Pretenţii. Decizia nr. 313/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 313/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 28-02-2013 în dosarul nr. 21152/197/2011
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.313/R
Ședința publică de la 28 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător L. S.
Judecător P. M.
Grefier V. D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de recurenta reclamantă Asociația de proprietari A. I. nr.5, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 4492/27.03.2012, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 13.02.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, în temeiul art. 260 Cod procedură civilă, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 21.02.2012 și apoi pentru azi când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin sentința civilă nr. 4429/27.03.2012, Judecătoria B. a respins, astfel cum a fost precizată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de Proprietari ,, A. I. nr. 5” în contradictoriu cu pârâta Ț. A..
La adoptarea acestei soluții, Judecătoria B. a reținut că pârâta este membră a asociației de proprietari și proprietară a apartamentului nr. 1 din ., situat în B., .. 155B, jud. B..
Reclamanta nu a depus la dosarul cauzei listele de plată cuprinzând cotele de contribuție datorate de fiecare proprietar la cheltuielilor asociației de proprietari aferente perioadei reclamate.
Reclamanta nu a depus la dosarul cauzei procesul verbal al adunării generale a asociației prin care s-a hotărât aplicarea unui sistem propriu de penalități fată de plata cu întârziere a cotelor de contribuție.
Reclamanta nu a depus modalitatea de calcul a penalităților solicitate și nici documente din care să rezulte modul în care s-a realizat imputația plăților efectuate de pârâtă..
Este îndoielnică cea de-a doua precizare de acțiune, prin care fără a se modifica perioada de referință, deși pârâta a făcut plăti în contul datoriei inițial reclamate, cuantumul acesteia s-a majorat de la suma de 3958,96 lei la suma de 4.223,09 lei .
Conform dispozițiilor legale cuprinse în Legea nr. 230/2007, proprietarii au obligația de a contribui la cheltuielile comune ale asociației potrivit unei cote de întreținere lunare care se va calcula potrivit art. 48 din acest act normativ și care se va evidenția lunar in listele de plată întocmite cu cerințele normelor legale în materie ( modelul și conținutul acestor liste fiind prevăzut în ORD 169/09.11.2007, in aceste liste trebuind a fi evidențiate nr. apartamentului, nr.de persoane, nr. crt. persoane, cheltuielile pe nr. criteriu persoane, cheltuielile pe index de contoare individuale dacă este cazul, fondul de reparații, fondul de rulment, cheltuielile administrative ale asociației imputate fiecărui proprietar, restanțele, penalitățile. Totodată aceste liste, ad probationem și pentru a confirma corectitudinea calculelor efectuate trebuie să poate semnătura președintelui asociației și pe cea a cenzorului și să poarte ștampila asociației. Nu este de neglijat împrejurarea că în modelul prevăzut de legiuitor, in aceste liste trebuie evidențiate distinct facturile emise de către furnizorii de servicii asociației, privind consumurile de apa rece și apa caldă, gazele naturale/sau energia termică unde este cazul, evacuarea gunoiului menajer s.a. Rezultă așadar că în lipsa unor liste de plată instanța nu are posibilitatea să verifice caracterul cert al creanței reclamante sub aspectul întinderii acesteia. Documentul intitulat ,,Cheltuieli de întreținere datorate de T. A. .. 155 . 2008 martie – 2011 martie”( f.6), precum și înscrisurile de la filele 40-41 nu reprezintă decât simple înscrisuri care emană de la reclamantă dar care nu-i sunt opozabile pârâtei, iar în plan probator este lipsit prin el însuși de relevanță și forță probatorie pentru a se demonstra temeinici pretențiilor reclamantei, acest model de evidență fiind unul cu caracter intern, neprevăzut de lege, modelele de documente și formulare folosite in activitatea unei asociații de proprietari, care este o asociație fără scop lucrativ fiind prevăzute in Ordinul MEF nr. 1969/2007. Este adevărat că pârâta a făcut plăti în contul datoriei reclamate reprezentând cotele de contribuție ce-i revenea acesteia la cheltuielile comune ale asociației, dar această atitudine nu reprezintă prin ea însăși o recunoaștere tacită a datoriei imputate.
În formarea silogismului juridic și pronunțarea soluției instanța avut în vedere însăși dispozițiile art.1110-1113 C.civ.(incidente conform art. 6 alin.1 NCC și art. 3 din Legea 71/2011). În speța dedusă judecății pârâta prin ordine de plată și viramente bancare în contul asociației de proprietari a făcut plăți pe care a înțeles să le impute într-un anumit mod care respectă principiile prevăzute de disp.art.1110 C.civ., iar în lipsa unei convenții a părților, primul care poate decide asupra cărei obligații se impută plata efectuată este debitorul, creditorul fiind ținut de imputația făcută de debitor.
