Acţiune în constatare. Hotărâre din 07-05-2013, Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Hotărâre pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 07-05-2013 în dosarul nr. 659/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 659/R
Ședința publică din data de 07.05.2013
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. M.
JUDECĂTOR N. F.
JUDECĂTOR I. L.
GREFIER L. P.
Pe rol fiind judecarea recursului civil declarat de recurenta pârâtă U. . împotriva sentinței civile nr. 2764/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă N. ȘERCAIA - S. C. DE C., având ca obiect „acțiune în constatare”.
Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din data de 08.04.2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la aceea dată, când tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 15.04.2013, 23.04.2013, 07.05.2013, când:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că:
P. Sentința civilă nr. 2764, pronunțată la data de 19.12.2012, Judecătoria F. a hotărât următoarele:
A respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei invocată de pârâtă.
A admis acțiunea civilă precizată și formulată de reclamanta N. ȘERCAIA - S. COOPERATIVĂ DE C., în contradictoriu cu pârâta U.A.T. ., și în consecință:
A constatat că reclamanta a edificat pe terenul înscris în C.F. nr. 1607 Vad, nr. top. 99, 100 un complex comercial sătesc.
A dispus radierea din C.F. nr. 1607, nr. top. 99, 100 a mențiunii „casă” înscrierea în C.F. menționat a construcției „Complex comercial sătesc”.
A dispus înscrierea în C.F. mai sus menționată a dreptului de proprietate dobândit de reclamantă asupra construcției „Complex comercial sătesc” conform prezentei sentințe, precum și a dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de 828 m.p. pe toată durata existenței construcției.
A obligat pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 634 lei pe an actualizată cu indicele de inflație la data plății reprezentând contravaloarea folosinței terenului.
A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 9.207 lei, cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel prima instanță a constat următoarele:
P. acțiunea civilă înregistrată pe rolul instanței sub numărul de mai sus, reclamanta N. ȘERCAIA - S. COOPERATIVĂ DE C., a chemat în judecată pe pârâta U.A.T. ., solicitând următoarele:
- să se constate că pe terenul situat în ., jud. B., înscris în CF nr. 1607 Vad sub nr. top. 99 și 100, reclamanta a edificat un „complex comercial sătesc”
- să se dispună radierea mențiunilor „Casă și curte în suprafață de 644 mp și G. în suprafață de 184 mp”
- să se dispună înscrierea în CF nr.1607 Vad, nr.top.99 a construcției „complex comercial sătesc și teren” în suprafață de 644 mp
- să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra construcției în favoarea N. ȘERCAIA - S. COOPERATIVĂ DE C.,
- cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că, prin împrejurări necunoscute, reclamanta a intrat după anul 1945 în posesia imobilului construcție și teren, situat în centrul localității Vad, înscris în CF nr. 1607 Vad, nr. top. 99 și 100.
Construcția veche și anexele (magazii, șură) au fost demolate după anul 1950, în locul lor fiind edificate din fonduri proprii, ale cooperativei de consum, un „complex comercial sătesc” compus din magazin, bufet și anexe.
În anul 2007, a chemat în judecată pârâta U.A.T. .._ ) solicitând ca instanța să constate că a dobândit drept de proprietate, ca efect al prescripției achizitive, asupra terenului și, prin construire, asupra complexului comercial.
Având în vedere că pe parcursul judecării pricinii ÎCCJ a emis decizia nr. LXXXVI/10.12.2007, pronunțată într-un recurs în interesul legii, prin care a statuat că în situațiile prescripției achizitive începute sub imperiul D-l nr. 115/1938, și împlinite după . Legii nr. 7/1996, acțiunile în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune în regim de carte funciară sunt guvernate de dispozițiile D-l nr. 115/1935, ținând cont că reclamanta a dovedit că a început posesia abia în anul 1958, instanța a respins cererea principală.
De asemenea, cererea privind înscrierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor în cartea funciară a fost respinsă, pe motiv că nu a fost cerută mai întâi radierea mențiunilor înscrise anterior.
C. de consum, după anul 1947, a edificat în fiecare localitate magazine mixte sătești, cunoscute sub denumirea de „cooperative”, destinate comerțului cu amănuntul.
