Pretenţii. Decizia nr. 859/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 859/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-06-2013 în dosarul nr. 3053/338/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I-a CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 859R
Ședința publică din data de 17.06.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR N. F.
JUDECĂTOR B. M.
GREFIER P. L.
Pe rolul Tribunalului se află soluționarea recursului declarat de către recurentul reclamant C. A. A. V. împotriva sentinței civile nr. 491/05.04.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești la data de 05.04.2013, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata A. D. M., având ca obiect
„ pretenții”.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au răspuns.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care a învederat instanței că la data de 10.06.2013, prin serviciul de registratură al instanței, recurentul reclamant a depus notă de ședință însoțită de dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 66 lei și timbru judiciar de 3 lei și set copie înscrisuri constând în sentința civilă nr._/02.11.2012 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ și încheierea nr. 2267/12.03.2013 pronunțată de Judecătoria G. în dosarul nr._ .
Având în vedere că prin cererea de recurs recurentul reclamant C. A. A. V. a solicitat judecata în lipsă, tribunalul reține recursul spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că,
Prin Sentința civilă nr. 491, pronunțată la data de 05.04.2013, în dosarul civil nr._, Judecătoria Zărnești a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul CABINETUL A. A. V. în contradictoriu cu pârâta A. D. M., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință Judecătoria Zărnești a constatat următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr._ /17.12.2012, reclamantul CABINETUL A. A. V. în contradictoriu cu pârâta A. D. M. a solicitat instanței obligarea pârâtei la plata sumei de 1.510 lei reprezentând împrumut, la plata dobânzii legale, actualizate cu rata inflației, de la data introducerii acțiunii și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.
În esență, în motivarea cererii, reclamantul arată că în data de 26.04.2011 a împrumutat-o pe pârâtă care îi este soție cu suma de 1.510 lei pentru a achita o rată bancară la un credit, astfel că sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză, acesta suferind o micșorare a patrimoniului corelativ cu o majorarea a patrimoniului acesteia.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile îmbogățirii fără justă cauză.
Acțiunea a fost legal timbrată.
Pentru reclamant instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și cu interogatoriul pârâtei. Astfel, au fost depuse la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: extras de cont, convocare la conciliere și practică judiciară.
Pârâta nu a formulat întâmpinare deși a fost legal citată în acest sens.
Analizând actele și lucrările dosarului Judecătoria Zărnești a reținut următoarele:
A. V. și pârâta A. D. M. sunt soți.
În data de 26.04.2011, reclamantul a virat din contul personal în contul pârâtei suma de 1.510 lei, cu titlu de împrumut, astfel cum rezultă din extrasul de cont depus la dosar (f. 5 - 6).
Raportat la cele mai sus reținute, instanța constată că între părți, soț și soție, a intervenit un contract de împrumut în data de 26.04.2011 privind suma de 1.510 lei împrumutată de reclamant pârâtei pentru achitarea unei rate bancare.
Contractul, conform jurisprudenței și practicii judiciare, este acordul de voință între două sau mai multe părți, prin care se constituie, modifică sau stinge un raport juridic de obligații - art. 942 C.civ. vechi.
Fiind un act juridic civil, contractul presupune o manifestare de voință, animată de intenția de a produce efecte juridice, acestea neputându-se produce potrivit legii decât dacă există o asemenea intenție.
Așadar determinant în cazul contractului este manifestarea de voința cu scopul de a produce efecte juridice potrivit legii.
În schimb, cvasicontractul, așa cum este și îmbogățirea fără justă cauză, invocată ca temei de drept de reclamant, reprezintă un fapt juridic licit, săvârșit fără intenția de a produce efecte juridice, efecte care însă se produc în virtutea legii, independent de voința celor care au săvârșit faptul (de exemplu, îmbunătățirile făcute de un chiriaș la imobilul închiriat, recoltarea de către cineva a unor produse agricole cultivate pe terenul său de către o altă persoană, etc.).
Astfel, spre deosebire de contract, actul juridic licit presupune că drepturile și obligațiile civile se nasc independent de faptul dacă părțile au dorit sau nu acest lucru.
În cazul de față instanța a reținut că reclamantul a remis voluntar suma de 1.510 lei pârâtei, în baza unui contract de împrumut, deci cu scopul de a produce efecte juridice potrivit legii, astfel că acesta nu a săvârșit un fapt juridic civil care în baza legii să nască independent de voința lui drepturi și obligați.
