Succesiune. Decizia nr. 366/2016. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 366/2016 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 25-02-2016 în dosarul nr. 366/2016
Cod ECLI ECLI:RO:TBBRV:2016:004._
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 366/. publică din data de 25 februarie 2016
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: C. F. - judecător
JUDECĂTOR: L. S. P.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de apelantul pârât B. V. în contradictoriu cu intimatul reclamant B. N. și cu intimata pârâtă B. M., împotriva Sentinței civile nr. 826/28.05.2015, pronunțată de Judecătoria F., în dosarul civil nr._, având ca obiect succesiune.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 11.02.2016, când părțile prezente au pus concluzii conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25.02.2016, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 826/28.05.2015 a Judecătoriei F. a fost admisă acțiunea având ca obiect succesiune, formulată de către reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâții B. M. și B. V.; a fost respinsă cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtul-reclamant reconvențional B. V. în contradictoriu cu pârâta B. M. și reclamantul-pârât reconvențional B. N., și în consecință s-a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B. V., decedată la data de 31.05.2008, se compune din terenurile agricole înscrise în Titlul de Proprietate nr._/01.09.2010 emis de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., în suprafață totală de 2 ha și 2034 m2, respectiv:
- . 49, arabil, în suprafață de 2400 m2,
- ., tarlaua 52, arabil, în suprafață de 1235 m2,
- ., tarlaua 52, arabil, în suprafață de 865 m2,
- . 54, arabil, în suprafață de 1500 m2,
- . 55, arabil, în suprafață de 1500 m2,
- . 56, arabil, în suprafață de 1000 m2,
- . 56, arabil, în suprafață de 1800 m2,
- . 57, arabil, în suprafață de 1900 m2,
- . 69, arabil, în suprafață de 1900 m2,
- . 69, arabil, în suprafață de 1600 m2,
- . 48, arabil, în suprafață de 3000 m2,
- . 48, arabil, în suprafață de 1400 m2
- . tarlaua 48, fâneață, în suprafață de 1300 m2,
- . 52, fâneață, în suprafață de 634 m2.
S-a constatat că succesori legali ai defunctei B. V. sunt reclamantul B. N. și pârâta B. M., în calitate de nepoți de fiu predecedat, precum și pârâtul-reclamant reconvențional B. V., în calitate de fiu; s-a constatat că pârâta B. M. și pârâtul-reclamant reconvențional B. V. sunt străini de succesiune prin neacceptare; s-a constatat că reclamantul B. N. este singurul moștenitor acceptant al defunctei B. V., căruia îi revine întreaga masă succesorală.
S-a dispus, după intabularea în CF a TP nr._/01.09.2010, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenurilor agricole înscrise în Titlul de Proprietate nr._/01.09.2010 emis de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., în suprafață totală de 2 ha și 2034 m2.
A fost obligat pârâtul-reclamant reconvențional B. V. să plătească reclamantului suma de 1168 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorariu avocat, fiind respinsă cererea pârâtului - reclamant reconvențional B. V. de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că din înscrisurile depuse la dosar, respectiv actele de stare civilă, sesizarea privind deschiderea procedurii succesorale și încheierea privind verificările efectuate în evidențele succesorale ale Camerei Notarilor Publici, rezultă că numita B. V. a decedat la data de 31.05.2008, defuncta având doi copii, respectiv pe B. I., tatăl reclamanților, predecedat, și pârâtul B. V..
Numitul B. I. a decedat la data de 16.05.2001, având doi copii, respectiv pe B. N. și B. M., la data decesului fiind divorțat de mama reclamanților, numita S. M..
