Contestaţie la executare. Decizia nr. 964/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 964/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 05-07-2013 în dosarul nr. 964/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._ DECIZIA CIVILĂ NR. 964/R
Ședința publică din 5 iulie 2013
Completul de judecată R5 compus din:
PREȘEDINTE – M. I. I.– judecător
Judecător – C. R.
Judecător – A. I.
Grefier - V. P.
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului declarat de recurenta contestatoare Administrația Finanțelor P. B. în contradictoriu cu intimatul contestator R. A. G. împotriva sentinței civile nr. 2382, pronunțată de Judecătoria B. la data de 11 februarie 2013 în dosarul civil nr._ având ca obiect contestație la executare.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare se constată lipsa părților.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei civile de față care s-a dezbătut în fond la data de 25 iunie 2013, când părțile prezente au pus concluzii, în sensul celor consemnate în încheierea din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având în vedere lipsa de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 2 iulie 2013 și apoi la data de 5 iulie 2013.
T R I B U NA L U L,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
P. sentința civilă nr. 2382/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._ s-a respins acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată și precizată de contestatorul R. A. G. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR P. B. ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, s-a admis în parte acțiunea având ca obiect „contestație la executare” formulată și precizată de același contestator în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A MUN. B. și, în consecință, s-au anulat formele de executare constând în somația nr._/13.11.2012 și titlul executoriu nr._/13.11.2012 emise de intimata Administrația Finanțelor P. a Mun. B..
S-a respins cererea de suspendare a executării silite formulată de contestatorul R. A. G., ca rămasă fără obiect și s-a dispus restituirea cauțiunii în cuantum de 959 lei către contestatorul R. A. G. după rămânerea irevocabilă a hotărârii în condițiile art. 723/1 C.pr.civ.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către contestator.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:
Contestatorul, R. A. G., avocat în cadrul Baroului B., desfășoară activitate de liber profesionist, iar în această calitate datorează contribuții corespunzătoare la fondul de asigurări sociale de sănătate, potrivit art. 208 alin. 3 cap. I din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Față de prevederile art. 215 din Legea nr. 95/2006, care prevăd că persoanele care exercită profesii liberale, au obligația de a depune la casele de asigurări alese, declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond, și să vireze trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru, contestatorul s-a conformat dispozițiilor legale, depunând la Casa de Asigurări de Sănătate B., declarațiile nominale privind obligațiile ce îi reveneau.
În raport cu veniturile realizate de contestator, CAS B., a emis pentru perioada 2007 -2012, decizii de impunere, cuprinzând contribuția la asigurările sociale de sănătate datorate de contestator, contribuție achitată de acesta conform ordinelor de plată remise la dosarul cauzei( fl. 16- 47).
Cu toate acestea, la data de 12.06.2012, a fost emisă de intimata Administrația Finanțelor P. a Mun. B.( urmare preluării spre executare și încasare a sumelor stabilite de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate) decizia de impunere nr._/12.06.2012, cuprinzând contribuția la asigurările sociale de sănătate datorată de contestator pentru perioada 2007 - 2012, în sumă totală de 9.370 lei( fl. 11).
Această creanță se compune din suma de 3.271 lei debit principal, 3.013 lei dobânzi/majorări și 3086 lei penalități, obligațiile de plată accesorii fiind calculate până la data de 31.05.2012.
În baza deciziei de impunere, a fost emis la data de 13.11.2012, titlul executoriu nr._( fl. 14) și somația de executare nr._( fl. 13), prin care i s-a pus în vedere contestatorului să achite suma de 9582 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente.
Somația, ca prim act începător de executare, i-a fost comunicat contestatorului la data de 26.11.2012( fila 80), pentru ca la data de 05.12.2012, acesta să formuleze în termenul prevăzut de art. 173 alin.1 lit. a din O.G. nr. 92/2003 republicată, prezenta contestație la executare.
La soluționarea pe fond a acțiunii, instanța a avut în vedere dispozițiile art. 172 alin. 1 și alin. 4 C.pr.fisc., conform cărora persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare, efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod, de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii; contestația poate fi făcută și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege. În acest sens sunt și dispozițiile art. 399 C.pr.civ.
Așadar, contestația la executare poate viza, pe de o parte legalitatea formelor de executare în ansamblul lor, iar, pe de altă parte, lămurirea înțelesului sau întinderii dispozitivului.
