Rezoluţiune contract. Hotărâre din 09-07-2013, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 09-07-2013 în dosarul nr. 710/226/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 967R
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 09.07.2013
Tribunalul constituit din:
PREȘEDINTE - D. M.
JUDECĂTOR - N. F.
JUDECĂTOR - M. B.
GREFIER - L. P.
Pe rol fiind judecarea cererii de recurs formulată pe recurenta reclamantă H. A. împotriva Sentinței Civile nr. 2704/2012 pronunțată de către Judecătoria F. în dosarul nr._, având ca obiect „rezoluțiune contract”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 17.06.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, care face parte integarntă din prezenta hotărâre, când tribunalul, pentru a da părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, a amânat pronunțarea la data de 25.06.2013, 02.07.2013, 09.07.2013, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursurilor de față constată că prin sentința civilă nr. 2704/2012 pronunțată de Judecătoria F. s-a hotărât următoarele:
,, Respinge excepția autorității de lucru judecat, invocată de către pârâți prin întâmpinare.
Respinge cererea formulată de către reclamanta H. A., cu domiciliul în Mun. F., ., Jud. B., în contradictoriu cu pârâții F. O. Ș. și F. G. I., cu domiciliul ales la C.. av. A. G. în Mun. F., ., ., având ca obiect rezoluțiunea contractului de întreținere, autentificat cu nr. 2759/19.12.2002 de BNP B. A. și restabilirea situației anterioare de CF.
Admite acțiunea formulată de către reclamanta H. A. în contradictoriu cu pârâții F. O. Ș. și F. G. I., având ca obiect transformarea obligației de întreținere din natură în bani, și în consecință obligă pârâții să plătească lunar reclamantei suma de 700 lei.
Respinge restul pretențiilor reclamantei.
Obligă pârâții să plătească reclamantei suma de 1036 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat
La pronunțarea acestei soluții instanța de fond a reținut următoarele:
Prin contractului de întreținere, autentificat cu nr. 2759/19.12.2002 de BNP B. A., încheiat între H. I. ,,în calitate de transmițător”, pârâții F. O. Ș. și F. G. I., ,,în calitate de dobânditori” și H. A., ,,în calitate de ,,beneficiară de sarcini”, transmițătorul H. I., a transmis pârâților nuda proprietate asupra imobilului compus din casă, anexe și teren, situat în Mun. F., .. 132, înscris în CF 214 G., nr. top. 280, cu sarcina întreținerii viagere a sa și a soției sale H. A., cu rezerva dreptului de uzufruct viager, consimțind ca uzufructul viager asupra ,,dreptului de proprietate transmis prin prezentul act”, să fie înscris pe numele său și al soției sale.
Prin Sentința Civilă nr.1759/25.10.2011 a Judecătoriei F., pronunțată în dosarul nr._, irevocabilă, instanța a respins cererea reclamantei de reziliere a contractului de întreținere și restabilire a situației anterioare.
Având în vedere dispozițiile art. 137 alin 1 C. proc. civ., potrivit cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în tot sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, instanța s-a pronunțat cu prioritate asupra excepției autorității de lucru judecat, invocată de către pârâți prin întâmpinare.
În drept, instanța a reținut că dispozițiile Codului civil tratează puterea de lucru judecat ca pe o prezumție legală irefragabilă, împotriva căreia nu poate fi primită nici o dovadă contrară, considerând că o hotărâre care nu mai poate fi supusă nici unei căi de atac, reflectă adevărul, motiv pentru care excepția puterii lucrului judecat, conform art. 166 C.pr.civ., poate fi ridicată de părți sau de judecător chiar înaintea instanței de recurs.
De asemenea, dispozițiile art. 1201 C. civ. reglementează elementele lucrului judecat, respectiv ,,este lucru judecat atunci când a doua cerere în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor, în aceeași calitate”.