Din adeverința nr. 130/16.09.1991, eliberată de către . V. i s-a reconstituit dreptul de proprietate prin Hotărârea Comisiei Județene nr. 50/04.09.1991, pentru o suprafață de 6,97 ha, fiind emis Titlul de Proprietate nr._/01.09.2010 de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., (fila 8), pentru o suprafață de 2 ha și 2034 m2, respectiv în parcelele:
- . 49, arabil, în suprafață de 2400 m2,
- ., tarlaua 52, arabil, în suprafață de 1235 m2,
- ., tarlaua 52, arabil, în suprafață de 865 m2,
- . 54, arabil, în suprafață de 1500 m2,
- . 55, arabil, în suprafață de 1500 m2,
- . 56, arabil, în suprafață de 1000 m2,
- . 56, arabil, în suprafață de 1800 m2,
- . 57, arabil, în suprafață de 1900 m2,
- . 69, arabil, în suprafață de 1900 m2,
- . 69, arabil, în suprafață de 1600 m2,
- . 48, arabil, în suprafață de 3000 m2,
- . 48, arabil, în suprafață de 1400 m2
- . tarlaua 48, fâneață, în suprafață de 1300 m2,
- . 52, fâneață, în suprafață de 634 m2.
Prin urmare, instanța a constatat că masa succesorală rămasă după defuncta B. V., decedată la data de 31.05.2008, se compune din terenurile agricole înscrise în Titlul de Proprietate nr._/01.09.2010 emis de către Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor B., în suprafață totală de 2 ha și 2034 m2, în parcelele indicate.
În drept, instanța a reținut că, potrivit art. 689 din Codul civil în vigoare la data deschiderii succesiunii, acceptarea succesiunii poate fi expresă sau tacită. Acceptarea este tacită când succesibilul face un act sau fapt pe care nu-l putea săvârși decât în calitatea sa de erede și din care rezultă, indirect dar neîndoielnic intenția sa de acceptare a succesiunii.
Din dispozițiile legale invocate rezultă că pentru a fi în prezența unei acceptări tacite a succesiunii, se impun a fi îndeplinite două condiții, respectiv actul să nu poată fi făcut decât în calitate de moștenitor și actul îndeplinit să presupună neapărat intenția de a accepta. De asemenea, actele de acceptare tacită a succesiunii trebuie să fie săvârșite de succesibil în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală care este de 6 luni conform. art.700 alin.1 Cod civil, potrivit cărora „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la deschiderea succesiunii”.
Instanța a mai reținut că în doctrină și practica judiciară s-a statuat că actele de conservare și cele asimilate lor, conform art. 690 Cod civil, nu sunt acte de acceptare tacită dacă cel care le-a făcut nu a luat titlul sau calitatea de moștenitor, iar actele de administrare care nu au un caracter urgent și angajează viitorul, cum sunt actele de folosință a bunurilor succesorale, sunt socotite acte de acceptare pentru că succesibilul s-a comportat ca un proprietar și nu a putut săvârși aceste acte fără să fi voit să accepte moștenirea. De asemenea, orice act de dispoziție, indiferent de valoare bunului constituie o acceptare tacită. Practica judecătorească a statuat că reprezintă de asemenea, acte de acceptare tacită a moștenirii: achitarea taxelor succesorale, plata impozitelor asupra masei succesorale, fapta succesibilului de construi, după deschiderea succesiunii, dar în termenul legal de opțiune, pe terenul defunctului ș.a.
A reținut de asemenea că, potrivit contractului de întreținere autentificat cu nr. 899/30.07.2001 de către B.N.P. A. B., reclamantul a primit de la numita B. V., bunica sa, în schimbul întreținerii acesteia, imobilul în care aceasta locuia, situat în Ucea de Sus, nr. 250, respectiv casa părintească a tatălui său, imobil ce a fost intabulat pe numele reclamantului.
De asemenea, potrivit adeverinței nr. 968/24.03.2014, eliberată de către . achitat impozitul pentru terenul agricol extravilan după defuncta B. V., începând cu anul 2006, până la zi.