C. de consum fiind o formă de proprietate privată agreată de sistemul comunist, putea dobândi prin cumpărare terenuri de la persoane fizice sau juridice, inclusiv de la unitățile administrativ teritoriale. Dacă terenul aparținea statului sau unităților administrative se putea constitui prin decizie emisă de autoritățile publice, un drept special de folosință pe durata existenței construcțiilor.
Având în vedere că în arhivele cooperativei nu a fost găsită o decizie de constituire a dreptului de folosință, reclamanta este îndreptățită să creadă că terenul fost cumpărat. Indiferent însă care a fost temeiul în baza căruia terenul este deținut, este cert că reclamanta a avut încuviințarea autorităților publice locale de a edifica după un proiect standard, o unitate de comerț, identică cu cele existente în mai multe localități.
Art. 187 al. 1 din Legea nr. 109/1996, privind organizarea și funcționarea cooperativei de consum și cooperației de credit, abrogată prin Legea nr. 1/2005, prevedea că „Terenurile transmise în folosință, pe durată nedeterminată și fără plată, în vederea realizării de construcții… își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor”. Acest articol a fost preluat de art. 107 al. 1 din Legea nr. 1/2005.
D. fiind că înscrierile din cartea funciară trebuie să redea fidel situația juridică reală existentă (art. 35 din Legea nr. 7/1996, raportate la disp. art. 107 al. 1 din Legea nr. 1/2005) reclamanta consideră cererea îndreptățită, motiv pentru care se impune radierea înscrierilor din cartea funciară, existente în prezent, și înscrierea situației juridice reale, considerând îndreptățită cererea sa privind înscrierea dreptului de proprietate asupra construcțiilor.
Având în vedere că în dos. nr._ al Judecătoriei F. se găsesc mai multe înscrisuri, inclusiv memorii tehnice întocmite de experți judiciari, precum și declarații date de martori, care au relevanță în soluționarea prezentei cauze, se impune atașarea acestui dosar.
În drept, s-au invocat art. 35 din Legea nr. 7/1996 și art. 107 al.1 din Legea nr.1/2005.
La data de 15.12.2010 pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată
P. întâmpinare pârâta a invocat în prealabil excepția autorității de lucru judecat, prin Sentința civilă nr. 1267 din 25 iunie 2010, pronunțată în dos. nr._ al Judecătoriei F., solicitând a se reține că atât în acel dosar cât și în cauza de față s-au formulat aceleași petite prin care se solicită: „să se constate că pe terenul situat în satul Vad, . CF nr. 1607 Vad sub nr. top. 99 și 100, reclamanta a edificat un complex comercial sătesc”, însă a se reține că prin Sentința nr. 1267/2010, rămasă irevocabilă, în sensul că acest capăt de cerere a fost respins, există calitate de lucru judecat și, în consecință, acțiunea reclamantei este inadmisibilă.
De asemenea, a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, sens în care solicită a se reține faptul că reclamanta poate sta în proces în calitate de urmașă a Cooperativei de C. Șercaia numai dacă face dovada că membrii lor sunt urmașii celor aproximativ 2500 de membri care au fondat C. de C. Șercaia în anul 1949 și numai dacă părțile sociale ale membrilor săi sunt echivalente patrimoniului revendicat.
Cum reclamanta nu a dovedit calitatea membrilor săi de urmași ai fondatorilor Cooperativei de C. Șercaia și nici valoarea părților sociale pe care o dețin din patrimoniul Cooperativei de C. Șercaia, este evident că nu poate sta în proces în calitate de urmașă a acesteia.
Din patrimoniul Cooperativei de C. Șercaia mai există doar o mică parte, iar membrii săi și urmașii acestora (după caz) au cesionat părțile sociale din patrimoniul care a mai rămas, în favorul altei persoane decât reclamanta, deci, chiar dacă ar avea calitate procesuală, acțiunea este nefondată pentru că părțile sociale din litigiu au fost cesionate.
În susținerea excepției lipsei calității procesuale active sa reclamantei, pârâta a invocat și dispozițiile art. 117 al. 1-6 din Legea nr. 1/2005 potrivit cărora reclamanta neîndeplinind procedurile prealabile înregistrării sub denumirea „N. Șercaia” organizația cooperatistă pe care pretinde că o urmează s-a dizolvat de drept, iar reclamanta nu poate sta în proces în nicio calitate pentru că nu a dobândit personalitate juridică.
