.2011, s-a admis în parte cererea petentei cu privire la imobilul înscris în CF_ C., nr. top. 3542/1/117 și s-a radiat sechestrul înscris în favoarea A. asupra acestui imobil, în baza sentinței civile nr. 4759/2005 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr. 3195/2005 și sentința civilă nr. 6727/2007 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr. 4983/2005, radiindu-se sechestrul instituit în favoarea A. sub C1. Prin aceeași încheiere s-a respins capătul de cerere referitor la întabularea dreptului de proprietate asupra terenului înscris în CF_ C., nr. top. 3542/1/117 în baza Sentinței civile nr. 1371/2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ și a convenției de vânzare cumpărare nr. 79/23.07.2007 . În motivarea capătului respins s-a constatat că există piedică la înscriere întrucât asupra imobilului este întabulat dreptul de ipotecă legală în favoarea DGFP B. - AFP C., sub C”, în baza OG nr. 92/2003 rep. Conform art. 154 alin. 6 din OG nr. 92/2003 sechestrul aplicat asupra imobilelor constituie ipotecă legală și se aplică dispozițiile art. 154 alin. 5 și 151 alin. 9,10 din OG nr. 92/2003 rep. Întrucât de la data întocmirii procesului verbal de sechestru bunurile devin indisponibilizate, cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de ele decât cu aprobarea organului competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea celui în culpă, iar conform art. 151 alin. 10 din OG nr. 92/2003 actele de dispoziție intervenite ulterior indisponibilizării dispuse la alin. 9, sunt lovite de nulitate absolută. Întrucât actul susceptibil de întabulare este lovit de nulitate absolută, în speță sunt incidente dispozițiile art. 20 alin. 1 din Legea nr. 7/1996, iar cererea a fost respinsă în baza art. 58 și 63 alin. 11 din Ordinul nr. 633/2006 al Directorului General al ANCPI astfel cum a fost modificat prin Ordinul nr. 133/2006 și ale art. 49 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei încheieri a fost formulată cerere de reexaminare de către petenta Asociația A. Agro 2001. Cererea de reexaminare a fost soluționată prin Încheierea nr._ pronunțata de OCPI - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara B. din data de 18.08.2011, prin care s-a dispus respingerea cererii cu privire la imobilul cu nr. cadastral_ C., nr. top. 3542/1/117, înscris în CF_ C. ( provenită din CF de pe hârtie 10130A+121) UAT C., respingându-se cererea de reexaminare . În motivare s-a reținut că imobilul de sub nr. top. 3542/1/117, înscris în CF_ C. proprietatea tabulată a . este grevat de sechestrul A. radiat; de ipoteca legală instituită conform art. 154 din OG 92/2003 în favoarea DGFP AFP C. și o ipotecă legală constituită conform art. 154 din OG 92/2003 în favoarea municipiului C..
Analizând legalitatea si temeinicia încheierilor emise de OCPI - Biroul de Cadastru si Publicitate Imobiliara B. instanța a reținut următoarele:
Prin cererea formulata și înregistrata la OCPI Brasov sub nr. 7138/ 26.01.2011, petenta Asociația A. Agro 2001 a solicitat întabularea dreptului de proprietate si radierea sechestrului A. .
În fapt, instanța a reținut că la data de 23.07.2007, între petenta Asociația Agricolă ,,Agro 2001”, în calitate de cumpărătoare și ., în calitate de vânzătoare, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare având ca obiect, printre altele, și imobilul-teren cu nr. top. 3542/1/117 înscris în CF_ a localității C. .
Prin sentința civila nr. 1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ s-a admis cererea formulata de Societatea A. Agro 2001 în contradictoriu cu pârâta ., constatându-se valabilitatea convenției încheiată la data de 23.07.2007 între Asociația Agricolă Agro 2001, în calitate de vânzător, si ., în calitate de cumpărător, dispunându-se totodată întabularea dreptului de proprietate al reclamantei în CF C..
