Contestaţie la executare. Decizia nr. 161/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 161/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 08-04-2014 în dosarul nr. 161/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 161/. publică din data de 08.04.2014
Complet constituit din:
PREȘEDINTE – N. D.
JUDECĂTOR- P. D. O.
GREFIER – C. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului privind pe apelantul contestator O. N. în contradictoriu cu intimatul M. FINANȚELOR P., AGENȚIA NAȚIONALĂ DE A. FISCALĂ, ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A MUNICIPIULUI B., prin reprezentant legal, având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă doamna avocat R. M. pentru apelantă, lipsă fiind intimatul.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentanta convențională a apelantului depune la dosar dovada achitării taxei de timbru, pe care instanța o anulează.
Reprezentanta convențională a apelantului precizează că nu are probe noi de depus la dosar decât înscrisurile de la dosar.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 482 raportat la dispozițiile art. 392 din Cod procedură civilă deschide dezbaterile asupra cererii de apel.
Reprezentanta convențională a apelantului solicită instanței admiterea apelului și anularea sentinței pronunțate de Judecătoria B. la data de 02 august 2013, prin sentința nr._. Contestatorul și-a întemeiat contestația pe dispozițiile art. 711 alin. 1 și alin. 2 Cod procedură civilă, cerând a analiza hotărârea sub aspectul unei corecte interpretări a legii. Titlul executoriu contestat este emis de Finanțe iar ca act ce evidențiază creanța este o sentință penală pronunțată de Judecătoria B., în cadrul căreia la pagina 43 instanța penală spune că în baza art. 91 alin. 1 și alin. 2, obligă fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 7000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare. Susține că potrivit dispozițiilor art. 191 alin. 1 și alin. 2 Con penal, în caz de condamnare inculpatul este obligat la plata cheltuielilor către stat, iar alin. 2 al aceluiași articol precizează situația când sunt mai mulți inculpați condamnați. Precizează că în conținutul sentinței_ se regăseste paragraful unde se precizează că nu se referă la inculpații condamnați. În condițiile în care apelantul contestator, prin sentința penală, a fost achitat înseamnă că încetează calitatea de incupat pe de-o parte, iar pe de altă parte nefiind inculpat nu a mai fost nici condamnat. Așadar, în sarcina apelantului nu subzistă această obligație a achitării acestei sume cu ceilalți inculpați condamnați. Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului, anularea sentinței pronunțate de Judecătoria B. la data de 02 august 2013, prin sentința nr._ și anularea titlului executoriu emis de Finanțe, cu cheltuieli de judecată constând în taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar.
Având în vedere actele și lucrările dosarului, instanțe reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr._/12.08.2013, Judecătoria B. a Respinge contestația la executare formulată de contestatorul O. N., cu domiciliul ales la sediul apărătorului ales N. N. din B., .. 19, ., . cu intimatul M. Finanțelor P., Agenția Națională de A. Fiscală, Administrația Finanțelor P. a Municipiului B., cu sediul în B., .. 7, ca neîntemeiată.
În considerentele acestei hotărâri s-au reținut, în esență, următoarele:
La data de 28.03.2013, în cadrul dosarului de executare nr._/8/_ /_, au fost emise titlul executoriu nr._ și somația nr. 8/_ /_ având ca obiect suma de 7000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare stabilite prin sentința penală nr. 190/S/8 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul B..
Prin sentința penală nr. 190/S/8 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul B., s-a dispus achitarea inculpatului O. N. pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 cu referire la art. 323 C.pen rap. La art. 2 lit. b pct. 20 și pct. 4 din Legea nr. 39/2003 și a fost obligat fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 7000 lei, cu titlul de cheltuieli judiciare.
Față de dispozitivul sentinței penale nr. 190/S/8 iunie 2011, pronunțate de Tribunalul B., instanța reține că obligația de plată a cheltuielilor judiciare către stat a fost stabilită în sarcina fiecărui inculpat, inclusiv a contestatorului. Dispozitivul sentinței penale puse în executare silită nu se referă la inculpații condamnați, astfel cum contestatorul susține în cuprinsul contestației la executare.
Conform art. 712 alin. 1 C.proc.civ., dacă executare silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
Față de prevederile textului de lege sus-citat instanța nu poate reține motivul de anulare constând în inexistența obligației de plată a cheltuielilor judiciare decurgând din soluția de achitare pronunțată în dosarul penal nr._ și dispozițiile art. 191 alin. 1 C.proc.pen.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul O. N., care a solicitat anularea sa și admiterea contestației sale la executare, pentru următoarele motive:
Prima instanță a ignorat temeiul juridic în baza căruia sunt inculpații obligați la plata cheltuielilor judiciare și anume art.191 alin.1 și 2 C.proc.pen., conform căruia numai inculpații condamnați pot fi obligați la plata cheltuielilor judiciare. Calitatea de inculpat încetează prin achitare, lucru care s-a întâmplat în ceea ce îl privește.
Chiar dacă dispozitivul sentinței penale pusă în executare nu se referă strict la inculpații condamnați, instanța indicând temeiul în baza căruia obligaă la plata cheltuielilor de judecată a stabilit clar cadrul în care se aplică această obligație de plată.
