Reziliere contract. Decizia nr. 1608/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1608/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 16-12-2013 în dosarul nr. 1389/338/2010
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1608/R
Ședința publică de la data de 16.12.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - D. M.
JUDECĂTOR - M. B.
JUDECĂTOR - N. F.
GREFIER - L. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil formulat de recurentii reclamanti M. C., DOROBANȚ R.-D., DOROBANȚ A.- prin mandatar Dorobanț R.-D., B. I.- prin mandatar Dorobanț R.-D. împotriva sentinței civile numărul 843/09.06.2013, pronunțată de Judecătoria Zărneși în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte B. M., B. C. M. și intimata reclamantă N. A., având ca obiect reziliere contract.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 16.12.2013, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului de față constată că prin sentința civilă nr. 843/2013 s-a respins acțiunea formulată de reclamanta B. S., decedată în cursul procesului care stă în judecată prin moștenitori: M. C., DOROBANȚ A., DOROBANȚ R.-D., N. A. și B. I. în contradictoriu cu pârâții: B. M.,ca neîntemeiată. Au fost obligați pe moștenitorii reclamantei: M. C., DOROBANȚ A., DOROBANȚ R.-D., N. A. și B. I. la plata către pârâta B. M. a sumei de 2000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
În fapt, la data de 22.07.2003 între reclamanta B. S. pe de o parte, în calitate de transmițătoare, și pârâta B. M. și soțul acesteia B. G., pe de altă parte, în calitate de dobânditori, a fost încheiat Contractul de întreținere autentificat sub nr. 1450/22.07.2003 la BNP C. Nicușor (filele 5) prin care transmițătorii au înstrăinat pârâtei B. M. și soțului acesteia B. G., dreptul la nuda proprietate asupra cotei de ½ parte indiviză din imobilele situate în Râșnov, ., județul B., înscrise în CF nr._ a localității Râșnov, identificate la A+801, cu nr. top. 3987/1/213/1 casă de locuit și teren de 100 mp; la A+802 cu nr. top. 3987/1/213/2 loc de casă de 797,20 mp.; la A+803 cu nr. top. 3987/1/213/3 loc de casă de 100 mp.Transmiterea imobilelor de mai sus s-a făcut liberă de sarcini cu excepția dreptului de uzufruct viager precum și a sarcinii de întreținere. Înstrăinarea s-a făcut în schimbul întreținerii pe care
dobânditorii o au față de reclamantă, pe toată durata vieții sale, constând în: hrană, iluminat, încălzit, spălat, tratament medical, medicamente, la nevoie spitalizare, iar în caz de deces înmormântare pe cheltuiala lor, după obiceiul locului. Pârâta B. M. și soțul acesteia B. G. au dobândit imobilul ca bun comun.
Asupra acestor imobile cealaltă cotă de ½ era deținută de către numitul B. G., fiul reclamantei, prin moștenire cu act nr. 3162/1991 cf și prin atribuire conform Legii nr. 18/1991 cu act nr. 171/1996 cf.
Numitul B. G., a decedat la data de 04.05.2010 (f. 13) iar la câteva zile după decesul acestuia reclamanta B. S., decedată și ea în cursul procesului la data de 19.09.2010, care stă în judecată prin moștenitori M. C., DOROBANȚ A., DOROBANȚ R.-D., N. A. și B. I., a introdus prezenta acțiune înregistrată pe rolul judecătoriei Zărnești la data de 13.05.2010.
Potrivit Certificatului de moștenitor nr. 86 din 28.10.2010 eliberat de BNP C. Nicușor în dosarul succesoral nr. 115/2010 (f. 51) după defunctul B. G., decedat la data de 04.05.2010, a rămas ca moștenitoare pârâta B. C. M., în calitate de fiică, ca urmare a renunțării la succesiune a pârâtei B. M., soția supraviețuitoare, prin declarație autentificată. Masa succesorală este formată din cota de ¾ din imobilele care au făcut obiectul contractului de întreținere, cota de ¼ revenind soției supraviețuitoare, ca urmare a încetării comunității de bunuri. Potrivit extraselor de carte funciară actualizate (f. 90-92) pârâta B. M. a donat fiicei sale pârâtei B. C. M. și cota sa de ¼ din imobile prin act notarial nr. 2638 din 28.10.2010 emis de BNP C. Nicușor.