În speță, instanța a reținut că titlul executoriu contestat nu este reprezentat de o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de un alt organ jurisdicțional, și întrucât legiuitorul nu prevede o cale specială de atac, în contextul căruia să fie analizate chestiuni ce țin de legalitatea titlului executoriu, instanța a apreciat că în cadrul contestației la executare, pot fi invocate apărări ce vizează legalitatea titlului, astfel de verificări urmând a fi efectuate în cadrul contestației.
Analizând apărările formulate de contestator, instanța a reținut că în esență acestea vizează nelegalitatea executării silite prin prisma neparcurgerii etapelor legale pentru emiterea titlului executoriu, respectiv nu i s-a comunicat în mod legal vreun titlu de creanță. D. urmare, somația și titlul executoriu au fost emise pentru o creanță care nu îndeplinește condițiile legale, nefiind certă, lichidă și exigibilă.
Astfel, prin titlul executoriu nr._/13.11.2012, contestatorului i s-a pus în vedere să achite suma de 9.582 lei, o sumă globală, aceasta reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate datorate de persoane care realizează venituri din activități independente pentru perioada 2007-2012.
Potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății” fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale. ”
Interpretând acest text de lege, se înțelege fără echivoc faptul că partea contestatoare avea dreptul de a fi informată, cel puțin o dată pe an, cu privire la obligația de plată contribuției prevăzute de art. 257 din Legea nr. 95/2006, iar organului emitent îi revenea obligația corelativă de a informa partea contestatoare. Mai mult, față de prevederile art. 86 alin. 1 C.pr.fisc., organul emitent avea obligația de a emite o decizie de impunere, care ar fi constituit o înștiințare de plată.
Din dosarul execuțional nr._/2008, în care au fost efectuate formele de executare, nu reiese că pentru perioada 2007-2012, Agenția Națională de Administrare Fiscală, a comunicat contestatorului decizii de impunere privind obligația de plată a contribuției de asigurări sociale de sănătate, altele decât cele pentru care s-a achitat contribuția CAS potrivit ordinelor de plată, deși art. 87 din C.pr.fisc., statuează că decizia de impunere trebuie să cuprindă pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. 2 și categoria de impozit, taxă, contribuție sau altă sumă datorată bugetului general consolidat, baza de impunere, precum și cuantumul acestora, pentru fiecare perioadă impozabilă.
P. urmare, organul emitent nu poate imputa plata majorărilor de întârziere, dobânzilor și penalităților, ca obligații accesorii, atâta vreme cât acestea au fost generate tocmai ca urmare a culpei sale de a nu informa contestatorul cu privire la obligația principală de plată, întrucât acest fapt ar contraveni principiului de drept conform căruia nimeni nu se poate folosi de propria culpă.
În acest sens, instanța a reținut și dispozițiile art. 111 alin. 2 din C.pr.fisc., care prevede că pentru diferențele de obligații fiscale principale și pentru obligațiile fiscale accesorii, stabilite potrivit legii, termenul de plată se stabilește în funcție de data comunicării acestora, precum și art. 44.1 din Normele metodologice care statuează că organul fiscal nu poate pretinde executarea obligației stabilite în sarcina contribuabilului prin actul administrativ, dacă acest act nu a fost comunicat contribuabilului, potrivit legii.
Atâta timp cât titlul de creanță nu a fost comunicat contribuabilului, pentru a da posibilitatea acestuia de a achita sumele impuse sau de a contesta validitatea conținutului acelui titlu, iar intimata nu a făcut dovada motivelor obiective care ar fi împiedicat-o să procedeze la comunicarea actului administrativ-fiscal, într-una din formele reglementate de art. 44 alin.1 lit. a, b și c din C.pr.fisc., nu se pune problema nașterii validității unui titlu executoriu.
Mai mult din examinarea titlului executoriu nr._/13.11.2012 contestat în cauză, prin care contestatorului i s-a pus în vedere să achite suma totală de 9.582 lei, reprezentând contribuție de asigurări sociale de sănătate, nu rezultă pentru ce perioadă se datorează de către contestator contribuția la asigurările de sănătate și pentru care restanțe la plată s-au calculat penalizări de întârziere și dobânzi. Aceasta se impunea pentru ca instanța să poată verifica dacă plățile efectuate de contestator, conform ordinelor de plată depuse la dosar pentru perioada 2007-2012, se referă fără echivoc la debitul pretins prin titlu.