Prima instanță a greșit când a reținut aplicabilitatea art.712 deoarece apelantul nu a atacat titlul executoriu ci a solicitat ca el să fie interpretat conform legii, în temeiul dispozițiilor art.711 alin.2 C.proc.civilă.
În drept apelul a fost întemeiat pe prevederile art.466, art.711 și urm. C.proc.civ.
Intimata ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR P. B. (care a preluat drepturile și obligațiile procesuale ale intimatei ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. B.) a formulat întâmpinare, act procesual prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat (f.19).
În apel nu s-au administrat probe.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1 N.C.P.C., stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele motivelor de apel formulate de către apelantul-contestator, văzând că nu există motive de apel de ordine publică tribunalul reține următoarele:
Contestația la executare cu soluționarea căreia a fost investită Judecătoria B. în speță este întemeiată și se impunea a fi admisă, deoarece titlul executoriu emis de către intimată nu corespunde mențiunilor din hotărârea judecătorească ce stă la baza sa. Astfel, prin Sent. pen. nr.190/S/08.06.2011 a Tribunalului B., ce a fost indicată în titlul executoriu atacat ca fiind actul prin care s-a evidențiat suma de plată, respectiv suma de 7.000 lei ce ar fi datorată de către debitor cu titlu de cheltuieli judiciare, în realitate nu a fost stabilită în sarcina apelantului-contestator o atare obligație de plată.
În dispozitivul sentinței sub acest aspect există următoarea mențiune:
„În baza art.191 alin.1 și 2 C.penal obligă fiecare inculpat la plata către stat a sumei de 7.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar conform art.192 al.3 C.proc.pen. restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia.”
Prin această hotărâre judecătorească au fost condamnați 12 inculpați, iar apelantul-contestator, care avea la rândul său calitatea de inculpat, a fost achitat cu privire la toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în temeiul prevederilor art.11 pct.2 lit.a C.proc.pen. De asemenea, o parte dintre cei 12 inculpați condamnați au fost achitați pentru o parte dintre infracțiunile pentru care au fost trimiși în judecată.
Așadar, în urma soluționării cauzei au existat inculpați condamnați pentru toate infracțiunile imputate, inculpați condamnați pentru unele dintre infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată și achitați pentru altele, precum și un inculpat achitat pentru toate infracțiunile imputate, respectiv contestatorul O. N..
Prevederile legale din Codul de procedură penală invocate de către judecătorul cauzei ca temei de drept al dispozițiilor privind plata cheltuielilor judiciare au următorul conținut:
„ART. 191
Plata cheltuielilor avansate de stat în caz de condamnare
În caz de condamnare, inculpatul este obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, cu excepția cheltuielilor privind interpreții desemnați de organele judiciare, potrivit legii, precum și în cazul în care s-a dispus acordarea de asistență gratuită, care rămân în sarcina statului.
Când sunt mai mulți inculpați condamnați, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare. La stabilirea acestei părți se ține seama, pentru fiecare dintre inculpați, de măsura în care a provocat cheltuielile judiciare.
Partea responsabilă civilmente, în măsura în care este obligată solidar cu inculpatul la repararea pagubei, este obligată în mod solidar cu acesta și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat”.
„ART. 192
Plata cheltuielilor avansate de stat în celelalte cazuri
(1) În caz de achitare sau de încetare a procesului penal în fața instanței de judecată, cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate după cum urmează:
1. În caz de achitare, de către:
a) partea vătămată, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de aceasta;
b) partea civilă căreia i s-a respins în totul pretențiile civile, în măsura în care cheltuielile au fost determinate de această parte;
c) inculpat, în cazul când, deși achitat, a fost totuși obligat la repararea pagubei;
d) inculpat, în cazul când a fost achitat în temeiul art. 10 alin. 1 lit. b^1).
2. În caz de încetare a procesului penal, de către:
a) inculpat, dacă s-a dispus înlocuirea răspunderii penale sau există o cauză de nepedepsire;
b) ambele părți, în caz de împăcare;
c) partea vătămată, în caz de retragere a plângerii sau în cazul în care plângerea a fost tardiv introdusă.
3. În caz de amnistie, prescripție sau retragere a plângerii, precum și în cazul existenței unei cauze de nepedepsire, dacă inculpatul cere continuarea procesului penal, cheltuielile judiciare sunt suportate de către:
a) partea vătămată, atunci când în cauză se face aplicația art. 13 alin. 2;
b) inculpat, atunci când în cauză se face aplicația art. 13 alin. 3.
(1^1) În cazul în care s-a dispus neînceperea urmăririi penale, cheltuielile judiciare sunt suportate de persoana care a făcut sesizarea, în măsura în care se reține exercitarea abuzivă a acestui drept.
(2) În cazul declarării apelului ori recursului sau al introducerii oricărei alte cereri, cheltuielile judiciare sunt suportate de către persoana căreia i s-a respins ori care și-a retras apelul, recursul sau cererea.
