Rectificare carte funciară. Decizia nr. 468/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 468/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 13-12-2013 în dosarul nr. 26380/197/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 468/. publică din data de 13 decembrie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE R. C.
Judecător P. M.
Grefier C. L.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat apelanta reclamantă Întreprindere Individuală VCP, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații pârâți ., Membră a Grupului Național B. of Greece, Sucursala Domenii, prin reprezentant legal, S. Român prin Ministerul Finanțelor, prin DGFP B., prin reprezentant legal, I. B. NV Amsterdam, Sucursala București, prin reprezentant legal, U. Cooperativă de Credit B., prin reprezentant legal, N. SA, prin reprezentant legal, . SRL, prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._, având ca obiect rectificare carte funciară.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 06 decembrie 2013, conform celor consemnate prin încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de astăzi, când
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată că prin sentința civilă nr._/25.06.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil_ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei .. și a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală V. C. Pentelimona în contradictoriu cu această pârâtă ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
Totodată, a fost respinsă cererea formulată de aceeași reclamantă în contradictoriu cu pârâții ..A., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice,
I. B. NV Amsterdam-Sucursala București, B. Cooperatistă U. B. și . SRL.
Au fost respinse excepțiile lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. Român și lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Cu privire la excepția lipsei calității de reprezentant a MINISTERULUI FINANȚELOR pentru S. ROMÂN s-a reținut că potrivit extrasului de carte funciară S. ROMÂN este titularul dreptului de ipotecă asupra apartamentelor nr. 29 și 40 aflate la scara D din imobilul situat în B., ., .> Potrivit dispozițiilor din legea nr. 213/1998 și ale art. 3 din Hotărârea Guvernului nr. 34/2009 S. ROMÂN este reprezentat în acțiunile în justiție de către MINISTERUL FINANȚELOR.
Pentru motivele mai sus menționate instanța a apreciat excepția invocată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. ROMÂN prin MINISTERULUI FINANȚELOR a reținut că potrivit extrasului de carte funciară S. ROMÂN este titularul dreptului de ipotecă asupra apartamentelor nr. 29 și 40 aflate la scara D din imobilul situat în B., ., .> Având în vedere faptul că reclamanta urmărește prin acțiunea formulată să se dispună radierea din cartea funciară a unui drept de ipotecă aflat în patrimoniul STATULUI ROMÂN, instanța apreciază că acesta din urmă justifică în prezenta cauză calitate procesuală pasivă.
Pentru motivele mai sus menționate instanța a apreciat excepția invocată ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Analizând actele și lucrările dosarului instanța a constatat că prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanta a solicitat instanței de judecată să constate nevalabilitatea înscrierii în cartea funciară a unor drepturi de ipotecă și interdicții de înstrăinare, grevare și închiriere înscrise în favoarea pârâților cu privire la o . imobile care în prezent se află în proprietatea acesteia.
P. actele de dezlipire menționate în cererea de chemare în judecată proprietarii unor apartamente situate la diferite adrese din B. au hotărât ca terasele acoperiș de la acele imobile să fie scoase din părțile de uz comun, reclamanta devenind proprietar tabular cu privire la aceste terase.
Cu privire la aceste imobile cu mai multe apartamente, în favoarea pârâților erau înscrise în cartea funciară o . ipoteci asupra unor apartamente cu privire la care proprietarii acestora aveau încheiate contracte de credit cu garanție ipotecară cu pârâții. În condițiile în care terasa era considerată parte de uz comun a apartamentelor respective, dreptul de ipotecă al pârâților și interdițiile de înstrăinare, grevare și închiriere s-a înscris și cu privire la aceste terase.
Reclamanta, prin cererea de chemare în judecată, solicită instanței să constate nevalabilitatea înscrierii ipotecilor asupra teraselor, ca părți de uz comun, motivat de faptul că, în opinia sa, dreptul de ipotecă înscris asupra unui imobil nou dezmembrat din părțile de uz comun ale unui condominiu este nelegitim. Reclamanta apreciază că încetarea destinației terasei blocului ca parte de uz comun se putea face prin hotărârea adunării generale a asociației de proprietari, luată cu majoritatea a două treimi din numărul coproprietarilor, situație în care nu se înscria vreun drept în cartea funciară nici în favoarea celor care se opuneau la înscriere. În același timp, reclamanta apreciază că în legătură cu această modificare nu sunt aplicabile dispozițiile art. 42 alin. 2 din legea nr. 7/1996 ce se referă la păstrarea sarcinilor ce grevează un imobil în caz de dezlipire.