În continuare, instanța a reținut că, potrivit declarațiilor martorilor Hoajă G., O. I., C. N., de administrarea terenurilor rămase după defunctă s-a ocupat reclamantul, prin intermediul mamei sale S. M., continuând arendarea terenurilor conform contractului încheiat de defunctă cu numitul O. I., în perioada 2000- 2010, în anul 2010 încetând contractul la solicitarea numitului O. I., după cum declară acesta în calitate de martor, deoarece nu mai putea să se ocupe de terenuri, arenda fiind ridicată de către B. V., iar după decesul acesteia de către mama reclamantului, S. M..
Ulterior, în anul 2012, reclamantul prin mama sa a încheiat un alt contract de arendă cu numitul Hoajă G., care a declarat că a lucrat respectivul teren începând cu anul 2011, arenda fiind ridicată de către mama reclamantului.
Astfel, din probatoriul administrat instanța a reținut că reclamantul a acceptat tacit succesiunea după bunica sa, prin plata taxelor succesorale, prin administrarea, respectiv arendarea terenurilor ce constituie masa succesorală, iar privitor la pârâtul B. V., instanța a reținut că acesta nu a făcut dovada faptului că ar fi acceptat succesiunea după defuncta B. V., în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 alin.1 Cod civil.
Faptul că pârâtul ar fi primit uneori produse de la reclamant, obținute din arendarea terenurilor, sau că ar fi participat la ședințe organizate în vederea instalării în comună a unor panouri solare, nu fac dovada acceptării succesiunii.
Astfel, martorul O. I. a declarat că pârâtul nu a venit după decesul defunctei să se intereseze de terenuri, deși contractul de arendă a fost menținut încă 2 ani după decesul acesteia, același martor menționând că după decesul lui B. V. nu l-a văzut pe pârât pe la casa părintească, și nici nu cunoaște ca acesta să fi lucrat terenuri ce ar fi aparținut defunctei, întrucât înainte de a le da în arenda, terenurile erau lucrate de către B. V., împreună cu familia fiului I. decedat, respectiv tatăl reclamantului.
În același sens, martorul Hoajă G. a declarat că, începând cu anul 2011, de când a primit în arendă terenurile, arenda a fost ridicată de către mama reclamantului, iar în anul 2012 i-a dat o parte din bani și lui B. V. care a venit împreună cu S. M., după cum a cerut mama reclamantului.
Martorul C. N. a declarat că a mers împreună cu pârâtul B. V. la casa părintească din Ucea, unde cumnata acestuia i-a dat niște grâu, precizând că acest lucru s-a întâmplat nu cu mult timp înainte de a participa la adunările generale pentru panouri, care potrivit martorului Hoajă G., au fost prin 2011- 2012.
Martorul D. A., propus ulterior de către pârât, a declarat că a fost cu pârâtul, în 2008 după decesul mamei acestuia la casa părintească din Ucea, de unde au luat 3 saci de grâu, și că de asemenea, au fost și în 2010, când pârâtul a primit 2-3 saci de grâu de la cumnata acestuia, S. M..
Astfel, instanța a apreciat că primirea de către pârâtul B. V., de la reclamant, a unor cantități nesemnate de produse obținute din arendă, și nu de la persoana căreia i s-a dat terenul în arendă, nu constituie acte de acceptare tacită a succesiunii, întrucât nu poate fi interpretat numai în sensul că pârâtul avea intenția de a accepta succesiunea, cu atât mai mult cu cât, chiar pârâtul B. V. a susținut prin întâmpinarea și acțiunea reconvențională formulată că ar fi primit produse agricole și în timpul vieții mamei sale. De asemenea, din formularea acțiunii, dar și din poziția procesuală ulterioară a reclamantului, rezultă clar că acesta îi tăgăduiește calitatea de succesor, și de altfel nu s-a făcut dovada că ceea ce a primit, ulterior decesului defunctei B. V., ar fi reprezentat cota sa de ½ din succesiune, adică jumătate din arendă.
Instanța a reținut că nu se contestă faptul că pârâtul nu a luat niciodată legătura cu persoana căreia i s-a dat terenul în arendă, pentru a se interesa de acesta, nu a participat la încheierea contractului de arendare, și nici nu s-a făcut dovada că ar fi lucrat vreo porțiune din terenul agricol rămas după defuncta B. V. în termenul de acceptare a succesiunii, fapt recunoscut de altfel de către pârât prin răspunsul la interogatoriu.
