Fond funciar. Decizia nr. 911/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 911/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-06-2013 în dosarul nr. 1419/293/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Complet specializat în soluționarea litigiilor de fond funciar
DECIZIA CIVILĂ Nr. 911/R
Ședința publică de la 26 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. I.
Judecător M. I. I.
Judecător C. R.
Grefier D. Litescu P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurentul pârât C. L. Cața de Aplicare a Legilor Fondului Funciar de pe lângă Primăria Cața în contradictoriu cu intimatul reclamant C. G. și intimații pârâți C. Județeană de Aplicare a Legilor Fondului Funciar B. și P. C. Cața împotriva sentinței civile nr. 917, pronunțată de Judecătoria R. la data de 19 noiembrie 2012, în dosar nr._, având ca obiect fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 11.06.2013, când recurentul pârât și intimatul reclamant, prin reprezentanți, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul de judecată din data de 19.065.2013 iar apoi, din aceleași motive, pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 917/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dos. nr._, s-a admis cererea formulată de reclamantul C. G. în contradictoriu cu pârâții C. L. CAȚA DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR DE PE LÂNGĂ PRIMĂRIA CAȚA – prin reprezentant legal, C. JUDEȚEANĂ DE APLICARE A LEGILOR FONDULUI FUNCIAR B., ÎN C. INSTITUȚIEI PREFECTULUI JUDEȚULUI B. – prin reprezentant legal și P. C. CAȚA și, în consecință, pârâtele au fost obligate să emită titlul de proprietate pentru suprafața de 5 ha teren pentru care reclamantul a fost pus în posesie conform procesului verbal nr. 1398/04.10.2011.
În continuare, pârâta C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Cața a fost obligată la plata de daune cominatorii în cuantum de 100 lei pe zi până la îndeplinirea obligației și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.500 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Ca urmare a cererii formulate, reclamantului i-a fost reconstituit dreptul de proprietate asupra terenurilor, propunerea Comisiei locale de aplicare a fondului funciar Cața fiind validată prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 113/14.03.2006 (f.5-6). C. locală Cața a procedat și la punerea în posesie a reclamantului cu suprafața de 5 ha teren arabil reconstituit, la data de 04.10.2011.
Motivele întârzierii în eliberarea titlului invocate de C. locală Cața în adresa nr. 1906/10.08.2012 adresată reclamantului ca urmare a notificării acestuia nu sunt justificate, ținând de organizarea internă, astfel că reclamantul în mod nejustificat este prejudiciat prin neeliberarea titlului de proprietate, fiindu-i astfel îngrădite prerogativele dreptului său de proprietate.
Textul legal invocat de reclamant nu este însă aplicabil în speță, art. 64 din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată prevăzând că:
(1) În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
(2) Dacă instanța admite plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului de proprietate sau, după caz, punerea efectivă în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere, anume stabilite de instanță.
Ori în speță, din actele existente la dosar rezultă că punerea în posesie s-a efectuat și titlul nu a fost emis, refuzul prevăzut la alin 1 referindu-se la situația în care titlul există, dar se refuză eliberarea sa.
Instanța nu este însă ținută de temeiul de drept invocat de reclamant, astfel că apreciază că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 1073 C.civ ( aplicabile la data nașterii dreptului reclamantului la eliberarea titlului) potrivit căruia creditorul are dreptul de a dobândi îndeplinirea exactă a obligației.
Întrucât obligația ce incumbă pârâtei C. locală este o obligație intuitu personae, creditorul nu o poate aduce la îndeplinire pe cheltuiala acestuia, astfel că singurul mijloc de constrângere a acestuia o reprezintă obligarea debitorului la plata daunelor cominatorii, fiind îndeplinite condițiile stabilite în practica judecătorească cu privire la acordarea lor:executarea obligației este posibilă, nu poate fi adusă la îndeplinire pe cale silită și nici nu există un refuz al debitorului clar exprimat.
În ceea ce privește C. Județeană, potrivit art. 36 din HG 890/2005 emite titlul de proprietate pe baza planurilor parcelare trimise de C. locală. Pârâta C. locală de aplicare a legilor fondului funciar Cața, în apărarea sa invocă faptul că suprafața în litigiu măsurată de un expert topo se află în curs de avizare la OCPI B., ori față de acest aspect nu se poate stabili o culpă în sarcina pârâtei C. Județeană de aplicare a legilor fondului funciar.
