Contestaţie la executare. Decizia nr. 1234/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1234/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-11-2015 în dosarul nr. 1234/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1234/. publică din data de 05 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: L. S. P. - judecător
JUDECĂTOR: C. F.
Grefier C. N.-D.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de către apelanta C. Națională de A. și D. Naționale din România SA, Direcția Regională D. și Poduri B., în contradictoriu cu intimata contestatoare P. D., împotriva Sentinței civile nr. 4998/11.05.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul civil nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din data de 22.10.2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 05.11.2015, când a decis următoarele:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 4998/11.05.2015 a Judecătoriei B., s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea P. (născută A.), în contradictoriu cu intimata C. NAȚIONALĂ DE A. ȘI D. NAȚIONALE D. ROMÂNIA SA BUCUREȘTI prin DIRECȚIA REGIONALĂ DE D. ȘI PODURI B..
S-a dispus anularea actelor de executare silită efectuate în cadrul dosarului execuțional nr. 945/2014 la Biroul Executorului Judecătoresc V. A. G..
S-a dispus obligarea intimatei la plata către contestatoare a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în baza cererii formulate pe data de 29.09.2014 către Biroul Executorului Judecătoresc V. A. G. și înregistrată de către acesta sub nr. 945/2014, intimata a solicitat executarea silită a contestatoarei pentru suma de 28 Euro în baza titlului executorii constând în procesul verbal de contravenție . nr._/19.12.2011.
Prin contestația la executare formulată reclamanta contestatoare a solicitat anularea actelor de executare silită efectuate în dosarul execuțional mai sus menționat motivat de faptul că, potrivit dispozițiilor art. II în legea nr. 144/2012 ”Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
În soluționarea contestației la executare ce face obiectul prezentului dosar instanța a avut în vedere dispozițiile art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 potrivit cu care „(1) Dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ.
(2) Dacă sancțiunea prevăzută în noul act normativ este mai ușoară se va aplica aceasta. În cazul în care noul act normativ prevede o sancțiune mai gravă, contravenția săvârșită anterior va fi sancționată conform dispozițiilor actului normativ în vigoare la data săvârșirii acesteia”.
La data întocmirii procesului verbal contravenție . nr._/19.12.2011 dispozițiile art. 8 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România prevedeau că „Contravenientul are obligația de a achita, pe lângă amenda contravențională, cu titlu de tarif de despăgubire, în funcție de tipul vehiculului folosit fără a deține rovinieta valabilă, sumele stabilite potrivit anexei nr. 4. „, dispoziție legală ce a fost abrogată prin dispozițiile art. I din legea nr. 144/2012, iar prin dispozițiile art. II din același act normativ s-a stabilit că „Tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează”.
Având în vedere succesiunea actelor normative prin care s-au stabilit sancțiunile aplicate pentru persoanele care au circulat pe drumurile naționale cu autovehicule fără a achita tariful național de utilizare a drumurilor naționale, instanța a avut în vedere faptul că dispozițiile art. I din legea nr. 144/2012 au abrogat dispozițiile art. 8 alin.3 din Ordonanța Guvernului nr.15/2002, care stabileau obligația pentru cei sancționați contravenționali de achita, în afara amenzii contravenționale, o sumă de bani cu titlu de tarif de despăgubire.
În condițiile în care prin dispozițiile legale actuale se stabilesc pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 alin.1 din Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 o sancțiunea mai ușoară, în sensul că a fost abrogată dispoziția prevăzută de art. 8 alin.3 din același act normativ, în vigoare la data săvârșirii contravenției reținute în sarcina contestatoarei, instanța apreciază că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 12 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 care reglementează principiul aplicării legii contravenționale mai favorabile.
De asemenea, instanța va avea în vedere și dispozițiile art. II din legea nr. 144/2012, prin care au fost anulate tarifele de despăgubire care au fost aplicate și contestate la data intrării în vigoare a actului normativ mai sus menționat.