De altfel nici participarea la ședințele organizate pentru instalarea panourilor solare, care s-au desfășurat în perioada 2011- 2012, deci la cel puțin 3 ani de la decesul defunctei, și nici declararea, începând cu anul 2013, la APIA a unei suprafețe de teren, cum rezultă din adeverința de la fila 68, nu constituie acte de acceptare a succesiunii în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 al.1 Cod civil, care curge de la data de 31.05.2008.
Prin urmare, instanța a apreciat că pârâtul B. V. nu a făcut dovada că ar fi acceptat succesiunea după defuncta B. V. în termenul de 6 luni prevăzut de art.700 al.1 Cod civil.
De asemenea, privitor la pârâta B. M., sora reclamantului, din probatoriul administrat, instanța a reținut că aceasta nu a săvârșit acte de acceptare a succesiunii după defunctă.
În consecință, instanța a constatat că succesori legali ai defunctei B. V. sunt reclamantul B. N. și pârâta B. M., în calitate de nepoți de fiu predecedat, precum și pârâtul – reclamant reconvențional B. V., în calitate de fiu, și că pârâta B. M. și pârâtul – reclamant reconvențional B. V. sunt străini de succesiune prin neacceptare, reclamantul B. N. fiind singurul moștenitor acceptant al defunctei B. V., căruia îi revine întreaga masă succesorală.
Instanța a dispus totodată, conform art. 20 din Legea nr. 7/1996 în forma aplicabilă datelor speței, după intabularea în cartea funciară a Titlului de proprietate nr._/01.09.2010, și înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului B. N. asupra terenurilor agricole înscrise în acest titlu, în suprafață totală de 2 ha și 2034 m2.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul-reclamant reconvențional B. V..
În dezvoltarea motivelor de apel, acesta a arătat în esență că sentința instanței de fond este netemeinică, având în vedere că instanța nu a făcut nici o referire la actele personale ale reclamantului de acceptare a succesiunii, ci doar la actele de administrare a terenurilor agricole făcute de mama reclamantului, numita S. M., reținându-se că reclamantul s-a ocupat de administrarea acestor terenuri prin intermediul mamei sale, S. M..
A mai arătat că din declarațiile martorilor audiați în cauză și din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă că reclamantul a dovedit calitatea sa de moștenitor acceptant după defunctă, prin acte personale de acceptare a succesiunii, și nici nu putea să facă acest lucru deoarece acesta este plecat în Spania de foarte mult timp și nu a fost în România în perioada 2008-2009 și nici la înmormântarea autoarei părților.
În același sens, a arătat că simplul fapt al plății unor taxe și impozite pe numele acestuia pentru terenurile agricole, plăți făcute de altfel de mama acestuia pentru el, de primire de către mama sa de produse și bani din arendarea terenurilor nu constituie acte de acceptare a succesiunii, întrucât, potrivit art. 690 din Codul civil, actele de conservare, de îngrijire și de administrare provizorie nu sunt acte de acceptare a moștenirii dacă nu sunt făcute cu titlul sau în calitate de erede, iar conform art. 689 și 700 din Codul civil, acceptarea succesiunii se face în termen de 6 luni de la data deschiderii succesiunii și este tacită când eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede și care lasă a se presupune intenția sa de acceptare, deci numai personal.
Apelantul a mai arătat că în mod greșit a fost respinsă cererea sa reconvențională, având în vedere că, după decesul mamei sale, a beneficiat de produse agricole și bani, dați de mama reclamantului, care se ocupa personal de arendarea terenurilor agricole și care nu i-ar fi dat aceste bunuri dacă nu i se cuveneau ca moștenitor legal.