În ceea ce privește cheltuielile de judecată, văzând culpa procesuală a pârâtei C. locală Cața, în temeiul art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.civ instanța a obligat pârâta la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat, instanța apreciind că în raport de complexitatea cauzei și munca avocatului ( redactarea cererii de chemare în judecată și a unei note de ședință, neprezentarea acestuia la nici un termen) onorariul de 2.500 lei nu este justificat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C. L. de aplicare a Legilor Fondului Funciar Cața, prin reprezentant legal, solicitând admiterea recursului și schimbarea în parte a sentinței civile în sensul respingerii petitului prin care reclamantul solicită obligarea sa la plata daunelor cominatorii în cuantum de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere până la eliberarea titlului de proprietate, invocându-se prevederile art. 304 pct. 7, 8 și 9 și art. 304/1 Cod proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că, prin faptul că reclamantul a fost pus în posesie conform procesului verbal de punere în posesie nr. 1398/04.10.2011, cu suprafața de teren reconstituită, punere în posesie făcută anterior promovării acțiunii, s-a dovedit buna noastră credință a comisiei locale recurente și diligentele depuse de către aceasta în sensul de a nu prejudicia drepturile reclamantului.
Cu toate că instanța reține faptul că în speță nu sunt aplicabile dispozițiile art. 64 din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată, citând în acest sens textul de lege unde la alin. (1) se arată că „ În cazul în care comisia locală refuză înmânarea titlului de proprietate emis de comisia județeană sau punerea efectivă în posesie,...”, din actele depuse rezultă că punerea în posesie s-a efectuat și titlul nu a fost emis (scris de OCPI conform procedurilor în vigoare), refuzul prevăzut la alin. (l) referindu-se la situația în care titlul există dar se refuză eliberarea sa.
Recurenta susține în continuare că a depus spre avizare la OCPI B., conform procedurilor, documentația topo necesară scrierii titlului, îndeplinindu-și în acest sens obligația.
Se mai arată că instanța de fond a reținut că în speță sunt aplicabile dispozițiile legii comune, adică art. 1073 C.civ., motiv pentru care a fost obligată la plata daunelor cominatorii. Însă este de principiu că legea generală se aplică în orice materie și în toate cazurile, mai puțin în acelea în care legiuitorul stabilește un regim special și derogatoriu, instituind în anumite materii reglementări speciale, care sunt prioritare față de norma de drept comun, ce în astfel de situații se aplică numai unde legea specială nu dispune. Or, dispozițiile Legii nr. 18/1991, lege specială, sunt derogatorii de la dreptul comun, în cauză ne fiind aplicabile dispozițiile art. 1073 C.civ. care au un caracter general, fiind incidente numai dispozițiile cu caracter special prevăzute de legile fondului funciar.
Recurenta susține că, și în condițiile în s-ar aplica dispozițiile legii comune, tot nu ar pute fi obligată la plata daunelor cominatorii atâta timp cât și-a îndeplinit obligația care îi incubă, aceea de a înainta, potrivit procedurilor, documentația topo necesară scrierii titlului de proprietate.
În consecință, consideră că în mod nelegal a fost obligată la plata daunelor cominatorii de 100 lei pentru fiecare zi de întârziere pentru o obligație care nu îi incubă.
Prin întâmpinarea depusă la fila nr. 25 a dosarului, intimatul reclamant C. G. a solicitat respingerea ca nefondat a recursului formulat de recurenta pârâtă C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cața și, pe cale de consecință, menținerea sentinței civile recurate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată.
Raportat la motivele de recurs invocate de recurentă documentația depusă de aceasta în vederea eliberării titlului de proprietate este departe de a dovedi „buna credință” și depunerea tuturor diligențelor, având in vedere ca aceasta documentație a fost depusă după notificarea ce a precedat acțiunea formulată în instanță. Mai mult, această documentație a fost întocmită sub toate aspectele, fapt ce reiese din chiar adresa OCPI depusă de recurentă, o dată cu prezentul recurs, ceea ce face imposibilă eliberarea titlului de proprietate, împiedicând astfel realizarea dreptului său de proprietate.
În probațiune s-au depus înscrisuri.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:
Potrivit art. 64 din Legea nr. 18/1991, în cazul în care C. L. refuză înmânarea titlului emis de către C. Județeană sau punerea efectivă în posesie, persoana nemulțumită poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul, iar în cazul admiterii plângerii, primarul va fi obligat să execute de îndată înmânarea titlului sau, după caz, punerea în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii.
De asemenea, conform art. 27 din Legea nr. 18/1991, punerea în posesie și eliberarea titlului de proprietate celor îndreptățiți, se realizează după ce s-au efectuat în teren delimitările necesare pentru măsurători, stabilirea vecinătăților, a amplasamentului stabilit și întocmirea documentelor constatatoare prealabile.
Prin Hotărârea nr. 113/14.03.2006, C. Județeană de aplicare a Legilor Fondului Funciar a validat propunerea Comisiei Locale Cața de aplicare a legilor fondului funciar, dispunând reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului pentru o suprafață de 5 ha, conform anexei nr. 48, pe teritoriul comunei Cața (f. 5, 8 și 9 dos fond).
În speță, reclamantul a fost pus în posesie asupra acestui teren, potrivit procesului verbal nr. 1398/04.10.2011, însă nu s-a procedat de către recurentă la întocmirea documentației în vederea eliberării titlului de proprietate, potrivit dispozițiilor legale menționate, reclamantul neputând valorifica terenul reconstituit, în lipsa emiterii titlului de proprietate pe numele său (f. 7 dos. fond).
