Contestaţie la executare. Decizia nr. 898/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 898/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 03-07-2015 în dosarul nr. 898/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 898/A
Ședința publică din data de 3 iulie 2015
Completul de judecată A9 constituit din:
PREȘEDINTE – C. D.-P. - judecător
Judecător – C. R.
Grefier - V. P.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea în cauza civilă de față care s-a dezbătut in ședința publică din data de 16 iunie 2015, când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta sentință si când, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 19 iunie 2015, pentru data de 2 iulie 2015 și pentru data de 3 iulie 2015.
La apelul nominal făcut in ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
In urma deliberării instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 8583/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr. 4_ s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea P. R. G. (fosta Rusmanica) în contradictoriu cu intimata . I. SA, cu sediul în București, .. 6 A, parter, sector 2, C. RO_ și, în consecință, s-a dispus anularea executării silite înseși pornită în cadrul dosarului de executare nr. 1506/2013 al B. Filofie L..
În continuare, s-a admis în parte cererea formulată de contestatoare de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată și s-a dispus obligarea intimatei . I. SA la plata către contestatoarea P. R. G. a sumei de 205,16 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, respingându-se cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând în plata onorariului avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
În fapt, din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, instanța reține că la data de 15.11.2007, între contestatoarea P. R. G., în calitate de împrumutat, și EFG R. S. I. SA, s-a încheiat contractul de credit în vederea achiziționării de către împrumutat a unui laptop în valoare de 1.955 lei. Potrivit clauzelor cuprinse în Condițiile generale de acordare și utilizare a liniei de credit, persoana împrumutată își asuma obligația achitării taxelor si comisioanelor, după cum urmează: comision de acordare a liniei de credit -9,9 %, comision de administrare lunar în valoare de 1,99 %, comision plata întârziată 20 de lei, comision retragere numerar 1,9 %.
P. Încheierea de încuviințare a executării silite pronunțată de Judecătoria B. la data de 08.01.2014 în dosar nr._/197/2013, dosar de executare 1506/2013, instanța a admis cererea de încuviințare a executării silite, formulată de creditoarea E. R. S. I. SA, prin executor judecătoresc Filofie L., a titlului executoriu constând în Contract de credit nr._/15.11.2007, pentru creanța în valoare de 2.283,71 lei. Creanța pentru care s-a început executarea silită rezultă din înscrisul denumit „Situație curentă a contului de card” (f. 36), în care sunt explicate tranzacțiile, comisioanele, penalitățile si plățile efectuate.
În cadrul dosarului de executare nr. 1506/2013 al B. Filofie L., a fost emisă la data de 30.01.2014 Somația mobiliară (f. 8 dosar).
În drept, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 662 C.pr.civ., „Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă. (2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu. (3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui. (4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată”.
Potrivit art. 665 alin. 5 C.pr.civ., „Instanța poate respinge cererea de încuviințare a executării silite numai dacă: (…) 4. creanța nu este certă, lichidă și exigibilă”.
Analizând dispozițiile legale incidente în prezenta cauză, instanța a reținut că executarea silită pornită de intimata E. R. S. I. SA nu este legală. Astfel, textele de lege precitate stabilesc condițiile în care poate fi realizată executarea silită. Una dintre aceste condiții este ca suma pentru care se pornește executarea silită să reprezinte o creanță certă, caracterul cert al creanței fiind necesar să reiasă din titlul executoriu. Totodată, creanța trebuie să fie lichidă, astfel încât creanța să poată fi determinată prin raportare la elementele conținute în titlul executoriu.
Suma pentru care a fost demarată executarea silită în cadrul dosarului de executare 1506/2013 al B. Filofie L. a fost determinată de creditoare, fiind evidențiată, așa cum s-a arătat, în cuprinsul înscrisului denumit „Situație curentă a contului de card” (f. 36), înscris în care se face precizarea că pe parcursul derulării contractului, creditoare a efectuat anumite modificări în ceea ce privește comisioanele și penalitățile percepute, clienta fiind informată de fiecare dată, în avans cu 30 de zile, prin intermediul extrasului lunar.
