Obligaţie de a face. Decizia nr. 341/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 341/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-03-2013 în dosarul nr. 3179/338/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 341/R
Ședința publică din data de 7 martie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: I. L. -judecător
JUDECĂTOR: D. O. P.
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier: C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii de recurs formulată de recurenta reclamantă G. C., în contradictoriu cu intimata pârâtă CNTEE Transelectrica SA – prin Sucursala de Transport Sibiu, împotriva sentinței civile nr. 1336/17.07.2012, pronunțată de Judecătoria Zărnești, în dosarul nr._, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 28.02.2013, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 146 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 7.03.2013, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 1336/4.07.2012 a Judecătoriei Zărnești a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtă prin întâmpinare.
Respinge acțiunea formulată de către reclamanta G. C. în contradictoriu cu pârâta COMPANIA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT AL ENERGIEI ELECTRICE ”TRANSELECTRICA” S.A. – Sucursala de Transport Sibiu, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că, la termenul din data de 16.11.2011, instanța a pus în discuția părților excepțiile invocate de pârâtă prin întâmpinare, respectiv: excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei și excepția de prematuritate a formulării acțiunii, iar prin încheierea din data de 07.12.2011 s-a pronunțat în sensul respingerii excepțiilor lipsei calității procesual active a reclamantei, lipsei calității procesual pasive a pârâtei și prematurității formulării acțiunii, însă din considerentele încheierii rezultă că în dispozitiv s-a strecurat o greșeală materială, în sensul că în ceea ce privește excepția lipsei calității procesual active a reclamantei, instanța a reținut că sunt necesare probe suplimentare astfel că excepția se va uni cu fondul cauzei, fiind respinse doar celelalte două.
La termenul din data de 20.06.2012 instanța a revenit asupra dispoziției de unire cu fondul a excepției lipsei calității procesual active a reclamantei considerând prioritară această problemă,
În ceea ce privește această excepție, instanța a reținut că Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate a eliberat Titlul de proprietate nr._ / 19.09.2000 pe numele numiților S. G., G. C. n. S. și M. D. n. S., în calitate de moștenitori ai lui S. V., pentru suprafața de_ mp, cuprinzând mai multe parcele, printre care și cea care face obiectul prezentei cauze. După defunctul S. G., decedat la data de 28.11.1993, s-a eliberat Certificatul de moștenitor nr. 12 din 18.12.2000 emis de B.N.P. C. Nicușor, având ca moștenitor pe S. L., căreia îi revine întreaga masă succesorală. S. L., reclamanta G. C. și M. D. au încheiat Act de dezmembrare și Partaj voluntar autentificat prin Încheierea de autentificare nr. 193/21.12.2000 de B.N.P. C. Nicușor, în lotul reclamantei revenind și terenul ce face obiectul prezentei cauze: tarlaua 142 . fânețe extravilan în suprafață de 2600 mp.
A mai reținut că, potrivit raportului de expertiză tehnică nr._ efectuată de expert I. Gulacsi pe baza schiței avizate de OCPI B., s-a identificat terenul din tarlaua 142 . care se află un stâlp se înaltă tensiune, stâlp identificat ca făcând parte din LEA de 400 kv B. - B., având nr. 355, și fiind linie electrică de transport, nu de distribuție.
Potrivit H.G. nr. 1705/2006 s-a aprobat inventarul centralizat al bunurilor din domeniu public al statului, iar din lista bunurilor domeniu public al statului face parte și LEA 400 kv B. – B.. Potrivit Contractului de concesiune a rețelei electrice de transport al energiei electrice și a terenului pe care aceasta este amplasată nr. 1/29.06.2004, (f. 36-38) aprobat anterior prin H.G. nr. 886/03.06.2004 (f. 43), obiectul contractului constă în exploatarea rețelei electrice de transport al energiei electrice – RET – și a terenurilor pe care aceasta este amplasată. Iar obiectul contractului a făcut și LEA 400 kv B. – B. despre care se scrie că a fost dată în folosință din anul 1960, potrivit anexei la contract.