Instanța a mai reținut că în cuprinsul Cărții funciare nr._ a localității C. nr. top. 3542/1/117 este înscris din 2006 dreptul de ipotecă pentru suma de 14.665.591 RON reprezentând creanțe bugetare restante în favoarea DGFP B.-AFP C., la C2, iar la C3 este întabulat dreptul de ipotecă legală, din 2009, conform OG nr. 92/2003 pentru suma de_ RON debit și_ RON majorări în favoarea municipiului C..
În cauză, petenta nu a dovedit desființarea ipotecilor legale, înscrise din anul 2006, respectiv din anul 2009, în cartea funciară, context în care, în mod corect s-a reținut de către registratorul șef incidența dispozițiilor art.151 alin.9 și 10 Cod pr. fisc. care stabilesc faptul că orice acte de dispoziție efectuate ulterior indisponibilizării bunurilor sunt lovite de nulitate absolută, aceste prevederi legal fiind aplicabile și în cazul sechestrării unor bunuri imobile, potrivit art.154 alin. 5 Cod pr. fisc.
Potrivit dispozițiilor art.154 alin. (5) din OG nr. 92/2003, “Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile”.
Potrivit dispozițiilor art. 151 alin. (9) și (10) din OG nr. 92/2003 “ De la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă. Actele de dispoziție care ar interveni ulterior indisponibilizării prevăzute la alin. (9) sunt lovite de nulitate absolută”.
În drept, instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 20 Legea nr. 7/1996, în forma în vigoare la data introducerii plângerii, „Dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil. Drepturile reale se sting numai prin înscrierea radierii lor din cartea funciară, cu consimțământul titularului dreptului; acest consimțământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin moartea titularului dreptului sau prin împlinirea termenului arătat în înscriere; dacă dreptul ce urmează să fie radiat este grevat în folosul unei persoane, radierea se va face cu păstrarea dreptului acestei persoane.(3) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau, în cazurile prevăzute de lege, actul autorității administrative va înlocui acordul de voință cerut în vederea înscrierii drepturilor reale, dacă sunt opozabile titularilor”.
Prin urmare, pentru a se dispune înscrierea unui drept în cartea funciara, cel care solicita înscrierea trebuie, în lipsa îndeplinirii condițiilor de la alin. 1 ale art. 20 din Legea nr. 7/1996, să prezinte hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă, opozabilă titularului dreptului.
Petenta a solicitat înscrierea dreptului ei de proprietate asupra imobilului, în baza sentinței civile nr. 1371 din 16.09.2010 a Tribunalului D. și a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79 din 23.07.2007 încheiată cu ., sentința fiind ulterioară înscrierii ipotecilor legale în favoarea DGFP B. – AFP C. și a municipiului C., iar convenția fiind ulterioară primei ipoteci a DGFP AFP C..
Sentința civilă 1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._, nu constituie însă o hotărâre aptă de întabulare, în dispozitivul acestei sentințe menționându-se numai că se constată valabilitatea unei convenții ce a avut ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra unor imobile terenuri. Sentința civilă nu are, așadar caracter constitutiv de drepturi în privința bunului imobil din CF nr._ C. nr. top. 3542/1/117, neținând loc de act autentic de vânzare cumpărare apt de întabulare.
Avându-se în vedere că în dispozitivul sentinței civile 1371/16.09.2010 pronunțată de Tribunalul D. în dosarul nr._ instanța nu a dispus ca hotărârea pronunțată să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare, instanța apreciază că în mod corect registratorul de carte funciara a reținut că hotărârea judecătorească nu poate produce efectele unui act apt de întabulare în cartea funciara.