Raportat la cele mai sus arătate precum și având în vedere și natura juridică a îmbogățirii fără justă cauză, instanța a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
Raportat la soluția de mai sus, instanța a respins și petitul privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul CABINETUL A. A. V., solicitând modificarea în tot a sentinței recurate în sensul admiterii cererii de chemare în judecată și obligării pârâtei la restituirea sumei de 1510 lei, actualizată cu dobânda legală și rata inflației până la restituirea efectivă.
Cu cheltuieli de judecată.
În expunerea de motive recurentul a arătat următoarele:
În mod greșit instanța de fond confundă părțile din dosar, considerând ca persoana fizica A. V. si patrimoniul acesteia este același cu persoana juridica CABINETUL A. A. V. si patrimoniul acesteia.
Transferul bancar nu poate avea caracterul unui contract de împrumut.
Pentru a ne afla in prezenta unui contract de împrumut, acesta ar fi trebuit sa existe atât in sensul de "instrumentum" cat si in sensul de "negotium", sa fie acceptat de ambele părți contractante si sa prezinte toate elementele obligatorii prevăzute de dispozitiile art. 1191 si urm. C.civ. vechi si 1576 si urm. C.civ. vechi.
Dovada contractului de împrumut, in cazul în care valoarea bunului împrumutat depășește suma de 250 lei, se poate face, potrivit dispozițiilor art. 1191 alin. 1 C.civ. vechi numai prin înscris autentic sau înscris sub semnătura privată.
O condiție de forma în plus este ceruta de disp. art. 1180 C.civ. vechi potrivit cu care înscrisurile sub semnătura privata, care constata obligația unilaterala a unei parti de a plați altei părti o suma de bani sau o cantitate de lucruri fungibile, trebuie sa fie scrise in întregime de mana debitorului sau, în caz contrar, sa cuprindă înaintea semnăturii mențiunea ”bun și aprobat pentru suma …” sau o altă mențiune asemănătoare, urmată de indicarea în litere a sumei sau a cantității de lucruri fungibile la plata căreia debitorul se obligă.
Din textele de lege invocate, rezultă inadmisibilitatea altor mijloace de proba in afara înscrisurilor pentru dovada actelor juridice a căror valoare depășește suma de 250 lei.
Nu poate considera ca se află în cazurile prevăzute de dispozitiile art. 1197 alin. 2 C.civ. vechi întrucât ordinul de plată nu emana de la împrumutat - C. D. M. (fosta A.) si nici in cazul prevăzut de dispozitiile art. 1198 C.civ. vechi întrucât intre doua părți (persoana juridica - reclamantul si persoana fizica - parata) nu se poate considera ca a existat vreo imposibilitate morală de a procura sau de a încheia contractul de împrumut in forma scrisa.
Prima instanță ar fi trebuit sa rețină că urmare a transferului bancar operat la data de 26.04.2011, patrimoniul paratei s-a mărit pe seama patrimoniului subscrisului, situație care se definește prin instituția îmbogățirii fără justa cauza.
Consecința acestui fapt juridic, o reprezintă obligația intimatei - parate al cărui patrimoniu s-a mărit, de a restitui către CABINETUL A. A. V., suma corespunzătoare diminuării patrimoniului acestuia.
Creație a practicii judiciare, fără o reglementare expresa în dispozițiile vechiului cod civil - incident în cauză dată fiind nașterea raportului obligațional înainte de 01.10.2011 - "îmbogățirea fără just temei" implică un fapt juridic care constă în mărirea patrimoniului unei persoane, fără temei legitim, prin diminuarea patrimoniului altei persoane, cea dintâi având obligația de a înapoia celei de-a doua avantajul pe care 1-a obținut în dauna ei.
Acțiunea sa îndeplinește condițiile de admisibilitate, condiții ce au fost conturate de jurisprudență si literatura juridica:
- există mărirea patrimoniului paratei și micșorarea patrimoniului său;
- exista o legătura intre sporirea unui patrimoniu si diminuarea celuilalt;
- absenta unei cauze legitime pentru mărirea unui patrimoniu în detrimentul altuia (când nu exista ca temei un contract, o dispoziție legală, o hotărâre judecătoreasca si s-a creat totuși un dezechilibru patrimonial, se recunoaște dreptul la acțiune al celui care si-a micșorat patrimoniul împotriva celui care și 1-a mărit);
- absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite.
