Contestaţie la executare. Decizia nr. 1257/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1257/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-11-2015 în dosarul nr. 1257/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._
DECIZIA CIVILĂ NR. 1257/A
Ședința publică de la data de 10.11.2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE - A. I.
JUDECĂTOR - S. N.
GREFIER - L. P.
Pe rolul Tribunalului se află judecarea cererii de apel declarată de apelanta intimată ADMINISTRATIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. A MUNICIPIULUI B. împotriva Sentinței civile nr._/29.12.2014 pronunțată de Judecătoria B. în contradictoriu cu intimata S.C. V. N. S.R.L., prin reprezentant legal, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 03.11.2015, conform celor consemnate în Încheierea de ședință din acea zi, când instanța din lipsă de timp a amânat pronunțarea pentru data de 10.11.2015, când:
TRIBUNALUL
Constată că prin sentința civilă14405/2014 a Judecătoriei B. a fost admisă contestația la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata ANAF, DGRFP B.; s-a anulat executarea silită din dosarul V 85/_; a fost obligată intimata să achite contestatorei cheltueli de judecată 500 lei onorariu de avocat și 1000 lei taxă judiciară de timbru.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanța a reținut următoarele:
Împotriva contestatoarei au fost emise somația 8/_ /_ pentru urmărirea sumei de_ lei, venituri din valorificarea bunurilor confiscate și titlul executoriu aferent, din data de 20.05.2014, în care se arată că documentul prin care s-a individualizat suma de plată este procesul verbal_ din data de 4.04.2014.
Procesul verbal s-a încheiat pentru constatarea unei contravenții, este ștampilat de contestatoare, a fost contestat cu plângere contravențională la data de 22.04.2014 la Judecătoria B., în dosar_/197/2014.
Procesul verbal a fost atacat în termen legal. P. urmare, la data emiterii actelor de executare, acesta nu constituia titlu executoriu, fapt prevăzut de art. 32 alin. 3 din OG 2/2001.
În aceste condiții s-a reținut că actele de executare nu au suport legal.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel Administrația Județeană a Finanțelor P. B., pentru următoarele motive:
Pe cale de excepție s-a invocat rămânerea fără obiect a contestației la executare.
Dispozițiile art. 32 din codul de procedură civilă enumeră condițiile de exercitare a acțiunii civile, cerințe care trebuie întrunite cumulativ atât în momentul introducerii acțiunii cât și pe parcursul derulării litigiului.
În cauza dedusă judecății, executarea silită a fost suspendată în conformitate cu prevederile art. 32 din OG 2/2001, iar instanța de fond avea obligația de a se pronunța asupra acestei excepții.
Cu privire la fondul cauzei s-a arătat că executarea silită promovată de apelantă a fost suspendată în temeiul art. 32 din OG 2/2001. Atât somația cât și titlul executoriu au fost emise în sistem informatic la data de 30.05.2014.
În acest sens s-a solicitat instanței de fond să constate că acțiunea a rămas fără obiect, apelanta procedând la suspendarea executării silite pentru obligațiile datorate de contestatoare, și să dispună în consecință cu aplicarea prevederilor art. 454 Cod procedură civilă.
Cu toate acestea, instanța de fond a obligat apelanta la plata onorariului de avocat și la plata taxei judiciare de timbru.
Aceste cheltuieli nu sunt justificate deoarece taxa judiciară de timbru poate fi recuperată în condițiile art. 45 lit. f din OUG 80/2013, iar onorariul de avocat, în cuantum de 500 lei nu este justificat față de gradul redus de complexitate al cauzei, precum și față de apărările formulate de intimată la primul termen de judecată.
Cuantumul onorariului de avocat este vădit disproporționat față dificultatea, amploarea și durata cauzei, fiind incidente prevederile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă.
AJFP B. a primit de la Direcția Regională Antifraudă 7 Sibiu adresa de dare în debit_/16.04.2014 în vederea punerii în executare în contra contestatorului pentru amenzi stabilite prin procesul verbal de contravenție DGAF_/4.04.2014.
Apelantul a procedat la emiterea formelor de executare.
Somația reprezintă un act de începere a executării silite și nu constituie un act de executare propriu-zisă.
P. urmare, prin emiterea și comunicarea somației nu s-a adus nici un prejudiciu patrimoniului debitorului reclamant.
La momentul emiterii somației, 27.12.2013, erau îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală cu privire la executarea silită.
În aceste condiții, nu poate fi reținută culpa procesuală a apelantei care nu a încălcat nici o dispoziție la emiterea actelor de executare.
În cauză nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă pentru a se dispune obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Nu pot fi reținute în sarcina AJFP B. reaua credință sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.
Contestatoarea intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului, susținând că apelanta nu a anulat nici până în prezent titlul executoriu, afirmând, fără temei, că nu își mai produce efectele.
Analizând sentința criticată raportat la motivele de apel invocate, instanța reține că apelul este întemeiat pentru parte din motive.
Procesul verbal de contravenție . nr._ a fost întocmit la data de 4.04.2014 și a fost atacat în instanță, cu plângere contravențională, la data de 22.04.2014.
La data de 20.05.2014 apelanta a emis titlul executoriu și somația de executare pentru suma individualizată în procesul verbal menționat.
