Acţiune în constatare. Decizia nr. 255/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 255/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 18-06-2013 în dosarul nr. 255/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 255/.> Ședința publică de la 18 Iunie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE D. N.
Judecător D. O. P.
Grefier N. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra soluționării apelului declarat de apelanta reclamantă pârâtă reconvențional ., în contradictoriu cu intimații pârâți reclamanți reconvenționali H. L., . T. SRL, intimații reclamanți C. D., C. S. R., intimații pârâți A. G. L., W. H. H., C. G. al Municipiului B., ., M. București prin P., P. G. al Municipiului București și intimata intervenientă Administrația F. I. București, împotriva sentinței civile nr. 4360/26.03.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința din data de 04.06.2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 11.06.2013 și ulterior pentru data de 18.06.2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că prin sentința civilă nr. 4360/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._ s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamanților S.C. JILAVA 89 SRL, ASOCIAȚIA „JILAVA 89 RĂNIȚI ȘI REȚINUȚI” și GĂDINĂ C.; s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului L. GRANT ( A. L. G.) – prin mandatar N. Z., în dosarul conex nr. 325/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 București și, în consecință s-a respinge acțiunea formulată de către reclamantul L. GRANT ( A. L. G.) – prin mandatar N. Z. în contradictoriu cu pârâtul GĂDINĂ C., ca fiind promovată de o persoană ce nu are calitate procesuală activă; s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului L. GRANT ( A. L. G.) – prin mandatar N. Z., cu în dosarul conex nr. 326/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 București și, în consecință s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul L. GRANT ( A. L. G.) – prin mandatar N. Z. în contradictoriu cu pârâta S.C. JILAVA 89 SRL, ca fiind promovată de o persoană ce nu are calitate procesuală activă; s-a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului L. GRANT ( A. L. G.) – prin mandatar N. Z., în dosarul conex nr. 328/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 București și, în consecință s-a respins acțiunea formulată de către reclamantul L. GRANT ( A. L. G.) – prin mandatar N. Z. în contradictoriu cu pârâta ASOCIAȚIA „JILAVA 89 RĂNIȚI ȘI REȚINUȚI ca fiind promovată de o persoană ce nu are calitate procesuală activă și s-a respins excepția prescripției dreptului material al acțiunii formulate de pârâții reclamanți reconvenționali S.C. JILAVA 89 SRL, 1, ASOCIAȚIA „JILAVA 89 RĂNIȚI ȘI REVOLUȚIE”, GĂDINĂ C., H. L. și S.C. „A&S C. T.” SRL, invocată de reclamanta pârâtă reconvențională S.C. C. I. SRL în dosarul nr._/3/_ al Tribunalului București – secția a VI a comercială.
Pe fondul cauzei, s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții C. D. și C. S. R., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. I. SRL, L. GRANT ( A. L. G.) și W. A. H.– prin mandatar N. Z., C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI – prin P., S.C. HERĂSTRĂU N. BUCUREȘTI, și ADMINISTRAȚIA F. I. BUCUREȘTI, și în consecință s-a constatat că reclamanții C. D. și C. S. R. au calitatea de constructori de bună credință asupra imobilului din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, astfel cum acestea au fost identificate în raportul de expertiză tehnică realizată de expert C. P. și care face parte integrantă din prezenta cauză; a fost obligată pârâta S.C. C. I. SRL să plătească reclamanților suma de 267.850,26 lei reprezentând contravaloarea investițiilor realizate la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 astfel cum acestea au fost stabilite în raportul de expertiză tehnică realizată de expert C. P. și care face parte integrantă din prezenta cauză; s-au respins celelalte pretenții formulate de către reclamanții C. D. și C. S. R.; s-a respins cererea reconvențională formulată de către pârâții H. L., și S.C. „A&S C. T.” SRL, în dosarul nr._/3/_ al Tribunalului București – secția a VI a comercială și a fost obligată pârâta S.C. C. I. SRL să plătească reclamanților C. D. și C. S. R. suma de 7.655 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul expert și taxe judiciare de timbru.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
În baza dispozițiilor art. 137 alin.2 cod procedură civilă instanța a analizat cu prioritate excepțiile invocate și a căror soluționare a fost unită cu fondul.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a S.C. JILAVA 89 SRL, ASOCIAȚIA JILAVA 89, GĂDINĂ C. urmare a contractului de drepturi litigioase autentificat sub nr. 3142/09.07.2010.
Potrivit contractului de cesiune de drepturi litigioase autentificat sub nr. 3142/09.07.2010 reclamanții S.C. JILAVA 89 SRL, ASOCIAȚIA JILAVA 89, GĂDINĂ C., în calitate de cedenți, au transmis numiților C. D. și C. S. R., drepturile litigioase ce fac obiectul dosarului civil nr._ aflat pe rolul Judecătoriei B..
Urmare a acestui contract de cesiune de drepturi litigioase, numiții C. D. și C. S. R., în calitate de cesionari, preiau calitatea procesuală a cedenților în dosarul civil nr._ al Judecătoriei B., respectiv aceea de reclamanți, actele procedurale îndeplinite de autorii lor fiindu-le opozabile.
Având în vedere cele mai sus menționate, numiții S.C. JILAVA 89 SRL, ASOCIAȚIA JILAVA 89, GĂDINĂ C. nu mai justifică în prezentul proces calitate procesuală activă.
Pentru motivele mai sus menționate instanța de fond a apreciat excepția invocată ca fiind întemeiată.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. L. G. (A. GRANT) în dosarele nr. 325/2003, 326/2003, 328/2003 ale Judecătoriei Sectorului 1 și care au fost conexate la prezentul dosar.
În dosarele mai sus menționate numitul A. L. G. (A. GRANT), în calitate de reclamant, a formulat acțiune prin care a solicitat evacuarea pârâților S.C. JILAVA 89 SRL, ASOCIAȚIA JILAVA 89, GĂDINĂ C. din imobilul situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, invocând în acest sens calitatea sa de proprietar al imobilului mai sus descris.
P. contractul de vânzare cumpărare de drepturi, inclusiv de drepturi litigioase autentificat sub nr. 268/30.01.2007, acesta, împreună cu numitul WECHSLER H. A., au înstrăinat numitei S.C. C. I. SRL, toate drepturile pe care le dețineau asupra imobilului situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, respectiv dreptul de proprietate asupra acestui imobil și drepturile litigioase ce s-au născut în legătură cu acesta.
