Pretenţii. Decizia nr. 1473/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1473/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-11-2013 în dosarul nr. 29297/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.1473/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 25 noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - A. G.– JUDECĂTOR
JUDECĂTOR - S. N.
JUDECĂTOR - C. R.
GREFIER - L. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de recurenta – reclamantă G. D. T., de recurenta – pârâtă . GROUP SA și recurenta . în contradictoriu cu intimatul P. D., împotriva sentinței civile nr._ pronunțată la data de 21.06.2013 de judecătoria B. în dosarul civil nr._ având ca obiect „pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare se constată lipsa părților.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 04.11.2013, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea cauzei la data de 11.11.2013, apoi la 18,11,2013, iar apoi la data de 25.11.2013.
TRIBUNALUL:
Prin sentinta civila nr_/2013 a Judecatoriei Brasov s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta G. D. T., si-n consecinta,
Au fost majorate despăgubirile periodice acordate reclamantei prin sentința civilă nr.6269 din 15.07.2011 a Judecătoriei Târgu-M. pronunțată în dosarul nr._ de la suma de 500 lei lunar la suma de 606,66 lei lunar, începând cu data de 15.02.2012 și până la modificarea condițiilor de acordare.
Au fost obligati în solidar pârâții la plata sumei de 606,66 lei lunar reprezentând despăgubiri periodice în favoarea reclamantei, începând cu data de 15.02.2012 și până la modificarea condițiilor de acordare.
Au fost respinse celelalte pretenții formulate de reclamantă.
A fost obligata reclamanta la plata sumei de 496 lei către pârâta S.C O. V. INSURANCE GROUP S.A prin Sucursala M. cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta astfel prima instanta a retinut că prin sentința penală nr. 722/10.03.2005 a Judecătoriei B. astfel cum a fost modificată prin decizia penală nr. 578/A/2005 a Tribunalului B. și Decizia penală nr. 110/R din 13.02.2006 a Curții de Apel B. s-a stabilit că vinovat de producerea accidentului rutier din data de 25.10.2002 în care a decedat soțul reclamantei-G. V. este pârâtul P. D., condamnat la pedeapsa închisorii cu suspendarea condiționată a executării și au fost acordate reclamantei despăgubiri globale, fiindu-i respinsă acesteia cererea de plată a unor despăgubiri periodice.
Prin sentința civilă nr. 6269 din 15.07.2011 a Judecătoriei Târgu-M., rămasă irevocabilă, pârâții din prezenta cauză au fost obligați în solidar la plata unei despăgubiri periodice în favoarea reclamantei de 500 lei lunar, începând cu data promovării cererii respective și până la modificarea condițiilor de acordare.
Instanța a reținut astfel atât calitatea procesuală pasivă a pârâților din speță cât și faptul că starea de nevoie a reclamantei s-a născut ulterior soluționării litigiului penal iar pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor datorate de pârâți a aplicat procentul de 1/3 prevăzut de art. 41 C.familiei în materia întreținerii datorate între foștii soți la venitul net pe care l-ar fi realizat soțul acesteia dacă se mai afla în viață .
Prin sentința arătată s-a stabilit existența dreptului reclamantei la plata despăgubirilor periodice iar acestea au fost puse în sarcina pârâților până la modificarea condițiilor de acordare, în mod irevocabil și cu putere de lucru judecat deplină față de pârâți, astfel încât, în cauza de față nu se mai pot repune în discuție aspectele care au primit deja o soluționare irevocabilă în litigiul anterior.
Hotărârea irevocabilă este prezumată că exprimă adevărul iar în cauza de față reclamanta nu a solicitat stabilirea dreptului la despăgubiri ci majorarea cuantumului celor care i-au fost acordate.
