Contestaţie la executare. Decizia nr. 789/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 789/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 789/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 789/R/2013
Ședința publică din data de 5 iunie 2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: P. M. - judecător
JUDECĂTOR: A. B.
JUDECĂTOR: L. S.
Grefier: V. D.
Pe rol fiind judecarea cererii de recurs formulată de recurenta contestatoare ., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. pentru C. M. B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr.2748/15.02.2013, pronunțată în dosarul Judecătoriei B. nr._, având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă doamna consilier juridic P. B. Adreeea pentru intimată, lipsă fiind recurenta contestatoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că intimata a invocat prin întâmpinare excepția tardivității formulării recursului și acordă cuvântul asupra acesteia.
Reprezentanta convențională a intimatei solicită admiterea excepției tardivității formulării recursului . Nu solicită cheltuieli de judecată.
Asupra excepției invocate, instanța rămâne în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de recurs de față, constată că, prin sentința civilă nr. 2748/ 15.02.2013, Judecătoria B. a respins contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. pentru C. M. B..
La adoptarea acestei soluții, Judecătoria B. a reținut că, potrivit susținerilor părții intimate, sumele menționate în titlul executoriu nr. 1034/31.08.2012 provin din sumele declarate de societatea contestatoare, aferente lunii iulie 2012, declarația 112 privind obligațiile de plata a contribuțiilor sociale, impozitul pe venit si evidenta nominala a persoanelor asigurate înregistrate sub nr. Internet-_- 2012/27.08.2012 si decontul privind TVA- ul înregistrat sub nr. Internet-_- 2012/27.08.2012;
Intimata a precizat că potrivit Deciziei accesorii nr. 1107/16-07-2012, 3311/27-07-2012 și pvc nr._/02-08-2012 și declarația 112/2012 și 300/2012 s-a pornit executarea silită în prezenta cauză și că nu au fost contestate in aceste acte de către debitoare în temeiul art. 172 C proc. fiscala.
Din cuprinsul somației nr. 8/_ /_ rezultă că împotriva contestatoarei s-a pornit executarea silită în temeiul titlului executoriu nr. 1034/31-08-2012 pentru suma de 206.830 lei și că, în cazul în care, în termen de 15 zile de la primirea somației, nu va fi achitată suma menționată, se va continua executarea silită (f. 7).
În cuprinsul titlului executoriu nr._/12-10-2012 este menționată natura obligației fiscale și sunt enumerate deciziile în care s-a constatat cuantumul creanței.
Potrivit art. 110 alin.3 din OG nr. 92/2003 „titlul de creanță este actul prin care se stabilește și se individualizează creanța fiscală, întocmit de organele competente sau de persoanele îndreptățite, potrivit legii. Asemenea titluri pot fi:
a) decizia de impunere;
b) declarația fiscală;
c) decizia referitoare la obligații de plată accesorii;
d) declarația vamală;
e) decizia prin care se stabilesc și se individualizează datoria vamală, impozitele, taxele și alte sume care se datorează în vamă, potrivit legii, inclusiv accesoriile;
f) procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, întocmit de organul prevăzut de lege, pentru obligațiile privind plata amenzilor contravenționale;
g) decizia de atragere a răspunderii solidare emisă potrivit art. 28;
h) ordonanța procurorului, încheierea sau dispozitivul hotărârii instanței judecătorești ori un extras certificat întocmit în baza acestor acte, în cazul creanțelor fiscale stabilite, potrivit legii, de procuror sau de instanța judecătorească.
Potrivit art. 141 alin.1 ind.1 din OG nr. 92/2003 „în titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii”.
Contestatoarea nu a arătat care sunt motivele de nelegalitate și netemeinicie ale executării silite, întreaga apărare este întemeiată pe dispozițiile sentinței 30/F/20-02-2012 a Curții de Apel B. în care s-a anulat parțial decizia nr. 1717/10-02-2011 privind decizia de impunere nr. 1108/23-09-2010 și raportul de inspecție fiscală nr. 9516/23-09-2010 emise de pârât.
Potrivit art.20 din Legea 554/2004 formularea recursului suspendă executarea hotărârii instanței recurate, iar potrivit art. 15 din Legea 554/2004 contestatoarea nu a solicitat suspendarea executării actelor administrative-decizii de impunere ce sunt enumerate în titlul executoriu nr. 1034/31-08-2012.
Contestatoarea nu a făcut dovada faptului că a contestat deciziile menționate în titlul executoriu ce face obiectul prezentei cauze, iar legătura dintre aceste decizii și sentința 30/F/20-02-2012 a Curții de Apel B. nu are relevanță în cauză atâta timp cât dispozițiile sentinței 30/F/20-02-2012 a Curții de Apel B. sunt suspendate prin formularea recursului de către intimată și în consecință nu pot avea vreun efect în executarea silită în dosarul execuțional_/8/_ /_ înregistrat sub nr. 1287/31-0 8-2012.
Potrivit art. 141 alin.2 din OG nr. 92/2003 „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege”.
Apărările părților privind existența vreunei creanțe nu pot face obiectul unei contestații la executare contestatorul având posibilitatea anulării deciziei de impunere doar în contencios administrativ, astfel cum se menționează chiar în conținutul acestei decizii.