A reținut de asemenea că s-a efectuat de către pârâtă o documentație pentru înscrierea dreptului în c.f., din care ar reieși că stâlpul nr. 355 din LEA 400 kv B.-B., ar corespunde cărții funciare nr. 1002 Sohodol nr. top. 1625/1, 1627/1 care are alți proprietari tabulari, nu reclamanta, iar cererea de înscriere în c.f. a fost respinsă de O.C.P.I. prin Încheierea nr._/22.12.2011.
Instanța a considerat că, indiferent că stâlpul de transport parte din LEA de 400 kv B.- - B., având nr. 355, se află sau nu pe terenul pentru care reclamanta are un titlu de proprietate, trebuie verificat regimul juridic al acestuia, și dacă reclamanta ar avea calitate procesuală pentru a formula o acțiune în revendicare de drept comun, întemeiată pe art. 480 și următoarele din Codul civil, astfel cum a procedat aceasta.
Din lista anexă la Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, pct. 14, rezultă că printre bunurile care alcătuiesc domeniu public al statului se află și rețelele de transport al energiei electrice. Legea energiei electrice nr. 13 /2007 stabilește la art. 3, înțelesul unor termeni și expresii, printre care la pct. 54: rețea electrică de transport - rețeaua electrică de interes național și strategic cu tensiunea de linie nominală mai mare de 110 kV.
Art. 16 din același act normativ stabilește drepturile și obligațiile care decurg din autorizația de înființare și din licențe, stabilind că asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice, titularii autorizațiilor de înființare și titularii licențelor beneficiază, în condițiile legii, pe durata lucrărilor de realizare și retehnologizare, respectiv de funcționare a capacității energetice, de următoarele drepturi:
a) dreptul de uz pentru executarea lucrărilor necesare realizării sau retehnologizării capacității energetice, obiect al autorizației;
b) dreptul de uz pentru asigurarea funcționării normale a capacității, obiect al autorizației de înființare, pentru reviziile, reparațiile și intervențiile necesare;
c) servitutea de trecere subterană, de suprafață sau aeriană pentru instalarea de rețele electrice sau alte echipamente aferente capacității energetice și pentru acces la locul de amplasare a acestora, în condițiile legii;
d) dreptul de a obține restrângerea sau încetarea unor activități care ar putea pune în pericol persoane și bunuri;
e) dreptul de acces la utilitățile publice.
(3) Drepturile de uz și de servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut la art. 19 și se exercită pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie.
(5) Exercitarea drepturilor de uz și de servitute asupra proprietăților private afectate de capacitățile energetice, care se vor realiza după . prezentei legi, se face în conformitate cu regulile procedurale privind condițiile și termenii referitori la durata, conținutul și limitele de exercitare a acestor drepturi, prevăzute într-o convenție-cadru, precum și pentru determinarea cuantumului indemnizațiilor și a despăgubirilor și a modului de plată a acestora, care se aprobă, împreună cu convenția-cadru, prin hotărâre a Guvernului, la propunerea ministerului de resort, în termen de 6 luni de la . prezentei legi.
Aceste drepturi și reglementări sunt aplicabile rețelelor înființate după . acestei legi, fiind stabilită și o procedură de acordare a unor despăgubiri.
În ceea ce privește rețelele electrice de transport existe la data intrării în vigoare a acestei legi, printre care se numără și LEA 400 kv B.-B., care datează de prin anii 1960, fiind foarte veche, fapt necontestat de către reclamantă, art. 35 alin.2, 3 din același act normativ prevăd:
(2) Rețeaua electrică de transport al energiei electrice este proprietatea publică a statului.
(3) Terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului pe durata de existență a rețelei.
Din art. 136 din Constituția României, art. 5 alin.2 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, precum și din art. 11 din Legea nr.213/1998 privind proprietatea publică și regimul juridic al acesteia, rezultă că, bunurile care formează obiectul proprietății publice, sunt inalienabile, imprescriptibile și insesizabile, astfel:
”(1) Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile, după cum urmează:
a) nu pot fi înstrăinate; ele pot fi date numai în administrare, concesionate sau închiriate,
în condițiile legii;
b) nu pot fi supuse executării silite și asupra lor nu se pot constitui garanții reale;
c) nu pot fi dobândite de către alte persoane prin uzucapiune sau prin efectul posesiei de
bună-credință asupra bunurilor mobile. ”
Instanța a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe art. 480 și următoarele din Codul civil, solicitând ridicarea stâlpului de electricitate de pe terenul său, și ca o consecință a acestuia, echivalentul lipsei de folosință pentru terenul pe care este amplasat stâlpul pe ultimii trei ani, fiind astfel o acțiune în revendicare de drept comun cu plată de despăgubiri.
