Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea nr.7/1996, Art.52 alin.2. Sentința nr. 952/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 952/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-12-2013 în dosarul nr. 1025/338/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Ședința publică de la 20 Decembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. M.
Judecător N. F.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării apelului declarat de apelantul petent R. G. împotriva sentinței civile nr. 952/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._, având ca obiect plângere împotriva încheierii de carte funciară (Art.52 alin.2 Legea nr.7/1996).
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 13.12.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 20.12.2013.
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra rapelului de față constată că prin sentința civilă 952/2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești s-a respins ca neîntemeiatǎ plângerea formulatǎ de petentul R. G..
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că prin sentința civilă nr.820/06.04.2011, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr._ (nr. vechi 356/C/2002), definitivă prin neapelare la data de 23.06.2011, a fost admisǎ cererea de partaj formulată de R. G., R. I., R. N. și R. L., în contradictoriu cu C. VIOARA, BAHDI C. G., B. N. N., R. I., T. G. și T. G. F., G. A., B. G. și B. O. G., S. L., S. G., S. I., S. A., S. I. și intervenient C. A. și s-a dispus, între altele, partajul imobilului situat pe nr top_,_,_/1,_,_ înscris în CF 121 Măgura prin formarea a 8 loturi respectiv
- lotul 1 alcătuit din teren de 7780,71 mp situat pe nr top_/1,_/1,_/1/1,_/1,_/1 care se atribuie lui S. M.,
- lotul 2 alcătuit din teren de 1945,18 mp situat pe nr top_/2,_/2,_/1/2,_/2,_/2 care se atribuie lui R. N.
- lotul 3 alcătuit din teren de 1945,18 mp situat pe nr top_/3,_/3,_/1/3,_/3,_/3 care se atribuie lui R. L.
- lotul 4 alcătuit din teren de 1945,18 mp situat pe nr top_/4,_/4,_/1/4,_/4,_/4 care se atribuie lui R. G.
- lotul 5 alcătuit din teren de 1945,18 mp situat pe nr top_/5,_/5,_/1/5,_/5,_/5 care se atribuie lui R. I.,
- lotul 6 alcătuit din teren de 361,35 mp situat pe nr top_/6,_/6,_/1/6,_/6,_/6 care se atribuie lui R. G. în cotă de 1/16, R. I. în cotă de 5/16, R. N. în cotă de 1/16, R. L. în cotă de 1/16, C. Vioara în cotă de 4/16, S. M. în cotă de 4/16
- lotul 7 alcătuit din teren de 7780,71 mp și casă, situat pe nr top_/7,_/7,_/1/7,_/7,_/7 care se atribuie lui C. Vioara
- lotul 8 alcătuit din teren de 7780,71 mp situat pe nr top_/8,_/8,_/1/8,_/8,_/8 care se atribuie în indiviziune lui R. I..
Prin cererea înregistrată la OCPI B. – BCPI Zǎrnești, sub nr._/25.09.2012, petentul R. G. a solicitat înscrierea în CF a dispozițiilor cuprinse în sentința civilă nr.820/06.04.2011, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr._ (nr. vechi 356/C/2002), definitivă prin neapelare la data de 23.06.2011, cu privire la imobilul înscris în CF 121 Măgura, nr.top._,_,_,_ și_.
Prin încheierea nr._/12.01.2013, pronunțatǎ de OCPI B. – BCPI Zǎrnești în dosarul nr._/25.09.2012, a fost respins capătul de cerere privind înscrierea dreptului de proprietate dobândit prin succesiune, reținându-se, în esență, că nu a fost dezbătută succesiunea după proprietarul tabular R. GH. E. cu privire la imobilul înscris în CF 121 Măgura, nr.top._,_,_,_ și_ și că nu s-a făcut dovada achitării de către petent a impozitului pe transferul dreptului de proprietate pentru toți moștenitorii.
