Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1287/2013. Tribunalul BRAŞOV

Tribunalul BRAŞOV - Sentințe și decizii civile / 2013

Decizia nr. 1287/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 24-10-2013 în dosarul nr. 2175/338/2010

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL B.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA Nr. 1287/R

Ședința publică de la 24 Octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M. I. I.

Judecător C. R.

Judecător A. I.

Grefier D. L. - P.

Pentru astăyi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de către recurenții reclamanți N. P. și N. M.-A. în contradictoriu cu intimații pârâți Z. L.-G., Z. V., Z. D., D. M. și D. M., împotriva sentinței civile nr. 21/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care

Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2013, când avocat M. P. pentru recurenții reclamanți și avocat I. C. pentru intimații pârâți Z. L. – G., Z. D. și Z. V., au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea ptnru termenele din datele de 16.10.2013, 23.10.2013 și apoi pentru prezentul termen de judecată, când, în aceeași compunere, a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

Asupra recursului civil de față:

Constată că, prin sentința civilă nr. 21/11.01.2013 pronunțată în dosarul civil nr._, Judecătoria Zărnești:

A luat act de renunțarea reclamanților-pârâți reconvenționali N. P. și N. M. A. la judecarea cererii formulate în dosar_ al Judecătoriei Zărnești în contradictoriu cu pârâtele reclamante reconvenționale Z. L. G. și Z. M. decedată pe parcursul procesului calitatea procesuală fiind preluată de pârâta Z. L. G. și pârâții Z. V. ȘI Z. D., O. N., . și D. M..

A luat act de renunțarea reclamanților pârâți reconvenționali N. P. și N. M. A. la judecarea petitelor 1, 3 și 4 din dosar conex 83/C/2006.

A admis în parte acțiunea astfel cum a fost completată din dosarul conex nr. 83/C/2006, formulată de reclamanții pârâți reconvenționali N. P. și N. M. A. în contradictoriu cu pârâtele reclamante reconvenționale Z. L. G. și Z. M. decedată pe parcursul procesului calitatea procesuală fiind preluată de pârâta Z. L. G. și pârâții Z. V., Z. D., D. M. și D. M..

A stabilit linia de graniță între proprietatea reclamanților pârâți reconvenționali N. P. și N. M. A. înscrisă la A+15 în CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1/1, 2216/1/1, 2219/b/2/1, 2215/a/1/1/1 și proprietatea pârâtelor reclamante reconvenționale Z. L. G. și Z. M. decedată pe parcursul procesului calitatea procesuală fiind preluată de pârâta Z. L. G., înscrisă la A+16 în CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1/2, 2216/1/2, 2219/b/2/2, 2215/a/1/1/2 între punctele 47-48-49-50-_-141 astfel cum este evidențiată în anexa nr. 17 a raportului de expertiză topografică nr._/22.02.2012 întocmit în cauză de experți P. R., Perlik R. și Leberciuc M..

A stabilit linia de graniță între proprietatea reclamanților pârâți reconvenționali înscrisă la A+15 în CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1/1, 2216/1/1, 2219/b/2/1, 2215/a/1/1/1 și proprietatea pârâților D. M. și D. M., înscrisă la A+29 în CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/a/1/2/1/1/2/1/2 între punctele 141-I astfel cum este evidențiată în anexa nr. 17 a raportului de expertiză topografică nr._/22.02.2012.

A respins acțiunea în revendicare formulată de reclamanții pârâți reconvenționali în contradictoriu cu pârâtele reclamante reconvenționale Z. M. decedată pe parcursul procesului, Z. L. G. și pârâții Z. V. și Z. D..

A admis cererea reconvențională formulată de reclamantele pârâte reconvenționale Z. L. G. și Z. M. decedată pe parcursul procesului calitatea procesuală fiind preluată de pârâta reclamantă reconvențională Z. L. G..

A rectificat înscrierea de la A+15 alin. 3 din CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1/1, 2216/1/1, 2219/b/2/1, 2215/a/1/1/1 și de la A+16 alin. 3 din CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1/2, 2216/1/2, 2219/b/2/2, 2215/a/1/1/2 în sensul că imobilului de la A+15 i se înscrie dreptul de servitute asupra imobilului de la A+16.

A obligat reclamanții pârâți reconvenționali să achite pârâților Z. V. și Z. D. suma de 4380 cu titlu de cheltuieli de judecată.

A obligat reclamanții pârâți reconvenționali să achite pârâtelor reclamante reconvenționale suma de 2900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

A obligat pârâții D. M. și D. M. să achite reclamanților pârâți reconvenționali suma de 1315 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că, reclamanții-pârâți reconvenționali sunt proprietari ai imobilului înscris în CF 604 Poarta nr. top 2215/b/1/1, 2216/1/1, 2219/2/1 și 2215/a/1/1/1, pârâții Z. V. și Z. D. sunt proprietari ai imobilului înscris în CF 604 Poarta nr. top 2217, 2218, 2219/a, 2220/1, pârâtele reclamante-reconvenționale Z. M. decedată pe parcursul procesului și Z. L. sunt proprietare ale imobilului înscris în CF 604 Poarta nr. top 2215/b/1/2, 2216/1/2, 2219/b/2/2, 2215/a/1/1/2 iar pârâții D. M. și M. sunt proprietari ai imobilului înscris în CF 604 Poarta nr. top 2215/a/1/2/1/1/2/1/2.

În ceea ce privește terenul reclamanților pârâți reconvenționali, instanța a reținut că, la data de 27.02.1990 prin actul de dezmembrare și contract de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 3501 de notariatul de Stat Județean B. (fl.4ds. conexat), defunctul Z. M., antecesorul pârâtelor-reclamante reconvenționale Z. L. și Z. M., în calitate de proprietar al imobilului înscris în CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1, 2219/b/2, 2215/a/1/1, 2216/1 constituit din teren în suprafață de 5366,80 mp și construcțiile existente, a dezmembrat imobilul în două loturi:

- lotul 1 cu nr. top. nou 2215/b/1/1, 2216/1/1, 2219/b/2/1 și 2215/a/1/1/1 format din teren în suprafață de 1870 mp și construcțiile: cameră, cămară, grajd și magazie;

- lotul 2 cu nr. top. nou 2215/b/1/2, 2216/1/2, 2219/b/2/2 și 2215/a/1/1/2 format din teren în suprafață de 3496,80 mp, tot grevat de drept de servitute de trecere cu piciorul și vehiculul în tot timpul anului în favoarea lotului nr. 1.

Prin același act, lotul nr. 1 a fost înstrăinat de Z. M. reclamanților-pârâți reconvenționali N. P. și N. M. A..

Anexă la contractul de vânzare-cumpărare mai sus indicat, este planul de dezmembrare al imobilului înscris în CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1, 2219/b/2, 2215/a/1/1, 2216/1, ce stabilește configurația celor două loturi nou formate și vecinătățile, plan avizat de Primăria Comunei B. în baza căruia s-au făcut înscrierile în cartea funciară.

Pe lângă această schiță anexă la actul de dezmembrare și contractul de vânzare cumpărare, mai există un plan provizoriu (schița ciornă ) ce prezintă o altă configurație a lotului 1 ce a fost cumpărat de reclamanții-pârâți reconvenționali (fl.52 ds. conexat).

Prin acțiunea ce face obiectul prezentului dosar, reclamanții-pârâți reconvenționali N. P. și N. M. A. în contradictoriu cu pârâtele reclamante-reconvenționale Z. L., Z. M. – decedată pe parcursul procesului calitatea procesuală fiind preluată de pârâta Z. L. și pârâții Z. V. și Z. D. au solicitat instanței stabilirea liniei de graniță dintre proprietatea lor ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare mai sus indicat și proprietățile pârâților și obligarea acestora să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 320 mp din terenul al căror proprietari sunt și pe care pârâtele reclamante reconvenționale și pârâții Z. o folosesc pe nedrept.

