Rectificare carte funciară. Decizia nr. 282/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 282/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 26-02-2013 în dosarul nr. 33267/197/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 282/R DOSAR NR._
Ședința publică din data de 26 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE - M. I. I.
JUDECĂTOR - C. R.
JUDECĂTOR - A. I.
GREFIER - D. LITESCU P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării recursului declarat de către recurentul pârât S. R., PRIN MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE, PRIN DGFP B., PRIN REPREZENTANT LEGAL în contradictoriu cu intimata reclamantă
R. M. L., și cu intimatul pârât M. B., PRIN PRIMAR, împotriva sentinței civile nr._/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._/62/2010.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțate, se constată lipsa părților.
Procedura e citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 19.02.2013, când intimata reclamantă, prin apărător, a pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL:
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr._/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos nr._ s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. român invocată de către acesta prin întâmpinare.
S-a admis cererea formulată de către reclamanta R. M. L. în contradictoriu cu pârâții S. român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor și M. B., prin Primar și, în consecință:
S-a dispus rectificarea suprafeței imobilului teren înscris în CF nr._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF_) sub nr. top_/2/a,_/a,_/a,_/a totul /4/2 de la suprafața de 137 mp la suprafața reală de 337 mp, conform raportului de expertiză topografică întocmit de către exp. P. R. M. care face parte integrantă din prezenta sentință.
Pârâtul S. român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor a fost obligat la plata sumei de 4.568,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Potrivit extrasului CF nr._ B. (provenită din conversia de pe hârtie a CF_), reclamanta este proprietarul imobilului cu nr. top_/2/a,_/a,_/a,_/a totul /4/2 reprezentând teren în suprafață de 137 mp.
Totodată, conform CF_ B., imobilul cu nr. top inițial_/2/a,_/a,_/a,_/a totul /4 era în proprietatea mătușii reclamantei, T. M. iar apoi în anul 1980, imobilul a fost dezmembrat în imobilul cu nr. top_/2/a,_/a,_/a,_/a totul /4/1 teren în suprafață de 1063 mp care a trecut în proprietatea Statului român și imobilul cu nr. top_/2/a,_/a,_/a,_/a totul /4/2 reprezentând teren în suprafață de 137 mp care a rămas în proprietatea lui T. M., fiind dobândit ulterior de către reclamantă.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză topografică întocmit de către exp. P. R. M., suprafața reală a imobilului cu nr. top_/2/a,_/a,_/a,_/a totul /4/2, înscris în CF nr._ B. este de 337 mp. Totodată, s-a stabilit că acest imobil se învecinează în partea de nord cu un teren liber zonă verde care reprezintă domeniul public și spațiu aferent blocului de locuințe de pe . celelalte laturi se învecinează cu 3 străzi.
Expertul topografic nu a putut face suprapunerea planului rezultat în urma măsurătorilor cu schița de carte funciară întrucât schița de CF existentă în arhiva OCPI este deteriorată în zona imobilului respectiv (f.113) însă în urma suprapunerii cu planul cadastral reiese că amplasamentul și dimensiunile imobilului respectă forma inițială a acestuia (f.111).
De asemenea, expertul a considerat că diferența în plus față de suprafața înscrisă în CF s-ar datora inexactității măsurătorilor efectuate cu ocazia exproprierii sau nemăsurării acestui teren dar aceste concluzii nu au putut fi verificate întrucât documentația de dezmembrare efectuată cu această ocazie sunt lipsă din arhiva OCPI (f.114).
În același timp, din declarațiile martorilor audiați în cauză (f.75-76) reiese că de la momentul exproprierii unei porțiuni din teren de către S. Român, gardul care împrejmuiește proprietatea reclamantei a rămas între același limite.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 34 pct.4 din L. 7/1996 (în vigoare la data sesizării instanței), orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
De asemenea, conform art. 19 lit. k) coroborat cu art. 25 alin.2 lit. c) din Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI, în cazul în care suprafața reieșită din măsurători este mai mare decât suprafața înscrisă în actele de proprietate iar această diferență de suprafață este mai mare de 5%, rectificarea suprafeței terenului se poate face numai prin hotărâre judecătorească.