În consecință, instanța a reținut că, față de puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 6269/2011 a Judecătoriei Târgu-M., apărările pârâtei S.C O. V. INSURANCE GROUP S.A. că nu răspunde ca și asigurător de răspundere civilă față de reclamantă pe temei delictual, că cererea de față ar fi inadmisibilă întrucât răspunderea ei nu ar putea fi atrasă decât în baza unor dispoziții speciale ori că răspunderea sa nu are un caracter solidar nu apar ca fiind întemeiate. Aceleași considerente se mențin și cu privire la apărarea pârâtei . privind necesitatea dovedirii de către reclamantă pentru stabilirea despăgubirilor a faptului dacă beneficiază ori nu de pensie de urmaș.
În ceea ce privește apărările formulate de pârâta ., instanța a constatat că acestea nu sunt fondate.
Astfel, în sentința civilă nr. 6269/2011 a Judecătoriei Târgu-M. nu s-a prevăzut expres posibilitatea majorării despăgubirilor acordate dar instanța nu a fost sesizată cu un atare petit, astfel încât nici nu dispunea de cadrul procesual pentru a dispune în acest sens. În hotărâre s-a prevăzut însă obligația de plată a pârâților până la modificarea condițiilor de acordare a despăgubirilor, cu consecința că instanțele pot fi ulterior sesizate atât cu cereri în majorarea despăgubirilor care au fost acordate reclamantei în baza principiului reparației integrale a prejudiciului material suferit în urma decesului soțului ei și reflectat în veniturile de care aceasta ar fi dispus dacă soțul ei s-ar mai fi aflat în viață, cât și cu cereri în reducerea ori chiar sistarea plății acestor despăgubiri.
Cu referire la temeiul juridic al cererii de față, instanța a constatat că acesta este reprezentat de corespondentul textelor indicate de către reclamantă dar regăsite în vechiul cod civil față de dispozițiile exprese ale art.3 din L. nr. 71/2011, respectiv art. 998 și art. 1000 alin. 3 C.civ, astfel cum s-a statuat și prin sentința prin care s-a stabilit dreptul reclamantei la despăgubiri.
În acest context, instanța a reținut că potrivit art. 998 C.civ „orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe cel din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l repara” iar potrivit art. 1000 alin. 3 C.civ comitentul este asemenea răspunzător de prejudiciul cauzat de prepusul său în exercitarea funcțiunilor încredințate.
Prin prisma acestor precizări raportate la situația de fapt, s-aa retinut că cererea reclamantei este întemeiată în parte, motiv pentru care urmează să o admită în aceeași măsură.
Pentru a pronunța această soluție, s-a avut in vedere că reclamanta a solicitat majorarea despăgubirilor lunare prin raportarea acestora la ½ din venitul net de care ar fi beneficiat soțul ei dacă se afla în viață, în prezent de 1820 lei, conform adeverinței 6908/22.04.2013 emisă de Spitalul Clinic Județean de Urgență Târgu-M.(f.66).
Cum prin sentința civilă irevocabilă nr. 6269/2011 a Judecătoriei Târgu-M. s-a statuat că procentul aplicabil pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor este de 1/3 din venitul net al soțului reclamantei, instanța constată că același procent devine aplicabil și în privința majorării cuantumului acestora. Această concluzie a instanței se întemeiază pe puterea de lucru judecat a hotărârii menționate și pe obiectul investirii din dosarul de față.
În speță, reclamanta nu a dovedit prin înscrisurile depuse la dosar decât că se menține iar nu accentuează, starea de nevoie care a fost avută în vedere și în sentința civilă irevocabilă nr. 6269/2011 a Judecătoriei Târgu-M., respectiv că are capacitatea de muncă pierdută în proporție de 100%, că se află în continuare încadrată în gradul al II-lea de invaliditate față de concluziile raportului de expertiză medico-legală nr.1506/2011 întocmit de IML Târgu-M.(f.71-75) și că realizează cheltuieli pentru susținerea tratamentului medical prin depunerea scrisorilor medicale și a bonurilor fiscale de la filele 30-34, 47 dosar.