Potrivit Certificatului de moștenitor nr. 26 din 21.03.2011 eliberat de BNP C. Nicușor în dosarul succesoral nr. 131/2010 (f. 30) după defuncta reclamantă B. S., decedată la data de 19.09.2010, au rămas ca moștenitori: M. C., fiică și legatară, Dorobanț A., fiică, N. A., fiică, B. I., fiică, Dorobanț R. – D., legatar, și pârâta B. C. - M., nepoată de fiu predecedat (ca urmare a faptului că fiul reclamantei B. G. a decedat înaintea acesteia).
În drept, potrivit art. 102 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a noului cod civil: contractul este supus dispozițiilor legale în vigoare la data când a fost încheiat în tot ceea ce privește încheierea, interpretarea, efectele, executarea și încetarea sa, fiind aplicabile în prezenta cauză dispozițiile din vechiul cod civil.
Instanța a constatat în primul rând că este greșit temeiul de drept invocat de către reclamantă, și anume art. 1639 și urm. C.civ. care reglementează contractul de rentă viageră, ori în prezenta cauză avem un contract de întreținere, iar regula este că în cazul unui contract nenumit se aplică regulile generale din materia obligațiilor și nu regulile contractului celui mai apropiat.
Contactul de întreținere, este un contract nenumit, nefiind reglementat prin Codul civil, dar nici pus la îndoială, prin art. 5 cod civil fiind interzise numai convențiile contrare ordinii publice și bunelor moravuri. Contractul de întreținere este un contract sinalagmatic cu titlu oneros, în temeiul căruia una din părți transmite celeilalte proprietatea unuia sau mai multe bunuri în schimbul obligației pe care aceasta și-o asumă de a-i presta, în natură, cele necesare traiului în tot timpul vieții, fiind, în același timp, și un contract aleatoriu, pentru că durata obligației debitorului de a presta întreținere este în funcție de moartea creditorului, „eveniment incert” în ce privește data
survenirii lui (art. 1635 Cod civil). Prestarea întreținerii reprezintă, în sarcina debitorului, o obligație de a face, cu caracter strict personal, care, în caz de neexecutare, determină rezoluțiunea contractului respectiv, potrivit art. 1020 C.civ. Conform art. 1020 C.civ., rezoluțiunea este sancțiunea de drept civil ce intervine în cazul neexecutării culpabile a obligațiilor asumate printr-un contract sinalagmatic de una din părți. Dispozițiile art. 1021 C.civ. prevăd că în cazul în care una din părți nu-și îndeplinește obligația asumată printr-un contract, cealaltă parte poate solicita rezoluțiunea actului juridic în fața instanței de judecată. Pentru ca rezoluțiunea să fie admisibilă, următoarele condiții se cer a fi îndeplinite: una dintre părți să nu-și fi executat obligațiile ce-i revin, iar neexecutarea să fi fost imputabilă părții care nu și-a îndeplinit obligația.
Obligația asumată de pârâta B. M. și soțul acesteia B. G., prin Contractul de întreținere autentificat sub nr. 1450/22.07.2003 la BNP C. Nicușor, este o obligație de a face cu caracter principal, iar reclamanta B. S. a fost creditoarea acestei obligații.
Potrivit art. 1169 Cod civil, sarcina probei în ceea ce privește neexecutarea obligațiilor contractuale revine reclamantei, iar sarcina probei refuzului acestuia de a primi întreținerea, revine pârâților.