Dispozițiile art. 662 din codul de procedură civilă stabilesc că:
„ (1) Executarea silită nu se poate face decât dacă creanța este certă, lichidă și exigibilă.
(2) Creanța este certă când existența ei neîndoielnică rezultă din însuși titlul executoriu.
(3) Creanța este lichidă atunci când obiectul ei este determinat sau când titlul executoriu conține elementele care permit stabilirea lui.
(4) Creanța este exigibilă dacă obligația debitorului este ajunsă la scadență sau acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată.
(5) Creanțele cu termen și cele condiționale nu pot fi puse în executare, însă ele pot participa, în condițiile legii, la distribuirea sumelor rezultate din urmărirea silită a bunurilor aparținând debitorului.”
În cazul dedus judecății, în legătură cu creanța urmărită silit instanța a reținut că, prin dispozițiile art. II din legea nr. 144/2012, legiuitorul a stabilit că tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează. D. interpretarea acestei dispoziții legale instanța a reținut că sumele de bani constând în titlu de tarife de despăgubire nu mai pot fi urmărite silit și, prin urmare, nu constituie o creanță certă, lichidă și exigibilă.
Având în vedere cele mai sus menționate instanța de fond a apreciat că executarea silită ce face obiectul dosarului execuțional nr. 945/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc V. A. G. nu are la bază o creanță certă, lichidă și exigibilă, astfel cum prevăd dispozițiile art. 662 alin. 2 din codul de procedură civilă.
Pentru motivele mai sus enunțate instanța a admis contestația la executare formulată de contestatoarea P. D. și, în consecință, va anula executarea silită pornită de intimată în dosarul execuțional nr. 945/2014 al Biroului Executorului Judecătoresc V. A. G..
În baza dispozițiilor art. 453 din codul de procedură civilă instanța, reținând culpa procesuală a intimatei, a dispus obligarea la plata către contestatoare a sumei de 20 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru, conform chitanței de la fila 27 din dosar. Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimata C. Națională de A. și D. Naționale din România, solicitând admiterea cererii de apel și menținerea sancțiunilor aplicate prin procesul verbal de contravenție . nr._/19.12.2011, cu consecința obligării contestatoarei la plata debitelor înscrise în dosarul execuțional nr. 945/2014 al B. V. A. G..
În motivarea cererii de apel s-a arătat că potrivit dispozițiilor art. 37 OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul verbal neatacat în termenul prevăzut de art. 31 constituie titlu executoriu.
În ceea ce privește dispozițiile Legii nr. 144/2012 pentru modificarea OG 15/2002, se arată că acestea privesc doar tarifele de despăgubire aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a legii, care se anulează.
Faptul că intimata nu a contestat în instanță procesul verbal de constatare a contravenției în termenul legal de 15 zile atrage dispozițiile OG 15/2002, contravenientul fiind decăzut din termen la momentul actual.
Apelanta a arătat că principiul neretroactivității consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituția României vizează ca situație de excepție doar legea penală mai favorabilă, nu și regimul contravențional.
În drept, cererea de apel a fost întemeiată pe dispozițiile art. 466, 655 alin. 5 C.p.civ.
Intimata a depus întâmpinare (f. 13) și a solicitat respingerea cererii de apel, arătând că în urma aplicării principiului legii contravenționale mai favorabile consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție, apelanta nu poate pune în executare sumele reprezentând tariful de despăgubire, întrucât art. 8 alin. 3 OG 15/2002 a fost abrogat prin art. I pct. 2 L. 144/2012.
Prima instanță a reținut în mod corect faptul că tariful de despăgubire reprezintă o sancțiune complementară ulterior dezincriminată, iar mijlocul juridic prin care contravenientul poate obține neexecutarea sancțiunii complementare este fie plângerea contravențională, fie contestația la executare.
Intimata a invocat și decizia Curții Constituționale nr. 228/2007 privind constituționalitatea dispozițiilor art. 12 alin. 1 OG 2/2001.