Potrivit art. 480 Cod civil, proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura și dispune de un lucru în mod exclusiv și absolut, însă în limitele determinate de lege. Astfel, acțiunea în revendicare, reglementată de art. 480 Cod civil, este acțiunea reală prin care proprietarul unui bun solicită restituirea sa de la posesorul care îl stăpânește fără drept.
Pentru a avea calitate procesuală activă reclamanta trebuie să fie proprietara terenului pe care află amplasat acel stâlp de electricitate, ori fiind vorba de un stâlp foarte vechi, art. 35 din Legea energiei electrice nr. 13/2007 a stabilit cine este proprietar într-o astfel de situație, rețeaua electrică de transport al energiei electrice fiind proprietatea publică a statului, iar terenurile pe care se situează rețelele electrice de transport existente la . prezentei legi sunt și rămân în proprietatea publică a statului pe durata de existență a rețelei. P. urmare, reclamanta nu este proprietar pe terenul de sub stâlp, neavând calitate procesuală activă de a cere ridicarea acestuia. Chiar dacă aceasta ar deține vreun titlu de proprietate, față de stabilirea prin lege că stâlpul și terenul sunt proprietate publică, care este la rândul ei inalienabilă, insesizabilă și imprescriptibilă, nu se poate face nici o comparare de titlu, fiind exclusă revendicarea într-o astfel de situație, iar reclamanta trebuind să găsească o altă modalitate pentru a rezolva situația în care se găsește.
Față de faptul că reclamanta nu are cum să fie proprietara terenului pe care se află stâlpul 355 din LEA 400 kv B.-B., instanța a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocate de pârâtă prin întâmpinare și a respins acțiunea ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.
În dezvoltarea motivelor de recurs, aceasta a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, cu motivarea că instanța de fond a revenit asupra excepției lipsei calității procesuale active, care inițial fusese respinsă.
A mai arătat că această soluție este inadmisibilă, întrucât instanța s-a pronunțat anterior asupra respectivei excepții, reținând că reclamanta este proprietara terenului pe care se află amplasat stâlpul pârâtei, dreptul său de proprietate fiind dovedit.
A arătat de asemenea că acest drept rămâne valabil, până când va fi pierdut, în mod voluntar sau prin hotărâre judecătorească, în urma eventualei nelegalități a titlului prin care l-a dobândit, concluzionând în sensul că prima instanță a pronunțat sentința cu încălcarea legii, revenind asupra excepției deja soluționate.
Recursul a fost legal timbrat.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, cu motivarea că, în realitate, instanța a dispus în sensul unirii excepției lipsei calității procesuale active cu fondul cauzei, numai excepțiile privind lipsa calității procesuale pasive și prematuritatea acțiunii fiind respinse.
A mai arătat că soluția respingerii acțiunii ca fiind formulată de o persoană lipsită de calitate procesuală activă este legală, având în vedere că terenul pe care este amplasat stâlpul în litigiu constituie proprietate publică a statului, instanța reținând în mod corect atât starea de fapt, cât și dispozițiile legale incidente în speță.
Analizând sentința Judecătoriei Zărnești în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs, Tribunalul constată că acesta este întemeiat, în sensul celor ce urmează.
P. încheierea din 7.12.2011 pronunțată în dosarul instanței de fond au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamantei, lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Sucursala de Transport Sibiu a C.N. Transelectrica S.A. și a prematurității acțiunii, fiind stabilit termen de judecată în vederea administrării probelor.
Pentru a pronunța această încheiere, instanța de fond a reținut între altele că terenul pe care se află amplasată linia de transport a energiei electrice, respectiv stâlpii de susținere ai acesteia, aparține domeniului public al statului, astfel că reclamanta nu poate avea calitatea de titular al dreptului de proprietate al acestui teren pentru a putea solicita ridicarea stâlpului din locul in care este amplasat.