P. contract, pârâții s-au obligat ca în timpul vieții reclamantei, să-i asigure întreținere completă pentru tot restul vieții constând în: hrană, iluminat, încălzit, spălat, tratament medical, medicamente, la nevoie spitalizare, iar în caz de deces înmormântare pe cheltuiala lor, după obiceiul locului.
Din interogatoriile administrate moștenitorilor reclamantei: DOROBANȚ A. (f. 93), M. C. (f. 94), DOROBANȚ R.-D. (f. 95) și N. A. (f. 96), rezultă că reclamanta B. S. a locuit în aceeași curte cu fiul său B. G. și soția acestuia pârâta B. M., dar în case diferite cu intrări diferite, iar reclamanta a stat vreo două luni, după ce a ieșit din spital (prin martie 2010) la fiica acesteia M. C.. Dintre aceștia cea care o vizita mai des pe reclamantă era fiica acesteia N. A., celelalte părți arătând că mergeau mai rar la aceasta.
Din declarația martorului reclamantei Andreșiu A. (f. 109) instanța a reținut că acesta a cunoscut-o pe B. S., fiind vecin cu aceasta înainte de a se căsători și de a se muta pe . când s-a mutat nu a fost niciodată la aceasta acasă și nu cunoaște dacă B. G. și M. îi făceau de mâncare sau o ajutau pe reclamantă, ceea ce știe este că B. S. se înțelegea bine cu B. G. și M., locuind în aceeași curte, iar B. G. o iubea foarte mult pe mama sa. În ceea ce privește veniturile acestora martorul a arătat că B. G. nu a avut serviciu dar avea cal, căruță și alte animale, ocupându-se de acestea, și lucra și acasă fiind sudor de meserie, iar B. M. a lucrat prin C.. Martorul Andreșiu A. a relatat însă că N. A. a avut grijă de reclamantă, care venea pe la aceasta acasă, iar N. A., fiica reclamantei, îi făcea de mâncare și o lua la ea acasă pentru a-i face baie. De asemenea a arătat că B. S. a fost bolnavă și internată în spitalul din Tohan cu vreo 5-7 luni înainte de decesul acesteia, fiind dusă la spital de către N. A. și tot aceasta ar fi angajat o femeie să aibă grijă de ea în spital. Din declarația martorei reclamanților I. D. (f. 112) instanța a reținut că aceasta nu a cunoscut-o foarte bine pe reclamantă, mergând la ea acasă de vreo două ori și nu cunoaște nimic despre B. S. și fiul său B. G. și nora sa B. M.. Martora a arătat că B. S. venea des la N. A. acasă, iar reclamanta a fost internată la spitalul din Tohan, unde N. A. mergea la ea în vizită și a angajat și o femeie
să aibă grijă de ea. Din declarațiile celor doi martori rezultă că înmormântarea reclamantei a avut loc la ea acasă, iar una dintre pomeni a avut loc acasă la N. A..
Din declarația martorei pârâților A. E. (f. 110), vecină cu B. S., instanța a reținut că reclamanta s-a înțeles bine cu fiul și cu nora acesteia, și aveau grijă de reclamantă, de câteva ori dându-i ei bani de taxi pentru a o însoți pe reclamantă la medic deoarece aceștia lucrau. Martora a arătat că reclamanta B. S. se descurca sigură până înainte cu un an de deces când s-a îmbolnăvit și aveau grijă de ea B. M. care nu a mai lucrat, și veneau și ceilalți copii, făcând cu schimbul. Înmormântarea reclamantei B. S. a avut loc la ea acasă, contribuit toți copiii, iar pomană de 40 de zile la N. A. acasă deoarece au apărut certuri între părți. Martora a arătat că au existat discuții cu fetele reclamantei cu privire la casă dar reclamanta a dorit să dea casa băiatului, B. G. și de aceea a încheiat contract cu acesta acum 10 ani. Martora A. E. a arătat că B. G. și M. aveau niște câini mari dar aceștia erau închiși având lacătul pus pe ușă, contrar celor susținute de către moștenitorii reclamantei prin răspunsurile la interogatorii.