Împotriva încheierii nr._/12.01.2013, pronunțatǎ de OCPI B. – BCPI Zǎrnești în dosarul nr._/25.09.2012, a formulat cerere de reexaminare petentul, cerere înregistratǎ sub nr.4427/08.03.2013.
Prin încheierea nr.4427/29.03.2013, pronunțatǎ de OCPI B. – BCPI Zǎrnești în dosarul nr.4427/08.03.2013, a fost respinsǎ cererea de reexaminare formulatǎ de petent, reținându-se, în esență, că imobilul înscris în CF 121 Măgura, nr.top._,_,_,_ și_ nu a fost inclus în masa succesorală a defunctei R. GH. E..
În ceea ce privește motivul de respingere potrivit căruia că imobilul înscris în CF 121 Măgura, nr.top._,_,_,_ și_ nu a fost inclus în masa succesorală a defunctei R. GH. E., instanța a constatat că în mod greșit a fost reținut de OCPI B. – BCPI Zǎrnești, întrucât, prin încheierea pronunțată de Judecătoria Zărnești, la data de 07.02.2008, în dosarul nr._ (nr. vechi 356/C/2002), s-a inclus în masa succesorală și imobilul înscris în CF 121 Măgura, nr.top._,_,_,_ și_, iar, prin sentința civilă nr.820/06.04.2011, pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr._ (nr. vechi 356/C/2002), definitivă prin neapelare la data de 23.06.2011, acest imobil a fost partajat și atribuit moștenitorilor (filele 47 și 70).
În ceea ce privește motivul de respingere potrivit căruia petentul nu a făcut dovada achitării impozitului pe transferul dreptului de proprietate pentru toți moștenitorii, instanța a constatat că în mod corect a fost reținut în considerentele încheierii nr._/12.01.2013, pronunțatǎ de OCPI B. – BCPI Zǎrnești în dosarul nr._/25.09.2012.
Astfel, instanța a constatat că, potrivit art.77¹ alin.3 din Legea nr.571/2003 – în forma în vigoare la data soluționării cererii petentului – pentru transmisiunea dreptului de proprietate și a dezmembrămintelor acestuia cu titlul de moștenire nu se datorează impozitul prevăzut la alin.1 din lege, dacă succesiunea este dezbătută și finalizată în termen de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii, iar, în cazul nefinalizării procedurii succesorale în termenul prevăzut mai sus, moștenitorii datorează un impozit de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
De asemenea, instanța a constatat că unul dintre principiile care guvernează publicitatea imobiliară este acela al publicității integrale, ceea ce înseamnă că în cuprinsul cărții funciare trebuie menționate, succesiv, toate modificările intervenite cu privire la dreptul de proprietate înscris.
În aceste condiții, rezultă că, pentru a fi înscris dreptul de proprietate dobândit prin succesiune de către petent, trebuie mai întâi să se opereze în CF transferul dreptului de proprietate pe toți moștenitorii, iar, pentru efectuarea acestei operațiuni trebuie plătit impozitul de 1% calculat la valoarea masei succesorale.
Din examinarea actelor de la dosar, instanța a constatat că s-au depus dovezi de plată ale impozitului de 1% calculat la valoarea cotei dobândite de moștenitorii R. G., R. I., R. L. și R. N., fără a se face dovada achitării impozitului de 1% și cu privire la ceilalți moștenitori, anume C. VIOARA, S. M. și R. I. (filele 127-134).
În aceste condiții, instanța constatǎ cǎ cele douǎ încheieri de carte funciarǎ atacate sunt pronunțate cu îndeplinirea cerințelor legale, astfel încât nu se impune anularea lor.
Împotriva acestei soluții s-a declarat apel petentul R. G., invocând următoarele motive:
Instanța a încălcat prevederile art.31 alin.3 din legea 7/1996 deoarece analizează și reține ca motiv de respingere și neplata impozitului menționat, pentru alte persoane deși o astfel de obligație nu era cuprinsă în încheierea ce face obiectul plângerii.