A arătat de asemenea că reclamantul a fost de acord să încheie o tranzacție în vederea soluționării pe cale amiabilă a litigiului, motiv pentru care cauza s-a amânat la trei termene de judecată, ceea ce înseamnă că acesta i-a recunoscut calitatea de moștenitor, aspect omis de instanța de judecată.
În același sens, a arătat că reclamantul i-a recunoscut calitatea de moștenitor și prin faptul că, în vara anului 2012, când a revenit pentru prima oară în țară după decesul autoarei lor, părțile au fost împreună la notarul din orașul V., pentru a dezbate succesiunea, fiind îndrumați de acesta să obțină mai întâi titlul de proprietate pentru tot terenul agricol cuvenit, aspect confirmat și de pârâta B. M. la interogatoriu și ignorat de prima instanță.
În continuare, apelantul a arătat că proba testimonială administrată în cauză confirmă calitatea sa de moștenitor acceptant tacit, din declarația martorului C. N. rezultând că, după decesul autoarei părților, pârâtul s-a interesat de teren și a participat împreună cu martorul la câteva ședințe a care s-a discutat despre pământ, votând în numele mamei sale, precum și că martorul l-a ajutat să ia o cantitate de grâu de la cumnata sa.
A mai arătat că, potrivit martorului D. A., în anul 2008, după ce a murit mama acestuia, l-a însoțit pe pârât la Ucea, de unde a luat 3 saci de grâu, fapt care s-a repetat și ulterior, iar conform declarației martorului Hoajă G., pârâtul a primit bani de la numita S. M., iar în anul 2012 acesta a primit produse din arendă.
În final, pârâtul a susținut că are calitatea de moștenitor acceptant al defunctei, calitate pe care reclamantul nu o are, acesta nefiind în țară în perioada 2008-2009.
Apelul a fost legal timbrat.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului și arătând în esență că a achitat toate taxele și impozitele pentru terenurile agricole din anul 2006 și până în prezent, conform adeverinței eliberate de Primăria Ucea, precum și că a suportat cheltuielile de înmormântare a defunctei, a lucrat terenurile agricole și le-a administrat prin intermediul mamei sale, S. M., care a acționat la solicitarea și cu acordul său, în baza unui mandat tacit, conform art. 1533 din Codul civil, existența acestui mandat rezultând din executarea sa.
A mai arătat că acceptarea tacită poate fi făcută și prin reprezentant, precum și printr-un gestionar de afaceri, dacă succesibilul ratifică gestiunea în termenul de opțiune succesorală.
Intimatul a arătat de asemenea că a primit produse predate cu titlul de arendă, prin intermediul mamei sale, ori acestea au fost aduse la domiciliul său de către arendași, iar încheierea contractului de arendă cu martorul Hoajă G. constituie un act de administrare definitivă, care nu are caracter urgent, având semnificația unui act de acceptare a succesiunii, chiar dacă a fost făcut prin reprezentant.
În continuare, intimatul a arătat că din declarațiile martorilor audiați în cauză rezultă că apelantul nu a făcut acte de acceptare a succesiunii, acesta nu s-a interesat de terenuri sau de arendă, nu a primit produse, ci acestea i-au fost oferite în anul 2012 de numita S. M., precum și că acesta s-a interesat numai în anul 2012 de un teren pe care urmau să se instaleze panouri solare.
În ceea ce privește susținerea apelantului potrivit căreia intimatul i-ar fi recunoscut calitatea de moștenitor, acesta a arătat că prezentarea părților la notar în anul 2012 nu s-a finalizat prin emiterea unui certificat de moștenitor, s-a petrecut la 4 ani de la decesul autoarei lor iar în urma explicațiilor notarului intimatul nu a fost de acord cu principiul indivizibilității acceptării moștenirii.
În concluzie, intimatul a arătat că actele apelantului au caracter echivoc cu privire la opțiunea sa succesorală, ceea ce rezultă din declarațiile martorilor, atât sub aspectul culegerii fructelor moștenirii, cât și în ceea ce privește cantitatea bunurilor ridicate raportat la cota de 1/2 din masa succesorală.