Împrejurarea că s-a dispus întabularea în cartea funciară iar registratorul de carte funciară a refuzat realizarea acestei operațiuni nu însemna nesocotirea unei hotărâri judecătorești intrate în autoritatea de lucru judecat, ci reprezintă o situație de imposibilitate a punerii în executare a unei dispoziții a instanței de judecata, această dispoziție neaflându-se în concordanță nici cu celelalte dispoziții din dispozitivul sentinței civile, nici cu celelalte dispoziții legale aplicabile în materie. Atât timp cât societatea nu deține un titlu care să respecte cerințele de ordin formal cu privire la transmisiunea dreptului de proprietate asupra imobilelor, apărarea petentei că această sentință poate sta la baza intabulării ei în cartea funciară nu este una întemeiată. Instanța a avut în vedere că deși registratorul nu are competența de a aprecia pe fond valabilitatea titlurilor prezentate în susținerea cererii de înscriere, însă acesta are obligația verificării legalității formale a acestora.
În consecință, chiar dacă prin sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în favoarea petentei, conform art.63 alin.1¹ din Ordinul ANCPI nr.633/2006, registratorul are obligația (conform art. 49 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 de a respinge cererea de înscriere a actului juridic), având în vedere dispozițiile art. 48 alin. 1 lit. g din Legea nr. 7/1996 raportat la art. 151 alin. 10 din OG nr. 92/2002.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 48 alin. (1) din Legea nr. 7/1996 în cazul în care registratorul admite cererea, dispune intabularea sau înscrierea provizorie prin încheiere, dacă înscrisul este încheiat cu respectarea formelor prescrise de lege. Astfel, registratorul de carte funciară are obligația verificării îndeplinirii condițiilor legale privind valabila transmitere a dreptului de proprietate în patrimoniul petentei. Conform dispozițiilor art.63 din Ordinul 633/2006 stabilește că „dreptul de proprietate și celelalte drepturi reale asupra unui imobil se vor înscrie în cartea funciară pe baza actului prin care s-au constituit ori s-au transmis în mod valabil din punct de vedere al formei cerute pentru validitatea actului, potrivit art. 20 și 48 din lege.
(1^1) Registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare.”
Deși se pretinde că nu convenția încheiată în data de 23.07.2007 constituie actul juridic în temeiul căruia s-a solicitat intabularea ci sentința civilă nr.1371/2010 a Tribunalului D., trebuie reținute considerentele anterior expuse din care rezultă că faptul că prin dispozitivul sentinței menționate se constatată (potrivit art. 111 C.p.c.) numai valabilitatea convenției încheiată în data de 23.07.2007 între petentă și intimată, fără a se preciza că hotărârea respectivă ține loc și de act autentic de vânzare cumpărare cu privire la imobilele respective.
Față de toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța a reținut că încheierea contestată de către petentă a fost emisă cu respectarea dispozițiilor legale enunțate anterior și pe cale de consecință, a dispus respingerea plângerii acesteia ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat calea de atac a recursului petenta Asociația Agricolă ,,Agro 2001”, care a solicitat schimbarea hotărârii, în sensul admiterii plângerii formulate împotriva încheierii de Cf nr._/2011 și, pe cale de consecință, admiterea în tot a cererii de reexaminare formulate împotriva încheierii nr. 7138/2011, în sensul admiterii și a cererii de intabulare a dreptului de proprietate asupra imobilului cu nr. cad._ nr. top. 3542/1/117, înscris în CF nr._ C. în favoarea petentei, precum și în sensul radierii înscrierilor din aceeași carte funciară, respectiv a ipotecii legale constituite în favoarea DGFP – AFP C., precum și a ipotecii legale instituite în favoarea Municipiului C..
În motivarea căii de atac exercitate apelanta arată că registratorul de carte funciară se consideră îndreptățit să constate nulitatea absolută de înscrisului constatator al dreptului ce se dorește a fi înscris în evidențele de carte funciară, respectiv a convenției de vânzare-cumpărare nr. 79/2007 a cărei valabilitate a fost constatată prin sentința nr. 1371/2010 a Tribunalului D..
Registratorul de carte funciară face grave confuzii, apreciind că avea obligația de a verifica îndeplinirea condițiilor legale privind valabila transmitere a dreptului de proprietate în patrimoniul petentei. Registratorul are doar obligația de a verifica respectarea condițiilor de formă, necesare a fi îndeplinite de înscrisul constatator al actului sau faptului juridic ce se solicită a fi intabulat în cartea funciară.