Apelanta a susținut că executarea a fost inițiată în urma adresei 4/15.04.2014 primită de la Direcția Regională Antifraudă Fiscală 7 Sibiu.
În conformitate cu prevederile OG 2/2001, împotriva procesului verbal se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
La data la care Direcția Regională Antifraudă 7 Sibiu a emis adresa nr. 4, adresă menționată de apelantă, termenul de 15 zile în care putea fi atacat procesul verbal nu era împlinit, procesul verbal fiind emis la data de 4.04.2014, iar adresa la 15.04.2014.
Apelanta a procedat la punerea în executare a procesului verbal, prin emiterea titlului executoriu și a somației, fără a verifica dacă împotriva acestuia s-a formulat plângere, respectiv fără a verifica dacă sunt îndeplinite condițiile începerii executării silite.
La data emiterii titlului executoriu și a somației, plângerea era înregistrată pe rolul instanțelor de judecată, astfel că actele de executare sunt nelegale și se impune anularea lor, nu suspendarea executării, deoarece procesul verbal nu a devenit titlu executoriu în conformitate cu prevederile art. 37 din OG 2/2001.
Nu se poate reține că litigiul a rămas fără obiect în condițiile în care pe calea contestației la executare s-a solicitat anularea executării, iar apelanta a luat măsura suspendării executării. Anularea și suspendarea sunt măsuri diferite, care produc efecte distincte, astfel că nu este întemeiat motivul de apel referitor la lipsa de obiect a cererii introductive de instanță.
În ceea ce privește obligarea apelantei intimată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de contestatoare în fața primei instanțe, reținem că acestea sunt compuse din 1000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru și 500 lei reprezentând onorariu de avocat.
În conformitate cu prevederile art. 45 lit. f din OUG 80/2013, sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în cazul în care contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Raportat la prevederile legale mai sus citate, contestatoarea poate obține restituirea taxei de timbru prin formularea unei cereri în acest sens, astfel că nu se include în cuantumul cheltuielilor de judecată suma reprezentată de taxa de timbru achitată în acest caz.
Onorariul de avocat, în cuantum de 500 lei, în mod corect a fost pus în sarcina apelantei, cu titlu de cheltuieli de judecată, în condițiile în care contestația la executare a fost admisă, iar intimata a solicitat respingerea acesteia.
Art. 453 alin. 1 cod procedură civilă este aplicabil în cauză și duce la soluția instanței de fond în sensul punerii cheltuielilor de judecată în sarcina celui care a pierdut procesul, respectiv în sarcina apelantei intimată.
Contrar susținerilor apelantei, somația a fost emisă la data de 20.05.2014, nu la 27.12.2013, iar la data emiterii somației nu erau îndeplinite condițiile prevăzute de Codul de procedură fiscală cu privire la executarea silită deoarece procesul verbal nu devenise titlu executoriu în condițiile art. 37 din OG 2/2001.
Faptul că prin emiterea și comunicarea somației nu s-a adus nici un prejudiciu în patrimoniul debitoarei nu este relevant sub aspectul cheltuielilor de judecată deoarece actele de executare pot fi contestate în termenele legale, iar culpa procesuală nu este condiționată de producerea unui prejudiciu prin emiterea actelor contestate.
Sub aspect procesual este de reținut că s-au efectuat cheltuieli de către contestatoare pentru a obține anularea unor acte emise de către apelantă cu nerespectarea dispozițiilor legale. Aceste cheltuieli sunt puse în sarcina celui care a pierdut procesul, respectiv a apelantei, deoarece aceasta a solicitat respingerea contestației pe considerentul că a dispus suspendarea executării în condițiile în care pe calea contestației s-a solicitat anularea executării.
Apelanta a invocat incidența în cauză a prevederilor art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă potrivit cărora judecătorii au dreptul să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților potrivit cu cele prevăzute în tabloul onorariilor minimale, ori de câte ori vor constata motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valorea pricinii sau munca îndeplinită de avocat.
Onorariul de 500 lei plătit de contestatoare pentru judecata în fond și pus în sarcina apelantei cu titlu de cheltuieli de judecată nu este disproporționat față de creanța urmărită și munca îndeplinită de avocat deoarece acesta a formulat contestația, răspunsul la întâmpinare, a solicitat și administrat probe și s-a prezentat la toate termenele de judecată.
În consecință, motivul de apel referitor la cheltuielile de judecată este întemeiat doar în ceea ce privește taxa judicară de timbru.
Astfel fiind, instanța va admite apelul și va schimba în parte sentința, în sensul că apelanta intimată va fi obligată la plata sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de onorariul de avocat și va fi înlăturată obligația de plată a sumei de 1000 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și vor fi păstrate celelalte dispoziții ale sentinței apelată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul formulat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor P. B., cu sediul în B., .. 7, împotriva sentinței civile_/2014 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în parte în sensul că apelanta intimată este obligată la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu de avocat și se înlătură obligația acesteia de plată a cheltuielilor de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.
Păstrează celelalte dispoziții din sentința apelată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
A. I. S. N.
GREFIER,
L. P.
Red. S.N./23.11.2015
Dact. L.P./23.11.2015
…exemplare….comunicări efectuate cf citativ
Jud. fond M. A./Judecătoria B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1235/2015. Tribunalul... | Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 1261/2015.... → |
|---|