În legătură cu susținerile reclamantei, instanța a reținut că la momentul la care s-au înscris drepturile de ipotecă la care aceasta face referire în cererea de chemare în judecată terasele respective erau considerate parte de uz comun, actele de dezmembrare respective încheindu-se după acele date, respectiv după anul 2010.
Pe de altă parte, reclamanta solicită prin acțiunea formulată să se constate nevalabilitatea unei înscrieri în cartea funciară. În această situație, reclamanta trebuia să urmeze procedura prevăzută de art. 50 din legea nr. 7/1996, care prevăd următoarele: (1) Încheierea se comunică celui care a cerut înscrierea sau radierea unui act sau fapt juridic, precum și celorlalte persoane interesate potrivit mențiunilor din cartea funciară, cu privire la imobilul în cauză, în termen de 15 zile de la pronunțarea încheierii, dar nu mai târziu de 30 de zile de la data înregistrării cererii.
(2) Persoanele interesate pot formula cerere de reexaminare a încheierii de admitere sau de respingere, în termen de 15 zile de la comunicare, care se soluționează prin încheiere de către registratorul-șef din cadrul oficiului teritorial în raza căruia este situat imobilul.
(2^1) Împotriva încheierii registratorului-șef emise potrivit alin. (2) se poate formula plângere în termen de 15 zile de la comunicare. Cererea de reexaminare și plângerea împotriva încheierii se depun la biroul teritorial și se înscriu din oficiu în cartea funciară. Oficiul teritorial este obligat să înainteze plângerea judecătoriei în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, însoțită de dosarul încheierii și copia cărții funciare.
(2^2) Plângerea împotriva încheierii se poate depune și direct la judecătoria în a cărei rază de competență teritorială se află imobilul, situație în care instanța va solicita din oficiu biroului teritorial comunicarea dosarului încheierii și copia cărții funciare, precum și notarea plângerii în cartea funciară.
(3) Hotărârea pronunțată de judecătorie poate fi atacată cu apel.
(4) Hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă se comunică, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului.
(5) Înscrierea făcută în temeiul acestei hotărâri judecătorești își produce efectele de la înregistrarea cererii de înscriere la biroul teritorial.
(6) În cazul respingerii plângerii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, notările făcute se radiază din oficiu.
Având în vedere faptul că la momentul la care drepturile de ipotecă contestate de către reclamantă au fost înscrise în cartea funciară, terasele respective erau considerate parte de uz comun, iar actele în baza cărora s-au înscris aceste ipoteci, respectiv contractele de credit nu au fost contestate în judetiție, instanța a apreciat că înscrierea în cartea funciară a acestor drepturi s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 48 din legea nr. 7/1996 în vigoare la acel moment.
Cu privire la susținerile reclamantei potrivit cu care scoaterea terasei din părțile de uz comun se putea face în conformitate cu dispozițiile art. 45 din legea nr. 7/1997, instanța a reținut că dispozițiile art. 42 din același act normativ prevedeau că “1) Imobilul înscris în cartea funciară se poate modifica prin alipiri, dezlipiri sau prin mărirea sau micșorarea întinderii acestuia.
(2) Imobilul se modifică prin dezlipire, dacă se desparte o parte dintr-un imobil. Dezlipirea unei părți dintr-un imobil se face, în lipsa unei convenții contrare, împreună cu sarcinile care grevează imobilul. Proprietarii unor imobile învecinate, în vederea unei mai bune exploatări a acestora, pot să le alipească într-un imobil, în baza unei documentații cadastrale și a actului autentic, întocmite în condițiile legii. Dacă imobilele sunt grevate cu sarcini reale, operația de alipire nu se poate face decât cu acordul titularilor acestor sarcini”.
În condițiile în care scoaterea acoperișului din părțile de uz comun constituia o micșorare a întinderii dreptului de proprietate, instanța a apreciat că actele de dezlipire la care face referire reclamanta în cererea de chemare în judecată trebuiau îndeplinite cu respectarea dispozițiilor art. 42 teza finală, respectiv cu consimțământul titularilor sarcinilor înscrise cu privire la aceste imobile.