Reclamanți-pârâți reconvenționalii au susținut că, potrivit schiței anexă la contractul de vânzare-cumpărare, schiță ce stabilește configurația lotului vândut, proprietatea lor se întinde până la drumul public, iar pârâții Z. le ocupă abuziv 320 mp din terenul pe care l-au cumpărat.

La rândul lor, pârâtele-reclamante reconvenționale și pârâții Z. au susținut că schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare este greșită și, în realitate configurația lotului 1 vândut de defunctul Z. M. reclamanților-pârâți reconvenționali N. este cea din schița ciornă întocmită de subing. M. C..

Având în vedere poziția părților relativ la configurația terenului ce a făcut obiectul vânzării, precum și indicațiile instanței de control judiciar, pentru a stabili care dintre părți are dreptate, instanța a aplicat regulile de interpretare a contractelor în sensul celor stabilite de art. 977 Cod civil, care prevede ca „interpretarea contractelor se face după intenția comună a parților contractante, iar nu după sensul literal al termenilor”.

Astfel, în aplicarea principiului voinței reale a părților la momentul încheierii contractului, pentru a lămuri acest aspect, este necesar să se recurgă la celelalte probe administrate în cauză care pot face lumină cu privire la voința reală a părților de la momentul încheierii actului.

În ceea ce privește schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare potrivit căreia terenul reclamanților-pârâți reconvenționali are ieșire la calea publică, instanța a reținut în primul rând că aceasta nu este în concordanță cu mențiunile din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare. Astfel, deși în contractul de vânzare-cumpărare se menționează că lotul 2 ce a rămas în proprietatea vânzătorului Z. M. constituie fond aservit lotului 1 ce a fost vândut reclamanților-pârâți reconvenționali, înțelegându-se astfel că lotul acestora din urmă este fond înfundat și nu cel al vânzătorului Z. M., în schița anexă la contract, configurația loturilor este diferită de cea prezentată în contract, în sensul că lotul vânzătorului este lot înfundat în vreme ce lotul cumpărătorilor are ieșire la calea publică.

Instanța a apreciat că nu poate reține că schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare corespunde voinței reale a părților relativ la configurația lotului vândut, atâta timp cât aceasta este în contradicției cu mențiunile din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare și nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză.

Este adevărat că schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare este semnată de vânzătorul Z. M. și de cumpărătorii reclamanți-pârâți reconvenționali N., însă la fel este și contractul de vânzare-cumpărare.

Instanța a reținut că, deși conform schiței anexă la contractul de vânzare cumpărare terenul reclamanților-pârâți reconvenționali are ieșire la cale publică, în anul 1994, aceștia au încheiat cu vânzătorul Z. M. și pârâtul Z. V. o convenție prin care, aceștia din urmă, au fost de acord să treacă pe terenul lor conducta de apă de la drumul comunal până la proprietatea reclamantului (fl.249 vol.I ds._ ). Cu privire la această convenție, martorul Flangea N. care a fost prezent la încheierea convenției, a arătat că țeava trecea pe terenul lui Z. M. (fl.159 vol.I ds._ ). Or, în condițiile în care proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali ar fi avut ieșire la calea publică, astfel cum se susține, nu se explică această convenție încheiată între părți în anul 1994. Această convenție contrazice schița anexă la contractul de vânzare cumpărare, conform căreia terenul vânzătorului Z. M. se află în partea de sus a proprietății reclamanților-pârâți reconvenționali, nu are ieșire la calea publică și are creată servitute de trecere pentru a ieși la calea publică pe proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali. Dacă situația reală ar fi fost cea din schița anexă la contract, reclamanții-pârâți reconvenționali nu ar fi trebuit să încheie convenția de servitute de trecere a conductei de alimentare cu apă către proprietatea lor. De altfel, aceștia nu au adus nici un fel de explicație cu privire la această convenție, convenție recunoscută de reclamantul N., conform răspunsului de la întrebarea 10 din interogatoriu.

Împrejurarea că schița anexă la contract este întocmită greșit, ea nereprezentând voința reală a părților, rezultă și din declarația martorului P. I. audiat de instanță la fața locului, la data de 02.05.2012 (fl.263 vol. I ds._ ). Astfel, martorul a arătat că vânzătorul Z. M. i-a spus că lotul pe care l-a înstrăinat reclamanților-pârâți reconvenționali nu avea ieșire la calea publică. Martorul a mai arătat că gardul actual al proprietății reclamanților-pârâți reconvenționali este ridicat pe limita de graniță astfel cum a fost stabilită de Z. M. și de reclamanții pârâți reconvenționali la momentul cumpărării. Gardul nu a fost mutat niciodată și a fost construit în prezența părinților reclamanților N. și chiar a acestora care veneau aproape la fiecare sfârșit de săptămână pentru a vedea ce se întâmplă.

În ceea ce privește gardul ce delimitează proprietatea reclamantului de proprietățile vecinilor, instanța a reținut că, astfel cum rezultă din anexa 17 la raportul de expertiză nr._/2012 întocmit de experții P. R., Perlik R. și Leberciuc M. (fl.162 vol.I ds.nr._ ), acesta respectă configurația terenului din planul provizoriu ( schița ciornă ) întocmită de subing. M. C..

Cu privire la schița ciornă pe care a întocmit-o, martorul M. C., a arătat că la măsurători au fost prezenți pârâtul Z. V., vânzătorul Z. M. și reclamanții. De comun acord, aceștia au stabilit limitele până unde se întinde terenul reclamanților și apoi a făcut schița provizorie. Ulterior, martorul a întocmit schița de dezmembrare pe care a predat-o vânzătorului.

Cu privire la întocmirea greșită a schiței anexă la contract, instanța a mai reținut că, potrivit schiței anexă, proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali nu se învecinează cu proprietatea pârâților D., or astfel cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză, proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali se învecinează pe una din laturi cu proprietatea pârâților D..

Astfel, față de cele mai sus expuse, instanța a reținut că voința reală a părților la încheierea contractului a fost aceea de a cumpăra, respectiv a vinde terenul reprezentat în schița ciornă și nu cel reprezentat în schița anexă la contractul de vânzare cumpărare, terenul vândut neavând acces la calea publică, calea de acces revendicată de reclamanții pârâți reconvenționali făcând parte din lotul 2 ce a rămas în proprietatea vânzătorului Z. M..

Este adevărat că martorul C. H. a arătat că la momentul la care a ridicat gardul ce împrejmuiește proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali nu a respectat schița anexă la contract ci a intrat cu 2-3 m în interiorul proprietății acestora. Însă, instanța a reținut că reclamanții-pârâți reconvenționali nu s-au opus modului în care a fost îngrădită proprietatea lor, îngrădire ce respectă configurația lotului conform schiței ciornă și pe care aceștia nu au contestat-o până în anul 2003.

Față de toate aceste aspecte, instanța va analiza acțiunea reclamanților-pârâți reconvenționali în revendicare și grănițuire prin raportare la identificarea făcută de experți în cuprinsul raportului de expertiză nr._/22.02.2012 anexa 17, conform schiței ciornă întocmită de subing. M. C..

Instanța a reținut că acțiunea în grănițuire este acțiunea reală în cadrul căreia se determină prin semne exterioare întinderea a două proprietăți învecinate aparținând unor titulari diferiți, în cadrul acesteia restabilindu-se hotarul real dintre două proprietăți învecinate.