Astfel cum reiese si din cuprinsul istoricului de card (filele 33-36), comisioanele percepute, acceptate de debitoare la momentul semnării contractului, au fost modificate unilateral de intimata, comisionul de administrare lunar, inițial în valoare de 1,99 %, fiind modificat la valoarea de 2,99 %, fără a fi evidențiat în cuprinsul titlului executoriu - contract nr._/15.11.2007, această modificare, necesară în vederea caracterizării creanței ca fiind lichidă.
Totodată, din cuprinsul tabelului în care sunt explicate tranzacțiile efectuate (f. 36), reiese că valoarea inițială a tranzacției este de 1.955 lei, valoarea taxelor comisioanelor și a penalităților este în valoare de 5.53,55 lei, totalul plăților efectuate de debitoare este în valoare de 3.880 lei, iar ajustarea creditului este în valoare de 20 de lei. La rubrica total de plată, potrivit modalității de calcul evidențiată de intimată, rezultă suma de 2.283,71 lei, sumă pentru care s-a început executarea silită. Însă, suma menționată ca reprezentând total de plată, nu reiese din calculul efectuat potrivit criteriilor determinate de intimată.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că suma pentru care s-a început executarea silită nu reprezintă o creanță certă și lichidă, modalitatea de stabilire a debitului datorat de contestatoare fiind aleatorie, neputând fi identificată o formulă de calcul care să ducă la această valoare de 2.283,71 lei.
Pentru aceste motive, având în vedere și dispozițiile art. 665 alin. 5 C.pr.civ., 719 C.pr.civ., instanța a admis contestația la executare și a dispus anularea executării silite înseși pornită în cadrul dosarului de executare nr. 1506/2013 al B. Filofie L..
Reținând culpa procesuală a intimatei, față de dispozițiile 453 C.pr.civ., instanța a obligat intimata S.C. E. R. S. I. S.A. la plata către contestatoarea P. R. G. a sumei de 205,16 lei, reprezentând contravaloarea taxei judiciare de timbru, respingând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocat, reținând că până la data închiderii dezbaterilor nu s-a făcut dovada plății acestor cheltuieli de către contestatoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel creditoarea S.C. E. R. S. I. S.A. (fosta EFG R. S. I. S.A.), solicitând admiterea apelului și schimbarea în totalitate a sentinței civile apelate, în sensul respingerii contestației la executare ca neîntemeiată.
În dezvoltarea motivelor de apel creditoarea arată că partea contestatoare a încheiat la data de 15.11.2007 un contract de credit cu apelanta, având ca obiect emiterea unui card de credit, a cărui valoare totală s-a stabilit la suma l,955.00 lei, contract care constituie titlu executoriu conform art. 79 al. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, astfel cum aceasta a fost republicată. La acestă sumă s-au adăugat comisionele prevăzute în Cererea pentru emiterea unui Card de credit și în Condițiile Generale pentru Acordarea și Utilizarea Liniei de Credit. Penalitățile de întârziere nu s-ar fi adăugat la debitul restant, dacă debitoarea și-ar fi îndeplinit obligațiile de plată a tranșelor lunare la scadență, fapt care este stipulat atât în Condițiile Generale de Emitere a Cardului Euroline cât și în Extrasul de C. care i-a fost comunicat lunar debitoarei.
Ca urmare a refuzului nejustificat al debitoarei de a-și îndeplini obligațiile de plată a tranșelor lunare, astfel cum acestea au fost aduse la cunoștința debitoarei prin intermediul Extraselor Lunare, apelanta a procedat la executarea pe cale silită a contractului de credit incheiat cu debitoarea. formulând astfel cerere de executare silită către B. Filofie L..
Sentința pronunțată de instanta de fond este nelegală și netemeinică având în vedere următoarele considerente:
Cu privire la existenta creanței certe, lichide și exigibile și a titlului executoriu, instanța de fond a anulat în mod neîntemeiat formele de excutare silită pe motiv că, această creanță nu este datorată de catre intimata din prezenta cauză.
Coform art. 79 al. 2 din Legea nr. 58/1998 privind activitatea bancară, contractele de credit încheiate de o instituție financiară nebancară constituie titluri executorii. Astfel, în cazul refuzului nejustificat de executare a obligațiilor de plată, apelanta poate proceda la valorificarea pe cale silită a creanței deținute împotriva contestatoarei.