În ceea ce privește înscrisurile depuse de reclamantă la filele 26-29 dosar, instanța a constatat că acestea datează din perioada care a fost avută în vedere de instanța care a pronunțat sentința nr. 6269/2011 și nu au valoare probatorie în cauza de față raportat la obiectul judecății. De asemenea, facturile depuse la filele 34-38 dosar sunt emise pe numele lui G. M. și G. G. astfel încât obligația achitării lor nu revine legal reclamantei.
Raportul de expertiză medico-legală nr.1506/2011 întocmit de IML Târgu-M. a fost de asemenea avut în vedere de Judecătoria Târgu-M. dar acesta constată o stare de fapt cu privire la care nu s-a probat că s-a schimbat, cu consecința că starea de nevoie a reclamantei continuă să subziste.
În consecință, reclamanta a dovedit menținerea stării de nevoie stabilită și de Judecătoria Târgu-M. și chiar dacă nu a probat creșterea cuantumului necesităților sale, prin actele depuse la dosar a dovedit faptul că, soțul ei, dacă s-ar fi aflat în viață, ar fi realizat venituri superioare celor avute în vedere la stabilirea dreptului ei la despăgubirile periodice.
Reparația integrală a prejudiciului cauzat prin fapte ilicite impune ca instanța să aibă în vedere că reclamanta ar fi beneficiat patrimonial de creșterea veniturilor pe care le-ar fi realizat soțul ei în virtutea relațiilor de familie și în consecință să dispună majorarea cuantumului despăgubirilor stabilite în sarcina pârâților.
În consecință, s-a admis în parte cererea formulată si s-au majorat despăgubirile periodice acordate reclamantei prin sentința civilă nr.6269 din 15.07.2011 a Judecătoriei Târgu-M. pronunțată în dosarul nr._, de la suma de 500 lei lunar la suma de 606,66 lei lunar, începând cu data de 15.02.2012 și până la modificarea condițiilor de acordare, obligând în solidar pârâții la plata acestei sume prin aplicarea la veniturile nete cuvenite soțului reclamantei a procentului de 1/3 stabilit prin sentința civilă nr.6269 din 15.07.2011 a Judecătoriei Târgu-M. iar nu a celui de ½ solicitat de reclamantă.
Față de soluția pronunțată, reținând și respingerea pretenției reclamantei de obligare a pârâților la plata sumei de 1000 lei, instanța față de disp. art. 274 C.p.civ a dispus obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată solicitate de pârâta S.C O. V. INSURANCE GROUP S.A prin Sucursala M. și constând în onorariul avocațial, reținând culpa procesuală parțială a reclamantei în pronunțarea soluției de față.
Împotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat recurs reclamanta, prin care a solicitat modificarea partiala a sentintei recurate in sensul majorarii cuantumului despagubirilor civile periodice datorate de paratul P. D. in solidar cu . si impreuna cu asiguratorul, de la suma de 606,66 lei lunar la suma de 910 lei lunar, cu cheltuieli de judecata.
În motivare s-a aratat ca retinerea puterii de lucru judecat de catre prima instanta, raportat la procentul de 1/3 din venitul pe care l-ar fi realizat defunctul G. V., astfel cum s-a hotarat prin sentinta civila nr 6269/2011 a Judecatoriei Tg. M. este nelegala, intrucat nu s-au respectat dispozitiile legale care garanteaza victimei o reparatie integrala a pagubei create prin fapta ilicita, mai ales ca de la data pronuntarii sentintei de mai sus si pana la promovarea prezentei actiuni situatia materiala si de sanatate a sotiei defunctului s-a agravat, cu atat mai mult cu cat fiul acesteia a devenit major, sens in care venitul victimei s-ar imparti intre acesta si sotia sa, in cote egale, ceea ce justifica majorarea despagubirilor la 1/2 din veniturile defunctului.
Împotriva aceleiasi sentinte, in termen legal, a declarat recurs parata . GROUP SA ,prin care a solicitat modificarea in parte a sentintei recurate in sensul respingerii actiunii fata de aceasta parte, cu cheltuieli de judecata.