În cauză, față de situația de fapt mai sus expusă, instanța a reținut că linia de graniță dintre proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali și proprietatea pârâtelor reclamante-reconvenționale Z. este cea materializată de experți în anexa nr. 17 la raport, ce a avut în vedere configurația terenului reclamanților-pârâți reconvenționali conform schiței provizorii ( schița ciornă ), linie de graniță ce respectă delimitarea deja existentă în teren.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 584 Cod civil, a admis acțiunea în grănițuire formulată de reclamanții-pârâți reconvenționali și a stabilit linia de hotar dintre proprietatea lor înscrisă la A+15 în CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1/1, 2216/1/1, 2219/b/2/1, 2215/a/1/1/1 și proprietatea pârâtelor reclamante reconvenționale Z. L. G. și Z. M. decedată pe parcursul procesului calitatea procesuală fiind preluată de pârâta Z. L. G., înscrisă la A+16 în CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1/2, 2216/1/2, 2219/b/2/2, 2215/a/1/1/2 între punctele 47-48-49-50-_-141.

De asemenea, în temeiul aceluiași text de lege, instanța a grănițuit proprietatea reclamanților pârâți reconvenționali înscrisă la A+15 în CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1/1, 2216/1/1, 2219/b/2/1, 2215/a/1/1/1 și proprietatea pârâților D. M. și D. M., înscrisă la A+29 în CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/a/1/2/1/1/2/1/2 și proprietatea pârâților D., între punctele 141-I astfel cum este evidențiată în anexa nr. 17 a raportului de expertiză topografică nr._/22.02.2012 întocmit în cauză de experți P. R., Perlik R. și Leberciuc M..

În ceea ce privește acțiunea în grănițuire formulată de reclamanții-pârâți reconvenționali în contradictoriu cu pârâții Z. V. și Z. D., având în vedere că terenul acestora nu se învecinează, terenul proprietate pârâților Z. V. și Z. D. învecinându-se cu proprietatea pârâtelor-reclamante reconvenționale Z., instanța a respins cererea de grănițuire ca neîntemeiată.

În ceea ce privește acțiunea în revendicare formulată de reclamanții-pârâți reconvenționali în contradictoriu cu pârâtele reclamante reconvenționale Z. și pârâții Z. V. și Z. D., instanța a reținut că potrivit art. 480 Cod civil, acțiunea în revendicare este acțiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar.

Pentru ca acțiunea în revendicare să fie admisibilă este necesar să se dovedească actul de deposedare realizat de partea de la care se revendică terenul.

Însă, reclamanții stăpânesc terenul pe care l-au cumpărat de la Z. M. în limitele stabilite conform schiței ciornă, schiță pe care instanța a reținut-o ca reprezentând configurația reală a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare.

Este adevărat că, astfel cum arată experții în cuprinsul raportului de expertiză, terenul stăpânit de reclamanții-pârâți reconvenționali este mai mic cu 310 mp față de suprafața înscrisă în cartea funciară. Însă, experții arată că această împrejurare se poate explica și prin efectuarea măsurătorilor din decembrie 1989 cu ruleta pe un teren situat în pantă accentuată, alături de alte erori de configurare și de calcul a suprafeței.

Față de aceste aspecte, constatând că nu există nici o încălcare a terenului proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali, instanța a respins acțiunea în revendicare ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea reconvențională prin care pârâtele reclamante reconvenționale Z. L. și Z. M. decedată pe parcursul procesului calitatea procesuală fiind preluată de pârâta Z. L., au solicitat rectificarea CF 604 Poarta – înscrierea de la A+16 al.3, în sensul ca imobilului de la A+15 I se cuvine dreptul de servitute de trecere cu piciorul si vehicule în tot timpul anului asupra terenului de la A+16 instanța având în vedere cele mai sus reținute, de unde rezultă că situația reală este cea din cuprinsul contractului de vânzare cumpărare unde se reține că lotul 2 cu nr. top. nou 2215/b/1/2, 2216/1/2, 2219/b/2/3 și 2215/a/1/1/2 format din teren în suprafață de 3496,80 mp ce a rămas în proprietatea vânzătorului Z. M. este tot grevat de drept de servitute de trecere cu piciorul și vehiculul în tot timpul anului în favoarea lotului nr. 1 cu nr. top. nou 2215/b/1/1, 2216/1/1, 2219/b/2/1 și 2215/a/1/1/1 format din teren în suprafață de 1870 mp și construcțiile: cameră, cămară, grajd și magazie ce a fost înstrăinat reclamanților-pârâți reconvenționali și nu cea din schița anexă la contract, în temeiul art.34 din Decretul lege nr. 115/1938, în vederea stabilirii concordanței între situația reală și situația de carte funciară, a rectificat înscrierea de la A+15 alin. 3 din CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1/1, 2216/1/1, 2219/b/2/1, 2215/a/1/1/1 și de la A+16 alin. 3 din CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1/2, 2216/1/2, 2219/b/2/2, 2215/a/1/1/2 în sensul că imobilului de la A+15 i s-a înscris dreptul de servitute asupra imobilului de la A+16.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, față de dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă, constatând că acțiunea reclamanților-pârâți reconvenționali în contradictoriu cu pârâții Z. V. și Z. D. a fost respinsă, i-a obligat pe reclamanții-pârâți reconvenționali să achite pârâților Z. V. și D. suma de 4380 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă și art. 584 teza a II a Cod civil, instanța a obligat pârâții D. M. și D. M. să achite reclamanților pârâți-reconvenționali suma de 1315 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 274 alin. 1 Cod proc. civilă, având în vedere că cererea reclamanților-pârâți reconvenționali a fost admisă în contradictoriu cu pârâtele reclamante reconvenționale Z. L. și Z. M. decedată pe parcursul procesului, numai cu privire la petitul de grănițuire, petitul de revendicare fiind respins, precum și faptul că acțiunea pârâtelor reclamante reconvenționale privind rectificarea de carte funciară a fost admisă, a obligat reclamanții pârâți reconvenționali să achite pârâtelor reclamante reconvenționale suma de 2900 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 264 alin. 1 Cod proc. civilă a luat act de renunțarea reclamanților-pârâți reconvenționali N. P. și N. M. A. la judecarea cererii formulate în dosar_ al Judecătoriei Zărnești în contradictoriu cu pârâtele reclamante reconvenționale Z. L. G. și Z. M. decedată pe parcursul procesului calitatea procesuală fiind preluată de pârâta Z. L. G. și pârâții Z. V. ȘI Z. D., O. N., . și D. M. și la renunțarea reclamanților pârâți reconvenționali N. P. și N. M. A. la judecarea petitelor 1, 3 și 4 din dosar conex 83/C/2006.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs recurenții reclamanți N. P. și N. M. A. susținând că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ.

În motivarea recursului se arată că prima instanță, în mod total greșit, a procedat la desființarea unui act autentic, înlocuind schița anexă la acesta cu o schiță ciornă, printr-o operațiune de interpretare ce are la bază depoziții de martori și înscrisuri sub semnătură privată.

Așa cum reiese din probele dosarului, titlul recurenților reclamanți este actul de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3501/27.02.1991 respectiv un act autentic, care conform art. 1173 cod civil din 1865 "are deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată".

Actul autentic face dovada deplină cu privire la ceea ce constată, iar atâta vreme cât actul este valabil forța probantă a acestuia nu poate fi răsturnată prin depoziții de martori și înscrisuri sub semnătură privată.

Probatoriile în raport de care prima instanță a desființat parțial actul

autentic, înlocuind schița anexă la acesta cu o schiță ciornă sunt un înscris sub semnătură privată, respectiv tranzacția pentru o conductă de apă dată ulterior încheierii actului autentic, depoziția martorului P. I., amplasamentul terenului pârâților D. și o schiță ciornă posibil

întocmită de M. C. conform declarației acestuia.