Conform contractului semnat în anul 2007 și care stă la baza executării silite, contestatoarea a declarat că a luat la cunoștință despre Condițiile Generale pentru Acordarea și Utilizarea Liniei de Credit, primind un exemplar și fiind întru totul de acord cu acestea. Conform contractului semnat și agreat de către contestatoare, pe lângă rata lunară stabilită la data semnării acestuia este necesar a se achita orice sumă rezultată în urma acordării și utilizării liniei de creditare, cum ar fi comisionul lunar de administrare cont, dobânda datorată, comisionul pentru plata întârziată.
P. cererea adresată creditoarei de emitere a unui card de credit, precum și prin exprimarea acordului cu privire la Condițiile Generale pentru Acordarea și Utilizarea Liniei de Credit prin semnarea acestora de către contestatoare a intervenit acordul de voință cu privire la încheierea mui contract de credit prin care creditoarea se obliga să pună la dispoziția contestatoarei sumele solicitate, iar contestatoarea se obliga să returneze creditoarei suma împrumutată conform Condițiilor pentru Emiterea Cardului Euroline.
Conform pct. 11 din contractul de credit agreat și semnat de contestatoare, în cazul în care deținătorul cardului nu contestă în scris continutul Extrasului de Card și valoarea soldului în decurs de 20 de zile de la primirea acestuia, părțile vor considera respectivele obligații de plată ca fiind acceptate și scadente. P. necontestarea Extrasului Lunar operează o recunoaștere tacită a obligațiilor de plată din partea deținătorului cardului, creditoarea îndeplinindu-și obligațiile asumate prin contract, și anume aceea de a notifica lunar debitoarei sumele restante, astfel cum sunt înregistrate în evidențele creditoarei.
Conform aceluiași contract, creditoarea va notifica debitoarei tranșa lunară împreună cu rata dobânzii, comisionul de administrare a contului și eventuale penalități, iar debitorul are posibilitatea de a contesta creanta notificată de creditoare, în caz contrar, prin executarea in continuare a contractului și prin plata tranșelor lunare operează recunoașterea tacită a debitorului cu privire la creanța adusă la cunoștinta acestuia prin Extrasul Lunar.
Conform contractului, deținătorul cardului, în schimbul serviciilor de creditare oferite de creditare va plăti acesteia o compensație, incluzând, dar fără a se limita la dobânzi, comisioane, taxe, valoarea acestora fiind de asemenea specificată în contract.
Suma pentru care s-a pomit executarea silită este certă, lichidă și exigibilă, iar modalitatea de calcul rezultă foarte clar din documentul intitulat „Istoricul Cardului nr._ Titular Rusmanica R. G.”, document depus în dosarul de fond.
Creanța este certă, așa cum rezultă indiscutabil din raporturile juridice stabilite cu debitoarea, din faptul executării de către creditoare întocmai a obligațiilor asumate (acordarea creditului) și din faptul neexecutării de către debitoare a obligațiilor corelative ce-i reveneau (efectuarea plăților ratelor lunare integral și în intervalul scadent, conform extraselor de cont primite lunar pe adresa de corespondență).
Creanța este lichidă, fapt care rezultă cu exactitate din contravaloarea ratei lunare ănscrisă în extrasul de cont comunicat lunar contestatorului.
Creanța este exigibilă, obligația debitoarei de efectuare a plăților fiind exigibilă la data menționata în extrasele de cont.
În consecință, susține apelanta, deoarece contractul produce efecte obligatorii între părți, apelanta și-a executat obligațiile asumate prin contract, însa intimata refuză nejustificat executarea obligației corelative de plată a tranșelor lunare, aflându-se în culpă contractuală, apelanta creditoare a procedat în mod legal la executarea pe cale silită a obligației de plată a contestatorului.
P. întâmpinarea depusă la fila nr. 31 a dosarului, intimata contestatoare P. R. G. (fosta RUSMANICA) a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică, motivat de faptul că, așa cum rezultă din istoricul contului de card depus la dosarul cauzei de către creditoare, aceasta a operat modificări unilaterale atât în ceea ce privește comisionul de administrare lunar, de 1,99% stabilit prin Condițiile Generale la 2,19% în lunile septembrie și octombrie 2008 și la 2,99% începând cu luna noiembrie 2008 și până sfârșitul perioadei de creditare (decembrie 2012) cât și în ceea ce privește comisionul de plată anticipată, care a fost majorat unilateral de la 20 lei la 45 lei, începând cu luna noiembrie 2010 și până la sfârșitul perioadei de creditare.