Examinând prevederile legii speciale, mai sus redate, instanța constată că acestea nu sunt incidente în cauză, după cum în mod corect s-a reținut și de către instanța de fond, deoarece în speță nu se pune problema existenței unui titlu de proprietate emis pe numele reclamantului și despre refuzul înmânării acestuia și nici despre refuzul punerii în posesie asupra terenului solicitat, ci despre omisiunea întocmirii și înaintării documentației cadastrale, în vederea emiterii titlului de proprietate, cu privire la terenul asupra căruia reclamantul a fost pus în posesie.
D. urmare, contrar susținerilor recurentei, în cauză sunt incidente prevederile dreptului comun, respectiv ale art. 1073 și 1075 Cod civil, raportat și la decizia Î.C.C.J. nr. XX din 12.12.2005, pronunțată în recursul în interesul.
Obligația ce incumba recurentei pârâte este o obligație intuituu personae, obligarea la plata daunelor cominatorii reprezentând singurul mijloc de constrângere având în vedere că întocmirea documentației în vederea eliberării titlului de proprietate nu presupune operațiuni care să cadă în sarcina reclamantului.
Astfel, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei – cererea de amânare formulată de pârâtă pentru a se obține avizarea documentației de către O.C.P.I. și cererea de avizare a acesteia din data de 09.11.2012, rezultă că măsurarea suprafeței de teren aflată în litigiu și lucrarea cadastrală depusă spre avizare la Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară B., au fost realizate în cursul prezentului litigiu, înregistrat pe rolul Judecătoriei R. la data de 23.10.2012, deși reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate încă din data de 14.03.2006 (f. 21 și 32 dos. fond).
Mai mult decât atât, potrivit adresei nr. 167/22.11.2012 emisă de O.C.P.I. B., depusă la fila nr. 4 în recurs, recurenta pârâtă a întocmit o documentație cadastrală necorespunzătoare, cu încălcarea prevederilor Ordinului nr. 634/2006, fapt care are drept urmare, imposibilitatea eliberării titlului de proprietate, reclamantul fiind prejudiciat în continuare ca urmare a îndeplinirii defectuoase a obligațiilor legale de către C. L. Cața de aplicare a legilor fondului funciar.
Timp de aproximativ 6 de ani, până la momentul formulării prezentei cereri de chemare în judecată, comisia recurentă a stat în pasivitate iar intimatul reclamant a fost lipsit, fără o justificare obiectivă și rezonabilă, de dreptul de a dispune asupra terenului asupra căruia i s-a recunoscut dreptul de proprietate prin Hotărârea menționată.
Recurenta C. L. Cața nu a dovedit existența unor cauze străine, mai presus de voința sa și care nu puteau fi înlăturate, care să o fi împiedicat să-și execute această obligație de a depune toate diligențele care să conducă la eliberarea titlului de proprietate.
Invocarea prevederilor Legii nr. 165/2013, privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, s-a făcut de către recurenta pârâtă în afara cadrului procesual, prin concluziile scrise. Mai mult decât atât, aceste prevederi legale sunt străine de cauză deoarece au intrat în vigoare ulterior pronunțării sentinței civile recurate, motiv pentru care, raportat la prevederile art. 316 coroborate cu cele ale art. 292 și 294 Cod proc. civ., nu pot constitui temei al recursului și nu pot fi aplicate și analizate pentru prima oară de instanța de recurs.
În consecință, prima instanță a reținut în mod corect refuzul nejustificat al pârâtei cu privire la îndeplinirea obligațiilor legale și întrunirea condițiilor pentru acordarea de daune cominatorii.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., recursul declarat de recurenta pârâtă C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cața, prin Primar urmează a fi respins ca nefondat iar sentința civilă pronunțată de instanța de fond va fi menținută ca legală și temeinică.
Potrivit art. 274 Cod proc. civ., câtă vreme recurenta a căzut în pretenții, fiind în culpă procesuală în prezentul recurs, urmează a fi obligată să plătească intimatului reclamant C. G. suma de 519 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocațial, dovedite prin chitanța depusă la fila nr. 35 din dosarul de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta pârâtă C. L. de Aplicare a Legilor Fondului Funciar Cața, prin Primar, împotriva sentinței civile nr. 917/19.11.2012 pronunțată de Judecătoria R. în dos. nr._, pe care o menține.
Obligă recurenta pârâtă să plătească intimatului reclamant C. G. suma de 519 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.06.2013.
Președinte, A. I. | Judecător, M. I. I. | Judecător, C. R. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.AMI/27.02.2014
Tehnored.DP/28.02.2014
Jud.fond: M.A.
2 ex.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 918/2013. Tribunalul BRAŞOV | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 172/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