În legătură cu acțiunile care au avut ca obiect evacuarea din imobil a numiților S.C. JILAVA 89 SRL, ASOCIAȚIA JILAVA 89, GĂDINĂ C., reclamanta din prezentul dosar, respectiv S.C. C. I. SRL, a precizat, prin nota de ședință depusă la termenul din data de 03.11.2010, că nu își însușește cererile de evacuare formulate de autorul său.
Având în vedere faptul că reclamantul din dosarele nr. 325/2003, 326/2003, 328/2003 ale Judecătoriei Sectorului 1 și care au fost conexate la prezentul dosar nu mai are calitatea de proprietar asupra imobilului din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, acesta nu mai are calitatea de a solicita evacuarea altor persoane din acest imobil.
Pentru motivele mai sus menționate instanța a apreciat excepția invocată ca fiind întemeiată, iar ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului A. L. G. (A. GRANT), instanța urmează a respinge acțiunile având ca obiect evacuarea pârâților S.C. JILAVA 89 SRL, ASOCIAȚIA JILAVA 89, GĂDINĂ C. din imobilul situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 și care au făcut obiectul dosarelor civil nr. 325/2003, 326/2003, 328/2003 ale Judecătoriei Sectorului 1 și care au fost conexate la prezentul dosar, ca fiind promovate de către o persoană care nu are calitate procesuală activă.
Cu privire la excepția prescripției dreptului la acțiune al pârâților reclamanți reconvenționali S.C. JILAVA 89 SRL, ASOCIAȚIA JILAVA 89 și GĂDINĂ C., H. L. și S.C. A&S C. T. SRL, invocată de reclamanta pârâtă reconvențională S.C. C. I. SRL în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București – Secția a VI a Comercială, atașat la prezentul dosar urmare a admiterii excepției de litispendență.
Reclamanta pârâtă reconvențională a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune al pârâților reclamanților reconvenționali, având în vedere faptul că dreptul la acțiune al acestora s-a născut la data la care autorul acestuia a fost pus în posesia imobilului, respectiv la data de 31.03.1999, dată la care acestora li s-a adus la cunoștință încetarea contractelor de închiriere încheiate.
Instanța nu a reținut aceste susțineri câtă vreme la dosarul cauzei nu există nici o dovadă din care să reiasă că pârâților reclamanți reconvenționali li s-ar fi comunicat, din partea autorilor reclamantei pârâte reconvenționale, noua situație juridică a imobilului.
De altfel, aceasta problemă ar trebui pusă doar în ceea ce privește pe pârâții reclamanți reconvenționali H. L. și S.C. A&S C. T. SRL, deoarece S.C. JILAVA 89 SRL, ASOCIAȚIA JILAVA 89 și GĂDINĂ C. au promovat încă din anul 1999 acțiune având ca obiect aceleași pretenții ca și cele invocate în cererea reconvențională formulată în dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București – Secția a VI a Comercială.
În legătură cu pârâții reclamanți reconvenționali H. L. și S.C. A&S C. T. SRL, la fila 158 din dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București – Secția a VI a Comercială se află o adresă emisă de către Primăria Municipiului București către H. L., prin care i se aduce la cunoștință noua situație juridică a imobilului din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, precum și încetarea raporturilor contractuale cu S.C. HERĂSTRĂU N.”S.A, fără ca la dosarul cauzei să existe o dovadă de comunicare a acestei adrese către H. L..
La dosarul cauzei nu există nici o dovadă a faptului că autorii reclamantei – pârâte reconvenționale ar fi notificat în vreun fel pe pârâții reclamanți reconvenționali în legătură cu drepturile invocate asupra imobilului din litigiu.
Practic, pârâții reclamanți reconvenționali au H. L. și S.C. A&S C. T. SRL au luat cunoștință de pretențiile reclamantei reconvenționale asupra imobilului din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 o dată cu promovarea de către aceasta a acțiunii în evacuare ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2009 al Tribunalului București, Secția a VI a comercială, ocazie cu care au și promovat cererea reconvențională prin care și-au manifestat pretențiile în legătură cu acest imobil.
Având în vedere cele mai sus menționate, instanța de fond a apreciat că cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți reconvenționali a fost introdusă cu respectarea termenului general de prescripție de 3 ani, prevăzut de dispozițiile art. 3 alin.1 din Decretul lege nr. 167/1958.
P. cererile de chemare în judecată ce au făcut obiectul dosarelor civile nr._/1999 al Judecătoriei Sectorului 1 București(devenit ulterior_/2001) și nr. 3958/2003 al Judecătoriei Sectorului 1 – conexat la cel dintâi, precum și prin cererile reconvenționale ce au făcut obiectul dosarelor civile nr. 325/2003, 326/2003, 328/2003 ale Judecătoriei Sectorului 1 și care au fost conexate la prezentul dosar, reclamanții S.C. JILAVA 89 SRL, ASOCIAȚIA JILAVA 89 și GĂDINĂ C. au solicitat instanței să constate că au calitatea de constructori de bună credință în ceea ce privește investițiile realizate la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 și să dispună obligarea în solidar a pârâților L. GRANT ( A. L. G.) și W. A. H.– prin mandatar N. Z., C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI – prin P., S.C. HERĂSTRĂU N. BUCUREȘTI, și ADMINISTRAȚIA F. I. BUCUREȘTI la plata contravalorii acestor investiții, cu instituirea unui drept de retenție asupra întregului imobil până la achitarea acestor sume de bani.
P. cererea reconvențională formulată în dosarul_/3/2010 al Tribunalului București – Secția a VI a Comercială, alături de reclamanții S.C. JILAVA 89 SRL, ASOCIAȚIA JILAVA 89 și GĂDINĂ C., aceleași pretenții cu privire la imobilul situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 au fost invocate și de către pârâții reclamanți reconvenționali în acel dosar, respectiv H. L. și S.C. A&S C. T. SRL.
