Contestaţie la executare. Decizia nr. 1235/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1235/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1235/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1235/. publică din data de 05 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. S. P. - judecător
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta Administrația Județeană a Finanțelor P. B., în contradictoriu cu intimata C. B. SA și intimatul contestator P. I., împotriva Sentinței civile nr._/6.11.2014, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.11.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Asupra apelului civil de față:
Constată că prin sentința civilă nr._/6.11.2014 a Judecătoriei B. a fost admisă contestația la executare formulată de contestatorul P. I. în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. și cu terțul poprit C. B. S.A. și în consecință s-a dispus anularea Adresei de înființare a popririi asupra disponibilităților bănești ale contestatorului emisă de intimată la data de 18.03.2014 în cadrul dosarului de executare nr._/18.03.2014 și a executării silite însăși pornite în baza titlurilor executorii menționate în această adresă; s-a dispus întoarcerea executării silite pentru suma de 645 lei, fiind obligată intimata să plătească contestatorului suma de 600,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut în esență că intimata a întocmit la data de 14.08.2014 un referat prin care explică modalitatea în care s-a ajuns la emiterea adresei de înființare a popririi, propunând anularea acesteia și restituirea sumei achitate de contestator în vederea stingerii unei creanțe fiscale nedatorate, eronat impuse, însă intimata nu a emis în mod efectiv o decizie prin care să se dispună anularea actului contestat, nelegal și încetarea executării silite.
P. urmare, a apreciat că nu se pot reține apărările intimatei potrivit cu care contestația la executare a rămas fără obiect, întrucât obiectul unei acțiuni, ca element constitutiv, reprezintă pretenția/solicitarea efectivă, ca și scop urmărit prin declanșarea procedurii judiciare, de către titularul dreptului sau interesului protejat de lege. Ori, pretenția concretă a contestatorului prin formularea contestației la executare a fost tocmai anularea adresei de înființare a popririi, a executării silite însăși pornite în baza titlurilor executorii înscrise în acest act.
A mai reținut că, prin întocmirea referatului, intimata a recunoscut împrejurarea că creanța fiscală înscrisă în titlurile executorii și adresa de înființare a popririi nu este datorată de contestator, arătând implicit modalitatea defectuoasă prin care s-a ajuns la calculul acesteia (în 2006 i-a fost restituită contestatorului suma de 366 lei – reprezentând tot o plată nedatorată la impozit pe venit din cedarea folosinței bunurilor, numai că această sumă a fost preluată în anul 2007 în sistem informatic ca fiind debit, pentru care au fost calculate accesorii în mod eronat, fiind emise titluri de creanță fiscală, care nici măcar nu au fost comunicate contestatorului), dar nu a emis nici o decizie prin care să se dispună fără echivoc și fără a mai fi generate alte erori anularea acestor acte, ori potrivit art. 114 și urm. din O.G. nr. 92/2003, creanțele fiscale se sting prin, plată, compensare, restituire, prin executare silită.
În concluzie, instanța, constatând că în mod greșit a fost calculată și imputată contestatorului o creanță fiscală nedatorată, în lipsa unui titlu de creanță, a apreciat că se impune anularea actului de executare contestat și a executării silite însăși.
În ceea ce privește cererea de întoarcere a executării silite, a reținut că, față de soluția dată asupra contestației la executare, având în vedere împrejurarea că contestatorul a plătit suma înscrisă în adresa de înființare a popririi, constatând incidența prevederilor art. 722 C.pr.civ., care prevăd că în toate cazurile în care se desființează titlul executoriu sau însăși executarea silită, cel interesat are dreptul la întoarcerea executării, prin restabilirea situației anterioare acesteia, cheltuielile de executare pentru actele efectuate rămân în sarcina creditorului, instanța a admis și acest capăt de cerere accesoriu, dând eficiență prevederilor art. 723 C.pr.civ., potrivit cu care, în cazul în care instanța judecătorească a desființat titlul executoriu sau însăși executarea silită, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii situației anterioare executării.
Cu privire la capătul accesoriu privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța a înlăturat susținerile intimatei în ceea ce privește recunoașterea pretențiilor contestatorului făcute până la primul termen de judecată, art. 451 C.pr.civ. referindu-se la o altă situație generică, grefată pe dreptul și obligația creditorului de-al pune în întârziere pe debitor, în afara cazurilor când acesta este de drept în întârziere.
În speță, a reținut că pozițiile părților litigante (debitor versus creditor) se vor inversa numai la momentul rămânerii definitive a hotărârii, astfel că instanța a făcut aplicarea prevederilor art. 451 alin.1 cu raportare la art. 453 alin.1 C.pr.civ., admițând acest capăt de cerere și obligând intimata la plata cheltuielilor de judecată suportate de contestator prin declanșarea litigiului datorită culpei intimatei, respectiv taxa judiciară de timbru (100,50 lei) și onorariu avocat (500 lei).
Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata, exclusiv în ceea ce privește dispoziția referitoare la obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În dezvoltarea motivelor de apel, aceasta a arătat în esență că instanța de fond a reținut în mod greșit că intimata se află în culpă procesuală, în condițiile în care această parte a solicitat respingerea contestației la executare ca rămasă fără obiect, din înscrisurile depuse în probațiune rezultând că petitele cererii de chemare în judecată au fost îndeplinite de intimată înaintea primului termen de judecată.