În motivare s-a aratat ca sentinta atacata este criticabila sub aspectul calitatii sale si a limitelor pana la care este tinuta sa raspunda fata de reclamanta.
Astfel, s-a apreciat a fi incidente disp art 3 din L 71/2011 fata de data producerii accidentului, adica 25,10,2002 rap. la art 3 din L 136/1995 si art 10 din Ordinul CSA nr.8/2001, sens in care obligatia de plata a rentei nu trebuia indreptata impotriva sa, avand in vedere ca a raspuns deja peste maximul stabilit de lege in sarcina sa.
S-a mentionat ca in speta persoana care raspunde direct este paratul P. D., fata de incidenta disp art 998-999 CCIV, raspunderea societatii de asigurari nefiind o raspundere pentru fapta altei persoane ci in temeiul primelor de asigurare stabilite prin contractul de asigurare ,deci una contractuala, astfel ca nu poate exista o raspundere solidara .
În termen legal, a declarat recurs si parata . solicitand modificarea in parte a sentintei recurate ,in sensul respingerii in tot a actiunii.
În motivare s-a arătat că hotararea atacată a fost pronuntată cu aplicarea greșită a legii, referitor la respingerea exceptiei autoritatii de lucru judecat invocata in raport de sentinta civila nr 6269/2011a Judecatoriei M., care nu a prevazut posibilitatea modificarii cuantumului despagubirilor, astfel ca devin incidente disp art 1201 CCIVsi art 430 CPCIV
Totodată, s-a apreciat că reclamanta nu a prezentat nicio dovada certa privind modificarea conditiilor fata de data pronuntarii sentintei de mai sus, neputând fi considerata, ca eficienta, cresterea veniturilor pe care le-ar fi incasat sotul reclamantei.Apoi, din expertiza efectuata nu s-a dovedit modificarea starii de nevoie a reclamantei .
In consecinta, s-a concluzionat ca majorarea se putea face prin indexarea rentei functie de fluctuatia monedei nationale sau alte criterii ,care nu au fost prevazute in sentinta jud M., si deci, argumentatia reclamantei are la baza simple prezumtii, fara niciun un fundament.
A mai mentionat că prin intampinarea formulata la fond a arătat că reclamanta trebuia sa se adreseze mai întai asigurarilor sociale pentru stabilirea pensiei de urmas si numai in secundar sa formuleze o actiune civila bazata pe disp art 998-999 CCIV., aspecte asupra carora prima instanta nu s-a pronuntat.
În drept s-au invocat disp art 304 pct 9, art 304 ind 1 CPCIV, art 1865 CCIV
Recurenta ., a formulat intampinare la recursurile declarate de recurentii . GROUP SA si G. D. T. prin care a solicitat respingerea acestora, ca nefondate.
Recurenta G. D. T. legal citata, a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea recursurilor declarate de recurentii . GROUP SA si . .
Recurenta . GROUP SA a formulat intampinare la recursurile declarate de recurentii G. D. T. si ., prin care a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.
În cauza s-a administrat proba cu inscrisuri.
Examinand recursurile prin prisma motivelor invocate si a textelor de lege incidente, tribunalul constată urmatoarele-
Critica recurentei reclamante vizează excepția puterii de lucru judecat retinuta de prima instanta ,raportat la procentul de 1/3 aplicabil pentru stabilirea despagubirilor .
Într-devar, prin sentinta civila irevocabila 6269/2011 a Judecatoriei M. s-a avut in vedere un procent de 1/3 si nu ½ cum a dorit reclamanta, asa incat acest procent trebuie aplicat si in speta de fata, raportat la obiectul cererii cu care a fost investita instanta si mai ales tinand seama si de disp art 166 CPCIV, referitoare la exceptia puterii de lucru judecat, a carei functie consta tocmai in evitarea pronuntarii unei hotarari noi contradictorii cu privire la aceeasi chestiune de fapt si de drept.
