Fond funciar. Decizia nr. 567/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 567/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 17-12-2015 în dosarul nr. 567/2015
Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2015:005._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ Nr. 567/R
Ședința publică din data de 17.12.2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE R. M. C.
Judecător A. B.
Judecător P. M.
Grefier E. M.–P.
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de recurenții A. S. M., A. A., G. C. M. și G. A. G. în contradictoriu cu intimații P. O. P., I. P. J. B., P. P., O. DE C. SI P. I. B., prin reprezentant legal, S. N., S. M. R., G. V.-decedat, U. P., prin P., C. L. P. A. L. F. FUNCIAR P., prin P., T. M., D. I., H. A., A. I., ., având ca obiect fond funciar.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 09.12.2015, când părțile prezente au pus concluzii, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 17.12.2015, când în aceeași compunere a hotărât următoarele:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată că prin încheierea de ședință pronunțată la data de 29.06.2015 în dosarul nr._ 2* al Judecătoriei B. a fost admisă cererea de suspendare formulată de intimatele DANCAȘIU I. și T. M. și s-a dispus în temeiul art. 244 alin 1 pct. 1 C.proc.civ. suspendarea judecării cererii formulată de petenții P. ORAȘULUI P., UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ P., C. LOCALĂ P. A. L. F. FUNCIAR P. în contradictoriu cu intimații INSTITUȚIA P. JUDEȚULUI B., O. DE C. ȘI P. IMOBILIARĂ B., S. N., A. S. M., A. A., S. M. R., G. V., ., H. A., A. I., T. M. și D. I..
P. a pronunța această încheiere, prima instanță a reținut că, având în vedere faptul că pe rolul instanței se află dosar civil nr._/197/2014* având ca obiect „cerere de desființare înscrisuri falsificate”, înscrisuri ce vizează procesul verbal de punere în posesie din 02.06.1993, precum și o . acte subsecvente, iar prin decizia nr. 439/R/2014 a Tribunalului B., s-a trimis spre rejudecare cererea reconvențională sub aspectul cauzei de nulitate parțială a deciziei nr. 37/06.02.1992 anexa 4 poziția 17 emisă de Instituția P. Județului B. și a actelor subsecvente, între cele două cauze există o strânsă legătură, motiv pentru care se impune suspendarea prezentei cauze până la soluționarea dosarului având ca obiect „cerere de desființare înscrisuri falsificate”.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs intimații A. S. M. și A. A., solicitând continuarea judecății și pronunțarea unei hotărârii de soluționare a acestuia.
De asemenea, împotriva aceleiași încheieri au declarat recurs intimații G. A. G. și G. C. M., solicitând modificarea încheierii atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a judecării cauzei și trimiterea dosarului la Judecătoria B. în vederea continuării judecății.
În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că reclamanții împreună cu pârâtele reconvenționale tergiversează cu rea-credință soluționarea cauzei, având în vedere că până în prezent pârâtele reconvenționale nu au obținut nici o soluție favorabilă iar acțiunea din prezentul dosar este identică cu cea promovată în dosarul nr._/197/2009, astfel că este doar o chestiune de timp până când și acțiunea din prezentul dosar urmează a fi respinsă.
În ce privește pretinsa legătură dintre prezenta cauză și dosarul nr._/197/2014, se consideră că nu se impune soluția suspendării, având în vedere că în dosarul nr._/197/2014 cererea a fost formulată de către P. de pe lângă Judecătoria B. și are la baza temeiuri diferite iar recurenții nici nu au calitatea de părți în acel dosar.
În continuare, s-a susținut că tergiversarea soluționării cauzei îi încalcă dreptul la un proces echitabil, având în vedere că litigiul se află pe rolul instanței din anul 2004, iar judecătorul are obligația de a lua măsuri pentru contracararea practicilor abuzive ale părților, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat.
Recurenții au mai invocat o . hotărâri ale Curții Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că situarea procesului civil pe principiul disponibilității nu dispensează judecătorul național de îndatorirea pe care o are de a asigura celeritatea cauzei.
S-a mai arătat că, prin tergiversarea soluționării cauzei, i se încalcă dreptul de proprietate privată, având în vedere că cererea de chemare în judecată a fost notată în cartea funciară încă din anul 2004, așa încât pârâtul nu se poate bucura de dreptul de proprietate, fiind nevoit să refuze mai multe oferte de cumpărare și investiții, însă fiind ținut să achite impozitele aferente imobilului revendicat.
În drept, au fost invocate prevederile art.244 indice Cod pr. civ., jurisprudența CEDO.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru conform art.42 din L. nr.1/2000.
Intimatele pârâte reconvenționale T. M. și Dancașiu I. au formulat întâmpinare (f.40-47) prin care au solcitiat respingerea ca nefondată a recursului și menținerea ca legală și temeinică a încheierii recurate.
În motivare, s-a arătat că așa-zisele motive de recurs formulate de către moștenitorii G. sunt străine de motivarea suspendării judecății făcute de instanța de fond și nu combat ceea ce a reținut instanța de fond, solicitându-se anularea recursului ca nemotivat.
Aceleași argumente pe care le arată moștenitorii G. în prezentul recurs formulat sunt valabile și viceversa, anume din punctul de vedere al intimatelor care nu au avut parte de procese echitabile, prin soluțiile date instanțele brașovene încălcând reguli elementare de drept iar în temeiul unor falsuri, de care recurenții au avut cunoștință la momentul „cumpărării”, li s-a încălcat dreptul tabular de proprietate stabilit în temeiul decretului-lege nr.115/1938.