Raportat la dispozițiile legale mai sus invocate, instanța a constatat că în speță nu există identitate de obiect, întrucât în dosarul nr._, instanța a avut în vedere perioada anterioară pronunțării hotărârii, iar în prezenta cauză, după cum s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 14.06.2012, se solicită rezoluțiunea contractului de întreținere pentru perioada ulterioară pronunțării hotărârii din dosarul nr._ . Întrucât prestațiile la care s-au obligat pârâții prin respectivul contract se caracterizează prin succesivitatea executării, și având în vedere precizarea referitoare la perioada relativ la care urmează să fie apreciat modul în care pârâții și-au îndeplinit obligațiile, instanța apreciază că nu există identitate de obiect, motiv pentru care excepția invocată va fi respinsă.
Pe fond, cererea reclamantei de rezoluțiune a contractului de întreținere, autentificat cu nr. 2759/19.12.2002 și restabilirea situației anterioare de CF, a fost respinsă, pentru următoarele considerente:
Prin precizarea de acțiune de la fila 20, făcută în urma solicitării instanței, reclamanta a arătat faptul că solicită rezoluțiunea contractului de întreținere, autentificat cu nr. 2759/19.12.2002, în calitatea sa de ,,beneficiară a sarcinii de întreținere”.
Raportat la contractul a cărui rezoluțiune se solicită, privitor la obligația de întreținere, instanța apreciază că în speță între părți s-a încheiat o stipulație pentru altul, numitul H. I. transmițând pârâților dreptul de proprietate asupra imobilului identificat mai sus, bunul său propriu, cu obligația întreținerii viagere, atât a lui, cât și a soției sale, respectiv a reclamantei H. A.. Astfel, reclamanta are calitatea de terț beneficiar, în raport cu pârâții – promitenți, neavând la dispoziție decât acțiunea în executarea prestației de întreținere, deoarece, față de contractul încheiat între numitul H. I. și pârâții F. O. Ș. și F. G. I., privitor la transmiterea dreptului de proprietate asupra respectivului imobil, are calitatea de terț.
În consecință, reclamanta, fiind creditoarea unei obligații de a face, asumată de pârâți, are posibilitatea să solicite fie executarea întreținerii, fie dezdăunarea sa, în conformitate cu art. 1021 C. civ. și art. 1075 C.civ., și nu rezoluțiunea contractului, acțiunea sa fiind sub acest aspect inadmisibilă.
Privitor la petitul subsidiar, având ca obiect transformarea obligației de întreținere din natură în bani, instanța a reținut că de regulă, pentru transformarea obligației de întreținere în natură în obligația de a plăti o sumă de bani, egală cu valoare întreținerii, este necesar să existe consimțământul părților, iar în speță, prin întâmpinarea formulată, pârâții au declarat că sunt de acord ,,cu admiterea subsidiarului acțiunii”, (filele 24- 25).
Astfel, pentru transformarea obligației de întreținere din natură în bani, instanța a avut în vedere atât acordul părților, cât și particularitățile speței, întrucât din probatoriul administrat, (declarațiile martorilor și răspunsul la interogatoriu), rezultă că între reclamantă și pârâți s-a instalat o stare conflictuală, care nu mai poate face posibilă prestarea întreținerii în natură.
Cu privire la suma pe care pârâții va trebui să o plătească reclamantei, drept contravaloare a întreținerii, instanța a reținut că aceasta trebuie să asigure întreținerea completă, în sensul celor stabilite la încheierea contractului, ,,hrană, căldură, curățenie, asistență medicală cu medic și medicamente, etc.), pentru a se acoperi efectiv toate aceste nevoi, fără ca cuantumul acesteia să poată fi influențat de veniturile creditorului întreținerii sau de posibilitățile de plată ale debitorilor.
În acest sens, instanța a apreciat că este nerelevantă apărarea pârâților referitoare la faptul că au ,,doi copii minori în întreținere și multe alte cheltuieli lunare”, nerelevant fiind și faptul că reclamanta cultiva grădina, neavând importanță nici cuantumul pensiei sale lunare.
Având în vedere înscrisurile depuse la dosar, respectiv acte medicale, facturi fiscale și chitanțe privind plata utilităților, în cuantum de 250 – 300 lei pe lună, utilități pe care de altfel a făcut dovada, conform Sentinței Civile nr. 940/2012 pronunțate de Judecătoria F. în dosarul civil nr._, (filele 49 – 50), că le-a plătit în întregime, fiind aferente imobilului în care locuia împreună cu pârâții, instanța a apreciat, că suma solicitată la nivelul salariului minim pe economie, este întemeiată.