Apelantul consideră că nu poate fi obligat să plătească taxe sau să depună declarații privind impozitul pe venit C. Vioara, S. M. și R. I. pentru drepturile ce le dobândesc prin sentință prin moștenire după E. Gh. R.. Aceștia urmează să se intabuleze după plata și îndeplinirea obligațiilor prevăzute de codul fiscal.
Prin norma metodologică de aplicare a legii 571/2003 se prevede că impozitul va fi achitat de contribuabil.
Apreciază că înscrierea în cartea funciară face parte din noțiunea de proces, astfel cum este interpretat de CEDO. Potrivit jurisprudenței CEDO, garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție sunt aplicabile și în faza de executare silită a hotărârii judecătorești întrucât procesul civil include și faza executării silite. Apreciază că înscrierea în cartea funciară tine de faza executării silite.
În drept s-au invocat dispozițiile art.31 și urm din legea 7/1996.
Apelul nu este fondat.
Astfel, în acord cu considerentele expuse în sentința apelată, Tribunalul reține ca în vederea înscrierii dreptului de proprietate dobândit prin moștenire apelantul petrent avea obligația de a face dovada achitării impozitului prevăzut de art.77 indice 1 alin1 din legea 571/2003 întrucât succesiunea a fost dezbătută după termenul de 2 ani de la data decesului autorului succesiunii. Constatându-se ca în cauză nu a depus dovada plății impozitului reiese ca in mod legal s-a dispus respingerea cererii de inscriere precum si a cererii de reexaminare indreptate impotriva incheierii de respingere având in vedere dispozitiile exprese ale art 77 indice 1 alin 6 din legea 571/2003 conform cărora carora „pentru înscrierea drepturilor dobândite în baza actelor autentificate de notarii publici ori a certificatelor de mostenitor sau, dupa caz, a hotarârilor judecatoresti si a altor documente în celelalte cazuri, registratorii de la birourile de carte funciara vor verifica îndeplinirea obligatiei de plata a impozitului prevazut la alin. (1) si (3) si, în cazul în care nu se va face dovada achitarii acestui impozit, vor respinge cererea de înscriere până la plata impozitului.”
Nu se poate reține încălcarea de către judecătorul fondului a prevederilor art.31 alin.3 din legea 7/1996 prin faptul că obligația plății impozitului nu a fost reținută de registrator prin încheierea ce face obiectul plângerii întrucât petentul a atacat prin plângere refuzul OCPI de intabulare a dreptului său de proprietate dobândit prin moștenite, refuz concretizat în cele două încheieri emise, respectiv încheierea de respingere nr._/12.01.2013 și încheierea de reexaminare nr.4427/29.03.2013 iar în încheierea de respingere registratorul a reținut motivul invocat.
De asemenea, împrejurarea că obligația depunerii declarațiilor privind impozitul de venit precum și obligația plății acestuia pentru drepturile numiților C. Vioara, S. Mrai și R. I. revin acestora și nu petentului nu conduce la concluzia ca înscrierea dreptului de proprietate ar putea fi operată fără a se face dovada plății deoarece prevederile art. 77 indice 1 alin 6 final sunt clare si impun soluția respingerii cererii de înscriere ori de câte ori nu se face dovada achitării impozitului si aceasta indiferent de titularul cererii de înscriere. Pe de alta parte, cerința legala privitoare la înscrierea in cartea funciara nu impune ca plata impozitului sa se efectueze de petent pentru toți moștenitorii ci se limitează la a solicita doar dovada plătii acestuia, indiferent de persoana care a efectuat plata.
În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a
Drepturilor Omului, în sensul respectării dreptului de proprietate prin intabularea acestuia în cartea funciară, tribunalul reține că s-ar impune analiza conformității dreptului intern cu prevederile art.1 din Protocolul 1 și nu cu art.6 din convenție.