În fond, a mai arătat pârâta, imobilele proprietatea Comunei Șercaia nu pot fi dobândite altfel decât cu titlu oneros, conform și Deciziei Curții Constituționale nr. 913/23 iunie 2009, astfel că acțiunea din prezenta cauză este nefondată.
În drept au fost invocate disp. art. 117 al. 1-6 din Legea nr. 1/2005.
La data de 18.05.2011 reclamanta a depus la dosar precizări, prin care a învederat faptul că își menține temeiul de drept în ceea ce privește înscrierea dreptului de folosință în cartea funciară (art. 107 al. 1 din Legea nr. 1/2005), având în vedere că articolul de lege invocat a fost declarat neconstituțional numai în măsura în care folosința terenurilor se face cu titlu gratuit.
În aceste condiții își precizează și petitul 4 din cererea de chemare în judecată, în sensul că solicită să se dispună înscrierea dreptului de proprietate asupra construcției în favoarea N. ȘERCAIA - S. COOPERATIVĂ DE C. și a dreptului de folosință, cu plată, asupra terenului pe toată durata existenței construcției.
În ceea ce privește valoarea redevenței, urmează să fie stabilită separat, fie pe cale administrativă, în baza unei expertize tehnice aprobate de Consiliul Local Șercaia, fie pe cale judecătorească.
P. încheierea de ședință din data de 15 iunie 2011, a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtă, pentru considerentele din respectiva încheiere.
La data de 21.09.2011 pârâta a depus la dosar note scrise, prin care a invocat excepția tardivității modificării acțiunii față de completarea petitului 4 din cererea de chemare în judecată, privind dreptul de folosință asupra terenului, solicitând a se reține că această completare a fost făcută în cadrul notelor de ședință depuse la dosar la data de 18.05.2011 (fil.42) ori, fiind cunoscut faptul că în procedura civilă astfel de manevre procedurale sunt restricționate pentru prima zi de înfățișare, solicită admiterea excepției invocate.
În fond, a mai arătat pârâta, imobilele proprietatea Comunei Șercaia nu pot fi dobândite altfel decât cu titlu oneros, conform și Deciziei Curții Constituționale nr. 913/23 iunie 2009, astfel că acțiunea din prezenta cauză este nefondată.
P. încheierea de ședință din data de 21 septembrie 2011, a fost respinsă excepția tardivității completării acțiunii cu petitul 4, privind dreptul de folosință al terenului, invocată de pârâtă, pentru considerentele din respectiva încheiere.
P. încheierea de ședință din data de 18 ianuarie 2012, instanța a apreciat excepția de inadmisibilitate a acțiunii, invocată de pârâtă, ca fiind o apărare de fond, urmând a fi analizată pe fondul cauzei.
Judecătoria F., examinând actele și lucrările dosarului, a reținut în fapt următoarele:
P. întâmpinarea depusă precum și prin concluziile scrise depuse la dosar pârâta a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, motivat de faptul că reclamanta nu este urmașa a celor aproximativ 2500 de membri care au fondat C. de C. Șercaia, iar pe de altă parte acești membri sau urmașii lor au cesionat părțile sociale din patrimoniu, unei alte persoane decât reclamanta, astfel că și dacă ar avea calitate procesuală, acțiunea este nefondată pentru că părțile sociale din litigiu au fost cesionate.
De asemenea prin concluziile scrise pârâta a mai invocat și excepția autorității de lucru judecat, excepție care a fost soluționată în sensul respingerii acesteia la data de 15 iunie 2011, pentru considerentele din respectiva încheiere.
În conformitate cu dispozițiile art. 137 C.pr.civ., conform cărora instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură și a celor de fond care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea în fond a pricinii, instanța va analiza cu prioritate excepția lipsei calității procesuale active a petentei, excepție de fond, peremptorie și absolută.
O condiție pentru ca o persoană să fie parte în proces este calitatea procesuală (legitimatio ad causam) care contribuie la desemnarea titularului dreptului de a acționa și în același timp a persoanei împotriva căreia se poate exercita acțiunea.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății (calitate procesuală activă) și pe de altă parte, existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic (calitate procesuală pasivă).