Aceste modificări unilaterale au fost făcute fără respectarea condițiilor contractuale, respectiv comunicarea notificării cuprinzând modificările la condițiile generale, în lipsa unei asemenea notificări modificările fiind inoperante, taxele și comisioanele fiind acelea din condițiile generale, respectiv de 1,99% și 20 lei.
Contestatoarea susține că și-a îndeplinit în totalitate obligațiile izvorâte din contractul încheiat cu apelanta, în sensul că a achitat creditul, taxele și comisioanele, așa cum rezultă din chitanțele pe care le-a depus la dosarul cauzei și din istoricul contului de card depus de creditoare, suma totală de plată fiind de 4.085 lei, sumă pe care contestatoarea susține că a achitat-o, după cum rezultă din anexa la prezenta întâmpinare, anexă în care a avut în vedere taxele și comisioanele stabilite în condițiile generale de creditare, respectiv de 1,99% și de 20 lei, în rest fiind preluată modalitatea de calcul din istoricul contului de card, fiind preluată valoarea comisionului de 38,96 lei (1,99%) începând cu luna septembrie 2008, valoare pe care contestatoarea nu a mai scăzut-o proporțional cu suma achitată din credit, așa cum ar fi fost normal.
Apelanta creditoare nu a depus răspuns la întâmpinare.
Apelul este legal timbrat.
În apel s-au depus înscrisuri.
Examinând sentința civilă, în raport cu motivele de apel și cu probele administrate în cauză, instanța reține următoarele:
În speță, titlul executoriu nu este emis de către o instanță de judecată, iar contestatoarea a invocat apărări de fond împotriva acestuia, contestând modul de calcul al debitului, având în vedere că aceasta a făcut plăți în contul creditului restant și invocând existența unor clauze abuzive în cuprinsul contractului de credit, clauze inserate ca urmare a modificării unilatereale a clauzelor convenite inițial de părți.
În Cauza C-243/08 Pannon GSM Zrt. împotriva E. Sustikné G., Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat următoarele:
Art. 6 alin. 1 din Directiva 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii trebuie interpretat în sensul că o clauză contractuală abuzivă nu creează obligații pentru consumator și că nu este necesar în acest sens ca respectivul consumator să fi contestat în prealabil cu succes o astfel de clauză.
Astfel, obiectivul urmărit de articolul 6 din directiva menționată, de a consolida protecția consumatorilor, nu ar putea fi atins dacă acești consumatori ar fi obligați să invoce ei înșiși caracterul abuziv al unei clauze contractuale. În plus, nu poate fi asigurată o protecție efectivă a consumatorului decât dacă instanței naționale i se recunoaște dreptul de a analiza din oficiu o astfel de clauză.
Instanța națională are obligația de a examina din oficiu caracterul abuziv al unei clauze contractuale de îndată ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens. Atunci când consideră că o astfel de clauză este abuzivă, instanța nu o aplică, exceptând cazul în care consumatorul se opune. Această obligație revine instanței naționale inclusiv atunci când verifică propria competență teritorială.
Astfel, instanța sesizată are obligația să asigure efectul util al protecției vizate prin dispozițiile Directivei 93/13 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii. În consecință, rolul atribuit astfel instanței naționale de dreptul comunitar în domeniul avut în vedere nu se limitează doar la dreptul de a se pronunța cu privire la natura eventual abuzivă a unei clauze contractuale, ci implică și obligația de a examina din oficiu acest aspect de îndată ce dispune de elementele de drept și de fapt necesare în acest sens, inclusiv atunci când verifică propria competență teritorială. În exercitarea acestei obligații, instanței naționale nu i se impune totuși, în temeiul directivei, să înlăture aplicarea clauzei în discuție în cazul în care consumatorul, după ce instanța l‑a informat, înțelege să nu invoce caracterul abuziv și neobligatoriu.”
În același sens, în cauza Murciao Quintero c Oceano Grupo Editorial SA publicată în 18.03.2005 (C-240/98, C-241/98, C-242/98, C-243/98, C-244/98), Curtea Europeană de Justiție a statuat că, „protecția pe care Directiva 93/13/CEE privind clauzele abuzive din contractele încheiate cu consumatorii implica posibilitatea pentru judecătorul național de a aprecia din oficiu caracterul abuziv al unei clauze conținute într-un contract cu neexecutarea căruia este investit.”