În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 alin. 2 C.p.civ.
În apel nu au fost administrate probe noi.
Analizând cererea de apel prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, se constată că apelul nu este fondat pentru considerentele ce succed.
Prin decizia Curții Constituționale nr. 288/2007 privind admiterea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 12 alin. 1 OG 2/2001, care prevăd că “dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ." s-a statuat că sintagma "nu se mai sancționează" trebuie înțeleasă în sensul că, prin . legii care nu mai prevede fapta drept contravenție, sancțiunile contravenționale nu se mai aplică, iar în cazul celor aplicate, dar aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a noii legi, sancțiunile nu se mai execută.
S-a reținut în motivarea excepției de neconstituționalitate că efectele legii noi se aplică tuturor sancțiunilor contravenționale aplicate și neexecutate până la data intrării sale în vigoare. A reduce aplicarea legii noi, care nu mai prevede și nu mai sancționează fapta, doar la situația neaplicării sancțiunii echivalează cu deturnarea intenției legiuitorului asupra efectelor pe care legea dezincriminatoare le are asupra sancțiunilor aplicate și neexecutate până la data intrării în vigoare a noului act normativ, în sensul că acestea nu se mai execută.
Curtea a mai reținut că prin textul de lege care formează obiectul excepției se creează discriminări între persoanele care se găsesc în aceeași situație de contravenienți, ceea ce este contrar prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituție. Diferențierea de tratament juridic în cadrul aceleiași categorii de subiecte de drept este permisă numai dacă se justifică prin rațiuni obiective și rezonabile. În cazul de față, însă, persoane aflate obiectiv în aceeași situație juridică beneficiază de tratament juridic diferit, în funcție de anumite condiții subiective și aleatorii, ceea ce contrazice exigențele principiului constituțional al egalității în drepturi.
În aplicarea dispozițiilor art. 12 alin. 1 OG 2/2001 instanța de fond a reținut în mod întemeiat că, prin abrogarea dispozițiilor art. 8 alin. 3 OUG 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale s-a creat un regim mai favorabil care împiedică executarea silită a acestor creanțe.
În aceste condiții, și ținând cont de dispozițiile art. 12 alin. 1 OG 2/2001, precum și de decizia nr. 288/2007 a Curții Constituționale, în mod corect prima instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 662 C.p.civ. în ceea ce privește creanța în cuantum de 28 euro ce formează obiectul executării silite în dosarul execuțional nr. 945/2014 al B. V. A. G..
În ceea ce privește principiul neretroactivitătii legii invocat de către apelantă, aceasta face referire la dispozițiile art. 15 alin. 2 din Constituție, pe care însă le redă trunchiat, susținând că numai legea penală poate retroactiva. În realitate, dispozițiile art. 15 alin. 2 din actul normativ fundamental stipulează că “legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.”
În consecința celor expuse anterior, instanța de apel apreciază că în mod corect s-a reținut în cauză de către prima instanță intervenirea până la momentul executării silite a unei legi contravenționale mai favorabile care a abrogat sancțiunea complementară aplicată contestatoarei, aceasta nemaiputând fi executată silit, conform celor statuate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 288/2007.
Pentru aceste considerente, instanța de apel va respinge în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 C.p.civ. cererea de apel formulată în cauză, iar hotărârea primei instanțe va fi menținută ca fiind legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta C. Națională de A. și D. Naționale din Romania, prin Direcția Regională de D. și Poduri B., cu sediul în B., .. 13, ., jud. B., J 40/552/15.01.2004, în contradictoriu cu intimata P. (fostă A.) D., dom. în B., ., jud.B., CNP_, împotriva s.c. 4998/11.05.2015 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 5.11.2015.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
L. S. P. C. F.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. LP /09.11.2015
Tehnored. CND/11.11.2015
Ex.4
Jud fond – C. A. C.
| ← Investire cu formulă executorie. Decizia nr. 951/2015.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1235/2015. Tribunalul... → |
|---|