Prin urmare, având în vedere că din expertiza efectuată în cauză, a reieșit o suprafața mai mare decât cea înscrisă în cartea funciară pentru terenul proprietatea reclamantei, se impune admiterea acțiunii și rectificarea cărții funciare cu privire la suprafața imobilului.
În ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, aceasta a fost respinsă întrucât potrivit raportului de expertiză, imobilul proprietatea reclamantei se învecinează cu un teren liber - zonă verde care reprezintă domeniul public al acestui pârât.
De altfel, acest aspect rezultă și din cuprinsul CF_ B. în care se menționează că imobilul cu nr. top_/2/a,_/a,_/a,_/a totul/4/1 este în proprietatea Statului Român.
Potrivit art. 274 Cod pr. civ., pârâtul S. român, prin Ministerul Finanțelor Publice care s-a opus admiterii acțiunii a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată reprezentând contravaloarea taxă judiciară de timbru, timbru judiciar, onorariu expert și onorariu avocațial (f.125).
În schimb, pârâtul mun. B., prin primar a învederat că nu se opune admiterii acțiunii și potrivit art. 275 Cod pr. civ., nu putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. Român reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. B., solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile, în sensul admiterii excepțiilor lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru S. Român și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român, cu consecința respingerii acțiunii în contradictoriu cu S. Român reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice pentru lipsa calității procesuale pasive a acestui pârât și exonerarea sa de la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul arată că reiterează excepția lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru S. Român, motivat de faptul că, din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, terenul se află situat în intravilanul municipiului B. iar în această situație, S. Român este reprezentat de unitatea administrativ teritorială, reprezentată prin Primar.
Recurentul a reiterat și excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând faptul că excepția a fost în mod greșit respinsă de instanța de fond, deoarece între reclamantă și pârâtul S. Român prin M.F.P. nu există nicio legătură de conexitate, nici un raport juridic de drept material, nefiind îndeplinite condițiile esențiale pentru ca S. să fie parte în proces.
Raportat la cadrul procesual stabilit de către reclamantă și la temeiul de drept special aplicabil în cauză, respectiv Legea nr. 213/1998 și Legea nr. 215/2001, excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român este pe deplin justificată. Motivarea primei instanțe apare ca lipsită de orice temei, în condițiile în care legea stabilește exact, cine are atribuții și calitate procesuală pasivă în cauză.
Recurentul pârât arată în continuare că nu este în culpă procesuală, deoarece, prin întâmpinarea formulată nu s-a opus pe fond admiterii acțiunii și nu a criticat expertiza tehnică efectuată în cauză, însușindu-și concluziile expertului.
Recurentul susține că în cauză sunt incidente prevederile art. 275 Cod proc. civ., pe care le-a invocat și prin întâmpinarea formulată în dosarul de fond, deoarece a recunoscut pretențiile reclamantei până la prima zi de înfățișare.
În recurs nu s-au depus înscrisuri noi iar intimații nu au formulat întâmpinare. Intimata reclamantă R. M. L. a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru.
Examinând sentința civilă în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 33 alin. 1 din Legea nr. 7/1996 rep. în forma în vigoare la data formulării cererii introductive de instanță, „În cazul în care cuprinsul cărții funciare nu corespunde, în privința înscrierii, cu situația juridică reală, se poate cere rectificarea sau, după caz, modificarea acesteia.”
Potrivit art. 34 pct. 4 din același act normativ, „Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.”
Potrivit art. 37 alin. 1 din lege, hotărârea prin care s-a admis rectificarea unei înscrieri nu va fi opozabilă persoanelor împotriva cărora acțiunea nu a fost admisă.
Potrivit art. 22 lit. a) din Legea nr. 7/1996 republicată, înscrierea unui drept se poate efectua numai împotriva aceluia care, la înregistrarea cererii sale, era înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează a fi făcută. Același principiu funcționează și în ipoteza radierii unui drept din cartea funciară, inclusiv radiere dispusă de instanța de judecată în urma admiterii cererii de rectificate a cărții funciare.