Din declarația martorei pârâților T. E. (f. 113-114), vecină cu pârâta B. M. și fostă colegă de serviciu cu aceasta, în perioada 2008-2009 cât a lucrat la Ghimbav, instanța reține că înainte pârâta B. M. a lucrat și în străinătate cam câte 3 luni, stând în țară alte trei luni, cam până în 2007 de când nu a mai plecat. Martora a arătat că B. S. a fost internată în spital și a fost operată prin 2009 iar de ea a avut grijă B. M. care s-a învoit de la serviciu pentru aceasta. Instanța a constatat că aceasta se coroborează cu răspunsul primit de la medicul de familie al reclamantei (f. 119) potrivit căruia reclamanta a mai fost operată și pe la mijlocul anului 2009, și nu doar în anul 2010. Din declarația martorei mai rezultă că după ce reclamanta a căzut la pat a fost chemată de B. M. să mai aibă grijă de aceasta dar îi refuza ajutorul arătând că are cine să aibă grijă de ea, că are copii. Reclamanta nu se înțelegea foarte bine cu B. M., ea se înțelegea bine cu fiul său, care a decedat, B. G., iar după decesul acestuia pârâta intra mai mult cu forța la reclamantă pentru a avea grijă de ea, aceasta refuzându-i ajutorul.
Instanța a reținut că medicul de familie al reclamantei (f. 119) a arătat că la data de 14.05.2010 a fost rugat de domnul Dorobanț R. D. să efectueze o vizită la domiciliul reclamantei B. S., iar față de faptul că se agravare starea sa s-a decis internarea acesteia, iar la începutul lunii iulie 2010 a fost solicitat tot de domnul Dorobanț R. D. să o consulte pe reclamantă, care se afla la domiciliul fiicei sale M. C.. Tot din adresa medicului de familie rezultă că pe perioada cât i-a fost pacientă reclamanta B. S., s-a prezentat regulat la cabinet pentru consultații și tratament.
Instanța a constatat că între pârâta B. M. și fiica reclamantei M. C. și nepotul acesteia Dorobanț R. D. a avut loc o altercație violentă, la data de 05.09.2010, atât pârâta cât și fiica reclamantei având certificate medico legale privind leziunile suferite (f. 14, f. 148).
Instanța a constatat că declarațiile martorilor reclamantei nu dovedesc că pârâta B. M. și soțul acesteia B. G., nu și-au îndeplinit obligația de întreținere, ci doar faptul că reclamanta mai este ajutată și de alte persoane, printre care fiica acesteia, ceea ce este un lucru absolut normal, și ține de obligația morală și legală a copiilor de a avea grijă de părinții lor. P. obligația în sarcina acestora de a o întreține pe reclamantă nu înseamnă că alte persoane nu o pot ajuta de asemenea, mai ales dacă vorbim de fiica și nepotul acesteia.
Instanța a reținut că trebuia dovedit de către reclamantă că pârâta B. M. și soțul acesteia B. G. nu au acordat întreținere acesteia anterior introducerii acțiunii, ori probe precum faptul că la o zi după introducerea acțiunii nepotul a solicitat medicului de familie să o consulte pe reclamantă, nu pot fi luate în considerare, fiind considerate probe preconstituite. Astfel, din probele administrate în prezenta cauză nu s-a dovedit că pârâta B. M. și soțul acesteia B. G. nu și-au îndeplinit obligația de întreținere, majoritatea probelor administrate privesc momente ulterioare introducerii acțiunii de rezoluțiune a contractului, reclamanta nedovedind că în perioada 22.07.2003 – 13.05.2010, perioada care interesează, aceștia nu și-ar fi îndeplinit obligația de a-i oferi întreținere.
Pârâta B. M. a avut serviciu și a fost plecată și în străinătate la muncă, iar soțul acesteia B. G. deși nu avea serviciu avea animale, precum și cal cu căruță muncind iar acesta era de meserie și sudor, lucrând acasă, astfel că nu se confirmă susținerile reclamantei prin moștenitori că aceștia nu aveau nici o sursă de venit.