A mai arătat că, prin referatul nr._/14.08.2014 s-a dispus anularea adresei de înființare a popririi emisă la data de 18.03.2014, urmând ca intimata să procedeze la restituirea sumei de 645 lei, încasată prin poprire, iar contribuabilul să depună o cerere de restituire a acestei sume; în acest sens, a arătat că, până la data formulării apelului, nu a fost sesizată cu o asemenea cerere, pentru restituirea sumei încasate în cursul executării silite.
Apelanta a arătat de asemenea că prin emiterea formelor de executare silită contestate, care au fost anulate de aceasta, nu s-a adus nici un prejudiciu contestatorului, astfel că în mod greșit intimata a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată, întrucât aceasta nu se află în culpă procesuală, în sensul că nu a determinat efectuarea acestor cheltuieli, iar prin întâmpinarea depusă la dosar a arătat instanței că a dispus încetarea executării silite, ca urmare a reglării evidenței privitoare la contestator.
În continuare, a criticat sentința apelată și prin prisma cuantumului cheltuielilor de judecată, arătând că suma de 600 lei este nejustificată în raport cu complexitatea cauzei, astfel că a solicitat, în subsidiar, reducerea cuantumului onorariului de avocat, conform art. 451 alin. 2 C.pr.civ.
Apelul este scutit de plata taxei de timbru.
Intimatul nu a formulat întâmpinare.
Analizând sentința Judecătoriei B. în raport cu probele dosarului și cu motivele de apel, Tribunalul constată că acesta este fondat, în sensul celor ce se vor expune în continuare.
Potrivit prevederilor art. 453 alin. 1 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată.
Art. 454 C.pr.civ. prevede că pârâtul care a recunoscut, la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate, pretențiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, cu excepția cazului în care, prealabil pornirii procesului, a fost pus în întârziere de către reclamant sau se afla de drept în întârziere.
În speță, intimata a formulat întâmpinare cuprinzând susțineri contradictorii, în sensul că, pe de o parte, a solicitat respingerea contestației ca fiind rămasă fără obiect, iar pe de altă parte a arătat că cererile formulate de contestator prin contestația la executare au fost aduse la îndeplinire înainte de primul termen de judecată, prin referatul nr._/14.08.2014 dispunându-se anularea adresei de înființare a popririi emisă la data de 18.03.2014.
De asemenea, intimata a arătat că va proceda la restituirea sumei de 645 lei, sens în care contribuabilul va trebui să depună la sediul intimatei o cerere.
Astfel, chiar dacă intimata a solicitat respingerea contestației, Tribunalul constată că atitudinea procesuală a părții, exprimată prin întâmpinare, a fost în sensul recunoașterii pretențiilor contestatorului, ceea ce face aplicabile dispozițiile art. 454 C.pr.civ.
Mai mult, instanța reține că din actele anexate întâmpinării rezultă că referatul prin care s-a propus anularea adresei de înființare a popririi și întoarcerea executării silite a fost întocmit la data de 14.08.2014, în condițiile în care intimata a primit comunicarea cererii de chemare în judecată la data de 24.07.2014, deci la scurt timp după introducerea contestației la executare.
Se reține de asemenea că, la data de 2.07.2014, contestatorului i s-a adus la cunoștință, conform înscrisului pe care însuși acesta l-a depus (fila 8 din dosarul instanței de fond), că s-a dispus sistarea executării silite prin poprirea nr._, contestația la executare fiind înregistrată pe rolul instanței la data de 3.07.2015, fără a exista un interval de timp în care intimata să fi avut posibilitatea să restituie suma reținută fără drept sau fără ca contestatorul să formuleze vreo cerere în acest sens.
În raport cu aceste împrejurări de fapt, Tribunalul apreciază că nu se poate reține culpa procesuală a apelantei, în ceea ce privește obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu de avocat, iar în ceea ce privește taxa judiciară de timbru, sunt incidente dispozițiile art. 45 alin. 1 lit. f din O.U.G. nr. 80/2013, potrivit cu care sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, după caz, integral, parțial sau proporțional, la cererea petiționarului, în următoarele situații:… f) când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas definitivă.
Astfel fiind, sumele achitate cu titlul de taxă judiciară de timbru datorată pentru contestația la executare nu sunt supuse recuperării de la partea adversă, ci se restituie la cerere, O.U.G. nr. 80/2013 având caracter special în raport cu prevederile generale cuprinse în Codul de procedură civilă.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul constată că nu se mai impune analizarea motivului de apel referitor la cuantumul onorariului de avocat.
Față de aceste considerente, în baza art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul urmează a admite apelul declarat de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor P. B. împotriva sentinței civile nr._/6.11.2014 a Judecătoriei B., care va fi schimbată în parte, în sensul înlăturării din dispozitivul sentinței apelate a dispoziției privind obligarea intimatei la plata către contestator a sumei de 600,50 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, restul dispozițiilor sentinței apelate urmând a fi păstrate, întrucât nu au fost criticate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. împotriva sentinței civile nr._/6.11.2014 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în parte, în sensul că înlătură din dispozitivul sentinței apelate dispoziția privind obligarea intimatei la plata către contestator a sumei de 600,50 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Păstrează restul dispozițiilor sentinței apelate.
Definitivă.
Pronunțată punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi 5 noiembrie 2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. P. C. F.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. CF /11.11.2015
Tehnored. CND/11.11.2015
Ex. 5
Jud fond – C. D. T.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1234/2015. Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1257/2015. Tribunalul... → |
|---|