În ceea ce privește înscrisul de la fila 17-18, acesta nu reprezintă procesul verbal al adunării generale a asociațiilor . Potrivit redactării, actul în discuție reprezintă un proces verbal întocmit în data de 09.04.2006 la ședința de alegere a conducerii asociației de proprietari din cartierul A. I. nr. 151-157.
Judecătorul unei cauze este obligat să-și formeze convingerile asupra problemei litigioase supuse analizei acestuia numai în baza probelor administrate, el fiind așadar subiectul probei.
Obiect al probei îl constituie acele fapte juridice care tind la dovedirea raportului juridic litigios, la acte juridice și fapte juridice în înțeles restrâns, care au creat, modificat sau stins raportul juridic, ori care au determinat ineficacitatea sa, dând dreptul a se cere anularea, rezoluțiuna, rezilierea, executarea actului juridic etc.
În speța dedusă judecății ceea ce trebuia dovedit de către reclamantă era întinderea creanței reclamate, pentru că, executarea unei obligații, în modalitatea aleasă de reclamantă, apelându-se la forța coercitivă a statului prin mecanismul și aparatul judiciar, presupune în mod sine qua non, determinarea întinderii acesteia, propriu-zis a cuantumului ei. Mijloacele de probă admise și utile în cazul dat l-ar fi reprezentat listele de plata, căci numai pe baza înscrierilor din aceste liste instanța avea posibilitatea să verifice justețea pretențiilor reclamate în raport și prin comparare cu apărările formulate.
Potrivit art.1169 C.civ. cel care face o propunere în fața instanței de judecată trebuie să o dovedească, sarcina probei revenind în primul rând reclamantului, acesta fiind cel chemat a dovedi mai întâi ca pretenția pe care a supus-o judecății este întemeiată, potrivit principiului „onus probandi incubit actori, probațio incubit ei qui dicit, non ei qui negat”.
În speță, reclamanta, prin mijloacele de probă administrate, deși a dovedit existenta raportului juridic, nu a reușit să dovedească întinderea obligației care incumbă pârâtei, obligație ce era evidențiată distinct, pe fiecare lună in parte, printr-un act juridic prevăzut de legiuitor, respectiv prin listele de plata a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari (cod 14-6-30-d), drept pentru care instanța, aplicând principiul idem est non esse . nu fi probat însemna a nu fi datorat) a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.
Impotriva sentinței civile nr. 4429/27.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., reclamanta Asociația de Proprietari ,, A. Inacu nr. 5” a exercitat calea de atac a recursului, solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată pe care a promovat-o.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut că soluția pe care prima instanță a pronunțat-o este greșită, întrucât a făcut dovada întinderii creanței pe care o are împotriva intimatei prin depunerea borderolului în care au fost centralizate debitele și în care s-a indicat modalitatea de calcul a penalităților, distinct, pentru fiecare lună în parte.
De asemenea, prima instanță a apreciat în mod greșit că procesul – verbal existent la filele 17-18 nu reprezintă procesul – verbal al adunării generale a asociației prin care să fi fost stabilit cuantumul penalităților de întârziere, în cuprinsul acestui act juridic existând în mod expres o astfel de prevedere.
În drept, recurenta a fundamentat cererea de recurs pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă, precum și pe dispozițiile Legii nr. 230/2007.
În apărare, intimata Țuca A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar, arătat în susținerea poziției sale procesuale că, în mod corect, prima instanță a reținut că recurenta nu a făcut dovada pretențiilor pe care le-a formulat, nedepunând la dosarul cauzei documentele doveditoare cerute de prevederile legii nr. 230/2007, pe care le-a invocat în mod generic.
În calea de atac a recursului, la cererea recurentei, a fost administrată proba cu înscrisuri, constând în listele lunare de plată ce atestă cuantumul obligațiilor de plată restante ale intimatei.
Analizând sentința recurată, în raport cu motivele de recurs, cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente, tribunalul constată că cererea de recurs suspusă judecății este fondată, pentru considerentele ce succed:
Prin cererea de chemare în judecată pe care a formulat-o și pe care ulterior a precizat-o, recurenta a solicitat Judecătoriei B. ca, în urma probelor ce se vor administra, să pronunțe o sentință, prin care să o oblige pe intimată să achite suma de 4188 lei cu titlu de cheltuieli de întreținere aferentei perioadei decembrie 2008- martie 2011 și penalități de întârziere calculate până în luna februarie a anului 2012.
În susținerea cererii de chemare în judecată astfel formulate, partea menționată a depus la dosarul cauzei un centralizator al obligațiilor de plată restante ale intimatei – pârâte, pentru perioada de timp mai sus indicată, ce poartă semnătura reprezentantului legal al asociației de proprietari ce are în prezentul litigiu calitatea de recurent – reclamant, precum și procesul – verbal al acestei asociații de proprietari, prin care a fost stabilit nivelul penalităților de întârziere.
