Obligaţie de a face. Decizia nr. 1415/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1415/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 20-11-2013 în dosarul nr. 5359/197/2009*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1415/R
Ședința publică din data de 20 Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. R.
Judecător A. I.
Judecător M. I. I.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererilor de recurs formulate de către recurenții pârâți M. B., prin Primar și ., în contradictoriu cu intimații reclamanți Bâliș R. M. și T. G., împotriva sentinței civile nr. 6172/09.04.2013, pronunțată de Judecătoria B., în dosar nr._, având ca obiect obligația de a face .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2013, când recurentul pârât M. B., prin reprezentant, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru termenul din data de 30.10.2013, când, față de imposibilitatea constituirii completului de judecată, a amânat pronunțarea pentru data de 06.11.2013, iar apoi, din același motiv, pentru data de 13.11.2013, când, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru prezentul termen, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL
Asupra recursurilor civile de față:
Constată că, prin sentința civilă nr. 6172/09.04.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria B.:
A admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanții BÂLIȘ R. M. și T. G. în contradictoriu cu pârâții M. B. prin PRIMAR și . B. și, în consecință:
A obligat pârâții să încheie cu reclamanții contract de vânzare – cumpărare privind imobilele obiect al contractelor de închiriere nr. 681/2008, respectiv nr.682/2008.
A respins capătul privind ca hotărârea urmând să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare.
A obligat pârâta . să plătească reclamanților suma de 1700 lei cheltuieli de judecată, pentru fiecare parte.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, inițial, în cauză s-a pronunțat sentința civilă nr.4044/2012 ce a fost casată prin decizia civilă nr. 103/2013 a Tribunalului B..
Reclamanții folosesc cele două imobile în baza contractelor de închiriere nr. 681/2008 și 682/2008 și încă din anul 2008 imobilul din care fac parte cele două garsoniere, a trecut din domeniul public în cel privat al Municipiului B. prin HCL 971/2008.
Potrivit art.1al.1 din L.nr.85/1992, locuințele construite din fondurilor unităților economice pot fi vândute titularilor contractelor de închiriere, spirit în care se încadrează și prev. art.2 din HCL 971/2008. De altfel, pârâtul M. B. nici nu s-a opus vânzării, cu condiția ca vinderea să se realizeze conform art. 4 și 5 din HCL 971/2008.
P. urmare, instanța, în baza textelor de lege de mai sus, coroborate cu art. 1073 Cod civil, i-a obligat pe pârâți să încheie cu reclamanții contracte de vânzare cumpărare pentru imobilele obiect al celor două contracte de închiriere.
În ce privește capătul de cerere privind ca hotărârea să țină loc de act autentic, acesta a fost respins deoarece contractele se vor încheia numai după achitarea prețului conform art. 4 și 5 din HCL 971/2008.
Față de opoziția pârâtei ., în baza art. 274 C.pr. civ., aceasta a fost obligată și la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții pârâți . B. și M. B. prin Primar.
În motivarea recursului său recurenta pârâtă arată că, prin sentința recurată prima instanță a reținut că imobilul din care fac parte cele două locuințe ocupate de reclamanți, a trecut din domeniul public în cel privat al Municipiului B. prin HCL 971/2008, iar potrivit art.1al.1 din L.nr.85/1992, acestea sunt locuințe construite din fondurilor unităților economice, motiv pentru care urmează a fi vândute titularilor contractelor de închiriere, în speță reclamanților.
Recurenta pârâtă arată că nu acesta a fost motivul cererii de chemare în judecată, respectiv faptul că pârâții au refuzat vânzarea imobilelor, ci neînțelegerea dintre părți s-a rezumat la prețul ce urmează a fi achitat de către reclamanți.
Hotărârea primei instanțe este casabilă întrucât lipsește cu desăvârșire motivarea soluției din dispozitiv, potrivit art.261 alin.1 C.proc.civ. raportat la art.304 alin.1 pct.7 C.proc.civ.
Recurenta pârâtă învederează faptul că, prin HCL B. nr.971/29.11.2008, s-a reglementat situația imobilului în litigiu în sensul că acesta a fost trecut în domeniul privat al municipiului B., a fost aprobată vânzarea către chiriași a spațiilor locative din acest imobil și s-a aprobat prețul de vânzare stabilit prin raportul de evaluare nr.4884/2008 realizat ., fiind aprobat prețul rezultat în urma utilizării metodei valorii de înlocuire.
