Uzucapiune. Decizia nr. 1279/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1279/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 2157/226/2010
DOSAR NR._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA NR. 1279/R
Ședința publica de la 24 octombrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE: V. M. - judecător
Judecător: C. D. - P.
Judecător: D. N.
Grefier: N. C.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra recursului de fata care s-a judecat in ședința publica din 10 octombrie 2013 când partile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința de la respectivul termen de judecata, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 17 si 24 octombrie 2013.
La apelul nominal făcut în ședința publica la pronunțare se constata lipsa parților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, in urma deliberării pronunța următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Retine ca prin sentința civila nr. 2335/28.05.2013 pronunțata in cauza de Judecatoria Fagaras, instanța a hotărât admiterea acțiunii formulate de reclamanții P. P. I. și P. G., în contradictoriu cu pârâții C. M., decedată în cursul procesului, continuat prin moștenitorul acesteia C. M. G., M. E., M. A., F. D. si F. S., in sensul ca:
-a constatat că reclamanții, unind posesia lor cu cea a antecesorilor săi, au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF_ - M., nr. top. 127/2, compus din teren – curte în suprafață de 328 mp. și asupra imobilului înscris în CF_ - M., nr. top. 110/1, compus din teren - grădină în suprafață de 1.339 mp., conform documentației topografice întocmită de persoana fizică autorizată C. Longin C.;
-a dispus înscrierea în CF a dreptului de proprietate dobândit de reclamanți în condițiile mai sus arătate;
-a constatat nulitatea certificatului de moștenitor nr. 28/24.06.2010 eliberat de B.N.P. P. M. C. de pe urma defuncților M. S. și M. Lucreația, născută M. (suplimentar la CM nr. 320/1980 emis de fostul notariat de Stat Local F. în dosarul succesoral nr. 486/1982 și CM nr. 304/1984 emis de fostul Notariat de Stat Local F. în dosarul succesoral nr. 538/1984).
Prin aceeași hotărâre instanța de fond a anulat cererea formulată de reclamanții P. P. I. și P. G. în contradictoriu cu pârâtul M. I., a respins cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională C. M., decedată în cursul procesului continuat prin moștenitorul acesteia C. M. G., în contradictoriu cu reclamanții pârâți reconvenționali P. P. I. și P. G. și pârâții reconvenționali M. E., M. A., F. D. si F. S., având ca obiect revendicare si a anulat cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională C. M., decedată în cursul procesului continuat prin moștenitorul acesteia C. M. G., în contradictoriu pârâtul M. I..
In cele din urma instanța de fond a dispus obligarea paratei C. M., decedată în cursul procesului, prin moștenitorul acesteia C. M. G. la plata sumei de 2.062 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța aceasta hotărâre instanța de fond a reținut ca prin cererea de chemare in judecata reclamanții P. P. I. și P. G., în contradictoriu cu pârâții C. M. (decedată în cursul procesului continuat prin moștenitorul acesteia C. M. G.|), M. E., M. A., F. D. si F. S., au solicitat să se constate dreptul de proprietate al reclamanților P. P. I. și P. G. asupra terenului în suprafața de 328 mp., identic cu . înscrisă în CF_ – Mandra, dobândită ca efect al uzucapiunii de 20 ani prevăzută de art. 28 din Decretul – Lege nr. 115/1938, să se constate dreptul de proprietate al reclamanților P. P. I. și P. G. asupra terenului în suprafața de 1.339 mp., identic cu . înscrisă în CF_ – Mandra, dobândită ca efect al uzucapiunii de 20 ani prevăzută de art. 28 din Decretul - Lege nr. 115/1938, să se dispună înscrierea în cartea funciară a drepturilor astfel dobândite; să se constate nulitatea certificatului de moștenitor nr. 28 din 24 iunie 2010 eliberat de BNP P. M. C., de pe urma defuncților M. S. și M. L., născută M. (suplimentar la CM nr. 320/1980 emis de fostul Notariat de Stat Local F. în dosarul succesoral nr. 486/1982 și CM nr. 304/1984 emis de fostul Notariat de Stat Local F. în dosarul succesoral nr. 538/1984); cu cheltuieli de judecată în sarcina pârâtei C. M..