În urma contractelor de vânzare de drepturi litigioase încheiate pe parcursul derulării prezentului proces, reclamanții S.C. JILAVA 89 SRL, ASOCIAȚIA JILAVA 89 și GĂDINĂ C. au transmis calitatea lor procesuală activă către numiții C. D. și C. S. R., iar pârâții L. GRANT ( A. L. G.) și W. A. H. au transmis calitatea lor procesuală pasivă către S.C. C. I. SRL.
Cu privire la cererea pârâților reclamanți reconvenționali H. L. și S.C. A&S C. T. SRL din dosarul_/3/2010 al Tribunalului București – Secția a VI a Comercială și care a fost atașat la prezentul dosar urmare a admiterii excepției de litispendență:
În cererea reconvențională formulată cei doi pârâți reclamanți reconvenționali au solicitat instanței de judecată să constate că au calitatea de constructori de bună credință în ceea ce privește investițiile realizate la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 și să dispună obligarea S.C. C. I. SRL la plata contravalorii acestor investiții, fără ca din motivarea cererii reconvenționale să reiasă care au fost, în concret, investițiile realizate de fiecare din cele două părți, separat.
Mai mult, la dosarul cauzei nu există nici o probă din care să reiasă că cele două părți au efectuat investiții la imobilul în litigiu – factură, chitanță de plată, depoziție de martori -.
Pentru motivele mai sus menționate instanța de fond a apreciat că cererea reconvențională formulată de către pârâții reclamanți reconvenționali H. L. și S.C. A&S C. T. SRL din dosarul_/3/2010 al Tribunalului București – Secția a VI a Comercială și care a fost atașat la prezentul dosar ca fiind neîntemeiată.
Cu privire la cererea reclamanților C. D. și C. S. R. de constatare a calității lor de constructori de bună credință în ceea ce privește investițiile realizate la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, instanța de fond a reținut următoarele:
Din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză reiese că autorii reclamanților au efectuat investiții la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 în perioada 1992-1994,1995 ( fila 142 din dosarul nr._/2002 al Judecătoriei Ploiești). Deși prin cererile formulate în fața instanței de judecată reclamanții au solicitat efectuarea unei noi expertize tehnice, aceștia nu au făcut referire la alte investiții în afara celor menționate în raportul de expertiză efectuat în cauză.
Cu privire la caracterul reclamanților de constructori de bună credință, instanța reține că toate investițiile la imobilul în litigiu au fost realizate de către autorii acestora anterior restituirii bunului în proprietatea autorilor pârâtei C. I. SRL, respectiv datei de 31.03.1999, dată la care s-a încheiat procesul verbal de punere în posesie. Aceste lucrări au fost efectuate chiar anterior datei la care instanța de judecată a dispus, prin sentința civilă nr. 8895/24.09.1996, restituirea bunului în proprietatea autorilor pârâtei.
Autorii reclamanților au intrat în posesia imobilului în litigiu în baza ordinului de repartiție nr. 176/04.09.1992 cu condiția refacerii imobilului, astfel cum reiese din adresa emisă de Primăria Municipiului București și aflată la fila 73 din dosarul nr._/1999 al Judecătoriei sectorului 1 București. La data la care s-a emis acest ordin de repartiție, imobilul în litigiu se afla în proprietatea statului român.
În ceea ce privește aprecierea unui constructor pe terenul altuia ca fiind de bună sau de rea credință, s-a statuat că acest lucru se stabilește în funcție de poziția acestuia față de situația juridică a bunului pe care realizează respectiva construcție, respectiv dacă știa sau nu că terenul de sub construcție aparține altei persoane.
În cazul dedus judecății, din probele administrate de la dosar, respectiv înscrisurile privind situația juridică a imobilului în litigiu, reiese fără putință de tăgadă că autorii reclamanții știau că nu au calitatea de proprietari asupra terenului pe care se afla imobilul la care au făcut îmbunătățiri.
Însă nu putem aprecia că aceștia au fot constructori de rea credință în condițiile în care au făcut investițiile la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 cu acordul proprietarului terenului de la acea vreme, respectiv statul român. Ba mai mult, atribuirea bunului cu titlu de chirie s-a făcut sub condiția refacerii imobilului.
Instanța nu poate reține susținerile reclamantei pârâte reconvenționale din dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București potrivit cu care în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 494 din codul civil – vechea reglementare -, având în vedere că, astfel cum am arătat mai sus, reclamanții au efectuat lucrările de investiții cu acordul și la solicitarea proprietarului bunului.
Pentru motivele mai sus menționate instanța apreciază cererea formulată de către reclamanți ca fiind întemeiată și, în consecință, urmează a o admite în sensul că va constata că reclamanții C. D. și C. S. R. au calitatea de constructori de bună credință asupra imobilului din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, astfel cum acestea au fost identificate în raportul de expertiză tehnică realizată de expert C. P. și care face parte integrantă din prezenta cauză.
Cu privire la cuantumul investițiilor realizate de către autorii reclamanților la imobilul situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, instanța de fond a reținut următoarele:
În ceea ce privește investițiile realizate de către autorii reclamanților la imobilului în litigiu și valoarea acestora, în cauză a fost efectuat de către expert C. P. un raport de expertiză pentru a se stabili care au fost îmbunătățirile realizate la imobilul în litigiu și care a fost valoarea acestora( file 138-148 dosar nr._/2002 al Judecătoriei Ploiești).
În concluziile raportului de expertiză se arată că „ imobilul în cauză nu a fost refăcut, ci s-au executat de către reclamante numai lucrări de reparații, înlocuiri parțiale de elemente de construcții și instalații, cât și amenajări în scopul noii destinații a imobilului de spații comerciale și de agrement ”.
Potrivit raportului de expertiză, valoarea lucrărilor efectuate de către autorii reclamanților a fost de 1._ ROL, valoare ce includea contravaloarea materialelor folosite și a manoperei.
În legătură cu această valoare, care a fost stabilită în luna iunie 2003, astfel cum reiese din raportul de expertiză, autorii reclamanților au depus al dosarul cauzei – file 179-181 din vol. II al dosarului nr._ – raportul de actualizare cu rata inflației, raport din care reiese că „ actualizarea la data de 24 ianuarie 2011 cu rata inflației a valorii de 1._ lei stabilită la data de 09 iunie 2003, a rezultat valoarea de 267.850,26 RON”.
Din probele administrate în cauză instanța a reținut că autorii reclamanților au deținut, cu titlu de chiriași, imobilul situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, începând cu luna septembrie a anului 1992.