. i-a încunoștiințat pe reclamanți despre aceste dispoziții, după cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar în probațiune, prețul de vânzare comunicat fiind de 27.092 lei.
HCL B. nr.971/29.11.2008 a fost modificată ulterior prin HCL B. nr.234/30.03.2009 în sensul că s-a aprobat prețul de vânzare stabilit conform raportului de evaluare nr._ realizat ., preț rezultat în urma utilizării metodei valorii de înlocuire, au fost modificate termenele de plată cât și modalitățile de efectuare a plății. Această hotărâre a rămas definitivă la data de 30.04.2009, nefiind contestată pe calea dreptului administrativ.Prețul de vânzare al fiecărui spațiu locativ deținut de reclamanți este de 18.895 lei.Aceste modificări, precum și noul preș, au fost comunicate reclamanților.
Recurenta pârâtă arată că, din cele ce preced, rezultă cu evidență că aceasta nu s-a opus vânzării dar, conform dispozițiilor legale, prețul vânzării nu poate fi decât cel stabilit prin raportul de evaluare nr._ și prin HCL B. nr.234/30.03.2009 care este apreciat a fi un preț social, iar nu cel stabilit prin expertiza efectuată în cauză, care este mult sub valoarea spațiilor locative. Toate aceste apărări formulate de . nu au fost avute în vedere de către prima instanță la momentul pronunțării hotărârii recurate.
O altă critică formulată de recurenta pârâtă vizează soluția adoptată de către prima instanță în sensul obligării sale la plata cheltuielilor de judecată.
Aceasta arată că prima instanță a reținut poziția sa de împotrivire la încheierea contractelor de vânzare cumpărare deși aceeași poziție a fost adoptată și de M. B., parte care, însă, nu a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamanți. În aceste condiții, obligarea uneia dintre părți la plata cheltuielilor de judecată într-un cuantum nemotivat echivalează cu nemotivarea hotărârii sub acest aspect, nefiind suficientă numai motivarea în drept a soluției pronunțate.
Pe de altă parte, pretențiile reclamanților fiind admise numai în parte, ar fi trebuit ca și pârâții să fie obligați să suporte cheltuielile proporțional cu pretențiile admise.
Pentru aceste motive solicită admiterea recursului, casarea sentinței cu reținere și rejudecarea pricinii în fond.
În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.7, art.312 alin.4 și 5 și art.304 ind.1 C.proc.civ.
În motivarea recursului său recurentul pârât M. B. prin Primar arată că, în ce privește soluționarea petitului 1 al cererii de chemare în judecată, instanța trebuia să aibă în vedere faptul că prețul pentru vânzarea acestor locuințe a fost stabilit prin raportul de evaluare nr._, preț aprobat prin HCL B. nr.234/30.03.2009. Imobilul în care sunt situate spațiile locative deținute de reclamanți cu chirie a fost trecut din domeniul public al Municipiului B. în domeniul privat al acestuia, astfel că prețul de vânzare al imobilelor aflate în proprietatea privată a Municipiului B. se stabilește de către Consiliul Local al Municipiului B..
Raportul de evaluare nr._ a fost întocmit în baza dispozițiilor Decretului Lege nr.61/1990 și metodelor recomandate de ANEVAR, astfel că este legal și temeinic. În situația în care reclamanții erau nemulțumiți de dispozițiile HCL B. nr.971/29.11.2008, republicată conform HCL B. nr.234/30.03.2009, aveau posibilitatea legală de a o ataca în contencios administrativ, ceea ce nu s-a întâmplat, concluzia care se impune fiind aceea că reclamanții au acceptat ca prețul de vânzare al locuințelor să se stabilească potrivit raportului de evaluare nr._ întocmit de ..
Instanța de fond a reținut în considerentele sentinței pronunțate că prețul de vânzare este cel prevăzut în art.4 și art.5 din HCL B. nr.971/29.11.2008. Recurentul pârât arată că, în măsura în care se realizează vânzarea, prețul de vânzare și condițiile sunt cele prevăzute de art.2, art.3 și art.4 din HCL B. nr.971/29.11.2008, republicată conform HCL B. nr.234/30.03.2009 și consideră că Hotărârile Consiliului Local al Municipiului B. trebuie cuprinse în dispozitivul hotărârii.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9, art,.312 alin.1, 2 și 3 C.proc.civ.
Intimații reclamanți nu au formulat întâmpinare, iar în recurs nu s-au administrat probe noi.