Consideră că prin simplul transfer bancar al sumei de 1.510 lei nu sunt îndeplinite condițiile unui contract, o dispoziție legala, sau o hotărâre judecătoreasca pentru a solicita restituirea sumei împrumutate pe calea dreptului comun în baza unuia dintre aceste titluri enumerate.
Întrucât, practica judiciara nu este unitara, instanțele de judecata apreciind in mod diferit in astfel de cazuri, dacă temeiul în drept este cel prevăzut de restituire împrumut pe dreptul comun, sau imbogățire fără justă cauza solicită a se avea în vedere obiectul acțiunii si motivarea sa în fapt urmând a califica acțiunea in funcție de cele solicitate si nu de încadrarea in drept făcuta de reclamant.
Astfel in baza dispozițiilor art. 84 si art. 129 C.pr.civ., instanța de judecata va hotăra asupra obiectului I cererii deduse judecații si va avea in vedere solicitările si motivarea în fapt a acesteia, dând acțiunii, calificarea juridică conformă prevederilor legale aplicabile.
De asemenea, instanța de fond ar fi trebuit sa aibă in vedere ca pentru termenul din data de 02.04.2013 a solicitat proba cu interogatoriu paratei si aceasta nu s-a prezentat urmând a se da eficienta dispozitiile art. 225 C.pr.civ. vechi.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și urm. C.pr.civ.
Prin cererea de recurs formulată recurentul nu a solicitat administrarea de probe.
În recurs nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de recurs în raport cu motivele de recurs invocate de recurent, actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea de recurs este neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente.
Recurentul CABINETUL A. A. V., entitate fără personalitate juridică, conform Legii nr. 51/1995, a sesizat Judecătoria Zărnești cu o cerere de chemare în judecată prin care a solicitat obligarea pârâtei - intimate la restituirea sumei de 1510 lei, ca o consecință a îmbogățirii fără just temei.
Cu toate acestea, acestea atât în petite cât și în considerentele de fapt, reclamantul a arătat că i-a dat pârâtei suma de bani a cărui restituire o solicită, cu titlu de împrumut.
Prima instanță a analizat cererea de chemare în judecată în limitele învestirii sale, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 6 C.pr.civ, reținând în mod întemeiat faptul că în speță nu sunt îndeplinite condițiile cumulative aleacțiunii în restituire, lipsind prima dintre aceste condiții, respectiv aceea ca între însărăcire și îmbogățirea corespuzătoare să nu subziste o cauză justă, adică un temei juridic care să le justifice, deoarece îmbogățirea unei persoane are o cauză justă a avut loc în temeiul unui act juridic. Or, îsuși reclamantul a susținut prin cererea de chemare în judecată faptul că i-a remis pârâtei - intimate suma pretinsă cu titlu de împrumut, remiterea având prin urmare o cauză justă.
Acest aspect rezultă și din înscrisul doveditor al remiterii sumei de 1510 lei, în care se menționează beneficiarul si titlu remiterii, astfel încât în mod evident apare justa cauză a remiterii.
Lipsa unui înscris sub semnătură privită întocmit de intimata - pârâtă, ori a mențiunii ”bun și aprobat” inserată de aceasta pe un alt înscris, reprezintă împrejurări care țin de aspectele probatorii ale contractului de împrumut.
Lipsa unor astfel de înscrisuri nu exclude existența unui contract de împrumut, atât timp cât proba existenței unei astfel de convenții este mult mai complexă și nu poate fi limitată exclusiv la un înscris.
Cum instanța nu a fost sesizată cu o cerere în pretenții, întemeiată pe existența unei convenții de împrumut, în conformitate cu dispozițiile art. 129 alin. 6 C.pr.civ., aceasta nu putea să analizeze pretențiile reclamantului din perspectiva existenței unei cauze.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ. cererea de recurs formulată de recurent împotriva sentinței civile mai sus evocate, urmează a fi respinsă, iar pe cale de consecință hotărârea recurată va fi menținută, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de recurs formulată de recurentul C. DE A. A. V., cu sediul în G., .. 41, .. 71, jud. G., împotriva Sentinței civile nr. 491, pronunțată de Judecătoria Zărnești la data de 05.04.2013, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17 iunie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. N. F. M. B.
GREFIER
L. P.
Red. D.M. /16.01.2014
Tehnored. L.P./21.01.2014
2 exemplare
Judecător fond S. G. /Judecătoria Zărnești
| ← Rectificare carte funciară. Decizia nr. 468/2013. Tribunalul... | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 1476/2013.... → |
|---|