În ceea ce privește amenajările efectuate de acestea la imobilul în litigiu în perioada 1992-1995, instanța de fond a apreciat că acestea au fost dovedite având în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză.
Instanța de fond nu a reținut susținerile pârâtei reclamante reconvenționale din dosarul nr._/3/2010 al Tribunalului București, respectiv .S.C C. I. SRL, potrivit cu care pretinsele lucrări de investiții nu pot fi probate exclusiv prin solicitarea efectuării unei expertize tehnice, câtă vreme reclamanții nu au depus la dosar acte justificative ale acestor lucrări.
Printre mijloacele de probă cu care instanța de judecată poate opera se includ și prezumțiile.
În cazul dedus judecății, astfel cum am arătat mai sus, din probele administrate reiese că autorii reclamanților au deținut, cu titlu de chiriași, imobilul situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, începând cu luna septembrie a anului 1992. La dosarul cauzei nu există nici un fel de probă contrară în acest sens. Mai mult, din ordinul de repartiție emis reiese că reclamantelor li s-a atribuit acest imobil cu obligația refacerii lui. Concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză relevă existența la imobilul în litigiu a unor îmbunătățiri efectuate în perioada 1992-1995, perioadă în care autorii reclamanților aveau folosința imobilului în litigiu, aspect necontestat în nici un fel.
P. urmare, în condițiile în care autorii reclamanților au avut folosința imobilului în litigiu în perioada 1992-1995, perioadă în care au fost realizate investițiile descrise în raportul de expertiză, iar aceste investiții nu au fost revendicate de alte persoane, instanța de fond a apreciat că se poate trage concluzia că aceste investiții au fost realizate de către autorii reclamanților.
Faptul că autorii reclamanților nu au depus la dosarul cauzei certificat de urbanism sau autorizație de construcție nu este de natură a duce la concluzia că aceștia nu au efectuat investițiile menționate în raportul de expertiză, ci poate constitui doar o încălcare a legii nr. 50/1991 privind regimul construcțiilor.
Pentru motivele mai sus menționate instanța de fond a apreciat că reclamanții au făcut dovada lucrărilor de investiții efectuate de către autorii lor la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1.
Cu privire la cererea reclamanților de obligare în solidar a pârâților la plata contravalorii investițiilor realizate de autorii acestora la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1.
P. cererile de chemare în judecată formulate reclamanții au solicitat obligarea în solidar a pârâților S.C. C. I. SRL, C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI – prin P., S.C. HERĂSTRĂU N. BUCUREȘTI, și ADMINISTRAȚIA F. I. BUCUREȘTI la plata în solidar a contravalorii investițiilor realizate la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1.
Acțiunile reclamanților au fost întemeiate pe dispozițiile Codului civil care reglementează situația constructorului de bună credință care realizează lucrări de construcții pe terenul proprietatea altuia, respectiv dispozițiile art. 494 cod civil din vechea reglementare.
Dispozițiile textului de lege mai sus menționat stabilesc că obligația de desdăunare revine proprietarului terenului.
În cazul dedus judecății, din probele administrate în cauză reiese că proprietar al imobilului situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 este pârâta S.C. C. I. SRL.
În condițiile în care reclamanții nu au făcut dovada calității celorlalți pârâți de proprietari ai imobilului din București, Calea D. nr. 56, sector 1, instanța apreciază ca neîntemeiată cererea de obligare în solidar a pârâților la plata contravalorii investițiilor realizate la imobilul mai sus descris, în raport de dispozițiile art. 494 cod civil vechea reglementare.
Pentru motivele mai sus menționate instanța de fond a hotărât că va admite în parte cererea reclamanților în sensul că va dispune obligarea pârâtei S.C. C. I. SRL să plătească reclamanților suma de 267.850,26 lei reprezentând contravaloarea investițiilor realizate la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 astfel cum acestea au fost stabilite în raportul de expertiză tehnică realizată de expert C. P. și care face parte integrantă din prezenta cauză și va respinge celelalte pretenții formulate în cauză.
Cu privire la cererea reconvențională formulată de autorii reclamanților în dosarele de evacuare privind instituirea unui drept de retenție asupra întregului imobil până la achitarea sumelor pretinse:
P. cererile reconvenționale formulate de autorii reclamanților în dosarele civile nr. 325/2003, 326/2003, 328/2003 ale Judecătoriei Sectorului 1 și care au fost conexate la prezentul dosar, acestea au solicitat, printre altele, și instituirea unui drept de retenție asupra întregului imobil până la achitarea sumelor pretinse.
Dreptul de retenție este un drept real de garanție imperfect, în virtutea căruia cel de deține un bun mobil sau imobil al altcuiva, pe care trebuie să-l restituie, are dreptul să rețină lucrul respectiv, până ce creditorul titular al bunului îi va plăti sumele pe care le-a cheltuit cu conservarea, întreținerea ori îmbunătățirea acelui bun.
P. urmare, condiția esențială pentru a se putea vorbi de instituirea unui drept de retenție este ca partea care solicită acest lucru să-l dețină, să exercite acte de folosință asupra acestuia.
Ori, în cazul dedus judecății instanța reține că autorii reclamanților au fost evacuați din imobilul în litigiu, potrivit procesului verbal de evacuare încheiat pe data de 09.12.2010 de către Biroul Executorului judecătoresc în dosarul execuțional nr. 877/2010 și, prin urmare, nu mai exercită acte de folosință asupra imobilului situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtei S.C. C. I. SRL, instanța de fond a apreciat că în baza dispozițiilor art. 274 alin.1 din codul de procedură civilă, se impune obligarea acesteia la plata către reclamanți a sumei de 7.655 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert și taxă judiciară de timbru.
Împotriva sentinței civile nr. 4360/26.03.2012, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, a declarat apel pârâta S.C. C. I. SRL, considerând-o nelegală și netemeinică.
În motivele de apel depuse la dosar la data de 02.10.2012, apelanta a precizat că înțelege să se judece doar în contradictoriu cu intimații C. D. și C. S. R., solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței civile nr. 4360/26.03.2012, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată formulată de soții C., cu privire la plata sumei de 267.850,26 lei, cu titlu de despăgubiri pentru investițiile realizate la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, ca prescrisă în principal și nelegală și neîntemeiată în subsidiar, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată făcute în toate fazele de judecată.