Instanța a mai reținut ca pârâta C. M. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamanților pârâți reconvenționali să îi lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilele proprietatea sa din satul I., înscrise în CF_ - M., sub nr. top 127/2, în suprafață de 328 mp. și CF_ - M., sub nr. top 110/1 în suprafață de 1.339 mp. Cu cheltuieli de judecată.
Pe fond judecatoria a reținut ca din extrasul de CF_ - M., nr.top.127/2 provenită din conversia de pe hârtie a CF 1635 rezultă că proprietari tabulari ai imobilului compus din teren – curte în suprafață de 328 mp. sunt M. S. și M. Lucreția conform actului de carte funciara nr. 43/13.01.1933 si ca din extrasul de CF_ - M., nr. top. 110/1 provenită din conversia de pe hârtie a CF. 1781 rezultă că proprietari tabulari ai imobilului compus din teren - grădină în suprafață de 1.339 mp., sunt M. S. și soția născuta M. Lucreția conform actului de carte funciara nr.530/04.04.1930.
S-a mai reținut, potrivit certificatului de moștenitor nr. 28/24.06.2010 emis de BNP P. M. C. (suplimentar la CM nr. 320/1980 emis de fostul Notariat de Stat Local F. în dosarul succesoral nr. 486/1982 și CM nr. 304/1984 emis de fostul Notariat de Stat Local F. în dosarul succesoral nr. 538/1984), ca M. S. a decedat la data de 21.12.1981, iar M. Lucreția, născuta M. a decedat la data de 17.06.1987 si ca, potrivit documentației tehnice topografice întocmită de C. Longin C., terenul situat în I. nr. 150 se identifică prin CF_, nr. top 127/1/1, CF_ nr. top 127/1/2, CF_ nr. top.127/2, CF_ nr. top 110/1, suprafața din acte fiind de 2.322 mp., iar din măsurători de 2.142 mp..
Instanța de fond a mai reținut din actul de dezmembrare și contractul de vânzare cumpărare încheiat la data de 16.06.1987 ca imobilul de la nr. 150 din I. s-a dezmembrat în două corpuri cu nr. top. 127/1/1 - teren în suprafață de 250 mp., pe care se află amplasate construcțiile proprietatea pârâtei C. M. și a fiicei sale C. M. G., proprietatea asupra terenului aparținând Statului Român și corpul cu nr. top 127/1/2 în suprafață de 405 m. - teren cu construcții – anexe gospodărești, construcțiile aparținând pârâtei C. M. și fiicei sale C. M. G., iar terenul aparținând CAP-ului; ca prin același act au fost vândute construcțiile înscrise sub nr. top 127/1/1 către pârâții M. I., M. A., M. E., F. S., căsătorita cu F. D., reclamanții devenind proprietari asupra construcțiilor constând în casă, potrivit contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1017/27.05.2002.
Din adeverința nr. 2459/2010 eliberată de UAT . reținut ca imobilul din litigiu situat în I., nr. 150, ., în suprafață de 1.947 mp. nu a făcut obiectul prevederilor Legii nr.18/1991 republicata și nu a fost naționalizat sau sechestrat, iar din declarațiile martorilor instanța a reținut ca cele două grădini aferente imobilului din I. nr.150, astfel cum acestea au fost identificate prim memoriu întocmit de C. Longin C., formează o singură proprietate, care au fost folosite inițial de părinții pârâtei C. M., după care din anul 1987 au fost folosite de către M. I. împreună cu familia sa, iar din anul 2002 au fost folosite de către reclamanți, posesia pârâților M. I., M. A., M. E. si F. S., căsătorita cu F. D. continuată de către reclamanți fiind exercitată pe o perioadă îndelungată de timp, de peste 20 de ani, precum si ca nimeni nu i-a tulburat în folosință nici pe pârâți și nici pe reclamanți, nici măcar pârâta C. M. care, deși a mai vizitat imobilul, nu a făcut acte de folosință.
Instanța a reținut ca pârâta C. M., prin răspunsul la interogator, a aratat că nu le-a permis cumpărătorilor să folosească grădinile, însă datorită faptului că locuia la F. aceștia nu au putut fi împiedicați sa le folosească.
