Contestaţie la executare. Decizia nr. 773/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 773/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 30-05-2013 în dosarul nr. 773/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
Decizia civilă nr. 773/R
Ședința publică din data de 30 mai 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. G.
Judecător D. N.
Judecător V. M.
Grefier C. L.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de către recurenta contestatoare ., prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimații Agenția Națională de A. F., G. Financiară, Comisariatul General și Agenția Națională de A. F. – Direcția G. de A. a Marilor Contribuabili, împotriva sentinței civile nr._/17.10.2012 pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat I. C. pentru recurenta contestatoare și consilier juridic S. I. pentru intimata Agenția Națională de A. F., G. Financiară, Comisariatul General, lipsă fiind intimata Agenția Națională de A. F. – Direcția G. de A. a Marilor Contribuabili.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
S-a depus la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței de judecată, întâmpinare formulată de către intimata G. Financiară – Comisariatul general, într-un singur exemplar.
Instanța, din oficiu, pune în discuția contradictorie a părților excepția tardivității formulării cererii de recurs de către recurenta contestatoare ., având în vedere faptul că acesta a primit hotărârea instanței de fond în data de 05.02.2013.
Reprezentantul convențional al recurentei contestatoare învederează instanța de judecată că la momentul la care s-a comunicat hotărârea pronunțată de instanța de fond societatea recurentă contestatoare nu avea sediul la adresa la care s-a comunicat hotărârea și din aceste considerente au formulat o cerere de recomunicare. Față de cele arătate mai sus solicită respingerea excepției.
Reprezentantul convențional al intimatei Agenția Națională de A. F., G. Financiară, Comisariatul General, solicită admiterea excepției.
Față de actele și lucrările dosarului instanța rămâne în pronunțare asupra excepției invocate din oficiu.
TRIBUNALUL
P. sentința civila nr_/2012 a Judecătoriei B. s-a respins ca neîntemeiată excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei B., invocată de intimată prin întâmpinare.
S-a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată și precizată de contestatoare.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut, referitor la excepția necompetentenței teritoriale a Judecătoriei B., că, potrivit pevederilor art. 172 alin. 4 din OG 92 din 2003, contestația la executare se introduce la instanța judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgență. Potrivit art. 400 alin. 1 din C., contestația se introduce la instanța de executare, instanța de executare fiind definită de art. 373 alin. 2 C., ca fiind judecătoria din circumscripția căreia se va face executare, în afara cazurilor când legea dispune altfel.
În cauză, se constată că executarea silită prin poprire se realizează la sediul terțului poprit ., fiind astfel competentă să soluționeze prezenta cerere Judecătoria B., în circumscripția căreia se găsește sediul contestatoarei și unde are loc și executarea, astfel ca s-a respins, ca neîntemeiată aceasta excepție.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a reținut că la data de 12.03.2012 a fost emisă de către intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F., G. FINANCIARĂ, COMISARIATUL GENERAL Decizia de instituire a măsurilor asiguratorii nr._, în temeiul art. 129 alin. 2 din OG 92 din 2003 rep. cu modificările și completările ulterioare, motivat de împrejurarea că „ s-a constat că există pericolul ca debitorul să se sustragă, să își ascundă ori să își risipească patrimoniul, periclitând sau îngreunând în mod considerabil colectarea”.
Instituirea măsurii asiguratorii, așa cum reiese din cuprinsul Deciziei enunțate s-a realizat pentru debite ale ., însumând 64.153.568,29 lei.
Pe baza deciziei nr._ din 12.03.2012 a fost emisă la data de 20.03.2012 adresa de înființare a popririi asupra sumelor datorate de contestatoarea . nr._, prin care a fost înființată poprirea asiguratorie asupra sumelor de bani datorate de terț cu orice titlu, debitoarei SCOP COMPUTERS SA, până la concurența sumei de 64.153.568,29 lei.
Din cuprinsul contractului de garanție reală mobiliară asupra creanțelor prezente și viitoare și soldului curent nr.. 795/CES/01/26.11.2010, încheiat între debitoarea SCOP COMPUTER SA și BANCA TRANSILVANIA rezultă că toate creanțele debitoarei împotriva contestatoarei C. E. SRL, decurgând din contractul de distribuție nr. 009 din 11.01.2006 au fost afectate garantării obligației debitoarei SCOP COMPUTERS SA, derivând din contractul de credit nr. 795 semnat la data de 26.11.2010.
Referitor la contestația le executare formulată, s-a constatat că singurul element pe care contestatoarea îl invocă în sprijinul susținerii sale potrivit căreia Decizia de înființare a popririi asupra sumelor de bani datorate cu orice titlu către debitoarea . este împrejurarea că, toate creanțele decurgând din contractul de distribuție nr. 009 din data de 11.01.2006 au fost afectate garantării obligației debitoarei SCOP COMPUTERS SA, derivând din contractul de credit nr. 795 semnat la data de 26.11.2010.