Cu privire la aceste probatorii recurenții reclamanți apreciază că nu pot fi luate în considerare în contra și peste conținutul actului autentic, având în vedere următoarele considerente:

Referitor la tranzacția privind conducta de apa se poate constata că a fost încheiată după 4 ani de la perfectarea vânzării, astfel că nu poate avea nici un fel de relevanță în ceea ce privește înțelegerea părților de la acea dată.

Depoziția martorului P. I. nu poate fi luată în considerare întrucât conform art. 1191 al. 2 Cod civil din 1865 nu se poate primi proba cu martori în contra și peste conținutul înscrisului.

Amplasamentul terenului pârâților D. de asemenea nu are relevanță față de actul de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1991 întrucât familia D. a dobândit terenul ulterior reclamanților N., astfel că este logic și evident că nu puteau figura ca vecini la întocmirea actului de dezmembrare și a schiței anexă la acesta.

Cât privește schița ciornă este absolut inimaginabil cum instanța de fond a putut să o ia în considerare când aceasta reprezintă un simplu desen ce putea fi întocmit oricând, nesemnat nici măcar de vânzătorul Z. M. ca să poată constitui un început de dovadă scrisă cu privire la voința acestuia în ce privește dezmembrarea. Schița ciornă a fost recunoscută verbal doar de M. C., expertul care ulterior a întocmit, semnat și supus spre aprobare schița autentică, însușită prin semnătură atât de vânzător cât și de cumpărător.

Față de cele arătate rezultă că în mod cu totul nelegal instanța de fond a desființat actul autentic opunându-i depozițiile de martori și înscrisurile sub semnătură privată, care nu pot avea forță probantă în contra înscrisului autentic.

O altă critică se referă la faptul că, prin hotărârea pronunțată de Judecătoria Zărnești, au fost încălcate dispozițiile art. 1202 al. 2 Cod civil din 1865 privind prezumția puterii de lucru judecat.

Astfel, prin sentința civilă nr.689/15.09.2004 a Judecătoriei Zărnești, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că terenul reclamanților dobândit prin actul de dezmembrare și contractul de vânzare-cumpărare se învecinează pe una din laturi cu . drumul comunal. Față de această situație se concluzionează că actul de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare și schița anexă la acesta a format obiectul controlului judecătoresc stabilindu-se cu putere de lucru judecat că terenul reclamanților are ieșire la calea publică.

Prin hotărârea atacată instanțade fond a modificat și vecinătățile stabilite cu putere de lucru judecat prin sentința civilă nr. 689 din 15.09.2004 a Judecătoriei Zărnești, respectiv vecinătatea cu O. N. și.), situație inadmisibilă din punct de vedere juridic întrucât o hotărâre judecătorească nu poate fi modificată decât prin exercitarea căilor de atac, iar nu pe cale incidentă prin pronunțarea unei alte hotărâri, cum total greșit s-a procedat în prezenta cauză.

În ceea ce privește interpretarea actului juridic dedus judecății instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 977 Cod civil din 1865, în speță, față de conținutul contractului, fiind aplicabile dispozițiile art. 983 Cod civil din 1865.

Interpretarea contractului este operația prin care se determină înțelesul exact al clauzelor contractuale prin cercetarea manifestării de voință a părților în strânsă corelație cu voința lor internă, interpretarea presupunând așadar că existența contractului este în afara oricărei discuții.

În speță se pune problema neconcordanței dintre schița anexă la actul de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3501/27.02.1991 (conform căreia lotul vânzătorului Z. M. este lot înfundat în timp ce lotul cumpărătorilor N. are ieșire la calea publică) și mențiunile contractului ce reflectă o situație inversă, în sensul că lotul cumpărătorilor are caracter de loc înfundat. Neconcordanța este determinată așadar de modul în care fost menționat în cuprinsul actului de vânzare-cumpărare dreptul de servitute de trecere, aspect ce a determinat ca instanța de fond să concluzioneze greșit că schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare nu corespunde voinței reale a părților în ceea ce privește configurația lotului vândut, dând astfel relevanță și forță juridică unei schițe ciornă neînsușită de nici una din părțile actului.

Operațiunea de interpretare vizează așadar actul de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3501/27.02.1991.

Prin acest act juridic vânzătorul Z. M. a procedat la dezmembrarea suprafeței de 5366, 80 mp teren proprietatea sa, înscris în CF nr.604 cu număr topografic 2215/2/1, 2209/b/2, 2215/a/l/l în două loturi după cum urmează:

- număr topografic nou 2215/b/l/l; 2216/1/1, 2219/b/2/l și 2215/a/l/l/l teren în suprafață de 1870 mp și construcțiile amplasate pe acesta;

- număr topografic nou 2215/b/l/2, 2216/1/2, 2219/b/2/2 și 2215/a/l/l/2 teren în suprafață de 3492,80 mp lot grevat de drept de servitute de trecere în favoarea lotului 1.

Se menționează expres în contract că dezmembrarea s-a realizat conform planului de dezmembrare care face parte integrantă din act în baza căruia se vor face înscrierile în CF.

Reclamanții N. P. și N. M. A. au dobândit prin cumpărare prin același act terenul în suprafață de 1870 mp, înscris în CF nr.604 a localității Poarta cu număr topografic 2215/b/l/l 2216/l/l;2219/b/2/l și 2215/a/l/l/l cu construcțiile existente, cuprinsă cu sarcinile înscrise în CF.

Art. 977 Cod civil din 1865 prevede că interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literar al termenilor, dar operațiunea de interpretare se aplică numai atunci când părțile nu au prevăzut prin contract suficiente elemente pentru identificarea bunului, situație în care instanța este în măsură să le suplinească.

În speță s-a întocmit un înscris constatator cu privire la voința părților în ceea ce privește bunul determinat vândut, respectiv cumpărat, în sensul că obiectul vânzării-cumpărării îl formează terenul în suprafață de 1870 mp, înscris în CF nr.604 Poarta, număr top 2215/b/l/l, 2216/1/1, 2219/b/2/l și 2215/a/l/l/l dezmembrat din număr top 2215/2/1, 2219/b/2, 2215/a/l/l conform schiței de dezmembrare ce face parte integrată din act, astfel că sub acest aspect nu se pot aplica regulile de interpretare a contractelor.

Singurul aspect asupra căruia se poate pune problema interpretării este modul în care a fost înscris, pe schiță și în contract, dreptul de servitute de trecere; astfel în schiță se menționează expres că pentru lotul 2 în suprafață de 3496,80 mp ce a rămas în proprietatea lui Z. M. se reține drept de trecere cu piciorul și vehiculul prin lotul 1 înstrăinat reclamanților N., în timp ce în contract se menționează că lotul 2 este grevat cu servitute de trecere în favoarea lotului 1.

Întrucât schița face parte integrantă din act, cele 2 mențiuni din act și schiță cu privire la servitutea de trecere au caracterul de clauze contradictorii, susceptibile de două înțelesuri a căror interpretare este reglementată de art. 938 Cod civil raportat la art. 1312 cod civil.

Astfel, conform art. 983 Cod civil, clauzele îndoielnice se interpretează în folosul celui care s-a obligat și fiindcă înscrisul constatator este un contract de vânzare-cumpărare, în conformitate cu art.1312 C.civ., orice clauză obscură sau îndoielnică se interpretează în contra vânzătorului.

Pe cale de consecință neconcordanța dintre actul de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare și schița anexă la acesta cu privire la constituirea servituții de trecere poate fi interpretată numai în favoarea cumpărătorului și nicidecum nu poate avea drept efect înlocuirea acestei schițe cu o schiță ciornă care, conform opiniei greșite a instanței de fond, ar reprezenta voința reală a părților cu privire la configurația terenului și implicit suprafața vândută, respectiv cumpărată.