Din proba testimoniala instanța de fond a reținut ca posesia exercitată de reclamanți asupra imobilului din litigiu întrunește condițiile posesiei utile prevăzuta de art. 1846 și urm. Cod civil, că aceleași condiții le-a îndeplinit și posesia exercitată de pârâții M. I., M. A., M. E., F. S. si F. D., fiind o posesia utilă, aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune; ca aceasta posesie s-a întins pe o perioadă îndelungată de timp, fiind îndeplinite astfel condițiile pentru dobândirea de către reclamanți a dreptului de proprietate prin uzucapiune în temeiul disp. art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, potrivit cu care cel care a posedat un imobil în condițiile legii timp de 20 de ani după moartea proprietarului înscris în CF va putea cere înscrierea dreptului uzucapat, prin joncțiunea posesiei cu cea a autorilor săi.
In ceea ce privește nulitatea certificatului de moștenitor nr. 28 din 24.06.2010 eliberat de B.N.P. P. M. C., de pe urma defuncților M. S. și M. Lucreația născută M. (suplimentar la CM nr. 320/1980 emis de fostul Notariat de Stat Local F. în dosarul succesoral nr. 486/1982 și CM nr. 304/1984 emis de fostul Notariat de Stat Local F. în dosarul succesoral nr. 538/1984) instanța de fond a reținut ca acesta nu putea fi emis în condițiile în care la data deceselor celor doi defuncți, terenul cuprins în masa succesorală era scos din circuitul civil, acesta fiind și motivul pentru care au fost vândute doar construcțiile, imobilul formând o singură proprietate, iar folosința acestuia a aparținut altor persoane decât a moștenitorilor defuncților M. S. și M. Lucreția născută M., folosință ce a condus la dobândirea dreptului de proprietate prin joncțiunea posesiilor de către reclamanți, astfel că împrejurarea ca reclamanții au dobândit drepturi proprii asupra imobilelor cuprinse ulterior în certificatul de moștenitor menționat mai sus ca făcând parte din masa succesorală, este de natura sa atragă nulitatea acestuia.
In ceea ce privește cererea reconvenționala, instanța de fond a reținut că această cerere a fost paralizată de soluționarea favorabila a cererii reclamanților de constatare ca au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra celor două imobile – grădini menționate.
In ceea ce privește anularea cererilor formulate atât de reclamanți, cat si de parata reconvenționala, în contradictoriu cu pârâtul M. I., instanța de fond a reținut ca acestea au fost îndreptate împotriva unei persoane fără capacitate de folosință, respectiv decedat la data formulării cererilor.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs parata Corsatea M. G., succesoarea paratei inițiale Corsatea M., solicitând instanței admiterea recursului si modificarea sentinței recurate in sensul respingerii acțiunii reclamanților si admiterii cererii reconvenționale.
Recurenta a arătat ca admițând acțiunea reclamanților instanța de fond a făcut o greșita aplicare a legii si chiar a incalcat anumite dispoziții legale.
Astfel, arata recurenta, uzucapiunea extratabulara nu se mai poate invoca daca moștenitorii proprietarului tabular si-au înscris in CF dreptul lor si pentru a se putea retine aplicabilitatea disp. art. 28 din Decretul – Lege nr. 115/1938, era nevoie ca cererea de chemare in judecata formulata de reclamanți sa fi fost promovata anterior înscrierii in CF a dreptului succesorilor persoanei decedate in contra căreia se susține uzucapiunea. Or, in cauza de fata reclamanții au promovat cererea de constatare a dobândirii prin uzucapiune după ce parata si-a înscris in CF dreptul asupra imobilului in litigiu, cu titlu de drept provenit din moștenire.
Rcurenta a invocat in susținerea acestui motiv de recurs practica judiciara a Curții de Apel Brasov potrivit cu care efectele invocării uzucapiunii extratabulare se produc numai daca nu sunt moștenitori care sa fi acceptat moștenirea expres sau tacit si sa devina proprietari indiferent de intabularea dreptului lor de proprietate.
In alta ordine de idei, recurenta arata ca in speța nu sunt îndeplinite condițiile de dobândire prin uzucapiune prevăzute de art. 28 din Decretul – Lege nr. 115/1938.