Potrivit art. 19 lit. k) din Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI documentația pentru înscrierea modificării suprafeței imobilului cuprinde și hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă sau declarație autentică de voință și proces-verbal de vecinătate cu semnăturile vecinilor - conform anexei nr. 18, aceasta în ipoteza în care diferența de suprafață reieșită din măsurători este mai mică de 5%. În ipoteza în care suprafața reieșită din măsurători este mai mare decât suprafața înscrisă în actele de proprietate iar această diferență de suprafață este mai mare de 5%, situația din speță, rectificarea suprafeței terenului se poate face numai prin hotărâre judecătorească – art. 19 lit. k) coroborat cu art. 25 alin.2 lit. c) din Ordinul nr. 634/2006 al ANCPI.
Din interpretarea coroborată și acestor prevederi legale, rezultă că în acțiunea în rectificare de carte funciară, au calitate procesuală pasivă titularii dreptului de proprietate ai terenurilor vecine celui care urmează a se rectifica cu suprafață în plus.
Reclamanta solicită rectificarea suprafeței de teren proprietatea sa, de la suprafața tabulară de 137 mp la suprafața reală rezultată din măsurători, de 337 mp. Din probele administrate în fața primei instanțe, rezultă că terenul proprietatea reclamantei se învecinează atât cu un teren aparținând domeniului public al Statului Român, conform înscrierilor din cartea funciară, cât și cu două străzi care aparțin domeniului public al Municipiului B., motiv pentru care, reclamanta, urmărind înscrierea în cartea funciară a unei suprafețe mai mari de teren decât cea care figurează scriptic în evidențe, a chemat în judecată ambele persoane juridice de drept public.
Recurentul pârât S. Român prin M.F.P nu a formulat critici cu privire la modul de soluționare a fondului litigiului, ci numai cu privire la modul de soluționare a excepțiilor invocate în fața primei instanțe și reiterate în recurs, precum și cu privire la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Referitor la excepțiile invocate în cauză, la termenul de judecată din data de 26.11.2011 instanța de fond a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. Român, ca neîntemeiată, având in vedere dispozițiile art. 25 din Decretul – Lege nr. 31/1954, potrivit cărora, „S. este persoană juridică în raporturile în care participă nemijlocit, în nume propriu, ca subiect de drepturi și obligații. El participă în astfel de raporturi prin Ministerul Finanțelor, afară de cazurile în care legea stabilește anume alte organe în acest scop (f. 66 dos. fond)”.
Potrivit evidențelor de carte funciară, zona verde limitrofă imobilului reclamantei fiind în domeniul public al Statului, Tribunalul apreciază că sunt incidente și prevederile art. 12 alin. 5 din Legea nr. 213/1998.
Unitatea administrativ teritorială nu este reprezentantă a Statului Român, după cum nefondat a susținut recurentul S. Român prin motivele de recurs, municipiul B., la rândul său, figurând în prezentul litigiu ca pârât, motivat de faptul că terenul din litigiu se învecinează și cu terenuri aflate în proprietatea sa.
În consecință, prima instanță a respins în mod corect excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice pentru S. Român, pârâtul neputând fi reprezentat de o altă instituție, respectiv de unitatea administrativ teritorială, aceasta din urmă având personalitate juridică distinctă iar în cartea funciară nu s-a operat modificarea titularului dreptului de proprietate publică asupra terenului vecin, în conformitate cu prevederile Legii nr. 213/1998 și ale art. 46 alin 1 din Legea nr. 7/1996.
Mai mult decât atât, pârâtul nu a formulat recurs separat și împotriva încheierii de ședință prin care prima instanță a respins excepția lipsei calității de reprezentant a Ministerului Finanțelor Publice, raportat la prevederile art. 282 alin. 2 Cod proc. civ.
In ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului R. reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, prima instanță a apreciat în mod corect că aceasta este neîntemeiată și a respins-o câtă vreme reclamanta urmărește să se rectifice în plus o suprafață de teren ce se învecinează cu domeniul public al statului, astfel cum a identifica-o expertul tehnic topograf.
