Contestaţie la executare. Decizia nr. 170/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 170/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-04-2014 în dosarul nr. 170/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 170/A
Ședința publică din data de 11 aprilie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE L. S. - judecător
Judecător A. B.
Grefier I. C.
Pe rol fiind judecarea apelului civil formulat de apelanta Direcția G. R. a Finanțelor P. B. - Administrația Finanțelor P. pentru Contribuabili Mijlocii Brasov, prin reprezentant legal, în contradictoriu cu intimata ., R. Ș. D., prin reprezentant legal, împotriva sentinței civile numărul_/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că, prin cererea de exercitare a căii de atac, titularul acesteia a solicitat ca judecarea pricinii să aibă loc și în absența reprezentantului său de la dezbateri, potrivit art. 223 alin. 3 C.proc.civ., cerere față de care tribunalul constată că se impune continuarea judecăriicauzei.
Așa fiind, făcând aplicarea dispozițiilor cuprinse în art. 131 alin. 1 C.proc.civ., tribunalul reține că, în raport cu prevederile existente în art. 95 pct. 2 C.proc.civ., este competent general, material și teritorial să soluționeze cererea de apel ce constituie obiectul prezentului dosar.
Având în vedere principiul legalității căilor de atac, precum și dispozițiile cuprinse în art. 650 alin. 3 C.proc.civ., tribunalul, din oficiu, invocă excepția tardivității exercitării căii de atac a apelului împotriva sentinței civile nr._/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., iar, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. 1 C.proc.civ. coroborat cu cele ale art. 482 din același act normativ, rămâne în pronunțare pe excepția de ordine publică astfel invocată.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cererii de apel de față, constată că, prin sentința civilă nr._/ 26.09.2013, Judecătoria B. a hotărât următoarele:
Respinge contestația la executare formulată de contestatoarea .. – R. Ș. D. cu sediul în B. îndreptată împotriva intimatei Administrația Finanțelor P. pentru Contribuabili Mijlocii B., ca fiind rămasă fără obiect.
Obligă intimata să plătească contestatoarei suma de 899 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat redus în condițiile art. 274 alin 3 C.pr.civ.
La adoptarea acestei soluții, prima instanță a reținut că, la baza emiterii titlului executoriu nr. 3014 din 30.04.2013 au fost avute în vedere următoarele documente prin care s-a evidențiat sumele de plată datorate de contestatoarea .. – R. Ș. D. în calitate de contribuabil mijlociu, la bugetul de stat, cu titlu de impozit pe venituri din salarii, vărsăminte de la persoane juridice pentru persoane cu handicap, impozit pe profit:
Dec.nr._-2 din 15.04.2013: termen de plată 25.04.2013, cuantum 12.093,00 lei
Dec. nr._-2 din 16.04.2013: termen de plată 25.04.2013, cuantum 728,00 lei,
Dec. nr._-2 din 16.04.2013: termen de plată 25.04.2013, cuantum 1.168,00 lei
Dec. nr._ din 25.02.2013: termen de plată 25.02.2013, cuantum 43,00 lei
Dec.nr._ din data de 21.03.2013, termen de plată 25.03.2013, cuantum 756,00 lei.
Sumele în discuție au fost stinse prin plățile efectuate de contestatoarea contribuabil, dar intimata, anterior efectuarii acestor plăți, a emis Decizia de impunere privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală, care a avut la bază raportul de inspecție fiscală nr. F-BV 54 întocmit la data de 31.01.2013 (f. 29-43, 44-46). Împotriva acestei decizii de impunere, conform procedurii instituite de art. 205 și urm.din OG 92/2003, s-a formulat contestație, adresată de contestatoarea contribuabil atât organului imitent, cât și Tribunalului B.. Anterior soluționării acestei contestații intimata a emis la data de 30.04.2013 titlul executoriu nr. nr. 3014, formându-se dosarul de executare nr._/8/35/1/_ în cadrul căruia a fost emisă Somația nr. nr. 8/_ /_.