(3) În toate celelalte cazuri, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
(4) În cazul când mai multe părți sunt obligate la suportarea cheltuielilor judiciare, instanța hotărăște partea din cheltuielile judiciare datorate de fiecare.
(5) Dispozițiile prevăzute în alin. 1 pct. 1 lit. a) și d), precum și la pct. 2 și 3, se aplică în mod corespunzător și în caz de clasare, de scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale.
(6) Cheltuielile pentru plata interpreților desemnați de organele judiciare, potrivit legii, pentru asistarea părților rămân, în toate cazurile, în sarcina statului”.
Din coroborarea acestor norme legale reiese cu claritate că art.191 alin.1 și 2 C.proc.pen. vizează situația inculpaților condamnați, iar art.192 alin.3 C.proc.pen. reglementează situația cheltuielilor judiciare avansate de către stat în caz de achitare sau de încetare a procesului penal, în caz de neîncepere a urmăririi penale, în cazul respingerii ori retragerii apelului ori recursului sau al oricărei alte cereri etc.
În dispozitivul sentinței judecătorești ce stă la baza executării contestate s-a menționat expres că dispoziția de obligare a inculpaților, nenominalizați, la plata către stat a cheltuielilor judiciare se întemeiază pe prevederile art.191 alin.1 și 2 C.proc.pen. Din acest mod de redactare a hotărârii reiese cu claritate că dispoziția respectivă vizează inculpații ce se regăsesc în ipoteza normei legale pe care se întemeiază, adică inculpații condamnați, întrucât prevederile indicate expres de către judecător ca temei al obligației vizează această categorie de inculpați, respectiv situația în care inculpații au fost condamnați.
Similar, dispoziția conform căreia restul cheltuielilor judiciare avansate de către stat rămân în sarcina acestuia, fiind întemeiată expres pe prevederile at.192 alin.3 C.proc.pen., nu poate viza decât situația contestatorului O. N., singurul inculpat achitat integral, respectiv singura parte din proces pe care îl poate privi atât dispoziția analizată cât și norma legală pe care se întemeiază.
Pe cale de consecință, din analiza dispozitivului Sent. pen. nr.190/S/08.06.2011 a Tribunalului B. reiese cu evidență că dispoziția privind obligarea inculpaților la plata a câte 7.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare nu îl vizează pe apelant, cheltuielile judiciare avansate de către stat pentru desfășurarea procedurilor ce îl privesc dispunându-se a rămâne în sarcina statului.
Ca urmare, contrar mențiunilor din titlul executoriu contestat, nu există un titlu de creanță prin care să se fi stabilit în sarcina apelantului obligația de plată a sumei urmărite, ori un titlu de creanță în sensul art.141 alin.6 C.proc.fiscală. Atât titlul executoriu atacat cât și actele de executare subsecvente au fost emise, astfel, de către intimată în condiții de nelegalitate, întrucât nu există împotriva apelantului o creanță fiscală și nu sunt îndeplinite cerințele art.141 C.proc.fiscală pentru demararea executării silite împotriva apelantului.
Pentru aceste considerente, văzând dispozițiile art.480 alin.1 și 2 N.C.P.C., tribunalul va admite apelul declarat de către apelantul- contestator O. N. împotriva Sent. civ. nr._/12.08.2013 a Judecătoriei B., pe care o va schimba în tot.
În temeiul dispozițiilor art.174 alin.3 C.proc.fiscală va admite contestația la executare formulată de către contestatorul O. N. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului B. (actuala Administrația Județeană a Finanțelor P. B.) și, în consecință, va anula titlul executoriu nr._ emis de către intimată la data de 28.03.2013 și actele de executare subsecvente.
Va respinge cererea apelantului privind plata cheltuielilor de judecată din apel întrucât acestea constau exclusiv în taxa judiciară de timbru datorată și achitată pentru judecata apelului or, potrivit prevederilor art.23 alin.1 lit.d din Legea nr.146/1997, în caz de admitere a contestației la executare titularul cererii are dreptul de a obține restituirea sumei achitată cu acest titlu. Aceasta fiind calea specială prevăzută de legiuitor pentru recuperarea de către apelantul-contestator a sumei achitată cu titlu de taxă judiciară de timbru nu se justifică aplicarea dreptului comun în materia cheltuielilor de judecată și transpunerea obligației de suportare finală a acestora în sarcina intimatei.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelantul-contestator O. N. împotriva sentinței civile nr._/12.08.2013 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în tot.
Admite contestația la executare formulată de către contestatorul O. N. în contradictoriu cu intimata Administrația Finanțelor P. a Municipiului B. (actuala Administrația Județeană a Finanțelor P. B.), și în consecință:
Anulează titlulexecutoriu nr._ emis de către intimată la data de 28.03.2013 și actele de excutare subsecvente,
Respinge cererea apelantului privind plata cheltuielilor de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată azi, 08.04.2014, în ședință publică.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
N. DanielaPop D. O.
GREFIER
C. Ș.
Red. D.P.O./30.06.2014
Tehnored.C.S./30.06.2014
Judecător de Fond -C. E. R.
6 ex
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Contestaţie la executare. Hotărâre din 08-04-2014, Tribunalul... → |
|---|