Împrejurarea că părții contestatoare, i-a fost comunicată decizia de impunere nr._/12.06.2012, cuprinzând contribuția la asigurările sociale de sănătate datorată de contestator pentru perioada 2007 - 2012, în sumă totală de 9.370 lei, nu este de natură să înlăture neregularitățile săvârșite prin nerespectarea dispozițiilor art. 222 din Legea nr. 95/2006, în caz contrar acestea ar fi lipsite de conținut.
Instanța apreciază că în speță, pentru situația în care la finalul anului 2012, s-ar fi constatat diferențe între obligațiile de plată stabilite de CAS B. și sumele stabilite și achitate de contestator, se impunea emiterea unei decizii de impunere cuprinzând contribuția datorată la asigurările sociale de sănătate, urmând ca de la expirarea termenului de plată prevăzut în cuprinsul acestui act administrativ, să se stabilească, în raport de momentul plății debitului principal, dacă se impune sau nu calculul penalităților și majorărilor de întârziere.
Față de cele expuse, instanța a apreciat că executarea silită împotriva contestatorului, s-a efectuat cu nerespectarea dispozițiilor imperative prevăzute de O.G. 92/2003 care reprezintă sediul materiei executării silite a creanțelor fiscale.
Având în vedere că la termenul de judecată din data de 04.02.2013, s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată prin întâmpinare de intimata Direcția Generală a Finanțelor P. B., pentru considerentele arătate în cuprinsul încheierii, instanța a respins contestația la executare formulată și precizată de contestator în contradictoriu cu aceasta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Împotriva acestei sentința a declarat recurs creditoarea Administrația Finanțelor P. B., prin reprezentant legal, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței civile, în sensul respingerii contestației la executare, neexistând motive de anulare a actelor de executare silită.
În dezvoltarea motivelor de recurs creditoarea susține următoarele:
Instanța de fond a pronunțat o hotărârea judecătorească cu aplicarea greșită a legii, apreciind în mod eronat faptul că executarea silită a fost pornită nelegal, cât timp organul fiscal a făcut dovada comunicării titlurilor de creanță emise de C.A.S.J. B. către contribuabil, cu confirmare de primire.
Reținerea instanței de fond în sensul că decizia de impunere nr._/12.06.2012 a fost emisă de recurenta A.F.P. B. este eronată, deoarece această decizie a fost emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B.. Organul fiscal nu a emis nici un titlu de creanță, ci doar a pornit executarea silită a creanțelor datorate, stabilite prin titluri de creanță comunicate contribuabililor.
Potrivit art. 215 Cod proc. fisc., introducerea contestației pe cale administrativă de atac nu suspendă executarea actului administrativ fiscal.
Instanța de fond a ignorat aceste dispoziții ale codului de procedură fiscală – lege specială în materia executării creanțelor bugetare.
P. întâmpinarea depusă la fila nr. 12 a dosarului, intimatul contestator R. A. G. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivat de faptul că, deși a achitat integral contribuțiile CAS care au fost calculate în raport cu deciziile de impunere emise de ANAF la nivelul anilor 2007, 2008, 2009, 2010 și 2011, la termenul limită de prescripție, intimata a emis decizia de impunere, menționând întârzieri la îndeplinirea obligației de plată către CAS, în condițiile în care nu i s-a comunicat vreodată vreo restanță de plată.
În lipsa unei informări stabilite în mod imperativ de legiuitor, este cu atât mai evidentă nelegalitatea obligațiilor puse în executare.
În dosarul civil nr._/62/2012 al Tribunalului B. s-a dispus suspendarea efectelor actului administrativ decizie de impunere nr._/12.06.2012 până la soluționarea fondului litigiului, împrejurare care confirmă nelegalitatea obligației de plată, cu consecințe asupra certitudinii creanței puse în executare.
În ceea ce privește penalitățile și majorările de întârziere, intimatul contestator apreciază că nu i s-a notificat vreo întârziere de plată, contribuția CAS fiind încasată lunar în temeiul deciziei de impunere emise, fără a se reclama vreo întârziere de plată.
În consecință, creanța supusă executării silite nu este certă și exigibilă.
În recurs nu s-au administrat probe.
Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru.