Astfel, prima condiție, aceea a folosinței minim 20 de ani de la data decesului proprietarului tabular, nu este îndeplinita in speța, deoarece posesia invocata de reclamanți nu a început după decesul proprietarilor tabulari, ci la cca. 6 ani după ce a intervenit decesul lor.
Nici condiția posesiei utile, neechivoce si neviciate nu este îndeplinita in speța, câta vreme martorii audiați au declarat ca posesia numiților M. s-a făcut cu acordul paratei Corsatea M., iar parata F. S. a recunoscut la interogatoriu ca Corsatea M. le-a permis sa folosească si cele doua grădini.
D. consecința, arata recurenta, in mod nelegal instanța de fond a dispus anularea certificatului de moștenitor si a respins paratei cererea reconvenționala pe care aceasta a formulat-o in contradictoriu numai cu P. I. si P. G., câta vreme reclamanta a făcut dovada calității sale de proprietar asupra celor doua grădini si a împrejurării ca reclamanții parați reconvenționali le folosesc fara drept si refuza sa i le predea, in temeiul art. 480 Cod civil.
Recursul a fpst legal timbrat.
Intimații P. I. si P. G. au formulat întâmpinare fata de motivele de recurs, prin care au solicitat respingerea acestuia si obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecata.
In esența aceștia au susținut caracterul legal al hotărârii primei instanțe si faptul ca aceasta a reținut corect starea de fapt pe baza căreia si-a întemeiat hotărârea.
Intimații au arătat ca au promovat acțiunea de fata la data de 06.07.2010, după ce la data de 25.06.2010 parata si-a înscris in CF dreptul de proprietate dobândit prin moștenire, insa aceasta împrejurare nu este de natura a împiedica intervenția uzucapiunii, daca a existat răstimpul de 20 de ani la care face referire art. 28 din Decretul – Lege nr. 115/1938.
Aceștia au arătat ca parata nu a dovedit susținerea ca autoarea sa ar fi folosit grădinile in litigiu in perioada 1981 – 1987, in timp ce reclamanții au dovedit ca după decesul ultimului proprietar tabular, si care a avut loc in iunie 1984, aceștia au stăpânit încontinuu si netulburați imobilele, pentru mai mult de 20 de ani, care s-au împlinit in iunie 2004. Reclamanții arata ca termenul de 20 de ani ar fi împlinit si daca s-ar aprecia ca acesta curge de la data pretinsa de parata, adică din 1987.
In ceea ce privește caracterele posesie exercitata de către reclamanți, aceștia arata ca s-au comportat întotdeauna fata de cele doua grădini ca adevărați proprietari, atât prin folosința efectiva cat si prin suportarea exclusiva a taxelor si prin investițiile făcute in legătura cu respectivul imobil, in timp ce, de cealaltă parte, parata nu a mai manifestat niciun interes fata de imobil pana la data la care a solicitat suplimentul de certificat de moștenitor.
Intimații arata ca sancțiunea prescripției achizitive se aplica si moștenitorului care a stat in pasivitate o perioada destul de îndelungata incat sa permită intervenția uzucapiunii.
In recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul de fata prin prisma motivelor invocate, tribunalul retine următoarele:
Potrivit actului de dezmembrare și contract de vânzare cumpărare încheiat la data de 16.06.1987 (filele 30-31) imobilul de la nr. 150 din I., înscris in CF nr. 1173 – Ilieni, nr. top 127/1 s-a dezmembrat în două corpuri cu nr. top nou 127/1/1 - teren în suprafață de 250 mp. pe care se află amplasate construcțiile proprietatea pârâtei C. M. și a fiicei sale C. M. G., terenul aparținând Statului R. si nr. top nou 127/1/2 – teren în suprafață de 405 mp. teren cu construcții – anexe gospodărești, construcțiile proprietatea pârâtei C. M. și a fiicei sale C. M. G., terenul aparținând CAP.
Prin același act Corsatea M. si Corsatea M. G. au vândut către M. I., M. A., M. E. si F. S., căsătorita cu F. D., imobilul construcție situat pe topul nou rezultat in urma dezmembrării, identificat sub nr. 127/1/1.