Instanța mai reține că la dosarul execuțional a fost depusă o justificare privind modul de calcul al creanței, respectiv istoricul cardului nr._ (f. 33 – 36 și 84 – 86 dos. fond ), însă, după cum în mod corect a statuat și instanța de fond, suma de 2.283,71 lei, reprezentând total de plată, sumă pentru care s-a început executarea silită, nu reiese din calculul efectuat potrivit criteriilor determinate de intimată.
De asemenea, în finalul istoricului cardului, creditoarea a menționat următoarele: „Vă informăm că pe parcursul derulării contractului societatea noastră a efectuat anumite modificări în ceea ce privește comisioanele și penalitățile percepute, clienta fiind informată de fiecare dată, în avans cu 30 de zile, prin intermediul extrasului lunar”.
Tribunalul reține în continuare că, prin răspunsul la interogatoriu, deși depus după închiderea dezbaterilor, creditoarea a recunoscut că a modificat valoarea comisionului de administrare lunar de la 1,99% la 2,99% începând din data de 15.09.2008 și a comisionului de plată întârziată de la 20 lei la 45 lei începând cu luna septembrie 2008 (f. 148 dos. fond). Aceste împrejurări rezultă și din istoricul cadrului depus de apelanta creditoare.
Contractul de credit încheiat între părți intră în câmpul de aplicare al Legii nr. 193/2000, fiind încheiat între un profesionist (comerciant), în cadrul activității sale profesionale autorizate și un consumator (persoană fizică), care a încheiat un contract în afara activității sale profesionale (art. 2).
Conform dispozițiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori, în forma în vigoare la data încheierii contractului de credit în litigiu „Orice contract încheiat între comercianți și consumatori pentru vânzarea de bunuri sau prestarea de servicii va cuprinde clauze contractuale clare, fără echivoc, pentru înțelegerea cărora nu sunt necesare cunoștințe de specialitate”.
Alineatul 2 din același articol arată că, „în caz de dubiu asupra interpretării unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate în favoarea consumatorului.”
Conform alineatului 3 din același articol, „se interzice comercianților stipularea de clauze abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.”
Potrivit lit. a) din Anexa 1 a legii – „Lista cuprinzând clauzele considerate ca fiind abuzive”, sunt considerate clauze abuzive acele prevederi contractuale care dau dreptul comerciantului de a modifica, în mod unilateral, clauzele contractuale, fără a avea un motiv specificat în contract și acceptat de consumator prin semnarea acestuia.
Clauza prevăzută la art. 8.2 „Comisioane și taxe” din contractul de credit, prevede că „Împrumutătorul are dreptul de a modifica orice taxe, comisioane, costuri (…) sau să introducă noi astfel de taxe, comisioane, costuri etc., în funcție de evoluția pieței financiare și politica de costuri a Împrumutătorului”.
Astfel, legea are în vederea indicarea/specificarea expresă în contract a „motivului” în funcție de care poate avea loc modificarea unilaterală a contractului, iar nu indicarea sa pur generică.
Un probatoriu cu privire la aspectele ținând de evoluția pieței financiare și de politica de costuri a creditoarei nu a fost propus în fața instanței, în condițiile în care această evoluție a pieței financiare și politica financiară a creditoarei nu reprezintă elemente de notorietate.
Astfel, instanța apreciază că aceasta sintagma din Convenția părților nu se încadrează în exigentele literei a) din Anexa, dat fiind ca modificarea comisioanelor și a dobânzii nu a fost raportată la un indicator precis, individualizat. Piața financiară evoluează diferit in funcție de indicele la care ne raportăm, iar instituția financiară creditoare va putea invoca de fiecare dată că s-a raportat la alt indicator, favorabil intereselor sale.
În ceea ce privește atât această clauză cât și celelalte aspecte privind modul de calcul al creanței ce face obiectul executării silite, Tribunalul apreciază că instanța de fond a reținut corect starea de fapt și a făcut o corectă apreciere și interpretare a probelor și a prevederilor legale incidente în cauză.
Potrivit art. 4 din Legea nr. 193/2000:
„(1) O clauză contractuală care nu a fost negociată direct cu consumatorul va fi considerată abuzivă dacă, prin ea însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul consumatorului și contrar cerințelor bunei-credințe, un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.