Împotriva soluției au declarat recurs reclamanta H. A. și pârâții F. O. Ș. și F. G..
În motivarea recursului declarat, reclamanta H. A. a invocat următoarele:
După decesul soțului, aceasta a dobândit calitatea și dreptul de a acționa în nume propriu și de a exercita acțiunea pentru rezoluțiunea contractului și are calitatea de a acționa în nume propriu pentru apărarea dreptului de uzufruct viager.
În aceste condiții rămânând fără locuință acțiunea în evacuare este indisolubil legată și trebuia soluționată concomitent cu acțiunea în transformarea obligației de întreținere din natură în bani.
Instanța a respins ca inadmisibil primul petit din acțiune pe motiv că recurenta reclamantă este terț beneficiar și are posibilitatea de a solicita fie executarea întreținerii, fie dezdaunarea sa. Arată că în contract s-a precizat în mod expres că își rezervă dreptul rezilierii prezentului act în cazul neîndeplinirii obligațiilor impuse.
Deși instanța de fond a admis parțial petitul subsidiar de transformare a obligației de întreținere în bani, a respins petitul privind asigurarea spațiului de locuit întrucât nu există obligație contractuală și ar fi în contradicție cu dreptul de uzufruct viager, respingând petitul privind evacuarea pe durata uzufructului viager.
În recursul declarat de către pârâții F. O. Ș. și F. G. s-a criticat cuantumul întreținerii stabilit de prima instanță solicitând reducerea acestuia.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Examinând sentința civilă prin prisma motivelor de recurs, având în vedere actele și lucrările dosarului, dispozițiile legale incidente, Tribunalul urmează a respinge recursul declarat de reclamantă pentru motivele care urmează:
Așa cum se menționează în cuprinsul contractului de întreținere, încheiat la data de 19 decembrie 2002 între reclamantă și soțul ei, ca întreținuți, și pârâți, ca întreținători, pârâții și-au asumat față de reclamantă și soțul ei obligația de a le presta întreținere pe întreaga durată a vieții, precum și de a suporta cheltuielile de înmormântare.
Corelativ, pârâților le-au fost transmise nuda proprietate a imobilului – construcții și cota indiviză de 2/8 teren, situat în F., ..132, înscris în CF 214 G. nr. top.280, aflat în patrimoniul exclusiv al soțului reclamantei, ca bun propriu al acestuia.
Recurenta reclamantă nu a avut calitatea de (co)proprietar asupra imobilului sus-arătat, aceasta apărând în contractul de întreținere litigios exclusiv ca beneficiar al obligației de întreținere și înmormântare pe care pârâții și-au asumat-o, însă nu și ca transmițător al vreunui drept aflat în propriul patrimoniu la data încheierii convenției.
În aceste circumstanțe de fapt, astfel cum în mod corect a reținut instanța de fond, actul juridic sus-arătat îmbracă, în raport cu recurenta întreținută., tiparul juridic al stipulației pentru altul, în care soțul reclamantei are calitatea de stipulant, pârâții pe aceea de promitenți ai întreținerii, iar recurenta pe aceea de beneficiar.
Operațiunea juridică încheiată între părți are caracterul unui tipic contract de întreținere doar în ceea ce privește asumarea de către pârâți a obligației de a întreține și înmormânta pe soțul reclamantei, în raport cu reclamanta, fiind de reținut, cum s-a arătat deja, existența unei stipulații pentru altul.
Or, de specificul acestei din urmă operațiuni juridice, în considerarea semnificației ei de contract încheiat în folosul unei terțe persoane, este, sub aspectul regimului juridic care o guvernează, că neexecutarea față de beneficiar a obligației asumate de către promitent nu îl îndreptățește pe primul la a solicita rezilierea ori, după caz, rezoluțiunea contractului, căci el nu este parte contractantă, ci doar beneficiar al contractului.