În orice acțiune în justiție, înainte de a discuta dreptul reclamantului, se impune a se verifica calitatea părților pentru ca raportul procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din dreptul material dedus judecății.
În ceea ce privește această excepție instanța urmează a o respinge, întrucât reclamanta potrivit noilor reglementări, respectiv disp. Legii nr. 1/2005, are calitate procesuală activă, iar în ceea ce privește cesiunea părților sociale invocată de pârâtă, instanța reține că actul de cesiune depus în dosarul atașat (filele 73-94) face vorbire de cesionarea cu titlu de vânzare cumpărare a cotelor valorice din patrimoniul fostei Asociații Economice Intercooperatiste Șercaia, deci cu totul o altă persoană decât reclamanta sau antecesorii acesteia.
Conform extrasului de carte funciară pentru informare aflat la dosar la fila 40, imobilul înscris în CF nr. 1607 Vad nr. top. 90, 100, cu descrierea casă, curte în suprafață de 644 mp și grădină în suprafață de 184 mp este proprietatea Comunei Vad potrivit actului nr. 4074/1904.
Din raportul de expertiză judiciară topografică nr._/2012 întocmit de d-na expert Z. B. F. și raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit de dl. expert L. I., se constată că imobilul în cauză identificat sub nr. top. 99, 100 înscris în CF nr. 1607 Vad se află situat în intravilanul loc. Șercaia, nr. adm. 340, pe acest imobil fiind edificate două construcții, respectiv o construcție folosită ca spațiu comercial și o latrină.
Așa cum rezultă din raportul de expertiză nr._ întocmit de dl. expert L. I. - conform constatărilor și măsurătorilor de pe teren, construcția - complex comercial este realizată din următoarele spații utile: bufetul I - în suprafață de 65,60 mp, holul 2 având suprafața de 5,16 mp, holul 3 având suprafața de 3 mp, depozitul 4 având suprafața de 7,15 mp, WC 5 având suprafața de 1,60 mp, WC 6 având suprafața de 1,60 mp, magazinul 7 având suprafața de 54 mp, depozitul 8 în suprafață de 22,16 mp, terasa 9 în suprafață de 13,12 mp, pivnița 10 în suprafață de 22,66 mp și pivnița 11 în suprafață de 20,70 mp. Accesul la spațiile comerciale se face din stradă prin intermediul terasei comune bufetului și magazinului, iar accesul la pivnițe se face din curte prin scările construcției pentru fiecare pivniță, bufetul având acces la pivniță și printr-o trapă practicată în planșeul bufetului. De asemenea, expertul a apreciat că starea tehnică a construcției este bună.
Instanța a reținut că în raportul de expertiză judiciară nr._/2011 întocmit de d-ul expert V. V. I., acesta menționează că imobilul - complex comercial - a fost construit, conform certificatului de atestare fiscală, între anii 1958 - 1960.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, O. A. și C. M. I., reiese faptul că această construcție „complexul comercial sătesc Vad” a fost edificat cu aproximație în cursul anilor 1959 - 1961, în condițiile în care în anul 1961 figura pe lista construcțiilor executate.
Potrivit declarațiilor celor doi martori, în perioada respectivă în fiecare comună exista o cooperativă care vira niște fonduri la o unitate centrală la B., având denumirea de Uniunea Județeană a Cooperativelor de C., care la rândul ei vira o cotă parte din contribuțiile cooperativelor către Centrocoop, care se afla în subordinea Ministerului Comerțului. Aceste cooperative se edificau pe baza unor planuri de investiții, urmând să primească fonduri de la acest Centrocoop și U.J.C.C.
Martorul C. M. I., a arătat că o astfel de investiție la vremea respectivă era demarată prin întocmirea unui memoriu economio - justificativ, întocmit la nivelul Uniunii Regionale, trimis spre aprobarea finală ulterior la Centrocoop, în urma acestui memoriu se întocmea un proiect de execuție care la rândul său era avizat de Uniunea Regională și de Centrocoop, iar în baza acestor avize se solicita autorizația de construcție, iar odată obținute aceste avize și autorizația de construcție se trecea la nominalizarea planului de investiții anual, după care se asigurau fondurile din fondul centralizat de investiții al Centrocoop și se deschidea finanțarea prin Banca de Investiții.