În motivarea apelului, apelanta arată că în mod greșit prima instanța a respins excepția prescripție dreptului material la acțiune, deoarece termenul general de 3 ani a început să curgă de la momentul la care constructorii au cunoscut faptul că proprietarul terenului formulează pretenții cu privire la construcție.
În speța, apelanta menționează că momentul la care a început să curgă termenul de prescripție este cel la care prin adresa nr._/31.03.1999, autorul său a adus la cunoștința chiriașilor faptul că imobilul în discuție a fost restituit, iar contractele de închiriere își încetează aplicabilitatea.
Apelanta susține că data până la care autorii reclamanților puteau cere obligarea autorului său la plata contravalorii lucrărilor este data de 31.03.2002, în timp ce acțiunea a fost înregistrată cu acest capăt de cerere la data de 20.02.2004.
Pe fondul cauzei, apelanta precizează instanța de fond a denaturat situația de fapt și nu a determinat în ce măsură lucrările de construire efectuate în perioada 1992-1995, sunt lucrări de îmbunătățire sau au caracterul unor lucrări de simplă întreținere și igienizare, fără capacitatea de a spori valoarea imobilului.
Apelanta susține că nu s-a dat relevanță lipsei unor înscrisuri, precum certificatul de urbanism, avizele necesare și autorizatia de construire, reținând că aceste lucrări efectuate fără autorizație de construire ar profita în mod automat proprietarului terenului.
Se mai arată că acest imobil a fost folosit o perioada mare de timp, în temeiul contractului de închiriere, acoperindu-se astfel valoarea lucrărilor de întreținere și amenajare a construcției, iar aceste lucrări nu i-au profitat niciun moment, drept dovadă stând faptul că noul chiriaș a fost nevoit să întreprindă lucrări de anvergură de consolidare și reparare.
Apelanta învederează instanței că pretinsele îmbunătățiri sunt de fapt amenajări improprii din perspectiva normelor tehnice în construcții civile care au profitat exclusiv autorilor reclamanților și exclusiv pe perioada în care aceștia și-au desfășurat activitatea în imobil.
Se menționează că autorii reclamanților nu sunt decât detentori precari, asumându-și riscul efectuării acestor lucrări, cu încălcarea normelor de urbanism, iar din acest motiv nu pot constitui temei al unei cereri pentru îmbogățirea fără justă cauză.
Apelanta apreciază că nu ne aflăm nici în situația constructorului de rea-credință, iar corpurile A și B existau la momentul în care autorii reclamanților au ocupat imobilul în baza ordinului de repartiție și corpul C nu a fost niciodată reconstruit.
Se mai susține că lucrările efectuate de autorii reclamanților sunt lucrări de igenizare care au folosit exclusiv acestora în calitate de detentori precari, fiind soluții de maximizare a spațiului cu o existență efemeră.
Apelanta critică faptul că instanța de fond nu a aratat cum anume a interpretat expertiza întocmită în cauză de expert Chiurchea P. în raport de situația clarificată la termenul din data de 05.03.2012, de către apărătorul reclamanților care a aratat că înțelege să nu se mai folosească de înscrisurile defăimate.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 3 din Decretul nr. 167/1958, art. 494 C.civ., art. 1422 și art. 1425 C.civ. raportat la Ordinul de repartiție nr. 176/04.09.1992 ca izvor obligațional.
Apelul a fost timbrat cu taxă de timbru de 3395 lei și timbru judiciar de 5 lei.
Intimata C. D. a formulat întâmpinare la data de 18.10.2012, prin care a solicitat respingerea apelului, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării intimata a aratat, în esență, că a promovat acțiune încă din anul 1999 prin care a solicitat despăgubiri, iar atunci când a primit ordinul de reparție imobilul era distrus în proporție de 90 %, fiind refăcut de autorii săi.
Se menționează că obligația refacerii imobilului stabilită prin ordinul de repartiție, nu mai implica un alt acord sau un alt act din partea autorităților statului, iar lucrările în materialitatea lor până la acest nu au fost contestate, ci doar eventual valoarea acestora.
La termenul de judecată din 12.02.2013, instanța a încuviințat apelantei proba cu înscrisuri.
Apelanta a formulat și depus la dosar concluzii scrise.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.295 alin.1 C.proc.civ., stabilirea stării de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele motivelor de apel formulate de către părți, tribunalul reține următoarele:
În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, instanța reține că în mod corect a apreciat instanța de fond că nu a intervenit prescripția dreptului material la acțiune.
În afara celor reținute de instanța de fond, instanța de apel constată că la data de 07.03.2002 a fost înregistrată pe rolul Judecătorie Sectorului 1 București, sub nr. 3958/2002 cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții "ASOCIAȚIA JILAVA "89 RĂNIȚI ȘI REȚINUTI" și GĂDINĂ C. în contradictoriu cu L. GRANT ( A. L. G.) și W. A. H.(autorii apelantei) și M. BUCUREȘTI – prin P., prin care s-a solicitat să se constate calitatea de constructori de bună credință a reclamanților asupra imobilului din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 și să fie obligați pârâții în solidar la plata contravalorii tuturor lucrărilor de construcție, reparație și îmbunătățiri aduse imobilului situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1.
P. încheierea de ședință de la termenul din 27.03.2002 dosarul nr. 3958/2002 a fost înaintat în vederea discutării conexării la dosarul nr._/2001.
P. încheierea de ședință de la termenul din data de 09.04.2002 s-a dispus conexarea dosarelor nr. 3958/2002 și nr._/2001(f. 186 din dosarul nr._/2001).
P. cererea de chemare în judecată formulată la data de 07.03.2002 și înregistrată pe rolul Judecătorie Sectorului 1 București, sub nr. 3958/2002 a operat întreruperea termenului de prescripție conform art. 14 lit. b din Decretul nr. 167/1958.