Art.6 din convenție garantează fiecărei persoane dreptul ca o instanță să judece orice contestație privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil; el consacră în acest fel „dreptul la o instanță”, unul dintre aspectele acestui drept fiind dreptul de acces, adică dreptul de a sesiza o instanță în materie civilă, drept care include, în sfera de protecție, și executarea unei hotărâri judecătorești, de la orice instanță ar proveni, aceasta fiind considerată ca făcând parte integrantă din „proces” însă în speță nu se pune problema executării unei hotărâri judecătorești.
Pretenția apelantului de intabulare a dreptului în cartea funciară poate fi analizată din perspectiva încălcării art. 1 din Protocolul 1 la Cedo, acesta având ,,un bun” în sensul convenției, ce se cere a fi protejat.
Contrar susținerilor apelantului, condiționarea înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciara de plata impozitului aferent transferului dreptului de proprietate nu este o condiție de natura sa restrângă exercitarea dreptului fundamental de proprietate privata garantat de art 44 din Constitutie si art. 1 Protocol 1 din CEDO .
Tribunalul reține că situația petentului este aceea de subiect de drept care dobândește un drept de proprietate prin act juridic translativ a căror efecte sunt cele prevăzute de norma interna si care potrivit chiar dispozitiilor Conventiei, art 1 Protocol 1 paragraf 2 poate reglementa utilizarea bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contributii sau a amenzilor atâta vreme cât se mentine un just echilibru între ingerința în dreptul garantat de Conventie si scopul legitim urmărit prin instituirea normei interne.
Mai retine Tribunalul ca cerința impusa petentului si care a condus la respingerea cererii de înscriere in cartea funciara prin cele doua încheieri contestate in prezentul litigiu este prevăzută de lege, respectiv de art 49 din Legea 7/1996 rep raportat la art 77 indice 1 alin 6 teza finala din Legea 571/2003.
Se retine de asemenea ca scopul urmarit de sus-mentionata dispozitie legala este acela de a asigura plata impozitului datorat pentru transferul dreptului de proprietate iar acest scop este apreciat ca legitim chiar de dispozitiile art 1 paragaf 2 din Protocol 1 la CEDO. Mai mult, potrivit jurisprudentei Curtii masurile luate in vederea platii impozitului corespund unui interes general deoarece privesc asigurarea obtinerii de venituri care urmeaza sa fie folosite în interesul întregii societăti. De asemenea, se retine ca deși plata integrală a impozitului nu incumba petentului, acesta poate efectua plata impozitului pe seama moștenitorilor debitori urmând sa îsi recupereze suma achitata .
Se mai retine ca suma datorata cu titlu de impozit nu este exorbitanta ci reprezinta un procent de aproximativ 1% din masa succesorală Se retine de asemenea ca modalitatea de calcul al acestei sume este prevazută de lege –respectiv art 77 indice 1 din legea571/2003 si cunoscuta la momentul dobândirii dreptului de proprietate, iar împrejurarea ca titularul va fi nevoit sa o achite în vederea înscrierii dreptului era previzibila.
Prin urmare, dispoziția legala în discuție care a condus la respingerea cererii de înscriere nu face decât sa impună o restricție temporara în privința unuia dintre atributele dreptului de proprietate, respectiv cel al dispoziției, fără însa a-l priva pe titular in totalitate de acest atribut ci doar de a-l limita . de redusa astfel cum s-a aratat mai sus, si aceasta doar până la plata de către titular a unei sume rezonabile si previzibile si pe care are posibilitatea sa o recupereze de la adevaratul debitor al obligatiei de plata a impozitului, respectiv ceilalți comoștenitori.
Având în vedere cele mai sus prezentate, tribunalul apreciază sentința pronunțată la fond este legală și temeinică și că nu sunt motive de anulare sau de schimbare a acesteia, fapt pentru care, în temeiul dispozițiilor art.480 din codul de procedură civilă, va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelantul R. G. împotriva sentinței civile 952/10.07.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul nr._ pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.12.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. M. N. F.
GREFIER
N. C.
Red. N.F./ 27.02.2014
Tehnored.N.C./27.02.2014
Jud.fond: S.M.
3 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1401/2013. Tribunalul... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 351/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