Ulterior, prin act de vânzare autentificat sub nr. 1017/27.05.2002 de catre BNP A. Boamfa, numiții M. I., M. A., M. E., F. S. si F. D. au vândut reclamanților P. P. I. si P. G. casa situata pe nr. top 127/1/1.
Reclamanții au pretins ca in realitate, au dobândit, la fel ca si vânzătorii lor, întreg imobilul de la nr. administrativ 150 (fost 80) din Ilieni, . lotul in suprafața de 405 mp. identificat sub nr. top 127/1/2, dar si loturile identificate sub nr. top 127/2 – teren in suprafața de 328 mp. din CF nr._ – Mandra si nr. top 110/1 – teren in suprafața de 1.339 mp. din CF nr._ – Mandra.
Aceștia au pretins ca la data la care a avut loc prima transmitere de proprietate, legile vremii nu permiteau înstrăinarea sau dobândirea a mai mult de 250 mp., acesta fiind motivul pentru care pe restul de teren nu s-au întocmit acte de niciun fel.
Reclamanții au susținut ca de la momentul dobândirii folosesc toate aceste terenuri sub nume de proprietar, astfel cum au făcut-o si cei de la care au dobândit, respectiv numiții M. I., M. A., M. E., F. S. si F. D., care au exercitat o posesie si o folosința neîntrerupte inca dinainte de dobândirea lotului 127/1/1.
Asupra celor doua numere top 110/1 si 127/2 care fac obiectul acțiunii de fata s-a înscris dreptul de proprietate al paratei Corsatea M., cu titlu de drept provenind din moștenire, insa reclamanții au invocat uzucapiunea in raport de vechii proprietari tabulari, respectiv M. S. si M. L., decedați, potrivit înscrisurilor de la dosar, in 1981 si respectiv 1984.
Parata a susținut in permanenta ca cele doua grădini identificate prin cele doua numere top nu au fost niciodată vândute, ca s-au aflat întotdeauna in proprietatea ei si a familiei sale si ca numiților M. si F. li s-a permis doar sa folosească aceste grădini si ca aceste grădini nu puteau face obiectul vreunei instrainari valabile.
Prin întâmpinare parații F. S. si G. au susținut ca inca de la bun început au cumpărat toate parcelele, inclusiv cele doua grădini identificate sub nr. top 110/1 si 127/2, după care, prin răspunsul la întrebarea nr. 1 (fila 207) F. S. a arătat ca gradina le-a fost data in folosința.
Reclamanții P. G. si P. I. au recunoscut la interogatoriul formulat de parata, prin răspunsul la întrebările 1 si 2, ca ceea ce au cumpărat a fost dezmembrat din nr. top inițial 127/1 si avea in compunere teren in suprafața de 655 mp.. si ca pe vremuri cele doua grădini erau despărțite de un gard înalt de 60 cm. de restul curții (răspunsul la întrebarea nr. 5). Existenta gardurilor a fost recunoscuta si de parata M. E. (răspunsul la întrebarea nr. 5) care prima data nu a pretins ca ar fi cumpărat grădinile ci ca a avut acordul proprietarului sa le folosească (răspunsul la întrebarea nr. 6), după care a declarat in sens contrar (răspunsul la întrebarea nr. 4 – fila 200).
In orice caz, martorii audiați, in marea lor majoritate au declarat in sensul ca vânzarea inițiala a vizat numai casa si curtea, fara cele doua grădini, declarații care se coroborează cu actele de la dosar si chiar si cu poziția reclamanților si a paraților M. si F., care, deși nu sunt consecvenți in susținerile legate de acest aspect, in cele mai multe dintre situații au admis ca grădinile le-au fost date in folosința si nu spre vânzare.
De altfel, tribunalul apreciază ca varianta pretinsa de reclamanți, potrivit cu care atât parații M. si F., pe de o parte, cat si ei insisi, pe de alta parte, au cumpărat mai mult decât s-a menționat in actele autentice, fara insa sa fi întocmit acte măcar sub semnătura privata care sa ateste aceste împrejurări, este si neverosimila.
Acest aspect este esențial din perspectiva analizării măsurii in care reclamanții pot invoca in beneficiul lor posesia utila, neechivoca, netulburata si sub nume de proprietari a paraților M. si F..
