Anulare act. Sentința nr. 42/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Sentința nr. 42/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 23-02-2016 în dosarul nr. 42/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:006._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 42 /S
Ședința publică din data de 23.02.2016
Completul compus din:
PREȘEDINTE –V. M.
GREFIER- D. A.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea soluționării cererii formulată de reclamantul I. de C. D. pentru Montalnologie C. Sibiu- prin reprezentant legal în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de A. a L. F. F. B.- prin Prefect și pârâta C. L. H. de A. a L. F. F.- prin reprezentant legal, având ca obiect anulare act-Declinat-_ al Judecătoriei B..
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în data de 15.02.2016 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea pentru data de 23.02.2016.
TRIBUNALUL
Prin Sentința civilă nr. 9910 din 21.10.2015, pronunțată de Judecătoria B., a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei B. și declinată competența de soluționare a cauzei_ având ca obiect cererea formulată de reclamantul I. de C. D. pentru M. C. Sibiu, prin reprezentant legal, cu sediul în C., ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de A. a L. F. F. Brasov, Prin Prefect, în favoarea Tribunalului B. - Secția I Civilă.
P. a pronunța această soluție, prima instanță investită a reținut că, Cererea de chemare în judecată ca face obiectul prezentului dosar are ca obiect anularea a două acte Hotărârea nr. 373/17-09-2011 și Hotărârea 413/29-09-2011 emise de C. Județeană De A. A L. F. F. Brasov, Prin Prefect .
La stabilirea competenței instanța va avea în vedere modificarea expresă a competenței materiale a judecătoriei, care potrivit vechiului Cod de procedura civilă în art. 2 prevedea că Tribunal judecă „b) procesele și cererile în materie civilă al căror obiect are o valoare de peste 500.000 lei, cu excepția cererilor de împărțeală judiciară, a cererilor în materia succesorală, a cererilor neevaluabile în bani și a cererilor privind materia fondului funciar, inclusiv cele de drept comun, petitorii sau, după caz, posesorii, formulate de terții vătămați în drepturile lor prin aplicarea legilor în materia fondului funciar;”
După . Noului Cod de procedură civilă legiuitorul român a stabilit ca instanță de drept comun Tribunalul potrivit art. 95:
Tribunalele judecă:
- în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe;
Potrivit ART. 94 Judecătoriile judecă:
2. căile de atac împotriva hotărârilor autorităților administrației publice cu activitate jurisdicțională și ale altor organe cu astfel de activitate, în cazurile prevăzute de lege;
Dispozițiile art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată stabilesc competența materială de soluționare a judecătoriei doar în cazul plângerilor formulate împotriva hotărârilor emise de comisia județeană.
În litigiul dedus judecății nu ne aflăm în această ipoteză reglementată de norma legală sus-menționată, ci reclamanta a investit instanța de judecată cu o cerere de anulare a două hotărâri emise de comisia județeană.
Legiuitorul român a pus la dispoziția părții calea reglementată de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, existând posibilitatea de a formula plângere în cadrul termenului de 30 de zile de la data la care li s-a comunicat hotărârea comisiei.
P. terțele persoane față de această hotărâre și care invocă nulitatea unui act juridic emis în baza Legii nr. 18/1991, legiuitorul a prevăzut expres în art. 63 din același act normativ, că „litigiile se judecă potrivit dreptului comun și nu conform procedurii speciale prevăzute în prezentul capitol”, în baza principiului reglementat de disp. art.94 pct.1 lit. j Cod pr.civilă, respectiv criteriul valoric de 200.000 lei.
În ceea ce privește valoarea terenului în suprafață de 90,87 ha., categorie de folosință teren agricol, reclamanta a indicat valoarea de impunere de 4.539.822 lei, valoare ce depășește plafonul care ar atrage competența judecătoriei .
La termenul de azi, prezenta instanță a invocat, de asemenea, excepția de necompetență în considerarea faptului că prezentul litigiu este unul de fond funciar, cum corect a reținut și prima instanță, care atrage aplicarea dispozițiilor speciale privind competența și nu pe cele ale dreptului comun reținute de prima instanță investită.
Cererea reclamantului este întemeiată pe prevederile art. 60-63 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, modificată prin Legea 247/2005 și are ca obiect anularea a două hotărâri ale Comisiei Județene de aplicarea a legilor fondului funciar, una dintre acestea vizând și dreptul reclamantului.
Dacă se admite că reclamantul nu a fost parte în procedura desfășurată în fața comisiei județene, pentru a fi aplicabile prevederile art. 53 și următoarele din Legea 18/1991, aplicabile devin prevederile art. III din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, modificată prin Legea 247/2005, potrivit cărora sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare.
Nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, reclamantul aflându-se în această ipoteză, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun.
Art. 1 din Legea 247/2005-Titlul XIII, prevede că „În scopul accelerării judecării plângerilor, contestațiilor și a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea drepturilor de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997*), cu modificările și completările ulterioare, numite în continuare procese funciare, procedura în fața instanțelor judecătorești se va efectua conform prevederilor acestui titlu, care se vor completa cu cele ale Codului de procedură civilă.
Scopul acestei norme legale este acela de a asigura o procedură unitară de soluționare a proceselor funciare, inclusiv sub aspectul competenței materiale a instanțelor, procesele funciare incluzând toate litigiile apărute din aplicarea legilor fondului funciar, cum este și cazul în speța de față.
Astfel, aplicabile speței sunt prevederile art. 94 al. 3 din codul de procedură civilă care prevăd competența judecătoriei în cauze date de legiuitor prin legi speciale și nu cele potrivit cărora competenta se stabilește în raport de valoarea obiectul cereri, cum s-a reținut prin sentința de declinare a soluționării cauzei în favoarea prezentei instanțe.
P. aceste considerente, instanța a invocat excepția de necompetență a Tribunalului B., excepție de ordine publică din perspectiva art. 129 alin. 2 pct. 2, raportat la art. 94 al. 3 din Noul Cod de procedură civilă și legile fondului funciar, excepție ce va fi admisă cu consecința declinării soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei B..
Întrucât ambele instanțe au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, va fi constatată ivirea conflictul negativ de competență, potrivit art. 133 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă, conflict negativ de competență ce urmează a fi soluționat de către instanța imediat superioară celor două, respectiv Curtea de Apel B., potrivit prevederilor art. 135 al. 1 și suspendată cauza în baza art. 134 același cod.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Admite excepția de necompetenta materială a Tribunalului B., invocată din oficiu și, în consecință:
Declină competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de I. de C. D. pentru M. C. Sibiu, prin reprezentant legal, cu sediul în C., ., jud. Sibiu, în contradictoriu cu pârâta C. Județeană de A. a L. F. F. Brasov, Prin Prefect - având ca obiect „ nulitate act – fond funciar”, în favoarea Judecătoriei B..
Constată ivit conflictul negativ de competență .
Dispune suspendarea judecății și înaintarea dosarului Curții de Apel B. pentru a hotărî asupra conflictului negativ de competență .
Fără cale de atac.
Dată în Camera de Consiliu și pronunțată în ședința publică din 23.02.2016.
PREȘEDINTE, GREFIER
V. M. D. A.
Red. VM/02.03.2016
Dact.AD/03.03.2016
Ex.5
| ← Succesiune. Decizia nr. 366/2016. Tribunalul BRAŞOV | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 401/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
