Contestaţie la executare. Decizia nr. 175/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 175/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 15-04-2014 în dosarul nr. 175/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILĂ NR. 175/. publică din data de 15.04.2014
Complet constituit din:
PREȘEDINTE – N. D.
JUDECĂTOR- P. D. O.
GREFIER – C. Ș.
Pe rol fiind soluționarea apelului privind pe apelant reclamant C. A. A. în contradictoriu cu intimatul pârât ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. A M. B., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile nr._/30.10.2013 pronunțată de Judecătoria B., având ca obiect „contestație la executare”.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 08 aprilie 2014, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sent. civ. nr._/30.10.2013, Judecătoria B. a respins contestația la executare formulată de Corșate A. A. domiciliat în B., ., nr. 47, . în contradictoriu cu Administrația Județeană a Finanțelor P. B..
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
Împotriva contestatorului s-a pornit executarea silita in temeiul deciziei de impunere_/12.03.2013 emisă de AFP B., care a fost contestată de petent conform procedurii contencioase administrative. Organul fiscal a procedat la emiterea unui titlu executoriu și a unei somații în temeiul deciziei de impunere, formând dosarul de executare_/8/_ /_
În ce privește nelegala punere in executare silita a creanței stabilita prin decizia_/12.03.2013 emisă de AFP B., înainte de a fi soluționata contestația administrativa formulata de contestator împotriva acestei decizii, instanța observa ca, potrivit dispozițiilor art. 215 alin 1 din codul de procedura fiscala, contestația administrativa formulata împotriva titlurilor de creanța devenite executorii nu suspenda executarea silita a acestora.
Ca atare actele de executare emise pentru executarea silită a creanțelor înscrise în decizia_/12.03.2013 emisă de AFP B. sunt legale fiind emise cu respectarea legii.
Aspectele ce țin de subiectul executării silite, care ar fi persoana fizică nelegal executată pentru debite datorate de societatea profesională nu sunt justificate, instanța observând că decizia de impunere_/12.03.2013, ale cărei debite fac obiectul executării silite, a fost emisă pe seama contestatorului și nu a altei entități juridice.
De asemenea titlul executoriu conține toate elementele prevăzute de lege pentru valabila sa emitere, inclusiv cele menționate de contestator, enumerate de art. 43 din OG 92/2003
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul Corșate A. A., care a solicitat anularea sa și admiterea în tot a contestației, astfel cum a fost completată, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac declarată contestatorul a arătat că instanța în mod greșit i-a respins cererea de suspendare a cauzei în baza art.413 alin.1 pct.1 C.proc.civ. până la soluționarea irevocabilă a dosarului în care a atacat decizia de impunere.
În mod, de asemenea, greșit nu s-a dat eficiență apărării sale în sensul că nu poate fi urmărit silit ca persoană fizică pentru obligații datorate de biroul executorului judecătoresc, operând diviziunea/afectațiunea de patrimonii descrisă de art.31 și 31 din N.C.C. Patrimoniul persoanei fizice autorizate este unul de afectațiune și executarea pentru datorii ale PFA nu se poate face asupra bunurilor persoanei fizice, potrivit art.2314 alin.4 din N.C.C.
Instanța nu a analizat și în mod greșit a respins susținerile sale potrivit cărora actele de executare nu cuprind elementele indicate de art.141 alin.4 raportat la art.43 din O.G. nr.92/2003. A considerat în mod neîntemeiat că acestea ar fi cuprinse în titlul executoriu.
În drept apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.717 raportat la art.456 și urm. N.C.P.C.
Intimata A.J.F.P. B. a formulat întâmpinare, act procesual prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat (f.10-13).
În apel nu s-au administrat probe.
Verificând, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1 N.C.P.C., stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în limitele motivelor de apel formulate de către apelant, văzând că nu există motive de apel de ordine publică tribunalul reține următoarele:
Cererea de suspendare a judecății contestației la executare de față în mod corect a fost respinsă de către prima instanță întrucât nu erau îndeplinite condițiile art.413 alin.1 pct.1 C.proc.civ., nefiind făcută dovada existenței, pe rolul unei instanțe judecătorești, a unui alt litigiu, care să aibă ca obiect existența sau inexistența unui drept de care să depindă dezlegarea prezentei cauze. O eventuală anulare totală sau parțială, ulterioară soluționării contestației la executare, a titlului de creanță ce a stat la baza emiterii titlului executoriu va atrage modificarea, conform art.141 alin.3 C.proc.fiscală, sau anularea corespunzătoare a acestuia și a întregii executări. Nu se poate prezuma în speță că organul de executare fiscală își va încălca această obligație legală de a pune în executare în modul respectiv o hotărâre judecătorească definitivă pronunțată în contenciosul fiscal.