Așa cum am arătat, prima instanță a apreciat că aceste înscrisuri nu sunt de natură să ateste temeinicia pretențiilor formulate în cauză, pentru considerentele pe care le-a expus anterior.
Instanța de recurs constată că această apreciere a judecătorului fondului este una netemeinică, întrucât înscrisurile ce au fost depuse în probațiune sunt, așa cum am arătat, înscrisuri ce emană de la asociația de proprietari recurentă, purtând semnătura reprezentantului legal al acesteia.
Sub aspectul analizat, este de menționat că, în calea de atac a recursului, pentru a dovedi corectitudinea celor cuprinse în înscrisurile ce au fost depuse în probațiune cu ocazia judecării în primă instanță a cauzei, recurenta a depus la dosarul cauzei și listele de plată ce au fost întocmite pentru fiecare dintre lunile aferente perioadei de timp în litigiu, ce sunt de natură să ateste că cele cuprinse în documentele depuse la dosarul constituit pe rolul Judecătoriei B. sunt conforme celor stipulate în listele de plată.
Tribunalul constată că, contrar celor reținute de judecătorul fondului, procesul – verbal existent la filele 17-18 din dosarul primei instanțe se constituie într-un proces – verbal al adunării generale a asociației de proprietari recurente, întrucât, potrivit prevederilor cuprinse în art. 27 din legea nr. 230/2007, competența de alege a organelor de conducere ale asociației revine în mod exclusiv adunării generale a acesteia, iar el cuprinde și dispoziția în conformitate cu care, pentru plata cu întârziere a cheltuielilor de întreține se percepe o penalitate de 2% pentru fiecare zi de întârziere în executarea acestei obligații.
În drept, tribunalul reține că, potrivit prevederilor cuprinse în art. 46 din legea nr. 230/2007,, toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”.
Art. 49 (1) din același act normativ dispune:,, asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat.
(2) Termenul de plată a cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari, afișate pe lista lunară de plată, este de maximum 20 de zile calendaristice.
(3) Sumele rezultate din aplicarea penalităților de întârziere vor face obiectul fondului de penalități al asociației de proprietari și se vor utiliza numai pentru plata penalizărilor impuse asociației de proprietari de către terți și pentru cheltuieli cu reparațiile asupra proprietății comune sau alte cheltuieli de natură administrativă”.
Art. 50 din Legea nr. 230/2007 stipulează:,, Asociația de proprietari are dreptul de a acționa în justiție pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuție la cheltuielile asociației de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilit”.
Reține că, prin cererea de chemare în judecată pe care a promovat-o și pe care ulterior a precizat-o, recurenta – reclamantă a solicitat obligarea intimatei – pârâte la plata unor penalități de întârziere ce au un cuantum superior celui al cheltuielilor de întreținere restante, astfel că, în conformitate cu prevederile legale mai sus redat, ea nu poate obține obligarea părții menționate decât la plata unor penalități de întârziere ce sunt egale cu suma pe care aceasta o datorează cu titlu de cheltuieli de întreținere.
Față de considerentele ce preced, tribunalul constată că cererea de chemare în judecată pe care recurenta – reclamantă a promovat-o este întemeiată în parte, astfel că, în conformitate cu prevederile legale precitate, se impune a fi admisă în limitele mai sus arătate, soluția primei instanțe pronunțată în sensul celor mai sus expuse fiind nelegală și netemeinică, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor cuprinse în art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborat cu cele din art. 304 indice 1 din același act normativ, va admite cererea de recurs suspusă analizei cu consecința modificării în totalitate a sentinței recurate, potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite cererea de recurs formulată de recurenta Asociația de P.,, A. I. nr.5”, reprezentată legal de președinte, reprezentată convențional de avocat G. S., în contradictoriu cu intimata Ț. A., împotriva sentinței civile nr. 4429/27.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., și în consecință:
Modifică în totalitate sentința recurată, în sensul că:
Admite în parte, astfel cum a fost ulterior precizată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Asociația de P.,, A. I. nr.5”, reprezentată legal de președinte, reprezentată convențional de avocat G. S., în contradictoriu cu pârâta Ț. A. și în consecință:
Obligă pârâta să achite reclamantei suma de 4188 lei, cu titlu de cheltuieli de întreținere aferente perioadei decembrie 2008-martie 2011și penalități de întârziere calculate până în luna februarie a anului 2012.
Obligă intimata – pârâtă să achite recurentei – reclamante suma de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de judecarea în primă instanță a cauzei, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 28.02.2013.
Președinte, A. B. | Judecător, L. S. | Judecător, P. M. |
Grefier, V. D. D. |
Red.LS/24.05.2013
Tehnored.CL/24.05.2013
Jud.fond: C.D.T.
2 ex.
| ← Evacuare. Decizia nr. 870/2013. Tribunalul BRAŞOV | Obligaţie de a face. Decizia nr. 54/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