Instanța de fond a constatat însă că cele invocate de contestatoare nu sunt de natură să afecteze în nici un fel legalitatea adresei de înființare a popririi atacate. Astfel, dincolo de necesitatea de a notifica ori nu intimata AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. F. cu privire la cesiunea de creanță, s-a constatat că poprirea a fost instituită asupra „ sumelor datorate cu orice titlu debitorului Scop Computers SA”. Or, terțul poprit-contestatoarea din prezenta cauză, nu a furnizat dovezi din care să rezulte că nu ar datora nici o sumă debitoarei, provenind din contractul de distribuție la care se face referire ori din alte raporturi juridice comerciale derulate cu debitoarea. Simplul fapt că a fost încheiat între debitoarea SCOP COMPUTERS SA cu BANCA TRANSILVANIA un contrat de garanție mobiliară având ca obiect creanțele decurgând din contractul de distribuție nr. 009 din 11.01.2006 nu este de natură să atragă calitatea de creditor al Băncii Transilvania pentru debitele menționate, părțile convenind asupra unei garații așa cum este definită în art. 2 din contractul 795/CES/01/26.11.2010 și nu asupra unei cedări de creanțe căreia să îi fie aplicabile normele legale în materie. De altfel, obiectul contractului de garanție mai sus menționat este explicat în cuprinsul art. 3.1 din convenție conform căruia „ prezentul contract se încheie în scopul garantării îndeplinirii obligațiilor Debitorului, derivând din contractul de credit nr. 795, semnat la data de 26.11.2010 cu Creditorul, la scadența și în condițiile stabilite de către părți”. Iar potrivit art. 3.2 debitorul constituie în favoarea creditorului o garanție reală mobiliară de prim rang având ca obiect creanțele prezente și viitoare și soldul Contului nr. (…) în conformitate cu titlul VI al Legii nr.99 din 1999, privind regimul juridic al garanțiilor reale mobiliare. Astfel, afirmația contestatoarei potrivit căreia „ contractul de garanție reală mobiliară, când poartă asupra unor creanțe implică întotdeauna o cesiune de creanță” și afirmația potrivit căreia constituirea garanției de către SCOP COMPUTERS SA către BANCA TRANSILVANIA „ presupune ca mecanism cesiunea creanțelor”, acestea sunt lipsite în prezenta cauză de suport probator.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs contestatoarea, susținând că intre Scop Computers Sa și Banca Transilvania s-a încheiat contractul de garantie reala mobiliara nr 795 / ces/ /26.11.2010, ce avea ca obiect drepturi de creanta ale Scop Computers SA printre care si dreptul de creanta impotriva sa derivând din contractul de distributie nr 009/11,01,2006.
A aratat ca i-a fost notificata constituirea acestei garantii reale iar pe de alta parte pe data de 14.11.2011 s-a încheiat un act aditional la acest contract prin care s-a instituit o ipoteca mobiliara de prim rang, pentru ca la data de 22,03,2011 sa-i fie notificata executarea silita a ipotecii mobiliare, efectuând astfel plata sumelor in favoarea acestui creditor.
A mentionat ca regimul in care se incheie contractul de garantie reala mobiliara este stabilit de Titlul VI din L 99/1999 pe când regimul in care se incheie cesiunea e cel prevazut de cciv.
P. urmare, la data la care s-a emis adresa nr_/20,03,2012 era inscris deja contractul de garantie reala mobiliara nr 795/ces/01/26.11.2010 precum și actul aditional de cosntituire a ipotecii mobiliare.
Asa fiind, ANAF nu putea institui masuri asiguratorii asupra unor creante care constituiau deja obiectul unei gatantii reale mobiliare, fata de dis part 28 și art 98 alin 1 din Titlul VI din L 99/1999 și chiar daca creanțele s-ar mai fi aflat in patrimoniul Scop Computers SA, garantia reala mobiliara ar fi avut prioritate fata de masurile asiguratorii ale ANAF, fiind inscrisa la AERM.
In drept s-au invocat dis part 304 ind 1 CPCIV.
Intimata, legal citata, a formulat intâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefundat.
La termenul de judecata din data de 30 mai 2013 instanța, din oficiu, a pus în discuția contradictorie a părților excepția tardivității formulării cererii de recurs, si in conformitate cu dis part 137 alin 1 CPCIV, a rămas în pronunțare pe această excepție.
Potrivit art 301 CPCIV. termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, daca legea nu dispune altfel.
Tribunalul reține ca hotararea recurata a fost comunicata recurentei la data de 5.02.2013, conform dovezii de comunicare aflata la fila 110 dosar fond, iar recursul a fost declarat la data de 12.03.2013,cu mult peste termenul legal de 15 zile.
Împrejurarea că ulterior comunicarii sentintei recurenta a formulat o cerere de recomunicare a hotararii la o alta adresa nu este de natura sa proroge termenul prevăzut de lege pentru introducerea recursului, daca recurenta contestatoare nu a incunostiintat instanta in conformitate cu dis part 98 CPCIV, pana la judecata pe fond a procesului, asa ca in mod corect i s-a comunicat sentinta la sediul indicat in cererea de chemare in judecata, intervenind astfel decaderea din dreptul de exercitare a recursului, conform art 103 CPCIV .
F. de aceste considerente, tribunalul urmeaza a admite excepția invocata din oficiu, care e o exceptie peremptorie, absoluta si de procedura, si-n consecinta ,a respinge recursul, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite excepția tardivității cererii de recurs invocată din oficiu, și-n consecință,
Respinge recursul declarat de recurenta C. E. SRL împotriva sentinței civile nr._/2012 a Judecătoriei B., ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 30.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
A. G. D. N. V. M.
Grefier
C. L.
Fiind in CO semneaza inlocuitor grefier sef, D. A.
Red. AG/1.07.2013
2 ex.
Jud fond –M .L.
| ← Legea 10/2001. Decizia nr. 763/2013. Tribunalul BRAŞOV | Legea 10/2001. Sentința nr. 109/2013. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