Atâta timp cât S. Român este înscris ca și proprietar în cartea funciară, are legitimare procesuală pasivă. Nu are relevanță faptul că în prezent bunul în litigiu nu face parte din domeniul public al Statului, ci s-ar afla în proprietatea privată sau publică a Municipiului B. în temeiul Legii nr. 213/1998. Din moment ce S. Român a fost înscris în calitate de proprietar al terenului vecin celui în litigiu, este firesc ca S. Român să stea in proces în calitate de pârât.
Mai mult decât atât, deși Legea nr. 213/1998 delimitează domeniul public și privat al Statului de cel al unităților administrativ teritoriale, această delimitare nu s-a materializat prin înscrieri în cartea funciară iar în speță reclamanta urmărește mărirea scriptică a parcelei sale de teren învecinată și cu cea a Statului Român, motiv pentru care acesta trebuie să figureze în proces.
Potrivit legii administrației publice locale nr. 215/2001, municipiul este o persoană juridică distinctă de S. Român, cu patrimoniu și buget propriu, cu organe proprii de conducere și cu statut juridic distinct față de S. Român.
În contextul celor arătate și a principiilor care stau la baza sistemului de publicitate imobiliară, se constată că S. Român are calitate procesuală pasivă în cauză.
În ceea ce privește aplicarea prevederilor art. 275 Cod proc. civ., potrivit acestui text de lege, pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfățișare pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.
Pentru a fi incidente aceste prevederi legale, recunoașterea pretențiilor reclamantului trebuie să fie efectivă, să se realizeze la prima zi de înfățișare iar pârâtul să nu fi fost pus în întârziere.
Dispozițiile art. 275 reprezintă o gratificare a pârâtului care se desistează din propria-i culpă procesuală, care renunță a mai susține apărări ce se vor dovedi ulterior neîntemeiate.
Or, în speță, prin întâmpinarea depusă la fondul cauzei, pârâtul S. Român reprezentat prin M.F.P., chiar dacă formal a invocat prevederile art. 275 Cod proc. civ., a invocat în același timp excepțiile lipsei calității de reprezentant al Ministerului Finanțelor Publice pentru S. Român și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. Român reprezentat de M.F.P., excepții analizate atât de prima instanță cât și de instanța de recurs și care, dacă ar fi fost întemeiate, ar fi condus fie la anularea acțiunii reclamantei, fie la respingerea acțiunii acesteia.
În consecință, Tribunalul apreciază că această atitudine procesuală a recurentului pârât nu reprezintă o recunoaștere efectivă a pretențiilor reclamantei, prima instanță apreciind în mod corect că nu sunt aplicabile prevederile art. 275 Cod proc. civ.
Având în vedere aceste considerente, instanța urmează să respingă recursul declarat de recurentul pârât S. ROMÂN reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. B. împotriva sentinței civile nr._/24.10.2012 a Judecătoriei B. care va fi menținută.
Recurentul pârât S. ROMÂN reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. B. este în culpa procesuală, față de soluția de respingere a recursului declarat, motiv pentru care, în temeiul art. 274 Cod proc. civ., va fi obligat la plata, în favoarea intimatei reclamante RAȘCANU M. L., a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocațial, conform chitanței și facturii depuse la fila nr. 15 a dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE.
Respinge recursul declarat de recurentul pârât S. ROMÂN reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. B. împotriva sentinței civile nr._/24.10.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o menține.
Obligă recurentul pârât S. ROMÂN reprezentat prin Ministerul Finanțelor Publice, prin D.G.F.P. B., la plata în favoarea intimatei reclamante RAȘCANU M. L., a sumei de 620 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în recurs, reprezentând onorariu avocațial.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 26.02.2013.
Președinte, M. I. I. | Judecător, C. R. | Judecător, A. I. |
Grefier, D. Litescu P. |
Red.CR/18.06.2013
Tehnored.CL/18.06.2013
Jud.fond: R.C. - 2 ex.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 1083/2013. Tribunalul BRAŞOV | Acţiune în constatare. Decizia nr. 101/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