Instanța consideră că sunt neîntemeiate susținerile apelantei referitoare la faptul că la data de 20.02.2004 a fost înregistrată acțiunea autorilor intimaților privind obligarea autorilor apelantei la plata contravalorii lucrărilor de construcție, reparație și îmbunătățiri aduse imobilului situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1. Data de 20.02.2004 reprezintă data la care s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei B. dosarul nr._/2003 al Judecătoriei Ploiești, ca urmare a celor dispuse de Înalta Curte de Casație și Justiție prin încheierea nr. 230 din data de 20.01.2004, respectiv strămutarea dosarului nr._/2003 de la Judecătoria Ploiești la Judecătoria B..
Pe fondul cauzei apelanta a criticat faptul că instanța de fond a reținut că autorii reclamanților sunt constructori de bună-crendință, fiind aplicabile dispozițiile art. 494 C.civil din 1864, deși aceștia nu au fost decât detentori precari.
Instanța de apel reține că autorii reclamanților au intrat în posesia imobilului în litigiu în baza ordinelor de repartiție nr. 175/03.09.1992, respectiv nr.176/04.09.1992 cu condiția refacerii imobilului, astfel cum reiese din adresa emisă de Primăria Municipiului București și aflată la fila 73 din dosarul nr._/1999 al Judecătoriei sectorului 1 București. De asemenea, instanța reține că la data de 07.02.1994 li s-a încheiat reclamantilor Gădina C. și ASOCIAȚIA JILAVA "89 RĂNIȚI ȘI REȚINUTI" contractul de închiriere nr. 0044.
Modalitatea în care autorii intimaților au intrat în posesia imobilului situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 și faptul că au avut calitatea de chiriași ai respectivului imobil în perioada 1992-1995, nu este contestată de niciuna dintre părți.
Fără ca art. 494 C.civ din 1864 să precizeze, se admite că posesorul este bună-credință atunci când posedă terenul ca un proprietar, în puterea unui titlu de proprietate ale cărui vicii nu îi sunt cunoscute, însă în cauză, autorii intimaților nu au deținut niciun moment vreun titlu translativ de proprietate asupra terenului sau construcției, ei au folosit imobilul în calitate de chiriași, în baza ordinelor de repartiție și a contractelor de închiriere.
Constructor de bună-credință poate fi doar cel care avea convingerea la momentul edificării unei construcții că este proprietar al terenului. Atâta timp cât reclamanții ASOCIAȚIA JILAVA "89 RĂNIȚI ȘI REȚINUTI" , S.C. JILAVA 89 SRL și Gădina C. aveau reprezentarea faptului că nu ei sunt proprietari ai terenului și că acesta este în proprietatea altei persoane, indiferent cine era aceasta persoană, nu se poate reține calitatea acestora de constructori de bună-credință. Detentorul precar, cum este și cazul reclamanților ASOCIAȚIA JILAVA "89 RĂNIȚI ȘI REȚINUTI" , S.C. JILAVA 89 SRL și Gădina C., nu poate avea calitatea decât de constructor de rea-credință.
In speța, nu sunt aplicabile dispozițiile art. 494 C.civ privind accesiunea, deoarece aceste dispoziții legale sunt aplicabile exclusiv în cazul construcțiilor noi, nu și în cazul lucrărilor efectuate asupra imobilului existent care sunt îmbunătățiri sau reparații aduse acestuia.
Susținerea intimatei C. D. referitoare la faptul că imobilul era distrus în proporție de 90 %, fiind refăcut de autorii săi, nu poate fi reținută de instanță, având în vedere probele administrate în cauză.
În raportul de expertiză tehnică realizat de expert C. P. se răspunde la obiectivul trei încuviințat de instanță, că imobilul în cauză nu a fost refăcut, ci s-au executat de către reclamante numai lucrări de reparații, înlocuiri parțiale de elemente de construcții și instalații, cât și amenajări în scopul noii destinații a imobilului de spații comerciale și de agrement(f. 143 dosar nr._/2002-Judecătoria Ploiești).
Sintetizând cele menționate mai sus, art. 494 C.civ. din 1864 nu este aplicabil în cauză, deoarece autorii intimaților, în calitate de detentori precari nu pot avea calitatea de constructori de bună-credință, iar dispozițiile privind accesiunea nu sunt incidente în cazul lucrărilor de îmbunătățire sau de reparație efectuate asupra unui imobil existent.
Capătul de cerere privind obligarea autorilor apelantei-pârâte la plata contravalorii lucrărilor de îmbunătățire și reparație a imobilului situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 a fost întemeiat pe dispozițiile art. 494 C.civ. din 1864 privind accesiunea, pe dispozițiile art. 49 alin. 1 și 5 din Legea nr. 10/2001, cât și pe îmbogățirea fără justă cauză.
Având în vedere cele menționate mai sus, instanța reține că dispozițiile privind accesiunea nu pot constitui temei pentru obligarea intimatei . la plata contravalorii investițiilor realizate la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1. De asemenea, prevederile art. 49 alin. 1 și 5 din Legea nr. 10/2001(forma în vigoare la momentul formulării cererii) nu sunt incidente în cauză deoarece imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1 nu a fost restituit foștilor proprietari(autorilor intimatei) în baza legii nr. 10/2001, ci a fost redobândit de aceștia în urma admiterii acțiunii în revendicare prin sentința civilă nr. 8895/24.09.1996 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr._/1996 și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 357/1998 a Curții de Apel București.
Având în vedere faptul juridic licit, respectiv îmbogățirea fără justă cauză, chiriașul are dreptul de plata contravalorii îmbunătăților necesare și utile făcute. Îmbunătățiri necesare și utile facute asupra unui imobil sunt acele dotări încorporate sau aduse imobilului prin care s-a sporit valoarea fondului locativ și care au fost suportate exclusiv de chiriaș.
Pe lângă cele analizate mai sus, apelanta a mai aratat, în esență, că îmbunătățiri sunt de fapt amenajări improprii din perspectiva normelor tehnice în construcții civile care au profitat exclusiv autorilor reclamanților și exclusiv pe perioada în care aceștia și-au desfășurat activitatea în imobil, iar corpurile A și B existau la momentul în care autorii reclamanților au ocupat imobilul în baza ordinului de repartiție și corpul C nu a fost niciodată reconstruit.
În raport de aceste susțineri, instanța reține că în cazul dedus judecății, din probele administrate reiese că imobilul situat în București, Calea Dorobanților nr. 56 a fost propus spre demolare prin decizia nr. 318/29.05.1980, având în vedere starea în care se regăsea acest imobil ca urmare a degradării în timp și a consecințelor cutremurului din 1977.