De asemenea, martorul a mai arătat că lucrările privind edificarea unei astfel de construcții se realizau prin întreprinderile specializate de construcții aparținând Uniunii Regionale a Cooperativelor de C. B., materialele erau repartizate prin repartiții primite de la Comitetul de Stat al Planificării, execuția lucrării fiind asigurată de personal calificat, în vremea respectivă neputându-se efectua o astfel de lucrare de o altă întreprindere, întrucât nu existau, ulterior apărând trusturile de construcții care se ocupau de construcția de blocuri.
Conchizând, martorul respectiv a arătat că și magazinul Vad a urmat aceeași procedură, întrucât la vremea respectivă construcțiile de acest gen trebuiau efectuate cu personal calificat și materiale finanțate în baza planului central de investiții, Uniunea Regională fiind finanțator de credite, neputându-se efectua o plată directă de către C. Șercaia în condițiile în care finanțator de credite era Uniunea Regională și care achita întreprinderii deconstrucții contravaloarea lucrărilor executate lunar pe baza situațiilor lunare de plată.
Instanța a reținut că martorul C. M. I., a arătat că el a participat la edificarea a aproximativ 300 de construcții de acest gen și toate au urmat procedura descrisă anterior, numai în această procedură putându-se realiza o astfel de investiție în C. de C..
Față de cele de mai sus, instanța a constatat că reclamanta a edificat acel complex comercial sătesc amplasat pe terenul înscris în CF nr. 1607 Vad, nr. top. 99, 100, astfel că se impune radierea din CF nr. 1607, nr. top. 99, 100 a mențiunii „casă” și înscrierea în CF menționat a construcției „Complex comercial sătesc” la numele reclamantei.
Referitor la modul în care reclamanta a intrat în folosința terenului pe care este edificată construcția „complex comercial sătesc Vad”, instanța reține că martorul C. M. I. a declarat că și situația terenului era reglementată de Decretul nr. 255/1954 în care se stipula că terenul se atribuie în folosință cooperativei pe durată nedeterminată și fără plată, iar prin anul 1970 a apărut o completarea acestui decret prin care se stipula că se achită o taxă de 1 leu/mp, taxă care era obligatorie.
Instanța a reținut că reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozitiilor art. 107 al. 1 din Legea nr. 1/2005, potrivit căruia terenurile transmise în folosință pe durată nedeterminată și fără plată, în vederea realizării de construcții pentru activitatea
organizațiilor cooperației de consum și meșteșugărești, precum și a asociațiilor cooperatiste, existente până la data intrării în vigoare a prezentei legi, care nu sunt revendicate și pe care au fost realizate construcții conform legii, își mențin acest regim juridic pe toată durata existenței construcțiilor respective sau până la trecerea lor cu plată în proprietatea societății cooperative.
P. decizia nr. 913 din 23 iunie 2009 a Curții Constituționale a fost admisă excepția de neconstituționalitatea prevederilor art. 107 al. 1 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, și s-au constatat neconstituționale disp. art. 107 alin. 1 din Legea nr. 1/2005 în măsura în care folosința terenurilor se face cu titlu gratuit.
Instanța a reținut însă că prin precizarea acțiunii depuse la dosar la data de 18.05.2011, reclamanta a solicitat să se înscrie dreptul de proprietate asupra construcției în favoarea reclamantei N. ȘERCAIA - S. COOPERATIVĂ DE C. și a dreptului de folosință cu plată asupra terenului pe toată durata existenței construcției.
De asemenea, instanța a mai reținut că pârâta, față de admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 107 al. 1 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației, a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, excepție pe care instanța a calificat-o ca fiind o apărare de fond, urmând a fi analizată ca atare.
În cauză a fost întocmit un raport de expertiză tehnică nr._/2011, întocmit de expert ing. V. V. I., prin care s-a stabilit contravaloarea folosinței terenului înscris în CDF nr. 1607 Vad, nr. top. 99, 100, în suprafață de 828 mp, ca fiind de 32.334 lei, echivalentul a 7477 Euro la cursul de 4,3243 lei/euro, pe întreaga perioadă de 51 ani, până în anul 2011.