Simpla contestare de către debitor, pe cale administrativă sau în instanță, a titlului de creanță nu echivalează cu lipsa caracterului cert, lichid și exigibil a creanțelor preluate într-un titlul executoriu potrivit prevederilor O.G. nr.92/2003. Interpretarea contrară ar conduce la imposibilitatea demarării sau continuării procedurii executării silite până la soluționarea contestației, cu contrazicerea flagrantă a dispozițiilor art.215 alin.1 din același act normativ, care interzic în mod expres suspendarea executării silite a titlurilor de creanță devenite executorii prin expirarea termenului de plată a datoriei fiscale constatate.
Anularea în cadrul altui litigiu a deciziei de impunere ce a stat la baza emiterii titlului executoriu contestat în speță îl îndreptățește pe debitorul urmărit să obțină întoarcerea executării în ipoteza încheierii acesteia până la momentul respectiv. Nu există niciun temei legal pentru ca anterior acestui deznodământ să se întrerupă cursul judecății contestației la executare în considerarea unei simple temeri a debitorului că, în cazul anulării titlului de creanță, organul de executare fiscală, în ciuda acestui fapt și contrar prevederilor O.G. nr.92/2003 privind Codul de procedură fiscală, ar continua în mod abuziv o executare silită rămasă fără bază legală, în condițiile inexistenței unei creanțe certe.
Pentru aceste considerente, tribunalul constată că primul motiv de apel este nefondat.
În ceea ce privește cea de-a doua critică a apelantului se reține că atâta timp cât titlul executoriu îi corespunde titlului de creanță pe care se întemeiază sub aspectul modului de identificare a debitorului, nu se pot formula critici sub acest aspect pe calea contestației la executare.
La rândul său, inexistența creanței în patrimoniul debitorului urmărit nu poate fi dovedită în acest cadru procesual, deoarece ar conduce la contrazicerea titlului de creanță, ale cărui mențiuni pot fi contestate exclusiv pe calea prescrisă de art.205 și urm. C.proc.fiscală.
În fine, raportat la ultimul motiv de apel invocat în cauză se observă că titlul executoriu contestat în speță are toate mențiunile obligatorii prevăzute de art.43 coroborat cu art.141 din O.G. nr.92/2003. Dintre acestea apelantul susține că lipsesc obiectul actului administrativ fiscal, motivele de fapt, temeiurile de drept, numele și semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, ștampila organului fiscal emitent, modalitatea de contestare (neajungând indicarea generică ,,instanța judecătorească competentă”).
În realitate, toate aceste elemente sunt indicate. Astfel, obiectul actului se deduce cu ușurință că îl constituie urmărirea silită a obligației fiscale înscrisă în cuprinsul său, motivele de fapt constau în expirarea scadenței/termenului de plată al obligațiilor fiscale înscrise în documentul prin care s-a stabilit sau individualizat suma de plată, temeiul de drept constă în prevederile art.141 C.proc.fiscală, numele persoanei împuternicite a organului fiscal este M. Harlab, iar modalitatea de contestare este contestația reglementată de art.172-173 C.proc.fiscală. Semnătura și ștampila conducătorului organului de executare nu sunt mențiuni obligatorii în situația din speță, față de prevederile art.43 C.proc.fiscală, în condițiile în care titlul executoriu a fost emis prin intermediul unui centru de imprimare masivă, astfel încât este valabil fără aceste elemente conform dispozițiilor art.2 din Ordinul nr.1107/2012.
În consecință, constatând că hotărârea atacată a fost pronunțată în condiții de legalitate și este temeinică, tribunalul, văzând prevederile art.470 alin.1 C.proc.civ. va respinge apelul declarat de către apelantul Corșate A. A. împotriva Sent. civ. nr._/30.10.2013 a Judecătoriei B., pe care o va păstra.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul declarat de către apelantul Corșate A. A. împotriva Sent. civ. nr._/30.10.2013 a Judecătoriei B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată azi, 15.04.2014, în ședință publică.
PREȘEDINTEJUDECĂTOR
N. DanielaPop D. O.
GREFIER
C. Ș.
Red. P.D.O./30.06.2014
Tehnored. C.S./30.06.2014
Judecător de Fond- C. G.
4 ex
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 170/2014. Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 259/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