Nu este administrată nici o probă din care să rezulte că anterior decesului fiului reclamatei, B. G., decedat la data de 04.05.2010, ar fi fost vreo neînțelegere între reclamantă și cei cu care a încheiat contractul de întreținere cu care locuia în aceeași curte, chiar dacă nu în aceeași casă. Ceea ce se poate observa este că prezenta acțiune este o reacție a decesului fiului reclamantei, o încercare de a readuce bunurile ce au făcut obiectul contractului de întreținere în patrimoniul reclamantei, având în vedere că la câteva zile după decesul acestuia reclamanta B. S., a introdus prezenta acțiune, înregistrată la data de 13.05.2010.
Faptul că reclamanta după decesul fiului său și-a schimbat atitudinea față de nora sa, pârâta B. M. nu înseamnă că aceasta nu și-a mai îndeplinit obligația de întreținere ci a continuat să aibă grijă de aceasta chiar dacă a întâmpinat refuzul reclamantei și atitudinea fiicelor și nepotului acesteia. O asemenea atitudine a reclamantei nu poate justifica acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere, aceasta neputând invoca în avantajul său propria culpă.
Pârâții au dovedit prin probele administrate că au asigurat întreținere reclamantei, prin declarațiile de martori, pe când reclamanta prin moștenitori nu a dovedit contrariul, ba chiar martorii lor au arătat că nu cunosc împrejurări legate de întreținerea acordată de pârâta B. M. și soțul acesteia B. G., reclamantei B. S., iar cele relatate de către aceștia nu au relevanță pentru prezenta cauză nedovedind neîndeplinirea obligației de întreținere.
Instanța nu a ținut cont de declarațiile autentificate date de anumite persoane în fața notarului public, depuse de moștenitorii reclamantei, deoarece proba testimonială se încuviințează de către instanță și se administrează în fața instanței, în condiții de contradictorialitate, ori declarațiile date în alte condiții, nu pot constitui probe în procesul civil.
Împotriva sentinței s-a declarat recurs de către pârâții M. C., DOROBANȚ A., DOROBANȚ R.-D. și B. I., invocând următoarele motive:
Instanța de fond a reținut în mod eronat că din probele administrate nu rezultă faptul că pârâții și-au îndeplinit obligația de întreținere asumată prin contractul de întreținere autentificat.
Este adevărat că există obligație legală și morală a copiilor de a avea grijă de părinții lor însă această obligație nu o exclude pe cea asumată prin contract de către pârâți.
Pârâții nu și-au îndeplinit obligația de întreținere. Relevante în acest sens sunt declarațiile martorilor audiați în cauză. Martorii Andreșiu Alexandu și I. D. a relevat faptul că N. A. a fost cea care a îngrijit-o pe B. S. și a
internat-o în spital atunci când a fost bolnavă, ba chiar a angajat o femeie care să o îngrijească. Una din pomenile organizate pentru comemorarea defunctei B. S. a avut loc acasă la N. A., care s-a ocupat de costurile aferente.
Intimații nu au depus la dosar întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului prin raportare la cele invocate de recurenți, tribunalul apreciază că instanța de fond a pronunțat o soluție legală și temeinică în cauză.
Astfel cum just a reținut și prima instanță, în cauză se pune problema stabilirii răspunderii contractuale a pârâților intimați, pe baza probatoriului administrat.
Din această perspectivă, este adevărat că din unele probe rezultă suportarea parțială a întreținerii de către reclamanți, dar probatoriul nu este clar în sensul stabilirii culpei intimaților.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, martorii audiați la propunerea reclamantei nu dovedesc că pârâta B. M. și soțul acesteia B. G., nu și-au îndeplinit obligația de întreținere, ci doar faptul că reclamanta mai este ajutată și de alte persoane, printre care fiica acesteia, ceea ce este un lucru absolut normal, și ține de obligația morală și legală a copiilor de a avea grijă de părinții lor. P. obligația în sarcina acestora de a o întreține pe reclamantă nu înseamnă că alte persoane nu o pot ajuta de asemenea, mai ales dacă vorbim de fiica și nepotul acesteia.