Față de faptul că reclamanta a solicitat înscrierea dreptului de folosință asupra terenului în favoarea sa pe toată durata existenței construcției cu plată și având în vedere că este de acord să plătească pârâtei contravaloarea folosinței terenului, instanța apreciază că acțiunea precizată și formulată de reclamantă este admisibilă, motiv pentru care urmează a proceda în consecință și a obliga pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 634 lei pe an actualizată cu indicele de inflație la data plății reprezentând contravaloarea folosinței terenului, precum și a dispune înscrierea în CF în favoarea reclamantei a dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de 828 mp pe toată durata existenței construcției
Așa fiind față de considerentele expuse, acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta N. ȘERCAIA - S. COOPERATIVĂ DE C., în contradictoriu cu pârâta U. ., și a constatat că reclamanta a edificat pe terenul înscris în CF nr. 1607 Vad, nr. top. 99, 100 un complex comercial sătesc.
A dispus radierea din CF nr. 1607, nr. top. 99, 100 a mențiunii „casă” și înscrierea în CF menționat a construcției „Complex comercial sătesc”.
De asemenea, a dispus înscrierea în CF mai sus menționată a dreptului de proprietate dobândit de reclamantă asupra construcției „Complex comercial sătesc” conform prezentei sentințe, precum și a dreptului de folosință asupra terenului în suprafață de 828 mp pe toată durata existenței construcției.
A mai obligat pe reclamantă să plătească pârâtei suma de 634 lei pe an actualizată cu indicele de inflație la data plății reprezentând contravaloarea folosinței terenului.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 9.207 lei, cheltuieli de judecată, din care 3067 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru, 5 lei timbru judiciar și 6135 lei onorariu de expert.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata U. ., solicitând admiterea recursului casarea sentinței recurate, cu trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, sau rejudecând, modificarea în tot a sentinței recurate.
În expunerea de motive recurenta a arătat următoarele:
P. Decizia nr. 913 din 23 iunie 2009 a fost admisă excepția de neconstituționale a prevederilor art. 107 si ale art. 117 din Legea nr. 1/2005 privind organizarea si funcționarea cooperației, publicata în Monitorul Oficial nr.
506/2009 - M. Of. nr. 506/22 iulie 2009 (înainte de înregistrarea pe rolul instanței de judecată a prezentei cauze).
P. Sentința recurată, instanța de fond a admis acțiunea intimatei reclamante, deși aceasta a fost întemeiată pe temeiuri de drept declarate neconstituționale anterior înregistrării acțiunii din prezentul dosar pe rolul Judecătoriei F..
Deși prin întâmpinare s-a subliniat faptul că prevederea legală care servește drept temei de drept pentru acțiunea formulată era declarată neconstituțională de mai multe luni, intimata reclamantă și-a precizat acțiunea promovată, prin care a învederat în mod expres ca își menține ”temeiurile de drept chiar dacă au fost declarate neconstituționale.
Nu este posibil ca reclamanții să nu fi cunoscut aceste aspecte din moment ce s-a depus la dosar chiar și decizia de neconstituționalitate.
Este greu de admis că un act normativ care este considerat irevocabil contrar principiilor constituționale esențiale poate fi apreciat de către instanță ca fiind o bază juridică solidă după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale.
Prevederile art. 107 si ale art. 117 din Legea nr. 1/2005 și-au încetat efectele, adoptarea unei soluții contrare fiind de natură să lipsească de finalitate invocarea excepției de neconstituționalitate în cursul unui proces.
Potrivit art. 147 alin. (1) din Constituție, dispozițiile din legile în vigoare, constatate ca fiind neconstituționale, își încetează efectele la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, iar la alin. (4) al articolului menționat se prevede că deciziile Curții Constituționale, de la data publicării în M. Of. al României, sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, aceleași dispoziții regăsindu-se și în textul cuprins la art. 31 din Legea nr. 47/1992 referitoare la organizarea și funcționarea Curții Constituționale, cu modificările și completările ulterioare.