În anul 2007 proprietarii imobilul situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, WECHSLER H. A. și GRANT L., încheie contractul de vânzare cumpărare de drepturi, inclusiv de drepturi litigioase autentificat sub nr. 268/30.01.2007 de BNP M. P. și Asociații, prin care înstrăinează apelantei S.C. C. I. SRL, toate drepturile pe care le dețineau asupra imobilului situat în București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, respectiv dreptul de proprietate asupra acestui imobil și drepturile litigioase ce s-au născut în legătură cu acesta, la un preț de 425.000 Euro.
Având în vedere că același imobil propus spre demolare în anul 1980, este vândut în anul 2007 împreună cu terenul aferent la un preț de 425.000 Euro, instanța raportat și la art. 1203 din C.civ din 1864, apreciază că o parte din îmbunătățiri făcute de autorii reclamanților au sporit valoarea acestui imobil sau cel putin l-au adus și menținut într-o stare de funcționare de nivel mediu.
Așa cum s-a aratat mai sus, în raportul de expertiză tehnică realizat de expert C. P. se precizează că imobilul în cauză nu a fost refăcut, ci s-au executat de către reclamante numai lucrări de reparații, înlocuiri parțiale de elemente de construcții și instalații, cât și amenajări în scopul noii destinații a imobilului de spații comerciale și de agrement(f. 143 dosar nr._/2002-Judecătoria Ploiești).
În anexa 1 a raportului de expertiză tehnică realizat de expert C. P. sunt enumerate și evaluate la litera A. pct. 1.a. lucrările de reparații și înlocuiri de elemente de construcții și la pct. 1.b lucrările de înlocuire instalații, obiecte și armături. Lucrările menționate la punctele A.1.10, A.1.11 A.1.12, și A.1.16 constând în reparații tencuieli la tavan, reparații tencuieli interioare la pereți, reparații la tencuieli exterioare stropite și transport moloz, nu pot fi puse în sarcina proprietarului deoarece reprezintă reparații locative, de simplă întreținere ce revin în sarcina chiriașului, deoarece provin din uzul normal al lucrului. Restul lucrărilor de reparații și înlocuiri de elemente de construcții, precum și lucrările de înlocuire instalații, obiecte și armături sunt investiții utile și necesare făcute de autorii intimaților.
La litera B a anexei 1 din raportul de expertiză efectuat în cauză sunt enumerate și evaluate lucrările de amenajare efectuate la imobilul situat în București, Calea Dorobanților nr. 56. Din lucrările menționate la punctul B, instanța apreciază că cele de la pct. B.1(zidărie cărămidă în pereți despărțitori parter cam. 1, 5, 6, 7,10, 15, 16); B.2(tencuieli și glet pereți); B.3- pardoselile cu plăci de marmură parter cam 3, 4 și ferestre galf cam 2, 1+ etaj bar 7; B.5(placaj soclu din covor PVC și baghetă cameră); B.6( pardoseli mochetă) și B.16(placaj oglindă) nu pot fi puse în sarcina proprietarului deoarece o parte sunt voluptuare(B.3 și B.16), cele de la pct. B.1 sunt efectuate exclusiv în interesul chiriașului pentru amenajarea spațiului în vederea desfășurării activităților comerciale, iar cele menționate la pct. B.5 și B.6 au o existență limitată profitând doar chiriașului în perioada în care a folosit spațiul.
La litera C din anexa 1 a raportului de expertiză efectuat în cauză sunt enumerate și evaluate construcțiile în extindere și amenajări agregate speciale efectuate la imobilul situat în București, Calea Dorobanților nr. 56. Dintre lucrările menționate la litera C, instanța apeciază că au un caracter util și au sporit valoarea imobilului doar cele de la pct. C.1, C.3 și C. 4. Celelalte lucrări menționate la pct. C.2, C.5 și C. 6 nu au un caracter util, acestea fiind efectuate în interesul chiriașului pentru amenajarea spațiului în vederea desfășurării activităților comerciale, iar din acest motiv proprietarul nu poate fi obligat la plata contravalorii acestora.
Având în vedere cele menționate mai sus, instanța reține că valoarea investițiilor realizate la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, care trebuie achitate de proprietar este de 1._ lei vechi, potrivit evaluărilor făcute raportului de expertiză întocmit în cauză. Această sumă este formată din_ lei vechi, contravaloarea lucrărilor enumerate și evaluate la lit. A punctele A.1.1, A.1.2, A.1.3., A.1.4, A.1.5, A.1.6. A.1.7, A.1.8, A.1.9., A.1.13, A.1.14, A.1.15 și valoarea lucărilor de reparații și refaceri a instalațiilor;_ lei vechi, contravaloarea lucrărilor enumerate și evaluate la lit. B, punctele B.3(fără pardoselile cu plăci de marmură parter cam 3, 4 și ferestre galf cam 2, 1+ etaj bar 7), B.4., B.7, B. 8., B.9., B.10., B.11., B.12, B.13, B.14 și B.15, și_ lei vechi, contravaloarea lucrărilor enumerate și evaluate la lit. C, punctele C.1., C.3 și C.4..
Totodată, față de necesitatea reparării integrale a prejudiciului și față de perioadă lungă de timp de la momentul evaluării acestora(2003), perioadă în care moneda națională s-a depreciat în raport cu rata inflației, instanța va dispune actualizarea acestei sume cu rata inflației calculată de la data efectuării raportului de expertiză (09.06.2003) și până la data de 24.01.2011(când a fost efectuată actualizarea sumei din raportul de expertiză-f. 180, vol. II, dosar nr._ ). Instanța va dispune ca această sumă să fie actualizată cu rata inflației la data de 24.01.2011, și nu la data plății efective deoarece în raport de data plății efective i s-ar putea înrăutăți situația apelantei în propria cale de atac.
Instanța nu va reține criticile formulate de apelantă referitoare la faptul că instanța de fond nu a aratat cum anume a interpretat expertiza întocmită în cauză de expert Chiurchea P. în raport de situația clarificată la termenul din data de 05.03.2012, de către apărătorul reclamanților care a aratat că înțelege să nu se mai folosească de înscrisurile defăimate, deoarece din raportul de expertiză reiese că evaluarea acestor lucrări s-a făcut utilizând prețurile de catalog sau procentele din valoarea rămasă a construcției, conform publicațiilor de specialitate (f. 139 dosar nr._/2002-Judecătoria Ploiești).