Prin cererea formulata reclamanții au invocat uzucapiunea întemeiat pe faptul ca pretinșii lor autori, respectiv cei de la care au dobândit dreptul de proprietate asupra altor loturi, învecinate loturilor vizate, au posedat continuu, neîntrerupt, netulburați, public si sub nume de proprietari loturile vizate pana la data la care aceasta posesie s-a transmis reclamanților, in anul 2002, moment de la care reclamanții de fata au continuat aceeași posesie, in cauza fiind astfel aplicabila joncțiunea posesiilor.
Potrivit susținerilor reclamanților, posesia așa-zișilor lor autori a început in anul 1987, ceea ce face ca, in conformitate cu principiul potrivit căruia prescripțiile de orice natura sunt supuse legislației in vigoare la data la care acestea au început sa curgă, in spete de fata Decretul – Lege nr. 115/1938.
Având in vedere ca reclamanții invoca in susținerea dreptului lor joncțiunea posesiilor lor si a celor de la care au dobândit imobilele învecinate, momentul începutului posesie se considera a fi cel al începutului posesiei așa-zișilor autori ai reclamanților.
Prin joncțiunea posesiilor se înțelege adăugarea la termenul posesiei actuale a posesorului a timpului cat bunul imobil a fost posedat de autorul sau. Invocarea joncțiunii posesiilor este posibila numai daca este vorba despre o posesie propriu-zisa, detenția precara neputând fi unita cu posesia deoarece detentorul precar nu este posesor si numai daca cel care invoca joncțiunea este un succesor in drepturi al celui pe care îl numește autor.
Pe de alta parte, joncțiunea posesiilor poate fi invocata numai in măsura in care fiecare dintre posesiile care se solicita sa fie reunite au fost exercitate in condițiile legii, in speța de fata fiind necesara dovada ca parații M. si F., in situația in care si-ar fi prelungit propria posesie pana la împlinirea unui termen de 20 de ani, puteau ei insisi sa invoce uzucapiunea in beneficiul lor.
In speța reclamanții nu au justificat dreptul numiților M. si F. asupra celor doua grădini si nici pretinsa lor calitate de succesori in drepturi ai numiților M. si F., la a căror posesie au susținut ca se alătura, iar pentru aceste motive tribunalul nu poate retine ca reclamanții ar putea invoca in beneficiul lor joncțiunea posesiilor. Împrejurarea ca reclamanții au cumpărat de la parații M. si F. niște topuri învecinate celor in cauza si ca odată cu acestea vânzătorii le-au predat si folosința topurilor vizate, respectiv a celor doua grădini, nu este suficienta pentru a retine ca reclamanții sunt, cu privire la cele doua grădini succesorii in drepturi ai paraților M. si F. sau ca asupra celor doua grădini numiții M. si F. ar putea invoca anumite drepturi, mai ales ca aceștia au recunoscut faptul ca cele doua grădini le-au fost date in folosința, nicidecum ca le-au fost vândute sau ca le-au fost abandonate de către proprietar in posesia lor, abandon care sa poată atrage sancțiunea prescripției achizitive.
Pe de alta parte, in ipoteza in care reclamanții si parații M. si F. pretind ca cele doua grădini au făcut obiectul ambelor vânzări succesive, separat de faptul ca probatoriul administrat dovedește situata contrara, aceștia aveau la indemana acțiunea de obligare a paratei, chiar si a succesoarei acesteia, la încheierea actului autentic de vânzare – cumpărare, apt de intabulare.
D. urmare, pentru argumentele de mai sus, tribunalul apreciază ca este întemeiata critica formulata de recurenta care vizează greșita reținere de către instanța de fond a împrejurării ca parații M. si F. au exercitat o posesie in condițiile legii, ca aceștia ar putea invoca vreun drept asupra celor doua imobile si ca reclamanții sunt succesorii lor in respectivele drepturi, pentru ca aceștia sa poată invoca in beneficiul lor joncțiune celor doua posesii.
In consecința, tribunalul apreciază ca cererea reclamanților prin care aceștia au solicitat sa se constate ca au dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra celor doua grădini este neîntemeiata.