În recurs, nu s-au administrat alte probe noi.
În ce privește cererea de recurs formulată de către recurenții A. S. M. și A. A., tribunalul a invocat din oficiu excepția nulități, pe care o va admite în raport de prevederile art.303 alin.1 raport la art.306 alin.1 Cod pr .civ., recurenții neindicând nici o critică cu privire la soluția pronunțată de prima instanță.
Analizând încheierea Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de recurs invocate de către recurenții G. A. G. și G. C. M., Tribunalul constată că acesta este întemeiat.
Potrivit prevederilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, instanța poate suspenda judecata când dezlegarea pricinii atârnă, în totul sau în parte, de existența sau neexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți.
Din interpretarea gramaticală a acestui text de lege rezultă că această suspendare este una facultativă („instanța poate suspenda judecata”), astfel că instanța este ținută să analizeze nu numai incidența prevederilor acestui text de lege, sub aspectul legăturii de dependență dintre soluția ce se va pronunța în cauza pendinte și cea în considerarea căreia se solicită suspendarea, ci și sub acela al tuturor circumstanțelor cauzei, luând în considerare inclusiv aspecte cum ar fi durata de soluționare a procesului sau respectarea drepturilor procesuale ale tuturor părților din proces.
În ce privește legătura de dependență între prezentul litigiul și cel care formează obiectul dosarului nr._/197/2014 aflat pe rolul Judecătoriei B., tribunalul reține că instanța de fond este sesizată cu un dosar care a fost casat cu trimitere spre rejudecare prin Decizia nr.439/R/2014 iar conform art.315 alin.1, măsurile dispuse de către instanța de recurs sunt obligatorii pentru judecătorii fondului.
Astfel, prin decizia menționată s-a stabilit trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, pentru judecarea cererii reconvenționale formulate de recurentele pârâte reclamante reconvențional T. M. și DANCAȘIU E., însă numai sub aspectul cauzei de nulitate parțială a deciziei nr. 37/06.02.1992 – Anexa nr.4, poziția nr. 17 emisă de Instituția P. Județului B. și a actelor subsecvente, reprezentând frauda la lege, derivată din pretinsul fals invocat cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de numitul S. N. în temeiul Legii nr. 18/1991 și înregistrată la Primăria P. sub nr. 593/11.03.1991.
În cadrul dosarului nr._/197/2014* aflat pe rolul Judecătoriei B., a fost solicitată desființarea mai multor înscrisuri care în parte sunt identice cu cele care fac obiectul analizei în prezenta cauză însă dosarul respectiv nu are ca obiect și constatarea falsului cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de numitul S. N..
Așadar, tribunalul apreciază că nu există o legătură suficientă care să justifice suspendarea judecării prezentei cauze, având în vedere că se invocă temeiuri diferite pentru a justifica eventualul caracter fals al înscrisurilor iar conform Deciziei civile nr.439/R/2014, în prezentul litigiu, trebuie analizat în primul rând pretinsul fals invocat cu privire la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate depusă de numitul S. N. în temeiul Legii nr. 18/1991.
Pe de altă parte, în cadrul dosarului nr._/197/2014*, recurenții G. A. G. și G. C. M. nu au calitatea de parte, ceea ce înseamnă că orice soluție pronunțată în ale dosar nu le-ar putea fi opozabilă acestor recurenți.
În raport cu cele ce preced, Tribunalul constată că nu se impunea suspendarea judecății cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, instanța de fond putând analiza aspectele învederate prin Decizia civilă nr.439/R/2014 a Tribunalului B. prin care s-a dispus casarea cauzei cu trimitere spre rejudecare, fără ca soluția pronunțată să fie strâns legată de soluția ce s-ar da în cauza înregistrată sub nr._/197/2014*.
În consecință, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul urmează a admite recursul declarat de recurenții G. A. G. și G. C. M. G. V. împotriva încheierii pronunțate la data de 29.06.2015, care va fi modificată în tot, în sensul respingerii cererii de suspendare a judecății cauzei, formulată de pârâtele Dancașiu I. și T. M. în baza art. 244 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, cu consecința trimiterii cauzei instanței de fond, pentru continuarea judecății.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția nulității invocate din oficiu și anulează cererea de recurs formulată de către recurenții pârâți A. S. M. și A. A..
Admite recursul formulat de către recurenții pârâți G. A. G. și G. C. M., împotriva încheierii de ședință pronunțate în ședința publică din data de 29.06.2015 de către Judecătoria B., pe care o modifică în tot și pe cale de consecință:
Respinge cererea de suspendare a judecării cauzei conform prevederilor art.244 pct. 1 Cod pr.civ., formulată de către pârâtele T. M. și D. I..
Trimite cauza pentru continuarea judecății către Judecătoria B..
Pronunțată în ședința publică din data de 17.12.2015.
Președinte, Judecător, Judecător,
R. M. C. A. B. P. M.
Grefier,
E. M.-P.
(aflată în concediu medical –
semnează pentru grefier-șef secție civilă
I. M.)
Red. R.C./24.02.2016
Tehnored.V.M./24.02.2016 – 2ex.
Judecător fond: L. A.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1523/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 8/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