Prin sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D. s-a dispus intabularea dreptului de proprietate în CF_ C. în favoarea reclamantei teren din litigiu.
Este adevărat că procedura de înscriere în cartea funciară implică verificarea înscrisului doar în ceea ce privește forma, iar nu și aspectul condițiilor de fond, care pot forma obiectul unei acțiuni specifice.
Registratorul are competența de a verifica dacă înscrisul îndeplinește condițiile legale ale intabulării, iar nu de a se pronunța cu privire la rezolvarea problematicii fondului dreptului real imobiliar ce face obiectul înscrierii. Aceste condiții nu pot aduce atingere fondului dreptului care se cere a fi înscris și nici nu permit registratorului să se subroge în drepturile persoanelor care ar putea fi lezate prin aceste acte care stau la baza înscrierii, persoane care au la îndemână calea acțiunilor în justiție pentru realizarea drepturilor lor.
Registratorul avea obligația, sub sancțiunea prevăzută de lege, de a pune în executare această hotărâre, intrată în puterea lucrului judecat, care nu poate fi cenzurată de nicio altă instanță de judecată, cu atât mai mult de către OCPI.
Invocarea prevederilor art. 151 din OG nr.92/2003 nu poate fi primită în opinia apelantei și datorită faptului că registratorul de CF și nici instanța de judecată nu au legitimitatea să invoce această presupusă nelegalitate, ci doar persoanele interesate, printr-o acțiune adresată instanței de judecată. Nulitatea absolută a actelor care intervin ulterior disponibilizării nu operează de drept, ea trebuie constatată de o instanță de judecată, în urma sesizării sale cu o cerere de chemare în judecată.
Se mai arată că înscrierea ipotecii legale în favoarea unei terțe persoane, anterior pronunțării sentinței nu conduce la interdicția de înstrăinare a imobilelor grevate de această sarcină. Odată cu înstrăinarea imobilelor ipotecate, dreptul de ipotecă rămâne în continuare înscris în favoarea creditorului, astfel cum rezultă din prevederile art. 1746 alin.3 Cod civil.
Cererea de apel este timbrată cu 4 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de apel invocate, de actele și lucrările dosarului și dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
Registratorul de carte funciară este îndrituit să verifice existența tuturor condițiilor formale pentru înscriere și lipsa unor piedici de carte funciară. Piedicile de carte funciară reprezintă motive formale ce împiedică efectuarea unor înscrieri care ar contraveni unor prevederi exprese din Legea nr.7/1996 a cadastrului și a publicității imobiliare sau din Codul civil, actele normative conexe ori principiilor de organizare a acestui sistem de publicitate imobiliară și este de datoria registratorului de carte funciară a le evidenția, respectiv a le da eficiență juridică, prin respingerea cererilor de înscriere care nu îndeplinesc toate condițiile necesare din această perspectivă.
Opunerea unei piedici de carte funciară la înscrierea unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu încălcarea ori cenzurarea acesteia, ci evidențiază existența unei împrejurări extrinseci de natură a împiedica înscrierea. Odată înlăturată piedica respectivă, printr-un alt litigiu sau pe cale amiabilă, administrativă, hotărârea în discuție poate fi pusă în executare prin înscrierea în cartea funciară a dreptului consacrat.
În speță există o astfel de piedică de carte funciară la intabularea dreptului de proprietate pretins de către apelantă și anume nevalabilitatea formală a contractului de vânzare cumpărare de care se prevalează. Chiar dacă intabularea s-a dispus prin Sentința civilă nr. 1371/16 septembrie 2010 a Tribunalului D., aceasta nu ține loc de contract, iar titlul cu care ar fi urmat să fie înscrisă petenta în cartea funciară ca proprietară era acela de vânzare-cumpărare.