Câta vreme instanța de fond a respins cererea reconvenționala având ca obiect „revendicare” ca si consecința a admiterii cererii reclamanților si având in vedere ca recurenta este proprietara tabulara asupra imobilelor in cauza, imobile cu privire la care reclamanții intimați recunosc ca exercita posesie si folosința si având in vedere ca reclamanții, la acest moment nu pot justifica legitimitatea posesiei si a folosinței, apare ca evident întemeiata cererea paratei reconvenționale de obligare a reclamanților parați reconvenționali sa ii lase in deplina proprietate si posesie cele doua grădini.
Pentru toate aceste motive, reținând aplicabilitatea in speța a disp. art. 304 pct. 9, art. 304 ind. 1 si art. 312 alin. 3 Cod procedura civila, tribunalul va admite recursul si va modifica in parte sentința de fond in sensul ca va respinge cererea de chemare in judecata ca neîntemeiata, va admite cererea reconvenționala, va păstra dispoziția de respingere a cererii reconvenționale formulata in contradictoriu cu parații reconvenționali M. A., M. E., F. D. si F. S., precum si dispozițiile de anulare a cererii de chemare in judecata si a cererii reconvenționale formulate in contradictoriu cu M. I. si va inlătura din sentința recurata dispoziția privind obligarea paratei reclamanta reconvenționala Corsatea M. G. la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2.062 lei.
In baza disp. art. 274 Cod procedura civila instanța ii va obliga pe reclamanții intimați sa plătească paratei reclamanta reconvenționala cheltuielile de judecata ocazionate de acest proces, in cele doua cicluri procesuale ale sale si suportate de către parata recurenta, cheltuieli in cuantum de 6.379 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta CORSATEA M. G., cu domiciliul ales la sediul avocatului V. H. din Fagaras, .. 56, jud. Brasov, in contradictoriu cu intimații P. P. I. si P. G., ambii cu domiciliul ales la sediul avocatului Ș. M. din București, .. 103, ., . si M. A., F. S. si F. D., domiciliați in Fagaras, ..7, ., jud. Brasov si M. E., domiciliata in Fagaras, ., ., împotriva sentinței civile nr. 2335 din 28.05.2013 pronunțata in cauza de către Judecatoria Fagaras, pe care o modifica in parte in sensul ca:
Respinge in tot cererea de chemare in judecata formulata de reclamanții P. P. I. si P. M. G., in contradictoriu cu parații CORSATEA M. G., M. A., M. E., F. D. si F. S..
Admite cererea reconvenționala având ca obiect „revendicare” formulata de parata reclamanta reconvenționala CORSATEA M., decedata in timpul procesului si continuata de succesoarea sa CORSATEA M. G., in contradictoriu cu parații P. P. I. si P. G. si, pe cale de consecința:
Obliga pe parații P. P. I. si P. G. sa lase reclamantei CORSATEA M. G. in deplina proprietate si posesie imobilul teren in suprafața de 328 mp. înscris in CF_ Mandra (nr. top 127/2), precum si imobilul teren in suprafața de 1.339 mp. înscris in CF_ Mandra (nr. top 110/1).
Păstrează din sentința recurata dispoziția de respingere a cererii reconvenționale formulata in contradictoriu cu parații reconvenționali M. A., M. E., F. D. si F. S., precum si dispozițiile de anulare a cererii de chemare in judecata si a cererii reconvenționale formulate in contradictoriu cu M. I..
Înlătura din sentința recurata dispoziția privind obligarea paratei reclamanta reconvenționala Corsatea M. G. la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 2.062 lei.
Obliga pe intimații P. P. I. si P. G. sa plătească recurentei CORSATEA M. G. suma de 6.379 lei cu titlu de cheltuieli de judecata in ambele cicluri procesuale.
IREVOCABILA
Pronunțata in ședința publica azi, 24 octombrie 2013.
P., JUDECATOR,JUDECATOR,
V. M. C. D. – POPDANIELA N.
GREFIER
N. C.
RedCDP/01.2014.
Judecător fond C. G. M.
| ← Rezoluţiune contract. Hotărâre din 09-07-2013, Tribunalul BRAŞOV | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