În apel a fost administrată proba cu înscrisuri și a fost audiat martorul G. P. A., propus de apelant.
Analizând sentința Judecătoriei F. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este întemeiat, însă numai în sensul celor ce se vor expune în continuare.
În ceea ce privește motivul de apel care vizează neacceptarea în termen, de către intimatul-reclamant, a succesiunii după defuncta B. V., Tribunalul constată că, în cuprinsul cererii reconvenționale pe care a formulat-o în fața primei instanțe, pârâtul-reclamant reconvențional nu a invocat neacceptarea în termen a succesiunii după defunctă de către reclamant, pârâtul susținând că ambii succesibili au acceptat în termen moștenirea.
Mai mult, potrivit primului capăt din cererea reconvențională, reclamantul reconvențional a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că are calitatea de moștenitor legal al defunctei B. V., să se constate că masa succesorală rămasă după aceasta se compune din suprafața de 2 ha și 2304 mp teren agricol, din care i se cuvine cota de 1/2 parte, și să se dispună partajarea masei succesorale prin atribuirea suprafeței de 1 ha și 1152 mp (1/2 parte) din suprafața de teren.
În raport cu cele ce preced, instanța constată că, prin apărările și cererile formulate în fața primei instanțe, pârâtul-reclamant reconvențional a susținut în mod expres și explicit faptul că ambii succesibili ai defunctei au acceptat succesiunea după aceasta, precum și că, în această calitate, li se cuvin cote egale din masa succesorală, așa încât cererile formulate prin declarația de apel, vizând constatarea faptului că reclamantul nu a acceptat succesiunea după autoarea părților, sunt inadmisibile față de dispozițiile art. 478 C.pr.civ.
Potrivit alin. 1 al acestui text de lege, prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, iar conform alin. 2, părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare.
Instanța constată totodată că cererea menționată mai sus nu se încadrează în prevederile art. 478 alin. 4, în sensul că nu constituie o explicitare a cererilor sau apărărilor adresate primei instanțe, ci o cerere nouă, cu o finalitate diferită (și în parte opusă) celei urmărite prin formularea cererii reconvenționale.
În consecință, motivele de apel care privesc neacceptarea de către reclamantul-pârât reconvențional a succesiunii după autoarea părților nu pot fi primite, acestea având caracterul unor cereri noi în apel, contrară dispozițiilor legale citate mai sus.
Sunt întemeiate motivele de apel referitoare la respingerea cererii reconvenționale, având ca obiect constatarea calității reclamantului reconvențional de moștenitor acceptant după autoarea părților, B. V..
Contrar celor reținute de prima instanță, Tribunalul apreciază că în cauză s-a făcut dovada acestei calități, în primul rând prin recunoașterea făcută de reclamantul-pârât reconvențional la interogatoriu, la întrebarea vizând deplasarea părților la notarul public, reclamantul recunoscând că, în anul 2012, a fost împreună cu pârâtul la un notar public din orașul V., pentru a se dezbate succesiunea după defunctă, ocazie cu care însă „nu s-a stabilit nimic pentru că nu exista titlul de proprietate pentru întreaga suprafață de teren”.
Împrejurarea că, în anul 2012, reclamantul și pârâtul s-au deplasat împreună la notarul public în vederea dezbaterii succesiunii, iar aceasta nu s-a finalizat exclusiv din cauza lipsei titlului de proprietate pentru întreaga suprafață de teren dovedește că reclamantul a recunoscut calitatea pârâtului de moștenitor acceptant, intenția părților de a dezbate succesiunea (ceea ce a fost împiedicat exclusiv de lipsa titlului de proprietate) neputând avea o altă semnificație juridică.