D. urmare, fata de probatoriul administrat in cauza –care se refera la înscrisuri si raport de expertiza medico - legala avute în vedere initial de Judecatoria M.- in mod corect a fost retinuta drept baza pentru reparatia integrala a pagubei, privita prin prisma disp art 1385 civ, doar cresterea veniturilor pe care le-ar fi realizat sotul reclamantei, instanta de fond tinand seama si de starea de nevoie a reclamantei, care in speta s-a mentinut si nicidecum s-a accentuat
Invocarea aspectelor legate de majoratul fiului reclamantei cat si de veniturile pe care aceasta le realizează nu pot combate puterea lucrului judecat stabilita prin sentinta sus mentionata.
În ce priveste recursul declarat de recurenta ., instanta constata ca aceasta a inteles, in mare parte, sa reitereze motivele cuprinse in intampinare, intelegand sa invoce disp art 304 oct 9 CPCIV., apreciind ca prima instanta a facut o aplicare gresita a disp art 1201 CCIV, respingand exceptia autoritatii de lucru judecat.
Ori, fiind in materia raspunderii civile delictuale, in speta de fata reclamanta a invocat circumstante de fapt diferite de cele avute in vedere prin hotararile anterioare, bazate pe situatia materiala ,prin raportare stricta la veniturile de care ar fi beneficiat sotul sau, asa incat in mod corect această exceptie a fost respinsa, pentru ca nu se putea prezuma modificarea sau nu a starii de nevoie avuta in vedere initial de catre Jud.M..
Contrar celor susținute de catre această recurenta, criteriul determinant ce a stat la baza modificarii stării de nevoie a reclamantei l-a constituit cresterea veniturilor de care putea beneficia sotul acesteia, in litera textului de lege prev de art 1390 alin 3CCIV, singurul criteriu care putea acoperi pierderea suferită de reclamantă și dovedită cu adresa aflată la fila 66 dosar fond- înscris ce constituie o proba concludenta si nu o prezumtie cum a sustinut recurenta.
Nici motivul referitor la criteriile de majorare a despagubirilor nu poate fi primit întrucât Judecătoriei M. nu a fost investită în acest sens, iar pe de alta parte, actiunea de față s-a baza pe principiul reparatiei integrale a prejudiciului care presupune implicit majorarea despagubirilor cuvenite reclamantei.
Apărarea privind caracterul subsidiar al acestei actiuni fata de cea privind acordarea pensiei de urmas, nu poate fi primita, in conditiile in care acestea reprezintă apărări noi, care nu pot sa contrazica cele statuate cu putere de lucru judecat prin sentinta civila nr_ a Judecatoriei Fagaras.
Nici motivele de recurs formulate de recurenta . GROUP SA, nu sunt fondate. Astfel, apararile privind lipsa solidaritatii pasive si limitele pana la care este tinuta a raspunde precum si caracterul contractual al raspunderii sale si nu delictual nu pot fi puse in discutie din nou, tocmai pentru a se evita pronuntarea unei hotarari contradictorii cu privire la aceleasi chestiuni transate irevocabil prin sentinta Judecatoriei M..
Pe de altă parte, instanta constată că in prezentul litigiu această parată nu a inteles sa formuleze aceste aparari pe calea unei cereri reconventionale.
F. de aceste considerente, tribunalul, in baza art 312 alin 1 CPCVI. urmeaza a respinge recursurile, ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de recurentii G. D. T., . GROUP SA, ., ca nefondate.
Irevocabila.
Pronuntata in sedinta publica, azi 25.11.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A. G. S. N. C. R.
GREFIER
L. C.
Red.AG/17.03.2014
Tehnored.LC/17.03.2014
Jud.fond: S.P. - 2 ex.
| ← Conflict de competenţă. Sentința nr. 22/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1212/2013. Tribunalul... → |
|---|