La data de 06.06.2013 intimata a emis Decizia nr. 159 privind soluționarea contestației formulate de . împotriva Deciziei de impunere nr. F-BV 103/31.01.2013 privind obligații fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală prin Raportul de inspecție fiscală nr. F-BV 54 întocmit la data de 31.01.2013 (f. 77-119) prin care a fost desființată decizia de impunere. Urmare a acestei decizii s-a dispus în baza art.148 alin.5 din OG 92/2003 ridicarea măsurilor de executare silită aplicate contestatoarei, iar în temeiul art. 148 alin.4 din actul normativ incident executarea silită pornită în baza titlului executoriu nr.3014/30.04.2013 a încetat.
În atare condiții, este evident că prezenta contestație la executare a rămas fără obiect, pretenția dedusă judecății urmărind anularea și deci implicit încetarea executării silite pornite în baza acestui titlu.
În privința cererii accesorii a contestatoarei prin care se solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată, instanța apreciază că sunt îndeplinite condițiile art. 451 alin.1 NCPC, art. 453 alin.1 NCPC., culpa procesuală aparținând intimatei care, cu încălcarea disp.art. 110 cu raportare la art. 141, 205 și urm. din OG 92/2003 a demarat procedura execuțional silită împotriva contribuabilului. În acest sens, instanța apreciază că atîta timp cât validitatea, temeinicia și legalitatea titlului de creanță fiscală urma procedura contestației administrative, intimata, în calitate de organ de executare nu avea căderea a emite titlu executoriu, acestă atitudine obligând-o practic pe contestatoare a formula împotriva acestui titlu contestație la executare, fapt ce a generat anumite cheltuieli în patrimoniul contestatoarei – taxe judiciare și onorariu avocat, cheltuieli care trebuiesc suportate de partea în sarcina căreia instanța a reținut culpa procesuală.
Împotriva sentinței civile nr._/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., intimata Administrația Județeană a Finanțelor P. B., prin reprezentant legal Direcția G. R. a Finanțelor P. B., a exercitat calea de atac a apelului, solicitând schimbarea în parte a acesteia, în sensul înlăturării dispoziției referitoare la instituirea în sarcina sa a obligației de plată a cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii de exercitare a căii de atac, autorul acesteia a susținut că nu poate fi reținută culpa sa procesuală, astfel că nu poate fi aplicată instituția juridică reglementată de prevederile art. 453 alin 1 din Codul de procedură civilă, întrucât vinovată de promovarea acțiunii este partea intimată, care nu a achitat la termenul scadent obligațiile fiscale.
A mai susținut apelanta în motivarea cererii de apel că înțelege să critice și cuantumul sumei de bani pe care prima instanță a stabilit-o cu titlu de cheltuieli de judecată, întrucât acesta este foarte mare, impunându-se ca, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă, să fie redus onorariul avocatului ce a avut calitatea de reprezentant convențional al părții intimate.
Sub acest aspect, trebuie reținut că, în cadrul judecării în primă instanță a cauzei, a fost acordat un sigur termen, iar gradul de complexitate a cauzei nu este unul ridicat, care să justifice perceperea unui onorariu de 700 de lei, a susținut apelanta în continuarea motivării cererii de exercitare a căii de atac.
Cererea de apel a fost întemeiată în drept de către autorul său pe dispozițiile cuprinse în art. 466 și următoarele din Codul de procedură civilă.
Intimata – contestatoare nu a formulat întâmpinare.
În calea de atac a apelului nu au fost administrate probe.
La termenul de judecată de astăzi, instanța, pentru considerentele de fapt și de drept expuse în practicaua deciziei, din oficiu, a invocat excepția de tardivitate a cererii de apel ce constituie obiectul prezentului dosar.
În conformitate cu dispozițiile cuprinse în art. 248 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ce se aplică și în procedura de soluționare a căii de atac a apelului potrivit prevederilor art. 482 din actul normativ menționat, tribunalul se va pronunța mai întâi asupra excepției tardivității formulării cererii de apel supusă judecății, întrucât aceasta face inutilă, în tot, cercetarea în fond a cauzei, iar în acest sens constată și reține următoarele:
Una dintre regulile generale privitoare la instituirea și exercitarea căilor de atac este legalitatea acestora, care reprezintă un principiul deosebit de important, a cărei aplicare este incontestabilă în orice sistem procedural. În general, procedura civilă se caracterizează prin reguli precise și adeseori imperative. Instituirea căilor de atac este o problemă de interes general și ea vizează determinarea mijloacelor procedurale ce pot fi exercitate pentru reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
În afara căilor de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.