Un alt aspect criticat de apelantă este lipsa autorizației de construire, însă pentru majoritatea lucrărilor considerate de instanța de apel ca fiind utile și necesare nu era necesară obținerea unei autorizații de construire, având în vedere prevederile art. 8 din Legea nr. 51/1991(forma în vigoare la data efectuării respectivelor lucrări).
Faptul că noul chiriaș al apelantei a efectuat în anul 2011 lucrări de consolidare și reparare a imobilului nu dovedește că lucrările efectuate de autorii intimaților nu au existat sau că nu au sporit valoarea imobilului. Instanța mai reține că deși apelanta a susținut în fața instanței că la imobilul situat în București, Calea Dorobanților nr. 56 s-au efectuat lucrări de consolidare și reparare, depunând la dosar și un contract de antrepriză(f. 4-30 vol II), prin adresa adresată Primăriei Municipiului București aceasta menționează că nu a efectuat nici un fel de lucrare de construire sau desființare la imobilul mai sus menționat(f. 117).
Pentru motivele de fapt și de drept menționate mai sus, instanța va admite apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. I. SRL împotriva sentinței civile nr. 4360/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o va schimba în parte, în sensul că va admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții C. D. și C. S. R., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. I. SRL,, L. GRANT ( A. L. G.), W. A. H., C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI – prin P., S.C. HERĂSTRĂU N. BUCUREȘTI, și ADMINISTRAȚIA F. I. BUCUREȘTI, și în consecință va obligă pârâta S.C. C. I. SRL să plătească reclamanților C. D. și C. S. R. suma de 1._ lei vechi, reprezentând contravaloarea investițiilor realizate la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației calculată de la data efectuării raportului de expertiză (09.06.2003) și până la data de 24.01.2011, respinge cererea privind constatarea calității de constructori de bună credință a reclamanților asupra imobilului din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, astfel cum acesta a fost identificat în raportul de expertiză tehnică realizată de expert C. P., precum și celelalte pretenții formulate de către reclamanții C. D. și C. S. R..
Instanța va menține restul dispozițiilor din sentința civilă nr. 4360/26.03.2012, pronunțată de Judecătoria B..
În ceea ce privește cererea formulată de apelantă privind obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, instanța va reține culpa procesuală a intimatilor și în temeiul art. 274 C.p.c., îi va obliga la plata sumei de 1422 lei, reprezentând taxa de timbru și timbru judicar, datorate pentru pretențiile contestate și considerate de instanța ca fiind în mod întemeiat contestate. Onorariul de avocat solicitat de apelantă este în cuantum de 31.041,49 lei, însă având în vedere faptul că prin admiterea apelului se va modifica doar în parte sentința de la fond, cât și prevederile art. 274 alin. 3 c.p.c., instanța va reduce cuantumul onorariul solicitat la suma de 8578 lei. Instanța la stabilirea acestei sume are în vedere probatoriul administrat în cauză în faza apelului (doar înscrisuri), numărul termenelor de judecată(șapte) și complexitatea cauzei. Principiul obligativitãții respectãrii contractului de asistențã judiciarã este aplicabil exclusiv pãrților contractante, însă potrivit art. 274 alin. 3 C.p.c. și jurisprudenței C.E.D.O., cheltuielile de judecatã efectuate în proces urmează să fie recuperate de partea care are câștig de cauzã numai în mãsura în care constituie cheltuieli necesare, reale și rezonabile.
Instanța va respinge cererea formulată de intimații-reclamanți C. D. și C. S. R. privind obligarea apelantei-pârâte S.C. C. I. SRL la plata cheltuielilor de judecată, deoarece în faza apelului, intimații sunt în culpă procesuală, iar cheltuielile de judecată efectuate în fața instanței de fond nu pot fi solicitate în apel, ci pe cale separată, atât timp cât ele nu au fost cerute și dovedite în fața instanței unde au fost efectuate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta-pârâtă S.C. C. I. SRL împotriva sentinței civile nr. 4360/26.03.2012 pronunțată de Judecătoria B., pe care o schimba în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanții C. D. și C. S. R., în contradictoriu cu pârâții S.C. C. I. SRL,, L. GRANT ( A. L. G.), W. A. H., C. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, P. G. AL MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, M. BUCUREȘTI – prin P., S.C. HERĂSTRĂU N. BUCUREȘTI, și ADMINISTRAȚIA F. I. BUCUREȘTI, și în consecință:
Obligă pârâta S.C. C. I. SRL să plătească reclamanților C. D. și C. S. R. suma de 1._ lei vechi, reprezentând contravaloarea investițiilor realizate la imobilul din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, sumă ce va fi actualizată cu rata inflației calculată de la data efectuării raportului de expertiză (09.06.2003) și până la data de 24.01.2011.
Respinge cererea privind constatarea calității de constructori de bună credință a reclamanților asupra imobilului din București, Calea Dorobanților nr. 56, sector 1, astfel cum acesta a fost identificat în raportul de expertiză tehnică realizată de expert C. P..
Respinge celelalte pretenții formulate de către reclamanții C. D. și C. S. R..
Menține restul dispozițiilor din sentința civilă nr. 4360/26.03.2012, pronunțată de Judecătoria B..
Obliga pe intimații-reclamanți C. D. și C. S. R. să-i plătească apelantei-pârâte S.C. C. I. SRL cheltuieli de judecată în sumă de 10.000 lei, reprezentând parte din taxa de timbru și onorariu de avocat în cuantum redus.
Respinge cererea formulată de intimații-reclamanți C. D. și C. S. R. privind obligarea apelantei-pârâte S.C. C. I. SRL la plata cheltuielilor de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
D. N. D. O. P.
Grefier
N. C.
Aflată în concediul legal de odihnă,
Semnează înlocuitor șef Secția I-a civilă D. A.
Red. D.N. 09.07.2013
Tehn. L.C./09.07.2013
12 ex.
Jud. fond – C. A. C.
| ← Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 231/2013.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1070/2013. Tribunalul... → |
|---|