Față de considerentele expuse instanța apreciază că actele de executare au fost efectuate de către intimată cu respectarea procedurii legale prevăzute de OG 92/2002, iar contestatoarea are alte căi de a solicita suspendarea executării actelor administrative apreciate ca fiind nelegale, puse la dispoziție de Legea 544/2004.
Împotriva sentinței civile nr. 2748/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria B., contestatoarea . a exercitat calea de atac a recursului, solicitând modificarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii contestației la executare pe care a promovat-o.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a arătat că titlul executoriu în temeiul căruia a fost declanșată, împotriva sa, procedura executării silite a fost emis cu încălcarea prevederilor legale, respectiv a celor cuprinse în art. 141 alin. 1 din Codul de procedură fiscală.
Înainte de a începe executarea silită, intimata trebuia să aibă în vedere cele hotărâte prin sentința nr. 30/F a Curții de Apel B., hotărâre judecătorească prin care a fost anulată parțial decizia nr._/2010, precum și deciziile 1108/2010 și RIF 9516/2010.
P. sentința menționată instanța a dispus exonerarea de plată pentru suma de 1.219.453 lei, sens în care intimata avea obligația să procedeze la compensarea legală cu privire la aceste sume.
A mai arătat recurenta în motivarea cererii de recurs că, în speță, titlul de creanță fiscală este contestat în instanță, contestația astfel formulată constituind obiectul dosarului nr._, ce se află în prezent pe rolul Înaltei Curți de Casației și Justiție.
În titlul executoriu sunt înscrise și creanțe pentru care instanța de judecată a dispus exonerarea sa de la plată, însă intimata refuză să țină seama de acest lucru.
În drept, recurenta a fundamentat cererea de recurs pe care a promovat-o pe dispozițiile cuprinse în art. 312 alin. 1, 2, 3 și în art. 304 indice 1 din Codul de procedură civilă.
În apărare, intimata Administrația Finanțelor P. pentru C. M. B. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția de tardivitate a cererii de recurs ce constituie obiectul prezentului dosar, arătând în motivarea acesteia că această cerere a fost promovată cu nesocotirea prevederilor imperative cuprinse în art. 301 din Codul de procedură civilă.
În ceea ce privește fondul cauzei, intimata a susținut în întâmpinarea pe care a formulat-o că motivele pe care recurenta a întemeiat cererea de exercitare a căii de atac sunt lipsite de fundament, prima instanță stabilind în mod corect situația de fapt și făcând o justă aplicare a dispozițiilor legale incidente.
Analizând cu prioritate excepția absolută și dirimantă a tardivității promovării cererii de recurs, ce face de prisos în tot cercetarea în fond a pricinii, conform art. 137 alin. (1) din Codul de procedură, text de lege ce este aplicabil și în calea de atac a recursului, potrivit dispozițiilor cuprinse în art. 298 și în art. 316 din actul normativ menționat, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 301 teza I Cod procedură civilă, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Acest text de lege face aplicația regulii generale înscrise în art. 102 alin. (1)Cod procedură civilă, potrivit căreia termenele încep să curgă de la comunicarea actelor de procedură, dacă legea nu dispune altfel .
Așadar, termenul de recurs de drept comun – aplicabil în speța de față – este de 15 zile și curge de la data comunicării hotărârii .
Față de criteriile de clasificare a termenelor procedurale, termenul de recurs este imperativ, legal și absolut, astfel încât nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac cu consecința respingerii recursului ca tardiv introdus .
Din dovada de primire și procesul –verbal de predare, act ce se află la fila 148 din dosarul primei instanțe, rezultă că sentința civile nr. 2748/ 15.02.2013 a Judecătoriei B. a fost comunicată recurentei la data de 19.03 2013, astfel că acesta trebuia să exercite calea de atac a recursului împotriva acestei hotărâri în termenul instituit de art. 301 din Codul de procedură civilă, respectiv cel mai târziu la data de 4.04.2013, or partea menționată a înregistrat cererea de recurs dedusă judecății doar la data de 19.04.2013, cu depășirea termenului imperativ instituit de lege .
Așa fiind, pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin.( 1) coroborat cu prevederile art. 301 și art. 103 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite excepția analizată și în consecință va respinge ca tardivă cererea de recurs supusă judecății .
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității cererii de recurs, ce a fost invocată de către intimată, și în consecință:
Respinge ca fiind tardiv promovată cererea de recurs formulată de recurenta ., reprezentantă legal de administrator, reprezentată convențional de Societatea Civilă Profesională de Avocați „I. A. și A. R.”, în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului B. pentru C. M., reprezentată convențional de consilier juridic P. B., împotriva sentinței civile nr. 2748/15.02.2013 pronunțată de Judecătoria B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din data de 05.06.2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
P. M. A. B. L. S.
Grefier,
V. D.
Red. LS/22.07.2013
Tehnored. CND/22.07.2013
Ex. 2
Jud fond – C. M.
| ← Legea 10/2001. Sentința nr. 109/2013. Tribunalul BRAŞOV | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 231/2013.... → |
|---|