Hotărârea instanței de fond în sensul că voința reală a părților a fost de a vinde, respectiv de a cumpăra terenul configurat într-o schiță ciornă și nu cel configurat în schița anexă la contract are ca efect implicit desființarea actului autentic cu privire la obiect, întrucât așa cum au arătat recurenții reclamanți, schița anexă face parte integrantă din actul autentic, astfel că nu poate fi înlăturată decât ca urmare a anulării actului și nu printr-o operațiune de interpretare juridică a acestuia.

Recurenții reclamanți consideră că instanța nu poate într-o acțiune în revendicare și grănițuire, printr-o operațiune de interpretare, să desființeze parțial titlul reclamanților procedând la înlocuirea schiței anexe în contract cu o schiță ciornă nesemnată de nimeni întrucât acest fapt echivalează cu suplinirea de către instanță a consimțământului părților la încheierea actului juridic.

De altfel, chiar în raport cu dispozițiile art. 977 Cod civil, se constată că prin hotărârea pronunțată, instanța de fond a interpretat contractul strict după sensul literar al termenilor, luând în considerare numai mențiunea exprimată în contract cu privire la modul de constituire a servituții de trecere. Ori, servitutea este un drept real, un dezmembrară al dreptului de proprietate, iar constituirea acesteia depinde de existenta dreptului. Prin urmare servitutea este constituită în funcție de amplasamentul lotului și nu invers, mai exact, lotul determină servitutea și nu servitutea modifică lotul.

Pe de altă parte, invocarea de către vânzător sau succesorii acestuia a unei greșeli cu privire la configurația terenului vândut în condițiile în care și-au însușit prin semnătura schița de dezmembrare, echivalează cu invocarea propriei culpe la încheierea actului juridic, aspect ce nu produce niciun efect cu privire la valabilitatea contractului încheiat.

Recurenții reclamanți arată că, pentru soluționarea corectă a cauzei, trebuie avut în vedere faptul că instanța a fost învestită cu acțiune în revendicare și grănițuire, caz în care urmează a fi avută în vedere nu numai situația de fapt stabilită prin semne exterioare de hotar, ci, în special, întinderea dreptului de proprietate al reclamatului, cu mutarea granițelor existente în situația în care se constată că acestea nu respectă dreptul de proprietate.

În speță, din probatoriul administrat rezultă că reclamanții posedă o suprafață mai mică cu 310 mp decât cea dobândită prin actul de proprietate, dar instanța de fond a ignorat acest aspect, reținând că diferența de suprafață ar putea fi rezultatul unei erori de măsurare datorate poziționării terenului în pantă.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată, instanței nu îi este permis să modifice actele de proprietatea ale părților, cu atât mai mult cu cât prin raportul de expertiză efectuat în cauză se indică amplasamentul suprafeței de care au fost deposedați reclamanții.

Procedând astfel, instanța de fond a încălcat și dispozițiile art. 315 pct. 1 Cod procedură civilă, întrucât nu a respectat îndrumările deciziei de casare prin care Tribunalul B. a stabilit că, în situația în care nu se va determina o linie mai veche de hotar între aceste imobile, se va proceda la stabilirea unei linii de graniță care să respecte configurația loturilor, astfel cum aceasta a fost determinată prin actul juridic încheiat.

Pentru a se sustrage îndrumărilor deciziei de casare, în sensul de a stabili o linie de graniță care să respecte configurația lotului reclamanților (întrucât nu există o linie mai veche de hotar) instanța de fond a dat curs unei reprobabile ilegalități, desființând actul autentic printr-o operațiune de interpretare, înlocuind astfel schița anexă ce face parte integrantă din actul autentic și care în ceea ce privește vecinătatea cu . de prezumția de lucru judecat, cu o schiță ciornă, neînsușită prin semnare de nici una din părțile contractante.

Față de situația prezentată, singura modalitate de grănițuire corectă este cea prezentată în varianta 16 a raportului de expertiză întrucât este singura care respectă actul autentic valabil încheiat și sentința civilă prin care s-a stabilit cu putere de lucru judecat granița cu O. N. și .> Tot în această variantă la raportul de expertiză se evidențiază întinderea dreptului de proprietate al recurenților reclamanți și este identificată suprafața de teren de 310 mp de care aceștia au fost deposedați și care se află în posesia pârâților Z. V. și Z. D. care o folosesc fără drept în condițiile în care proprietatea lor are acces direct la calea publică. Recurențiisusțin aceasta întrucât în raportul de expertiză se precizează că această suprafață este situată pe traseul servituții de trecere între actualul gard al proprietății N. și limita dintre lotul 1 ce aparține pârâților Z. V. și Z. D., și lotul 2 ce a aparținut lui Z. M. conform dezmembrării din anul 1989. Întrucât părâta Z. L. G. este îndreptățită să folosească acest teren cu titlu de servitute de trecere, singurii care încalcă dreptul de proprietatea al reclamanților sunt Z. V. și Z. D.. Deci în contradictoriu cu aceștia urmează a fi admisă acțiunea în revendicare.

În ceea ce privește acțiunea în rectificare de carte funciară, formulată pe cale de reconvențională de către pârâta Zăbava L. G., aceasta trebuie respinsă ca neîntemeiată întrucât înscrierea în cartea funciară s-a făcut conform schiței de dezmembrare ce face parte integrantă din actul autentic .

În situația în care această înscriere ar fi fost incorectă, vânzătorul Z. M. (în viață la data intabulării dreptului de servitute) avea posibilitatea să atace încheierea de carte funciară, lucru ce nu s-a întâmplat, astfel că aceasta a dobândit caracter definitiv, situația de carte funciară neputând fi schimbată decât în cazul în care s-ar desființa actul autentic.

În ceea ce-i privește pe pârâții Z. V. și Z. D. recurenții reclamanți solicită să se constate că instanța de fond nu s-a pronunțat prin dispozitiv pe cererea de grănițuire formulată în contradictoriu cu aceștia, deși în considerente se menționează că se va respinge ca neîntemeiată.

Față de motivele invocate, recurenții reclamanți solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței recurate și, pe fond, admiterea acțiunii și stabilirea liniei de graniță conform variantei 16 la raportul de expertiză. În ceea ce privește acțiunea în revendicare, solicită obligarea pârâților Z. V. și Z. D. să lase reclamanților în deplină proprietate și posesie suprafața de 310 mp teren identificată conform variantei 16 la raportul de expertiză.

În drept au fost invocate dispozițiile art.304 pct.9 și ale art.304 ind.1 C.proc.civ.

Intimații pârâți nu au formulat întâmpinare, iar în recurs nu s-au administrat probe noi.

Examinând sentința civilă recurată în raport cu motivele de recurs invocate, cu actele și lucrările dosarului, tribunalul reține următoarele:

În ce privește primul motiv de recurs tribunalul constată că nu este fondat, prima instanță nefăcând altceva decât să se conformeze dispozițiilor din decizia de casare nr.461/R/10.05.2010 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._, astfel cum dispune art.315 alin.1 C.proc.civ.

În decizia de casare, instanța de control judiciar a reținut că: „între cuprinsul actului juridic mai sus arătat și schița anexă a acestuia există neconcordanțele indicate de către recurenți în cererea de recurs, care nu au fost lămurite de către prima instanță. Aceste neconcordanțe sunt întărite și de către expertul M., ce a întocmit schița de dezmembrare, ce face parte integrantă din actul de dezmembrare și contract de vânzare - cumpărare, autentificat sub nr. 3501/27.02.1990, și care a fost audiat în calitate de martor cu ocazia judecării cauzei în primă instanță, și care, cu ocazia audierii sale a explicat modalitatea în care a fost întocmită schița de dezmembrare anexă actului juridic arătat.