În acest sens, Tribunalul apreciază ca fiind neîntemeiată apărarea intimatului-reclamant în sensul că această recunoaștere ar fi lipsită de valoare juridică, deoarece ea a avut loc în anul 2012, iar decesul autoarei părților a survenit în luna mai 2008, întrucât recunoașterea vizează perioada de timp anterioară, fiind aplicabilă regula de interpretare „a fortiori” în privința acestui act juridic unilateral; cu alte cuvinte, dacă reclamantul a recunoscut calitatea pârâtului de moștenitor acceptant la nivelul anului 2012, când termenul de exprimare a dreptului de opțiune succesorală expirase, cu atât mai mult această stare de fapt are semnificația juridică a recunoașterii dreptului pretins.
Se reține totodată că, deși autoarea părților a decedat în anul 2008, iar titlul de proprietate asupra terenurilor ce compun masa succesorală a fost eliberat în anul 2010, reclamantul nu a înțeles să recurgă la dezbaterea succesiunii pe cale notarială și nici nu a contestat dreptul pârâtului până la data promovării prezentei acțiuni.
În ceea ce privește celelalte probe administrate în cauză, cu referire la actele tacite de acceptare a succesiunii, Tribunalul reține că din declarațiile martorului C. N., audiat la cererea pârâtului în fața instanței de fond, nu rezultă la cât timp după decesul V. B. au avut loc aceste acte, respectiv că pârâtul s-a interesat de teren, când a participat acesta la ședințele legate de montarea panourilor solare pe teren, când i s-a remis acestuia o anumită cantitate de produse agricole provenite de pe terenurile date în arendă, așadar dacă aceste acte au avut loc în interiorul termenului de opțiune succesorală.
Conform declarației martorului audiat în apel, G. P. A., în vara anului în care a decedat B. V., respectiv în luna iulie sau august, apelantul a primit un telefon de la fosta sa cumnată, numită M., pentru a se duce să își ridice cota-parte din recolta cuvenită de pe terenurile agricole, precum și că pârâtul muncea efectiv pământurile rămase de pe urma defunctei.
În condițiile în care, așa cum însuși intimatul-reclamant arată, numita S. M. a acționat în numele și la împuternicirea sa, este evidentă recunoașterea calității pârâtului de moștenitor al defunctei și exercitarea de acte în această calitate, neavând relevanță cantitatea de produse primite, ci semnificația juridică a actului acceptării.
În jurisprudență și în doctrină s-a stabilit că constituie acte de acceptare tacită a succesiunii cele cum sunt, între altele, actele de posesiune și folosință a bunurilor succesorale sau încasarea unor creanțe de la debitorii succesiunii, iar actele menționate mai sus au acest caracter.
Instanța reține însă că faptul că pârâtul-reclamant reconvențional are calitatea de moștenitor acceptant după defunctă rezultă în principal și în mod esențial din recunoașterea reclamantului-pârât reconvențional, concretizată în intenția acestuia ca părțile să dezbată succesiunea, recunoașterea fiind făcută inclusiv după expirarea termenului de opțiune succesorală.
În raport cu cele ce preced, Tribunalul reține că în cauză a fost făcută dovada calității apelantului-pârât de moștenitor acceptant al succesiunii defunctei B. V., cererea reconvențională formulată de acesta fiind întemeiată în parte, cu mențiunea că acesta a înțeles să renunțe la capătul de cerere având ca obiect partajarea masei succesorale.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a admite apelul declarat de pârâtul B. V. împotriva sentinței civile nr. 826/28.05.2015 a Judecătoriei F., care va fi schimbată în parte, în sensul admiterii în parte a acțiunii civile formulată de reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâții B. V. și B. M. și a admiterii în parte a cererii reconvenționale formulată și precizată de pârâtul-reclamant reconvențional B. V. în contradictoriu cu pârâta B. M. și cu reclamantul-pârât reconvențional B. N..
În consecință, se va constata ca moștenitorii acceptanți după defuncta B. V. sunt reclamantul B. N. și pârâtul-reclamant reconvențional B. V., în cote egale.