Față de aceste prevederi, nu este posibil ca aceste texte de lege să mai poată fi aplicate cauzei supusă analizei în condițiile în care au fost declarate neconstituționale, printr-un control a posteriori de constituționalitate, respectiv prin Decizia nr. 913 din 23 iunie 2009 Publicata în Monitorul Oficial nr. 506/2009 - M. Of. nr. 506/22 iulie 2009, în consecință sentința recurată este dată cu încălcarea legii.
P. încheierea de ședință emisă la data 15 iunie 2011, instanța de fond a soluționat în mod eronat excepția autorității de lucru judecat invocată prin întâmpinarea formulată (depusă la 15.12.2012) deoarece, așa cum a arătat în dosarul nr._, cât și în cauza de față s-au formulat aceleași petite prin care aceeași reclamantă a solicitat aceleiași instanțe de judecată: să constatate că pe terenul situat în satul Vad, . C.F. nr. 1607 a localității Vad, sub nr. top. 99 și 100, reclamanta a edificat un complex comercial sătesc.
P. Sentința nr. 1267/2010 (rămasă irevocabilă), acest capăt de cerere a fost respins și în consecință, în prezenta cauză, excepția invocată a fost soluționată în mod eronat de către instanța de fond pentru, că existând autoritate de lucru judecat, acțiunea promovată este inadmisibilă.
De asemenea, instanța de fond, prin considerentele sentinței recurate, în urma unei analize superficiale și eronate, a respins și excepția lipsei calității procesuale active a intimatei reclamante N. ȘERCAIA - S. COOPERATIVĂ DE C., de consum invocată tot prin întâmpinare, deși reclamanta nu a făcut dovada că poate sta în proces în calitate de urmașă a Cooperativei de C. Șercaia, că membrii săi sunt urmașii celor aproximativ 2500 de membrii care au fondat C. de C. Șercaia în anul 1949 și că părțile sociale ale membrilor săi sunt echivalente patrimoniului revendicat.
Intimata reclamantă N. ȘERCAIA - S. COOPERATIVĂ DE C., nu a făcut nici dovada respectării dispozițiilor art. 117 alin. 1 - 6 din Legea nr. 1/2005, nu a îndeplinit procedurile prealabile înregistrării sub denumirea „N. Șercaia" organizația cooperatistă pe care pretinde că o urmează, astfel că aceasta s-a dizolvat de drept.
Deși în prezenta cauză, intimata reclamantă nu a depus nici un fel de dovadă scrisă că ar fi edificat construcția în cauză, nu a dovedit cu nici un mijloc de probă că ar fi deținut acordul pârâtei de a construi pe terenul său, nu a prezentat autorizația de construcție și nici măcar un înscris doveditor faptului că a efectuat cheltuieli pentru edificarea construcției în cauză, iar martorii audiați au declarat expres că nu au participat la construirea acestui edificiu, că nu sunt în măsură să prezinte înscrisuri care să dovedească că și acest imobil ar fi fost edificat de intimata reclamantă, totuși, instanța de fond a ignorat în mod regretabil aceste dovezi, a ignorat chiar și extrasul de carte funciară nr. 1607 Vad nr. top. 90, 100, cu care se dovedește incontestabil faptul că imobilul în cauză este proprietatea exclusivă a comunei Vad (actual corn. Șercaia) și a pronunțat sentința recurată, sprijinind considerentele acestei sentințe pe presupuneri nefondate.
Pe de altă parte, nici cu rapoartele de expertiză administrate în cauză de către intimata reclamantă nu se produc dovezi în susținerea tezei privind dreptul de
proprietate al intimatei reclamante, din moment ce nu se produc dovezi care să ateste că, în realitate, intimata reclamantă a edificat sau cel puțin că aceasta ar fi participat în vreun mod la ridicarea construcției în litigiu.
Cererea de recurs nu a fost motivată în drept.
P. cererea de recurs formulată, recurenta nu a solicitat administrarea de probe noi în recurs.
Cererea de recurs a fost timbrată cu taxa judiciară de timbru de 377,50 lei și timbru judiciar de 3,50 lei.
În recurs, intimata - reclamantă nu a depus întâmpinare.