Astfel, acest martor a arătat că, inițial, la fața locului, părțile contractante au întocmit o ,, schiță ciornă”, după ce aceste părți au identificat limitele terenului ce urma să se vândă, și că schița de dezmembrare a fost întocmită din memorie, această modalitate de întocmire a schiței explicând de ce aceasta nu este în conformitate cu situația existentă pe teren.

Judecătorul fondului a refuzat să ia în considerare această depoziției, susținând că, prin raportul de expertiză ce a fost efectuat în cauză, expertul a procedat la identificarea imobilului prin semne naturale, care, în realitate este unul singur, anume rădăcina unui brad, ce este situat pe terenul ce constituie obiectul dreptului de proprietate al intimaților - reclamanți.

De asemenea, se constată că judecătorul fondului nu a lămurit mențiunile actului denumit,, convenției”, încheiat în anul 1994, prin care intimatul - reclamant N. P. recunoaște dreptul de proprietate al fraților Z. asupra terenului situat din fața gardului său și până la șosea”.

Pe cale de consecință, pentru a lămuri aceste aspecte, hotărârea pronunțată de către prima instanță în primul ciclu procesual a fost casată, iar cauza trimisă spre rejudecare, cu următoarea îndrumare pentru instanța de trimitere: „Instanța va proceda la interpretarea clauzelor actului juridic reprezentat de ,,actul de dezmembrare și contract de vânzare - cumpărare”, autentificat sub nr. 3501/27.02.1990, în raport de întregul material probator ce a fost administrat”.

Așa fiind, prima instanță a procedat la interpretarea clauzelor actului juridic arătat prin raportare la întregul material probator administrat în cauză, neexistând nicio dispoziție în cuprinsul sentinței recurate prin care să se desființeze titlul recurenților reclamanți.

Este adevărat că titlul exhibat de recurenții reclamanți este un înscris autentic, iar potrivit dispozițiilor art.1173 alin.1 C.civ., „Actul autentic are deplină credință în privința oricărei persoane despre dispozițiile și convențiile ce constată”, dar aceasta nu înseamnă că interpretarea unor clauze primitoare de mai multe înțelesuri nu pot fi interpretate, iar pentru acest sfârșit nu s-ar putea administra și alte probe.

Astfel, înscrisul autentic notarial face dovadă până la înscrierea în fals în ceea ce privește data înscrisului și constatările personale ale agentului instrumentator, percepute prin propriile lui simțuri.

Celelalte mențiuni fac dovada până la proba contrară, de exemplu mențiunea că prețul a fost deja plătit de cumpărător, valabilitatea consimțământului exprimat de părți în fața agentului. Potrivit art.1174 alin.1 C.civ., fac dovadă până la proba contrară și mențiunile accidentale, care depășesc obiectul propriu-zis al actului, însă numai dacă au un raport oarecare la acel obiect.

Tribunalul mai reține că într-o decizie a fostei Curți Supreme de Justiție (Decizia nr.222/1994) s-a statuat în sensul că mențiunile privitoare la declarațiile părților fac dovadă până la proba contrară, deoarece agentul instrumentator nu a putut decât să ia act de aceste declarații, neavând posibilitatea să controleze dacă ele corespund realității.

În speță, prima instanță a constatat existența unei contradicții între cuprinsul Actului de dezmembrare și Contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3501/27.02.1990 de Notariatul de Stat Județean B. și schița anexă la acesta, cu privire la amplasamentul loturilor dezmembrate, schiță cu privire la care părțile au declarat că, în baza ei, s-a efectuat dezmembrarea.

Pentru a stabili care a fost voința reală a părților la momentul încheierii actului autentic arătat, instanța de fond a administrat probe pentru a putea interpreta această clauză și a stabili dacă schița de dezmembrare, ce face parte integrantă din actul de dezmembrare și contract de vânzare – cumpărare, conform declarațiilor părților, reflectă sau nu voința acestora.

Probele administrate nu sunt nici în contra, nici peste conținutul actului autentic așa cum susțin recurenții reclamanți, astfel că nu sunt inadmisibile din perspectiva dispozițiilor art.1191 alin.2 C.civ., ci acestea sunt de natură să determine, prin intermediul operației de interpretare a actului, înțelesul exact al clauzelor contractului prin cercetarea manifestării de voință a părților în strânsă corelație cu voința lor internă.

Nici a doua critică formulată de recurenții reclamanți nu poate fi primită pentru următoarele considerente:

Recurenții reclamanți susțin că prin sentința civilă nr.689/15.09.2004 a Judecătoriei Zărnești, definitivă și irevocabilă, s-a stabilit cu putere de lucru judecat că terenul acestora, dobândit prin actul de dezmembrare și contractul de vânzare-cumpărare arătat se învecinează pe una din laturi cu . drumul comunal. Față de această situație se concluzionează că actul de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare și schița anexă la acesta a format obiectul controlului judecătoresc stabilindu-se cu putere de lucru judecat că terenul reclamanților are ieșire la calea publică.

Această susținere va fi înlăturată având în vedere faptul că, prin sentința civilă nr. 689/15.09.2004, pronunțată de Judecătoria Zărnești, a fost admisă acțiunea în grănițuire formulată de reclamanții N. P. și N. M. A. în contradictoriu cu pârâții O. N. și . de Primar, și a fost stabilită linia de hotar dintre aceștia. A fost respinsă acțiunea în grănițuire și în revendicare imobiliară formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Z. M. și Z. L. G..

Pentru a pronunța soluția de respingere a acțiunii în grănițuire și în revendicare, pe care recurenții - reclamanți din prezenta cauză au promovat-o în contradictoriu cu intimatele din prezenta cauză Z. M. – decedată pe parcursul procesului- și Z. L. G., Judecătoria Zărnești a reținut, în esență, că motivul pentru care recurenții - reclamanți folosesc o suprafață mai mică decât cea pe care au cumpărat-o este acela că suprafața din actul translativ de proprietate a fost determinată potrivit evidențelor de carte funciară, care nu corespund cu suprafața reală a imobilului, astfel că aceștia nu pot uza decât de acțiunea reglementată de art. 1327 și 1329 din Codul civil.

Împotriva sentinței arătate, recurenții - reclamanți din prezenta cauză au exercitat calea de atac a apelului, ce a fost respinsă de Curtea de Apel B., prin decizia civilă nr. 338/07.04.2005, motivul respingerii fiind acela că în proces nu au fost parte toți proprietarii imobilelor între care s-a solicitat a fi stabilită linia de hotar, nefiind chemați în judecată Z. V. și Z. D..

Tot recurenții reclamanți din prezenta cauză au declarat recurs împotriva deciziei anterior arătate, cerere de recurs respinsă prin decizia civilă nr.716/23.11.2005 a Curții de Apel B. pronunțată în dosarul nr.901/R/2005, instanța de recurs reținând că „în mod legal instanța de apel a stabilit că, în raport cu intimații Z., grănițuirea cu ei se poate face în contradictoriu cu toți coproprietarii fondului limitrof”, deoarece „trasarea liniei de hotar pe vecinătatea NV comportă și o revendicare la care pârâții chemați în judecată nu pot fi numai ei”.

Prin urmare, atât instanța de apel, cât și instanța de recurs au validat soluția pe care Judecătoria Zărnești a pronunțat-o conform celor arătate nu în urma unei analize care să vizeze fondul cauzei, ci în urma constatării existenței unei chestiuni prealabile, care a făcut de prisos analizarea cauzei în fond .