Acest principiul decurge din prevederile cuprinse în art. 128 din Constituția României, în conformitate cu care părțile unui litigiu au dreptul de a folosi căile de atac,, în condițiile legii’’ și a fost în mod expres consacrat de codul de procedură civilă adoptat în anul 2010 în art. 457 alin. 1, care statuează că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.
Așa fiind, se reține că mențiunea greșită din dispozitivul hotărârii privitoare la calea de atac care poate fi exercitată și la termenul de promovare a acesteia nu poate fi de natură a deschide accesul la o cale de atac neprevăzută de lege sau la exercitarea unei căi de atac în alt termen în afara celui instituit de lege.
Așa cum am arătat anterior, căile de atac ce pot fi exercitate împotriva unei hotărâri judecătorești sunt cele reglementate de legea în vigoare la data la care aceasta a fost pronunțată.
În cauza de față, se reține că partea intimată a sesizat instanțele judecătorești cu o contestație la executare îndreptată împotriva unei executări silite ce a început în data de 30.04.2013.
În conformitate cu prevederile cuprinse în art. 24 din Codul de procedură civilă adoptat în anul 2010, care a intrat în vigoare la data de 15.02.2013, dispozițiile legii noi de procedură se aplică proceselor și executărilor silite începute după data intrării în vigoare a acesteia.
Așa fiind, tribunalul reține că legea aplicabilă procedurii executării silite contestate este cea indicată în mod expres de dispoziția legală precitată, în conformitate cu care, se constată că executării silite ce a fost contestată de către partea intimată îi sunt aplicabile prevederile legii noi de procedură.
Această lege se aplică, pentru considerentele mai sus indicate, și hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată calea de atac a contestației la executare, astfel că, în cauză, nu sunt aplicabile dispozițiile de drept comun cuprinse în art. 466 alin. 1 din Codul de procedură civilă, ci norma specială instituită prin dispozițiile art. 650 alin. 3 din actul normativ menționat, în conformitate cu care, hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Față de criteriile de clasificare a termenelor procedurale, termenul de apel este imperativ, legal și absolut, astfel încât nerespectarea lui va atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, cu consecința respingerii apelului ca tardiv introdus.
În speță, sub aspectul analizat, se constată că părții apelante i-a fost comunicată sentința civilă nr._/26.09.2013 în data de 23.01.2014, iar aceasta a înregistrat cererea de apel împotriva acestei hotărâri judecătorești în data de 12.02.2014, cu depășirea termenului imperativ instituit de lege în acest sens.
Așa fiind, tribunalul, pentru considerentele de fapt și de drept ce preced, va admite excepția suspusă analizei, cu consecința respingerii cererii de apel ce constituie obiectul prezentului dosar, ca fiind tardiv promovată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității cererii de apel, invocată din oficiu, și în consecință:
Respinge cererea de apel formulată de apelanta Administrația Județeană a Finanțelor P. B.- Contribuabili Mijlocii, prin reprezentant legal Direcția G. R. a Finanțelor P. B., cu sediul în Municipiul B., .. 7, având cod de înregistrare fiscală_, în contradictoriu cu intimata . – R. Ș. D., cu sediul în B. – Poiana B., .. 1, jud. B., J/_, C._, reprezentată legal de administrator, împotriva sentinței civile nr._/26.09.2013 pronunțată de Judecătoria B., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 11.04.2014.
Președinte, Judecător,
L. S. A. B.
Pentru grefier I. C.,
aflată în concediu de odihnă,
semnează înlocuitor grefier șef de secție,
A. D.
Red. L.S – 14.07.2014
Tehnored. MI – 15.07.2014
Jud. fond: C. D. T.
| ← Contestaţie la executare. Hotărâre din 08-04-2014, Tribunalul... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 175/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