Examinând sentința civilă recurată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:
Referitor la recursul declarat de recurenta pârâtă . B.:
Potrivit prevederilor art. 261 alin. 1 pct. 5 C.pr.civ., hotărârea se dă în numele legi și va cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
Această dispoziție are caracter imperativ, ceea ce decurge atât din interpretarea gramaticală a acesteia, cât și din reglementarea cuprinsă la art. 304 pct. 7 C.pr.civ., constituind motiv de recurs, de nelegalitate, ipoteza în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină.
După cum rezultă din considerentele sentinței atacate, instanța de fond a motivat foarte lapidar, în fapt și în drept, hotărârea pronunțată. În aceste condiții instanța de control judiciar urmează să substituie motivarea instanței de fond ținând seama de aspectele criticate prin motivele de recurs.
Așa cum a reținut și prima instanță, între reclamanții Bâliș R. M. și T. G., în calitate de chiriași, și pârâta . B., în calitate de administrator, s-au încheiat contractele de închiriere numerele 681/04.02.2008 și 682/04.02.2008, pentru apartamentele nr.81, respectiv nr.80, situate în imobilul din B., ..131, etaj 4.
P. H.C.L. B. nr. 971/29.11.2008, a fost reglementată situația imobilului în litigiu, în sensul că acesta a fost trecut în domeniul privat al Municipiului B., a fost aprobată vânzarea către chiriași a spațiilor locative și a fost aprobat prețul de vânzare stabilit pe baza raportului de evaluare nr.4884/2008întocmit de S.C. D. Star S.R.L.
P. H.C.L. B. nr. 234/30.03.2009 au fost modificate art.3 și 4 din H.C.L. B. nr. 971/29.11.2008, în sensul că prețul aprobat pentru vânzarea acestor locuințe a fost stabilit prin metoda valorii de înlocuire conform raportului de evaluare nr._, fiind modificate și condițiile de plată a prețului.
Aceste modificări au fost aduse la cunoștința reclamanților prin adresele nr.3530 din 10.04.2009 ce le-au fost comunicate de către . B..
P. cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei B. la data de 27.03.2009 reclamanții Bâliș R. M. și T. G. au solicitat obligarea pârâților . B. și M. B. prin Primar să încheie cu aceștia contracte de vânzare-cumpărare pentru locuințele pe care le dețin cu chirie, prin intermediul cererii de chemare în judecată manifestându-și voința de a cumpăra, la un preț ce va fi stabilit prin efectuarea unui raport de expertiză.
P. sentința ce formează obiectul acestui recurs, prima instanță a obligat pârâții să încheie cu reclamanții contract de vânzare – cumpărare privind imobilele obiect al contractelor de închiriere nr. 681/2008, respectiv nr.682/2008, în considerentele acestei sentințe reținând aplicabilitatea în acest caz a dispozițiilor art.1al.1din L.nr.85/1992, art.2 art. 4 și art.5 din HCL 971/2008.
Potrivit dispozițiilor art. 1 alin.1 din legea nr.85/1992, „locuințele construite din fondurile statului pot fi cumpărate de titularii contractelor de închiriere, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 privind vânzarea de locuințe construite din fondurile statului către populație și ale prezentei legi”.
Art. 7 din același act normativ prevede că:
„Locuințele construite din fondurile unităților economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuințele de intervenție, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a prețului, în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi.
De asemenea, vor fi vândute la cerere, în condițiile prevederilor alin. 1 și cu respectarea dispozițiilor art. 1 alin. 3, titularilor de contracte de închiriere și locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut regiilor autonome, instituțiilor și societăților cu capital de stat, mixt sau privat, care și-au încetat existența după această dată sau, după caz, au devenit, prin reorganizare, unități economice sau bugetare de stat.
Locuințele care înainte de 6 martie 1945 au aparținut societăților cu capital privat sau mixt vor fi vândute în condițiile de evaluare, de achitare integrală sau în rate a prețului și de exceptare de la vânzare, prevăzute în Legea nr. 112/1995.
Evaluarea și vânzarea locuințelor prevăzute la alin. 1 și 2 și la art. 1 alin. 1, pentru care nu s-au încheiat contracte de vânzare-cumpărare până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se vor face în condițiile Decretului-lege nr. 61/1990 și ale prezentei legi, completate cu prevederile referitoare la coeficienții de uzură din Decretul nr. 93/1977, la un preț indexat în funcție de creșterea salariului minim brut pe țară la data cumpărării, față de cel existent la data intrării în vigoare a Legii nr. 85/1992.