Pentru a se putea reține incidența prevederilor art. 1201 și 1200 pct. 4 din Codul civil este necesară îndeplinirea uneia dintre cerințele prevăzute de lege, anume aceea ca litigiul ce s-a purtat anterior între părți să fi fost soluționat pe fond, cerință care, față de considerentele anterior prezentate, nu este îndeplinită în cauză, astfel că, susținerea pe care recurenții reclamanți au făcut-o în sensul că în speță operează puterea de lucru judecat a constatărilor făcute prin sentința civilă nr. 689/15.09.2004 a Judecătoriei Zărnești nu poate fi primită.

Pe cale de consecință, nu poate fi primită nici susținerea recurenților reclamanți în sensul că prima instanță a modificat, prin sentința pronunțată, vecinătățile stabilite cu putere de lucru judecată prin sentința civilă nr. 689/15.09.2004 a Judecătoriei Zărnești în speță nefiind incidentă prezumția legală a puterii de lucru judecat.

În ce privește critica recurenților reclamanți referitoare la interpretarea actului juridic dedus judecății făcută de către prima instanță, tribunalul reține următoarele:

Recurenții reclamanți susțin că art. 977 Cod civil prevede că interpretarea contractelor se face după intenția comună a părților contractante, iar nu după sensul literar al termenilor, dar operațiunea de interpretare se aplică numai atunci când părțile nu au prevăzut prin contract suficiente elemente pentru identificarea bunului, situație în care instanța este în măsură să le suplinească.

Recurenții reclamanți susțin că singurul aspect asupra căruia se poate pune problema interpretării este modul în care a fost înscris, pe schiță și în contract, dreptul de servitute de trecere; astfel în schiță se menționează expres că pentru lotul 2 în suprafață de 3496,80 mp ce a rămas în proprietatea lui Z. M. se reține drept de trecere cu piciorul și vehiculul prin lotul 1 înstrăinat reclamanților N., în timp ce în contract se menționează că lotul 2 este grevat cu servitute de trecere în favoarea lotului 1.

Întrucât schița face parte integrantă din act, recurenții reclamanți conchid că cele 2 mențiuni din act și schiță cu privire la servitutea de trecere au caracterul de clauze contradictorii, susceptibile de două înțelesuri, a căror interpretare este reglementată de art. 983 Cod civil raportat la art. 1312 cod civil.

Tribunalul reține, în legătură cu acest motiv de recurs, că interpretarea contractelor se face, astfel cum s-a arătat anterior, în conformitate cu „voința reală” a părților, aceasta însemnând că trebuie să aibă ca punct de sprijin voința juridică astfel cum aceasta este delimitată prin noțiunea de cauză a actului juridic. Voința reală trebuie să fie dovedită deoarece, până la proba contrarie, se consideră că declarația de voință din actul părților corespunde pe deplin voinței reale. Așadar, partea interesată are sarcina să dovedească faptul că voința reală este alta decât cea care s-a reușit a se exprima, prin cuvinte. Această probă se poate face atât cu elemente intrinseci contractului, cât și cu elemente extinseci.

În speță, pe calea interpretării contractului prima instanță a fost chemată să stabilească amplasamentul inițial și real al celor două loturi formate după dezmembrare prin actul încheiat în anul 1990, iar nu existența sau inexistența dreptului de servitute. De altfel, instanța de casare a și stabilit această obligație pe care prima instanță, ca instanță de trimitere, trebuia s-o aibă în vedere cu ocazia rejudecării cauzei.

În acest sens prima instanță a administrat probe noi, respectiv a audiat martorii M. C., care este persoana ce a întocmit atât schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare, cât și schița ciornă, P. I., acesta fiind audiat chiar cu ocazia efectuării cercetării locale, s-a efectuat expertiza topografică de către colectivul de 3 experți topo conform dispozițiilor instanței de recurs.

Probele administrate, astfel cum au fost prezentate pe larg în hotărârea primei instanțe au condus la concluzia reținută în sentința recurată că voința reală a părților la încheierea actului de dezmembrare și contract de vânzare-cumpărare din 1990 a fost aceea de a cumpăra, respectiv de a vinde terenul reprezentat în schița ciornă, terenul vândut neavând acces la calea publică, calea de acces revendicată de recurenții reclamanți făcând parte din lotul 2 ce a rămas în proprietatea vânzătorului Z. M..

Această concluzie se impune și urmare interpretării convenției intervenite în anul 1994 între recurenții reclamanți N., pe de o parte, și Z. M. și Z. V., de cealaltă parte, prin care numiții Z. și-au dat acordul să treacă pe terenul lor conducta de apă de la drumul comunal până la proprietatea recurenților reclamanți N..

Ori, dacă acest teren aparținea lotului cumpărat de recurenții reclamanți de la Z. M. în 1990, această convenție nu-și mai avea justificarea. Tribunalul constată că și acest înscris este semnat atât de recurentul reclamant N. P., cât și de vânzătorul Z. M. și de intimatul pârât Z. V., astfel cum a fost semnată și schița întocmită în anul 1990 cu ocazia efectuării dezmembrării imobilului inițial proprietatea lui Z. M. și vânzării unui lot recurenților reclamanți.

De asemenea, Tribunalul constată că din anul 1990 și până în anul 2003, când s-a formulat prima acțiune în grănițuire și revendicare, recurenții reclamanți N. P. și N. M. A. nu au invocat niciodată faptul că intimații pârâți le-ar fi acaparat o porțiune din terenul cumpărat în anul 1990 și că aceasta ar fi tocmai porțiunea pe care se află constituită servitutea de trecere, recurenții reclamanți stăpânind în acest interval de timp imobilul în limitele în care l-au cumpărat în anul 1990.

Și probele administrate în cauză au relevat această stare de fapt, chiar martorul C. H. arătând că, deși la momentul la care acesta a împrejmuit proprietatea recurenților reclamanți nu a respectat schița anexă la contractul de vânzare-cumpărare, ci a intrat cu 2-3 m în interiorul proprietății recurenților reclamanți, aceștia nu au ridicat nicio obiecție, îngrădirea respectivă făcându-se cu respectarea configurației lotului din schița ciornă. Martorul a procedat la îngrădirea terenului proprietatea recurenților reclamanți prin septembrie 1991 după cum rezultă din răspunsul la întrebarea nr.6 din interogatoriul administrat recurentului reclamant N. P. la solicitarea intimaților Z..

Așa fiind, în cauză, prima instanță, pe calea interpretării actului arătat nu a procedat la desființarea lui, astfel cum susțin recurenții reclamanți. Nu poate fi primită nici susținerea recurenților reclamanți în sensul că, deși vânzătorul și-a însușit prin semnare schița de dezmembrare, acesta sau succesorii săi nu pot invoca vreo greșeală cu privire la configurația terenului vândut deoarece echivalează cu invocarea propriei culpe. Nu este mai puțin adevărat că și recurenții reclamanți au semnat schița respectivă și au folosit timp de 13 ani terenul cumpărat fără nicio obiecție ori, dacă voința reală a părților contractante ar fi fost cea care rezultă din schița anexă la contract, cu siguranță recurenții reclamanți nu ar fi așteptat atât de mult timp fără a face vreun demers în sensul recuperării terenului pretins a fi fost cumpărat în anul 1990. Mai mult, dacă aceasta ar fi fost voința reală a părților, cu siguranță recurenții reclamanți nu ar fi procedat în felul în care au procedat în anul 1994, atunci când au dorit să se racordeze la rețeaua de apă a comunei și când, pentru aceasta, au avut nevoie de acordul vânzătorului și al intimatului pârât Z. V. pentru ca traseul conductei să treacă pe terenul proprietatea acestora din urmă.

Pentru toate considerentele anterior prezentate tribunalul constată că nici al treilea motiv de recurs nu este fondat.