A constatat instanța că reclamanta a formulat o acțiune complexă, ce are ca obiect și obținerea de despăgubiri pentru lipsa de folosință a imobilului său, dobândit prin succesiune și partaj, respectiv tarlaua 142 . că pentru analizarea excepției sunt necesare probe suplimentare, respectiv o expertiză topografică prin care să se lămurească dacă terenul aflat în proprietatea acesteia este afectat, și în ce măsură, de traseul liniei de transport al curentului electric, și întrucât pentru soluționarea excepției sunt necesare probe comune cu cele ale fondului cauzei, s-a dispus unirea excepției cu fondul cauzei.
Astfel cum a reținut și instanța care a pronunțat hotărârea recurată, această încheiere cuprinde o contradicție, în sensul că, deși în dispozitiv se menționează soluția respingerii excepției lipsei calității procesuale active, în considerente se reține că, fiind necesară administrarea de probe, se impune unirea excepției cu fondul.
În motivarea sentinței recurate s-a reținut că din considerentele încheierii rezultă că în dispozitiv s-a strecurat o greșeală materială, în sensul celor arătate mai sus.
Totodată, apreciind că soluția care s-a pronunțat în realitate a fost aceea a unirii excepției cu fondul cauzei, instanța a revenit asupra acestei măsuri, considerând că se impune soluționarea cu prioritate a excepției lipsei calității procesuale active.
Ambele statuări ale instanței de fond sunt greșite.
În ceea ce privește încheierea din data de 7.12.2011, instanța de fond nu a făcut demersuri pentru a constata că, într-adevăr, s-a săvârșit o greșeală materială, concretizată în contradicția existentă între considerente și dispozitiv, apreciind că soluția corectă este cea care rezultă din considerente, în condițiile în care, ca în cazul oricărei hotărâri judecătorești, și în situația încheierilor soluția este cea care rezultă din dispozitiv.
Faptul că din considerente se desprinde o anumită soluție, iar din dispozitiv rezultă o alta, nu este de natură să conducă la o altă concluzie, instanța fiind ținută de cele cuprinse în dispozitivul încheierii, cu atât mai mult cu cât această încheiere nu a fost recurată de partea interesată, devenind astfel irevocabilă prin neexercitarea căii de atac.
În al doilea rând, Tribunalul reține că soluționarea unei excepții se face printr-o încheiere interlocutorie, care, spre deosebire de încheierile preparatorii, are un alt regim juridic, caracterizat prin aceea că instanța nu mai poate reveni asupra acesteia, fiind ținută de soluția pronunțată.
În aceste condiții, instanța de fond nu putea reveni asupra soluției pe care a dat-o excepției lipsei calității procesuale active, în sensul de a stabili că reclamanta nu are calitate procesuală activă, din moment ce această excepție fusese anterior respinsă (așa cum rezultă din dispozitivul încheierii) și nu putea reveni nici asupra soluției unirii excepției cu fondul, în condițiile în care s-ar fi pronunțat o atare soluție.
Procedând astfel, respectiv revenind asupra unei probleme de drept dezlegate printr-o încheiere interlocutorie, prima instanță a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului, deși excepția lipsei calității procesuale active fusese respinsă, motiv de casare prevăzut de art. 312 alin. 5 C.pr.civ., de natură a atrage trimiterea cauzei spre rejudecare.
Față de aceste considerente, în baza textului de lege menționat, Tribunalul urmează a admite recursul declarat de reclamanta G. C. împotriva sentinței civile nr. 1336/4.07.2012 a Judecătoriei Zărnești, care va fi casată, iar cauze trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, prima instanță va analiza fondul cererii deduse judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta G. C. împotriva sentinței civile nr. 1336/4.07.2012 a Judecătoriei Zărnești, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 7 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
I. L. D. O. P. C. F.
Grefier,
C. N.-D.
Red. CF/26.03.2013
Tehnored. CND/26.03.2013
Ex. 2
Jud fond – A. I B.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 1316/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1492/2013. Tribunalul... → |
|---|