Art. 1 alin. 2 se aplică în mod corespunzător”.
Potrivit art.16 din lege: „ Anexa nr. 1 la Decretul-lege nr. 61/1990 se completează cu prețurile de vânzare ale locuințelor cu confort redus, prevăzute în anexă, care face parte integrantă din prezenta lege”.
Tribunalul reține că, prin H.C.L. B. nr. 234/30.03.2009 au fost modificate art.3 și 4 din H.C.L. B. nr. 971/29.11.2008, în sensul că prețul aprobat pentru vânzarea acestor locuințe a fost stabilit prin metoda valorii de înlocuire conform raportului de evaluare nr._, raport care a avut în vedere, la cuantificarea prețului, dispozițiile legale precitate.
Modalitatea de stabilire a prețului și cuantumul acestuia pentru locuințele ocupate de reclamanți în baza contractelor de închiriere le-au fost comunicate, astfel cum s-a arătat anterior. Niciuna dintre cele două HCL nu au fost atacate pe calea contenciosului administrativ, în aceste condiții ele producându-și efectele de la data rămânerii definitive.
Pe cale de consecință intimaților reclamanți nu li se pot încheia contracte de vânzare-cumpărare pentru locuințele deținute cu chirie în care prețul să fie cel stabilit de expert prin expertiza tehnică judiciară efectuată în primul ciclu procesual, întrucât aceasta nu a ținut seama de toate dispozițiile legale incidente, și care au fost citate anterior, ci vânzarea se va face la prețul stabilit în raportul de evaluare nr._, raport aprobat prin H.C.L. B. nr. 234/30.03.2009.
În aceste condiții tribunalul constată că poziția adoptată de recurenta pârâtă . B. în legătură cu încheierea contractelor de vânzare-cumpărare solicitată de intimații reclamanți a fost cea corectă și legală, neputând fi interpretată ca o atitudine de refuz manifestată de aceasta.
Așa fiind, tribunalul constată că prima instanță a reținut în mod greșit că această pârâtă este în culpă procesuală și a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată către reclamanți.
În ce privește recursul declarat de recurentul pârât M. B. tribunalul constată că motivul de recurs invocat se referă la același aspect ca și cel criticat de recurenta pârâtă . B. în primul motiv și care a fost analizat, astfel că se va face trimitere la reținerile anterioare referitoare la prețul la care urmează să fie vândute către intimații reclamanți locuințele pe care aceștia le dețin cu chirie în imobilul proprietatea Municipiului B..
Solicitarea recurentului pârât în sensul ca, în cuprinsul dispozitivului, să se indice în mod concret condițiile în care se va face vânzarea locuințelor este în acord cu dispozițiile art.261 alin.1 pct.6 C.proc.civ., acesta trebuind a fi redactat de așa manieră încât să se poată efectua executarea fără nicio piedică.
Având în vedere considerentele prezentate anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va admite recursurile declarate de recurenții pârâți . B. și M. B. prin Primar și va modifica în parte sentința civilă recurată, conform dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul art.274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a intimaților reclamanți în prezenta cale de atac, tribunalul urmează să-i oblige la plata către recurenta pârâtă . B. a cheltuielilor de judecată efectuate de aceasta în recurs, constând în taxa judiciară de timbru.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de recurenții pârâți . B. și M. B. prin Primar împotriva sentinței civile nr.6172/09.04.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul civil nr._ pe care o modifică în parte, în sensul că:
Obligă pârâții . B. și M. B. prin Primar să încheie cu reclamanții Bâliș R. M. și T. G. contracte de vânzare – cumpărare pentru imobilele ce formează obiectul contractelor de închiriere nr. 681/04.02.2008, respectiv nr.682/04.02.2008, la prețul de 18.895 lei pentru fiecare imobil în parte, preț de vânzare prevăzut de art.3, 4 și 5 din HCL B. nr.971/2008, modificată prin HCL B. nr.234/2009, stabilit prin Raportul de evaluare nr._ întocmit de .,B..
Înlătură dispoziția privind obligarea pârâtei . B. la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată.
Respinge cererea reclamanților de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței.
Obligă intimații reclamanți Bâliș R. M. și T. G. la plata către recurenta pârâtă . B. a sumei de 996,40 lei reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. R. A. I. M. I. I.
Grefier,
C. N. – D.
Red. IMI/17.03.2014
Tehnored. CND/19.03.2014
2ex
Jud fond – L. M.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1420/2013. Tribunalul... | Succesiune. Decizia nr. 284/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