(2) O clauză contractuală va fi considerată ca nefiind negociată direct cu consumatorul dacă aceasta a fost stabilită fără a da posibilitate consumatorului să influențeze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau condițiile generale de vânzare practicate de comercianți pe piața produsului sau serviciului respectiv.
(3) Faptul că anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociată direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului, în cazul în care o evaluare globală a contractului evidențiază că acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Dacă un comerciant pretinde că o clauză standard preformulată a fost negociată direct cu consumatorul, este de datoria lui să prezinte probe în acest sens.
Nerespectarea dispozițiilor imperative, de ordine publică ale art. 4 din Legea nr. 193/2000 atrage nulitatea absolută a clauzelor contractuale în discuție.
Ceea ce sancționează legea este măsura în care consumatorul dorește să beneficieze de produsele și serviciile unui anumit comerciant trebuie să accepte în . de acesta, materializate într-un contract cu clauze prestabilite, unele dintre acestea fiind abuzive, în sensul art. 4 din Legea nr. 193/2000 sau să renunțe cu totul la a beneficia de respectivele produse și servicii, după cum însăși recurenta creditoare arată prin motivele de recurs că trebuia să fie comportamentul contestatoarei.
Această opțiune nu poate fi considerată mulțumitoare și nici în concordanță cu principiul libertății de voință al părților, întrucât legislația pentru protecția consumatorului urmărește să-l pună pe consumator în situația de a beneficia fără restricții de produsele sau serviciile oferite pe o anumită piață, fără a fi nevoit să accepte clauze care creează un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților, în detrimentul său și contrar cerințelor bunei credințe.
În acest sens, nu are relevanță faptul că debitoarea contestatoare la încheierea convenției a luat la cunoștință și a acceptat drepturile și obligațiile ce îi revin conform clauzelor din contract și că a fost notificată cu privire la modificările privind comisioanele și penalitățile percepute, întrucât creditoarea trebuia să dovedească faptul că aceste clauze preformulate au fost negociate direct cu consumatorul.
Instanța apreciază că aceste clauze pun probleme sub aspectul echilibrului contractual, în sensul că, oferă creditoarei dreptul discreționar de a încasa comisioane față de clienți iar ca urmare a aplicării lor, deși suma acordată contestatoarei a fost de 1.955 lei iar contestatoarea a restituit suma de 3.880 lei din credit (după cum a menționat creditoarea în evidența intitulată „Istoricul cardului (...)”, la final conform calculelor intimatei a rezultat că aceasta mai are un debit de 2.283,71 lei ce face obiectul executării silite (f. 36 dos. fond ), dezechilibrul între drepturile și obligațiile părților contractante fiind semnificativ și evident.
Apelanta creditoare nu a oferit explicații nici în apel cu privire la modul de calcul al creanței și nu a formulat apărări cu privire la modificarea unilaterală a comisioanelor, nu a formulat critici concrete în raport de argumentele reținute de instanța de fond.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 480 alin. 1 Cod proc. civ., apelul declarat de apelanta creditoare S.C. E. R. S. I. S.A. București (fosta S.C. EFG R. S. I. S.A. București) împotriva sentinței civile nr. 8583/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. va fi respins ca nefondat.
Potrivit art. 453 Cod proc. civ. apelanta creditoare fiind în culpă procesuală, va fi obligată să-i plătească intimatei contestatoare P. R. G. suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariu avocațial, potrivit chitanței de la fila nr. 43 a dosarului.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta creditoare S.C. E. R. S. I. S.A.(fost EFG R. S. I. S.A.), cu sediul în București, B-.dul D. P. nr. 6A, parter, sector 2, C. RO_,J_, împotriva sentinței civile nr. 8583/03.07.2014 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, pe care o păstrează.
Obligă apelanta creditoare să plătească intimatei contestatoare P. R. G. (fosta Rusmanica) suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel, reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.07.2015.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
C. D.-PopCristina R.
GREFIER
V. P.
Red.C.R../04.01.2015
Tehnored.V.P./04.01.2015
- 4 ex -
Jud. fond C. N.
2 comunicări, ambelor părți
conform dispozitiv citare/
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1261/2015.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 901/2015. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