Sub acest aspect, este de observat că hotărârea judecătorească invocată nu are efect constitutiv de drept, ci declarativ. Dispoziția de intabulare are la bază un contract a cărui nulitate absolută este prevăzută expres de art.154 alin.6 coroborat cu art.154 alin.5 și art.151 alin.9 și 10 din Codul de procedură fiscală.
În mod corect prima instanță a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 151 alin. 9 din OG nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, potrivit cărora ,,de la data întocmirii procesului-verbal de sechestru, bunurile sechestrate sunt indisponibilizate. Cât timp durează executarea silită debitorul nu poate dispune de aceste bunuri decât cu aprobarea dată, potrivit legii, de organul competent. Nerespectarea acestei interdicții atrage răspunderea, potrivit legii, a celui în culpă”, care reglementează executarea silită a bunurilor mobile, de vreme ce art. 154 alin.5 din același act normativ face trimitere la prevederile anterioare: ,,Executorul fiscal care aplică sechestrul încheie un proces-verbal de sechestru, dispozițiile art. 151 alin. (9), (10) și (11), art. 152 alin. (1) și (2) și art. 153^1 fiind aplicabile.”
În consecință, interdicția instituită de dispozițiile art. 151 alin.9 este aplicabilă și în cazul executării silite a bunurilor imobile, ipoteca legală înscrisă în evidențele de CF constituind piedică la intabulare.
În condițiile în care prevederile art. 151 din codul de procedură civilă au fost corect aplicate, astfel cum s-a arătat mai sus, instanța reține că registratorul are competența legală de a invoca aceste prevederi, având în vedere art. 63 alineatul 1 indice 1 din Ordinul ANCPI nr. 633/2006, potrivit cărora registratorul va respinge cererea de înscriere a actului juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege sau pentru neîndeplinirea unor condiții speciale prevăzute de reglementările în vigoare. Or, actul nu îndeplinește cerințele instituite de ultima teză a articolului menționat. Registratorul de carte funciară nu a constatat și nu avea competența de a constata nulitatea absolută a actului care a intervenit ulterior indisponibilizării, ci a apreciat că acesta a încălcat dispoziții legale imperative, astfel că nu se putea dispune înscrierea în cartea funciară.
Prin urmare, în temeiul disp. art.63 alin.1 ind.1 din Ordinul ANCPI nr.633/2006 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor de cadastru și publicitate imobiliară, registratorul era obligat să respingă cererea de înscriere, deoarece viza înscrierea unui act juridic a cărui nulitate absolută este prevăzută în mod expres de lege.
În ce privește sentința civilă nr. 1371/2010 a Tribunalului D., tribunalul constată că în mod corect prima instanță a reținut faptul că prin hotărârea respectivă s-a constatat numai valabilitatea convenției de vânzare-cumpărare, fără a se dispune că va ține loc de contract autentic, apt de intabulare în cartea funciară.
Ca urmare, nu s-a procedat la cenzurarea sentinței pronunțate de Tribunalul D., ci la cercetarea formală a dispozițiilor acesteia, pentru a se determina dacă aceasta conține elementele necesare în vederea înscrierii acestora în evidențele de carte funciară.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 296 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de apel formulată și să păstreze hotărârea ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta Asociația Agricolă ,,Agro 2001”, cu sediul în Comuna Ț., . D., reprezentată legal de președinte, reprezentată convențional de avocat N. C., în contradictoriu cu intimații ., prin administrator judiciar general Group Expert SRL, cu sediul în București .. 109-117, ., ., sector 2, Administrația Finanțelor Publice a municipiului C., reprezentată de DGFP B., cu sediul în B., ..7, jud. B., și M. C., reprezentat prin primar, împotriva sentinței civile nr. 1998/5.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică din data de 7.06.2013.
Președinte, L. S. | Judecător, A. B. | |
Grefier, I. T. |
Red. A.B./08.07.2013
Tehnored. I.T./09.07.2013; 6 ex.
Jud. fond: L. S.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 43/2013. Tribunalul BRAŞOV | Legea 10/2001. Sentința nr. 95/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