De altfel, toți pârâții și-au exprimat prin întâmpinările formulate disponibilitatea de a soluționa această problemă cu condiția ca reclamanta să se prezinte la sediile acestora în vederea îndeplinirii formalităților legale pentru radierea acelor ipoteci. Chiar reclamanta a depus la dosarul cauzei declarații ale reprezentanților unora dintre pârâți prin care aceștia își dădeau acordul, în cazuri similare, de radiere a drepturilor de ipotecă similare.
Pentru aceste motive instanța a apreciat că înscrierea drepturilor de ipotecă la care face referire reclamanta în cererea de chemare în judecată s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 48 din legea nr. 7/1996, motiv pentru care a apreciat cererea acesteia de constatare a nevalabilității acestor înscrieri ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
În ceea ce privește cererea subsidiară a reclamantei de constatare a abuzului de drept al pârâților în exercitarea dreptului de ipotecă înscris asupra teraselor și acestora, în calitate de titulari ai dreptului de ipotecă ai imobilelor terase acoperiș, să-și dea acordul cu privire la orice act de dispoziție efectuat de reclamantă, în calitate de proprietar a imobilelor, până la înstrăinarea tuturor apartamentelor către beneficiari, în caz contrar să se pronunțe o hotărâre care să suplinească consimțământul acestora, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 129 cod procedură civilă “ părțile au obligația să-și probeze pretențiile și apărările”.
În cazul dedus judecății reclamanta trebuia să facă dovada comportamentului abuziv al pârâților, respectiv a faptului că s-a adresat acestora pentru radierea ipotecilor la care face referire în cererea de chemare în judecată, iar aceștia, în mod abuziv, nu și-au manifestat acordul în legătură cu solicitarea acesteia.
Astfel cum s-a arătat mai sus pârâții și-au exprimat prin întâmpinările formulate disponibilitatea de a soluționa această problemă cu condiția ca reclamanta să se prezinte la sediile acestora în vederea îndeplinirii formalităților legale pentru radierea acelor ipoteci.
Având în vedere cele mai sus menționate instanța a reținut că reclamanta nu a făcut dovada comportamentului abuziv al pârâților, motiv pentru care a apreciat cererea subsidiară a acesteia ca fiind neîntemeiată și, în consecință, a respins-o.
Instanța a reținut că în cauză nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel reclamanta Întreprinderea Individuală V. C. Pentelimona, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și solicitând schimbarea în tot a acesteia, în sensul admiterii cererii de chemare în judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, apelanta-reclamantă a arătat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că pârâta N. nu are calitate procesuală pasivă deoarece în cartea funciară aceasta apare ca titular al dreptului nevalabil înscris, contractul de cesiune nefiind înscris.
Pe fondul cauzei, arată că instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 45 alin.3 din Legea nr. 7/1996 și să constate că imobilul dezlipit se înscrie în cartea funciară în favoarea noului proprietar, fără sarcini, întrucât s-a realizat majoritatea de două treimi cerută de lege.
Consideră că din moment ce legea reglementează situația titularilor dreptului real de proprietate care sunt îndreptățiți la o justă despăgubire, situația nu poate fi decât aceeași pentru titluarii dreptului accesoriu de ipotecă.
Mai arată că, în aplicarea dispozițiilor Legii nr. 170/2010, acest acord al titularilor sarcinilor nu a fost cerut în mod necesar la înscrierea dreptului în cartea funciară, motiv pentru care în mod nelegal au fost înscrise ipotecile asupra bunului dezmembrat.
În aceste condiții, apreciază că nu au eficiență dispozițiile art. 42 alin. 2 din Legea nr. 7/1996, ce se referă la păstrarea sarcinilor ce grevează un imobil în caz de dezlipire.
Pe de altă parte, arată că dreptul creditorului ipotecar nu este afectat, acesta având în continuare asigurată garanția asupra unui apartament integral, iar dreptul de ipotecă asupra unei cote infime asupra terasei unui . fi valorificat.