Vor fi înlăturate din dispozitivul sentinței apelate dispozițiile prin care s-a constatat că pârâtul-reclamant reconvențional B. V. este străin de succesiune prin neacceptare, că reclamantul B. N. este singurul moștenitor acceptant al defunctei B. V. și îi revine întreaga masă succesorală și respectiv prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenurilor agricole, după intabularea în c.f. a Titlului de proprietate nr._/1.09.2010, precum și dispoziția de respingere a cererii reconvenționale formulate de pârâtul-reclamant reconvențional B. V. în contradictoriu cu pârâta B. M. și cu reclamantul-pârât reconvențional B. N..
Având în vedere că, prin acțiunea introductivă, reclamantul a solicitat să se dispună înscrierea pe numele său a dreptului de proprietate asupra terenurilor ce compun întreaga masă succesorală, instanța urmează a respinge această cerere, având în vedere că, în raport cu cele reținute mai sus, acesta nu este singurul titular al dreptului de proprietate transmis prin succesiune, iar imobilele nu sunt înscrise în prezent în cartea funciară pentru a putea fi identificate, evaluate și partajate efectiv prin formarea de loturi, operațiune care va putea fi făcută ulterior.
Față de manifestarea de voință a pârâtului-reclamant reconvențional B. V., instanța va lua act că acesta a renunțat la judecata capătului de cerere având ca obiect partajarea masei succesorale.
În baza art. 453 alin. 2 C.pr.civ., instanța va dispune compensarea între părți a cheltuielilor de judecată efectuate în fața instanței de fond, urmând a menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
În baza art. 453 alin. 1 C.pr.civ., având în vedere admiterea prezentei căi de atac, instanța va obliga intimatul-reclamant B. N. să plătească apelantului pârât-reclamant reconvențional B. V. suma de 1084 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel, din care suma de 84 lei achitată cu titlul de taxă judiciară de timbru și suma de 1000 lei reprezentând onorariu de avocat aferent susținerii apelului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de pârâtul B. V. împotriva sentinței civile nr. 826/28.05.2015 a Judecătoriei F., pe care o schimbă în parte, în sensul că:
Admite în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul B. N. în contradictoriu cu pârâții B. V. și B. M..
Admite în parte cererea reconvențională formulată și precizată de pârâtul-reclamant reconvențional B. V. în contradictoriu cu pârâta B. M. și cu reclamantul-pârât reconvențional B. N., și în consecință:
Constată că moștenitorii acceptanți după defuncta B. V. sunt reclamantul B. N. și pârâtul-reclamant reconvențional B. V., în cote egale.
Înlătură din dispozitivul sentinței apelate dispozițiile prin care s-a constatat că pârâtul-reclamant reconvențional B. V. este străin de succesiune prin neacceptare, că reclamantul B. N. este singurul moștenitor acceptant al defunctei B. V. și îi revine întreaga masă succesorală și respectiv prin care s-a dispus înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate al reclamantului asupra terenurilor agricole, după intabularea în c.f. a Titlului de proprietate nr._/1.09.2010, precum și dispoziția de respingere a cererii reconvenționale formulate de pârâtul-reclamant reconvențional B. V. în contradictoriu cu pârâta B. M. și cu reclamantul-pârât reconvențional B. N..
Respinge cererea formulată de reclamantul B. N. având ca obiect înscrierea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole dobândite prin succesiune.
Ia act că pârâtul-reclamant reconvențional B. V. a renunțat la judecata capătului de cerere având ca obiect partajarea masei succesorale.
Compensează între părți cheltuielile de judecată efectuate în fața instanței de fond.
Menține restul dispozițiilor sentinței apelate.
Obligă intimatul-reclamant B. N. să plătească apelantului pârât-reclamant reconvențional B. V. suma de 1084 lei reprezentând cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 25 februarie 2016.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
C. F. L. S. P.
GREFIER,
C. N.-D.
Red.CF /01.03.2016
Tehnored. CND/01.03.2016
Ex. 5
Jud fond – P. M. Garofița
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 8/2016. Tribunalul BRAŞOV | Anulare act. Sentința nr. 42/2016. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