Referitor la cea de-a patra critică formulată de recurenții reclamanți tribunalul constată că prima instanță, în soluționarea acțiunii în revendicare și grănițuire formulată de aceștia, a avut în vedere întreg probatoriul administrat în cauză și a ținut seama de toate elementele cauzei, în acord cu decizia de casare care a stabilit că, pentru acest sfârșit, este necesar ca instanța de trimitere să determine care este cea mai veche linie de hotar existentă între imobilele proprietatea părților, dacă ea poate fi reconstituită, iar, în cazul în care această linie de hotar nu poate fi reconstituită,să procedeze la stabilirea unei linii de graniță care să respecte configurația loturilor, astfel cum aceasta a fost determinată prin actul juridic indicat. În vederea rezolvării acestor din urmă aspecte, instanța de trimitere a fost îndrumată să procedeze la administrarea probei cu un nou raport de expertiză, care să fie efectuat de o comisie formată din trei experți.

În cauză, din probele administrate a rezultat că recurenții reclamanți stăpânesc terenul pe care l-au cumpărat de la Z. M. în limitele stabilite conform schiței ciornă, schiță pe care prima instanță a reținut-o, în mod corect, ca reprezentând configurația reală a terenului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare încheiat în anul 1990.

Cei trei experți în cuprinsul raportului de expertiză au arătat că terenul stăpânit de recurenții reclamanți N. este mai mic cu 310 mp față de suprafața înscrisă în cartea funciară. Însă, experții au arătat că această împrejurare se poate explica și prin efectuarea măsurătorilor din decembrie 1989 cu ruleta pe un teren situat în pantă accentuată, alături de alte erori de configurare și de calcul a suprafeței.

Niciunul dintre martorii audiați în cauză nu au relevat vreo situație care să fi condus la concluzia că intimații pârâți au acaparat vreo suprafață de teren din terenul proprietatea recurenților reclamanți, martorii relevând faptul că recurenții reclamanți au folosit în tot acest interval de timp terenul în limitele în care l-au cumpărat în anul 1990.

Totodată, din răspunsurile recurenților reclamanți la interogatoriile administrate în fața primei instanțe rezultă că aceștia nu au fost sau nu-și amintesc să fi fost prezenți când s-au efectuat măsurătorile la terenul pe care l-au cumpărat în anul 1990, nu știu cu ce aparat s-a măsurat terenul ci doar că măsurătorile au fost executate de către expertul M.. Niciunul dintre ei nu a relevat că intimații le-ar fi acaparat vreo porțiune de teren sau că aceștia ar fi mutat granița dintre proprietăți în intervalul de timp scurs de la data cumpărării imobilului -1990- și până la data formulării cererii de chemare în judecată -2003.

Față de aceste aspecte, constatând că nu există nici o încălcare a terenului proprietatea reclamanților-pârâți reconvenționali, având în vedere faptul că evidențele de carte funciară nu garantează suprafața înscrisă, ci numai dreptul, prima instanță a respins în mod corect acțiunea în revendicare.

În ce privește gardul ce delimitează proprietatea recurenților reclamanți de proprietățile vecinilor, instanța a reținut că, astfel cum rezultă din anexa 17 la raportul de expertiză nr._/2012 întocmit de experții P. R., Perlik R. și Leberciuc M. (fl.162 vol.I ds.nr._ ), acesta respectă configurația terenului din planul provizoriu ( schița ciornă ) întocmită de subing. M. C..

Cu privire la schița ciornă pe care a întocmit-o, martorul M. C., a arătat că la măsurători au fost prezenți intimatul pârât Z. V., vânzătorul Z. M. și recurenții reclamanți. De comun acord, aceștia au stabilit limitele până unde se întinde terenul reclamanților și apoi a făcut schița provizorie, schițăa avută în vedere de către prima instanță pentru considerentele anterior prezentate.

Prima instanță a ținut seama și de depoziția martorului P. I., audiat de instanță la fața locului, la data de 02.05.2012, acesta arătând că vânzătorul Z. M. i-a spus că lotul pe care l-a înstrăinat recurenților reclamanți nu avea ieșire la calea publică. Martorul a mai arătat că gardul actual al proprietății recurenților reclamanți este ridicat pe limita de graniță astfel cum a fost stabilită de Z. M. și de recurenții reclamanți la momentul cumpărării. Gardul nu a fost mutat niciodată și a fost construit în prezența părinților reclamanților N. și chiar a acestora care veneau aproape la fiecare sfârșit de săptămână pentru a vedea ce se întâmplă.

Având în vedere situația de fapt relevată de probatoriul administrat în cauză, prima instanță a reținut în mod corect că linia de graniță dintre proprietatea recurenților reclamanți și proprietatea intimatelor pârâte Z. este cea materializată de experți în anexa nr. 17 la raport, ce a avut în vedere configurația terenului reclamanților-pârâți reconvenționali conform schiței provizorii ( schița ciornă ), linie de graniță ce respectă delimitarea deja existentă în teren.

Tribunalul constată că nici motivul 5 de recurs nu este fondat, din probatoriul administrat în cauză rezultând că se impune rectificarea înscrierilor din cartea funciară în temeiul art.34 din Decretul Lege nr.115/1938, pentru a se stabili concordanța între situația reală și situația de carte funciară, motiv pentru care în mod corect a dispus rectificarea înscrierii de la A+15 alin. 3 din CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1/1, 2216/1/1, 2219/b/2/1, 2215/a/1/1/1 și de la A+16 alin. 3 din CF nr. 604 Poarta nr. top. 2215/b/1/2, 2216/1/2, 2219/b/2/2, 2215/a/1/1/2 în sensul că imobilului de la A+15 i s-a înscris dreptul de servitute asupra imobilului de la A+16.

Referitor la ultimul motiv de recurs invocat de către recurenții reclamanți, tribunalul constată că acesta este inadmisibil a fi invocat în calea de atac a recursului din perspectiva prevederilor art.281 ind.2a C.proc.civ., pentru aceasta Codul de procedură civilă, prin art.281 ind.2 alin.1, reglementând instituția completării hotărârii, atunci când instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere.

Pentru considerentele reținute anterior, tribunalul, în temeiul art.312 alin.1 C.proc.civ., va respinge recursul declarat de recurenții reclamanți N. P. și N. M. A. și va menține hotărârea primei instanțe constatând că a fost dată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii.

În temeiul art.274 C.proc.civ., reținând culpa procesuală a recurenților reclamanți, tribunalul va respinge cererea acestora de acordare a cheltuielilor de judecată și îi va obliga să achite intimaților pârâți Z. V. și Z. L. G. cheltuielile de judecată efectuate de aceștia în recurs, constând în onorariul avocațial.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenții reclamanți N. P. și N. M. A. împotriva sentinței civile nr.21/11.01.2013 pronunțată de Judecătoria Zărnești în dosarul civil nr._ pe care o menține.

Respinge cererea recurenților reclamanți de acordare a cheltuielilor de judecată în recurs.

Obligă recurenții reclamanți la plata sumei de 2.500 lei către intimații pârâți Z. V. și Z. L. G. cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 24.10.2013.

Președinte,

M. I. I.

Judecător,

C. R.

Judecător,

A. I.

Grefier,

D. L. P.

RED.IMI 05.02.2014

Tehnored.DP. 05.02.2014 – 2 ex

Jud fond O. E. D.

← Contestaţie la executare. Decizia nr. 950/2013. Tribunalul BRAŞOV		Rezoluţiune contract. Hotărâre din 09-07-2013, Tribunalul BRAŞOV →

Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1287/2013. Tribunalul BRAŞOV

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Revendicare imobiliară. Decizia nr. 1287/2013. Tribunalul BRAŞOV