Examinând sentința recurată în raport cu motivele de recurs invocate de recurentă, actele și lucrările dosarului, instanța constată că cererea de recurs formulată de recurentă este nefondată, având în vedere următoarele considerente:
P. Decizia nr. 913 din 23.06.2009 Curtea Cunstituțională a admis excepția e neconstituționalitate a prevederilor art. 107 alin. 1 din Legea nr. 1/2005, privind organizarea și funcționarea cooperației, constatând că aceste prevederi sunt neconstituționale în măsura în care folosința terenurilor se face cu titlu gratuit.
În ceea ce privește art. 117 din Legea nr. 1/2005, prin aceeași decizie Curtea Constituțională a respins excepția de neconstituționalitate.
P. sentința recurată, prima instanță a admis cererea de chemare în judecată formulată de intimata - reclamantă N. ȘERCAIA - S. COOPERATIVĂ DE C., reconfirmând dreptul de folosință al acesteia asupra terenului aferent imobilului înscris în C.F. 1607 Vad, nr. top. 99, 100, în conformitate cu
prevederile art. 107 alin. 1 din Legea nr. 1/2005 și în deplin acord cu decizia Curții Constituționale anterior evocată, având în vedere împrejurarea că recunoașterea respectivului drept de folosință s-a realizat în schimbul unei redevențe anuale, stabilită pe bază de expertiză tehnică de evaluare.
P. urmare, critica recurentei sub aspectul ignorării de către prima instanță a Deciziei Curții Cunstituționale nr. 913 din 23.06.2009, nu va fi primită.
Relativ la soluția dată de prima instanță excepției privind autoritatea de lucru judecat, tribunalul constată că atât obiectul cât și cauza speței pendinte, sunt diferite față de cele ale cauzei care a format obiectul dosarului civil nr._, astfel încât în mod corect Judecătoria F. a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative ale autorității de lucru judecat prevăzute de art. 1201 din vechiul Cod civil, motiv pentru care nici din acest punct de vedere critica recurentei nu poate fi acceptată.
Referitor la legitimarea procesuală activă, a intimatei - reclamante, instanța de recurs constată că aceasta a folosit timp îndelungat terenul și construcția C.F. 1607 Vad, nr. top. 99, 100, fără ca acest drept să îi fie contestat, a probat edificarea construcției de către entitatea cooperatistă a cărei succesoare este, în cursul anilor 50, astfel încât, din aceste împrejurări de fapt cunoscute se poate deduce consecința logică că este titulara dreptului de folosință asupra terenului de la respectivul nr. top. și totodată proprietara edificiilor realizate pe acest teren, având îndreptățirea sub aspect material și procesual să pretindă reconfirmarea dreptului de folosință în conformitate cu prevederile legale mai sus evocate și decizia Curții Constituționale nr. 913 din 23.06.2009.
Faptul că intimata - reclamantă nu a depus la dosar înscrisul doveditor al dreptului de folosință asupra terenului, precum și autorizația de construire, nu exclude dreptul de folosință al acesteia asupra terenului corespunzător imobilului înscris în C.F. 1607 Vad, nr. top. 99, 100, deoarece în raport cu vechimea construcției edificate pe acest teren, a destinației utilizării acesteia, cu împrejurarea că recurenta - pârâtă nu s-a opus realizării edificatului pe respectivul teren - deși la momentul construirii îi era lesne să formuleze o astfel de opoziție - și cu împrejurarea că până în prezent, nu a invocat nici un fel de pretenții referitoare la respectivul teren, probează dobândirea și existența în timp a dreptului de folosință al intimatei - reclamante, astfel încât în conformitate cu prevederile Legii nr. 1/2005, recurenta - pârâtă este ținută la reconfirmarea acestui drept, bineînțeles condiționat de plata contravalorii acestui drept de folosință.
Având în vedere considerentele expuse, văzând și dispozițiile art. 312 alin. 1 C.pr.civ., cererea de recurs formulată de recurenta U. ., împotriva Sentinței civile nr. 2764, pronunțată de Judecătoria F. la data de 19.12.2012, în dosarul cu nr. de mai sus, va fi respinsă, hotărârea recurată urmând a fi menținută, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de recurenta . împotriva sentinței civile nr. 2764/19.12.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul cu numărul de mai sus, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 07.05.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
D. M. N. F. I. L.
GREFIER
L. P.
Red. D.M./20.01.2014
Tehnored. L.P./24.01.2014
Jud. fond B. G. /Judecătoria F.
2 ex.
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