Examinând sentința civilă, în raport cu motivele de recurs și cu probele administrate în cauză, Tribunalul reține următoarele:
P. motivele de recurs nu se aduc critici în concret sentinței civile recurate, ci se arată generic faptul că sentința civilă este nelegală și netemeinică, judecătorul fondului aplicând greșit legea.
În contextul în care sentința civilă recurată cuprinde considerente ample, cu trimitere la actele de executare și la prevederile legale apreciate de prima instanță ca fiind incidente în cauză, instituția recurentă nu detaliază sub ce aspecte legea de procedură fiscală a fost greșit aplicată.
Faptul că instanța de fond a reținut greșit că decizia de impunere ar fi fost eliberată de A.F.P. B., deși în realitate ar fi fost emisă de C.A.S.J. B., nu are relevanță în cauza dedusă judecății, față de motivele de nelegalitate e executării silite invocate de contestator și nu produce consecințe sub aspectul legalității și temeiniciei sentinței civile, fiind o simplă eroare materială.
De asemenea, prevederile art. 215 din Codul de procedură fiscală nu au legătură cu prezenta cauză și nu au fost reținute de instanța de fond în considerentele sentinței civile (s-au reținut însă prevederile art. 215 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătății).
Cu toate acestea, invocarea prevederilor art. 215 din Codul de procedură fiscală prin motivele de recurs este fără relevanță și dovedește că recurenta creditoare este în eroare, câtă vreme în fața instanței de fond contestatorul a probat că prin sentința civilă nr. 541/CA/23.01.2013 pronunțată de Tribunalul B. – Secția a II – a civilă și de contencios administrativ în dosarul nr._/62/2012 s-a admis cererea contestatorului și s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr._/12.06.2012 emisă de Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii în anulare ce face obiectul dosarului nr._/62/2012 al Tribunalului B. (f. 96 dos. fond).
Tribunalul constată că deciziile de impunere nr._/12.06.2012 și nr._/12.06.2012 emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B. care au stat la baza emiterii actelor de executare contestate, se referă la calculul unor accesorii, după cum rezultă din conținutul titlului executoriu nr._/13.11.2012 (fila nr. 14 dos. fond).
Potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006 fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale.
D. urmare, în condițiile în care nu s-a probat faptul că debitorul contestator a fost informat regulat, potrivit dispozițiilor legale menționate, cu privire la existența unor diferențe de achitat sau a unor întârzieri la plata acestora, în mod corect a reținut instanța de fond că accesoriile nu se pot imputa contestatorului, acestea rezultând din conduita culpabilă a instituției creditoare.
De asemenea, instanța nu poate ignora faptul că, anterior pronunțării prezentei decizii, prin sentința civilă nr. 3937/CA/03.07.2013, pronunțată în dosarul civil nr._/62/2012 al Tribunalului B. s-a admis acțiunea în anulare formulată de contestatorul R. A. G. și s-au anulat Deciziile de impunere nr._/12.06.2012 și nr._/12.06.2012 emise de pârâta Casa de Asigurări de Sănătate a Județului B., decizii în baza cărora s-au emis actele de executare contestate în prezenta cauză.
În consecință, în absența deciziei de impunere, intimata nu poate proceda la colectarea prin executare silită a accesoriilor la contribuțiile de asigurări sociale de sănătate întrucât lipsește înscrisul cu valoarea juridică a unui titlu executoriu, în temeiul căruia să procedeze la executarea silită.
În consecință, față de aceste argumente, instanța de fond a apreciat în mod corect că executarea silită începută împotriva contestatorului nu respectă prevederile legale sus-menționate, la aceasta adăugându-se între timp și lipsa titlului de creanță fiscală, devenit executoriu prin împlinirea scadenței obligațiilor de plată constatate și care ar fi fost apt să susțină legalitatea executării silite. În condițiile în care titlul executoriu contestat nu mai are la baza un titlu de creanță prin care să se individualizeze sumele datorate, executarea apare ca nelegală și actele de executare nu puteau fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta creditoare Administrația Finanțelor P. B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr. 2382/11.02.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dos. nr._, pe care o menține.
Ia act că intimatul contestator R. A. G. nu solicită cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.07.2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
M. I. I. C. R. A. I.
GREFIER
V. P.
Red.C.R./03.03.2014
Dact.V.P./03.03.2014
- 2 ex -
Jud. fond D. I.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 957/2013. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1172/2013. Tribunalul... → |
|---|