Martorii audiați nu au relevat existența vreunor neînțelegeri între reclamantă și cei cu care a încheiat contractul de întreținere cu care locuia în aceeași curte, chiar dacă nu în aceeași casă. Faptul că reclamanta după decesul fiului său și-a schimbat atitudinea față de nora sa, pârâta B. M. nu înseamnă că aceasta nu și-a mai îndeplinit obligația de întreținere ci a continuat să aibă grijă de aceasta chiar dacă a întâmpinat refuzul reclamantei și atitudinea fiicelor și nepotului acesteia. O asemenea atitudine a reclamantei nu poate justifica acțiunea în rezoluțiunea contractului de întreținere, aceasta neputând invoca în avantajul său propria culpă.
Din cele ce preced rezultă că soluția de respingere a acțiunii este temeinică și legală, rezilierea contractului putându-se dispune numai dacă, din culpa debitorului, creditorul nu a primit întreținerea cuvenită nu și în cazul în care obligația nu s-a executat, în tot sau în parte, din culpa beneficiarului întreținerii ca în speța de față.
Susținerile recurenților conform cărora instanța nu a avut în vedre declarațiile martorilor Andreșiu A. și I. D. prin care s-a probat faptul că recurenții sunt singurii care au întreținut-o pe reclamantă sunt neîntemeiate.
În acest sens, instanța de fond a reținut din declarația martorului reclamantei Andreșiu A. că acesta a cunoscut-o pe B. S., fiind vecin cu aceasta înainte de a se căsători și de a se muta pe . când s-a mutat nu a fost niciodată la aceasta acasă și nu cunoaște dacă B. G. și M. îi făceau de mâncare sau o ajutau pe reclamantă, ceea ce știe este că B. S. se înțelegea bine cu B. G. și M., locuind în aceeași curte, iar B. G. o iubea foarte mult pe mama sa. A reținu, de asemenea, depoziția martorei I. D. în sensul că aceasta nu a cunoscut-o foarte bine pe reclamantă, mergând la ea acasă de vreo două ori și nu cunoaște nimic despre B. S. și fiul său B. G. și nora sa B. M..
P. urmare, chiar martorii propuși de recurenți nu au declarat în sensul că pârâții nu și-ar fi îndeplinit obligațiile contractule, astfel cum se invocă în recurs.
Faptul că fiica reclamantei N. A. s-ar fi ocupat de mama acesteia, în sensul că i-ar fi făcut mâncare și ar fi angajat o femeie să aibă grijă de aceasta când a fost internată în spital sau că ar fi plătit pomenile ulterioare decesului este irelevant în condițiile în care în cauză nu s-a probat că pârâta B. M. sau soțul acesteia și-au încălcat obligațiile de întreținere asumate.
Pentru considerentele ce preced, în temeiul art. 312 C. pr. civ. recursul va fi respins, iar sentința de fond va fi menținută, ca fiind legală și temeinică.
În temeiul dispozițiilor art.274 din codul de procedură civilă recurenții vor fi obligați să achite intimatei B. M. suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate de către acesta în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți M. C., Dorobanț A., Dorobanț R. D. și B. I. împotriva sentinței civile nr. 843/19.06.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosar nr._ pe care o menține.
Obligă recurenții să achite intimatei B. M. suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 16.12.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. M. B. N. F.
GREFIER
L. P.
RED. N.F./26.02.2014
DACT. L.P./28.02.2014
2 exemplare
Jud. fond B. A. I./Judecatoria Zărnești
| ← Partaj judiciar. Sentința nr. 2362/2013. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 25/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