Se mai susține că instanța nu a luat în considerare cererea formulată în subsidiar, notificările trimise pârâtelor în vederea ridicării dreptului de ipotecă și poziția exprimată de pârâta I. B., ce a fost de acord cu admiterea acțiunii.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 296 și art. 281 Cod Procedură Civilă.
Intimații pârâți S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, B. Românească S.A., N. S.A. și APS Fund Alpha uzavreny investicni fond a.s., cesionar în drepturi al C. R. Management SRL, au formulat întâmpinări prin care au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând sentința atacată, raportat la motivele invocate, la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale incidente în speță, tribunalul a reținut următoarele:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatei pârâte N. S.A. a fost în mod corect soluționată de prima instanță deoarece aceasta a depus la dosar contractul de cesiune de creanță din 23.07.2010, încheiat de antecesoarea sa în drepturi, MKB Romextera B. S.A., cu cesionarul . SRL( filele 94-96 din dosarul de fond).
Conform art. 1396 Cod Civil, în vigoare la acea data, vinderea sau cesiunea unei creanțe cuprinde accesoriile creanței precum cauțiunea, privilegiul și ipoteca, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că drepturile pe care le deținea pârâta N. s-au transmis în patrimoniul cesionarului.
Chiar dacă acesta din urmă nu și-a înscris contractul de cesiune în cartea funciară, acest aspect nu are relevanță din perspectiva lipsei calității procesuale a cedentului, care nu mai are niciun drept asupra imobilului respectiv.
De altfel, în art. 1393 alin. 1 cod civil se prevede că numai cesionarul, nu și cedentul, cum este cazul în speță, nu poate opune dreptul său la o a treia persoană decât după ce a notificat debitorului cesiunea.
Cu privire la criticile aduse soluției pronunțate pe fondul cauzei, constatăm că acestea sunt neîntemeiate deoarece nu există nicio dispoziție legală din care să rezulte că imbilul dezlipit se înscrie în cartea funciară în favoarea noului proprietar, fără sarcini, numai pentru faptul că o majoritate de două treimi din numărul proprietarilor și-au dat acordul pentru încetarea destinației de parte de uz comun.
Acordul proprietarilor cu privire la această schimbare de destinație nu poate avea nicio înrâurire asupra situației dreptului real înscris în favoarea altor persoane. Cu alte cuvinte, acest acord nu poate crea consecințe juridice asupra dreptului de ipotecă legal înscris în cartea funciară.
P. urmare, în mod corect instanța de fond a reținut aplicabilitatea în speță a dispozițiilor art. 42 alin 2 din Legea nr. 7/1996 potrivit cărora dezlipirea unei părți dintr-un imobil se face, în lipsa unei convenții contrare, împreună cu sarcinile care grevează imobilul, aceasta deoarece în speță a avut loc nu numai o încetare a destinației de parte de uz comun a terasei, ci și o dezlipire a acesteia, urmată de înscrierea separată în cartea funciară.
Nu are relevanță în speță nici împrejurarea că creditorul ipotecar poate să-și valorifice dreptul asupra apartamentului rămas în proprietatea debitorului, din moment ce la data încheierii contractului de ipotecă, dreptul său se întindea și asupra părților de uz comun.
Tot astfel, faptul că una dintre intimatele-pârâte și-au exprimat acordul cu privire la admiterea acțiunii nu este relevant, întrucât nu împiedică această parte să solicite radierea dreptului său din cartea funciară.
Față de toate considerentele de fapt și de drept expuse mai sus, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul dedus judecății și va păstra sentința atacată, aceasta fiind temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanta-reclamantă Întreprinderea Individuală VCP în contradictoriu cu intimații-pârâți . Fund Alpha uzavreny investicni fond a.s., ., S. Român prin Ministerul Finanțelor Publice, I. B. NV Amsterdam și B. Cooperativă U. B. împotriva sentinței civile nr._/25.06.2013, pronunțată de Judecătoria B. în dos. civ._, pe care o păstrează.
Definitivă.
Cu drept de apel în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.12.2013.
Președinte, R. C. | Judecător, P. M. | |
Grefier, C. L. |
(Plecată din instanță
Semnează Grefier Șef Secția I Civilă
I. M.)
Red. PM/28.02.2014
Tehnored. C.S/11.03.2014
7 ex.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 172/2013. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 859/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