Are în vedere Tribunalul că din dispozițiile art. 1019 - 1021 C.civ. rezultă fără echivoc că doar părțile pot cere rezoluțiunea (rezilierea) unei convenții, astfel că simpla calitate de beneficiar al unor drepturi rezultate dintr-o convenție încheiată între alții nu poate conferi o asemenea prerogativă.
Dreptul de a solicita desființarea contractului pentru neexecutarea obligației de către promitent îi poate fi recunoscut exclusiv stipulantului, el valorificându-și calitatea de parte contractantă.
În considerarea celor ce preced, reclamanta singură nu avea calitatea de a promova prezenta acțiune civilă, nici în nume propriu și nici în calitate de moștenitor al defunctului soț, neputând fi reținut argumentul recurentei că în contract s-ar fi prevăzut dreptul acesteia de a solicita rezilierea actului, câtă vreme acesta nu are calitatea de parte contractantă.
Cererile privitoare la obligarea pârâților să-i asigure reclamantei un spațiu de locuit și evacuarea acestora din imobil a fost soluționate în mod corect reținându-se că în privința primei cereri nu există nici o obligație contractuală în sarcina pârâților iar pentru evacuarea acestora din imobil reclamanta are la îndemână acțiunea confesorie. În motivele de recurs se analizează soluția instanței de fond dar fără a indica exact criticile referitoare la această soluție. Recurenta s-a arătat nemulțumită de soluție arătând că locuiește de aproape 2 ani la o vecină fără să-i fie pus la dispoziție imobilul în litigiu în baza uzufructului viager.
Tribunalul reține că hotărârile recurate sunt analizate numai în raport de motivele de nelegalitate invocate ,simpla nemulțumire a părții, fără a aduce critici concrete soluției îmbrățișate de prima instanță, reluând susțineri și apărări făcute și cu ocazia judecării pe fond, neputând fi reținută și analizată.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat va fi respins.
În ce privește recursul declarat de recurenții pârâți F. O. Ș. și F. G., Tribunalul constată că, întrucât recursul formulat nu a fost timbrat, prin rezoluție, s-a stabilit în sarcina părților obligația de a depune taxa judiciară de timbru în sumă de 265,5 lei și timbru judiciar de 3,00 lei, fiind încunoștiințate despre această obligație ce trebuia îndeplinită până la termenul de judecată din data de 22.04.2013 prin citația ce le-a fost comunicată la data de 13.02.2013 (f.22,23).
Constatând că la termenul de judecată din data de 22.04.2013 recurenții pârâți nu au timbrat calea de atac promovată, instanța, din oficiu, a invocat, a pus în discuție
excepția de netimbrare a recursului și a admis-o prin încheierea de ședință de la acel termen, reținând următoarele:
Potrivit dispozițiilor art.20 alin.1 din Legea nr.146/1997 și art.35alin.1 și 2 din O.M.J.nr.760/1999, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, în cazul acțiunilor netimbrate sau insuficient timbrate partea urmând a fi obligată să plătească până la primul termen de judecată
Totodată, art.20 alin.3, respectiv,art.35 alin.5 din actele normative sus-menționate prevăd că neîndeplinirea obligației până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii.
Având în vedere dispozițiile legale anterior evocate, constatând că recurenții pârâți nu și-au îndeplinit obligația de a depune taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar datorate pentru calea de atac promovată, deși s-a indicat cuantumul taxei și s-a acordat termen în acest sens, în temeiul art.20 alin.3 din Legea nr.146/1997 și a art.35 alin.5 din O.M.J.nr.760/1999, va anula recursul declarat de aceștia, ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă H. A. împotriva sentinței civile nr. 2704/13.12.2012 pronunțată de Judecătoria F. în dosar nr._ pe care o menține.
Anulează, ca netimbrat, recursul declarat de recurenții pârâți F. O. Ș. și F. G. împotriva sentinței mai sus menționate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 9.07.2013
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. N. F. M. B.
GREFIER
L. P.
RED. N.F./24.09.2013
DACT. L.P./24.09.2013
2 Ex.
Judecător fond P. R. Garofița/Judecătoria B.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1287/2013. Tribunalul BRAŞOV | Uzucapiune. Decizia nr. 1279/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
