Contestaţie la executare. Decizia nr. 1457/2015. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1457/2015 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 1457/2015
Cod ECLI
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1457/. publică din data de 10 decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE – D. O. P. - judecător
JUDECĂTOR – I. L.
GREFIER – C. N.-D.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de către apelantul contestator O. M., în contradictoriu cu intimații Compania Națională de Autostrăzi și D. Naționale din România, prin Direcția R. de D. și P. B. și B. V. A. G., împotriva Sentinței civile nr. 2742/13.03.2015, pronunțată de Judecătoria B., în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 26.11.2015, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, din lipsă de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 10.12.2015, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față constată că, prin Sentinta civila nr.2742/13.03.2015, Judecătoria B. a respins contestația la executare formulată de contestatorul O. M., domiciliat în B., ., .. A, . în contradictoriu cu intimații BIROUL EXECUTORULUI JUDECĂTORESC V. A. G. cu sediul în B., .. 43, cam. 814, B. și COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. B. cu sediul în B., .. 13, .. 1, jud. B..
În considerentele acestei sentințe s-au reținut, în esență, următoarele:
P. procesul-verbal de contraventie . nr._ 21.11.2011 incheiat de C. – CESTRIN, fata de contestator au fost luate doua masuri: s-a aplicat acestuia o amendă contravențională în cuantum de 250 lei, achitată ½ din cuantum la data de 07.10.2011 și un tarif de despăgubire în cuantum de 28 euro.
Contestatorul sustine ca, data fiind abrogarea art. 8 al. 3 din OG nr. 15/2002 prin Legea nr. 144/2012, fapta ar fi suferit o dezincriminare astfel că nu ar mai putea fi obligat la plata tarifului de despăgubire.
Instanta retine ca fiind nefondate sustinerile contestatorului.
Reține astfel instanța că potrivit art. 712 C.pr.civila:
(1) Dacă executarea silită se face în temeiul unei hotărâri judecătorești sau arbitrale, debitorul nu va putea invoca pe cale de contestație motive de fapt sau de drept pe care le-ar fi putut opune în cursul judecății în primă instanță sau într-o cale de atac ce i-a fost deschisă.
(2) În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui alt titlu executoriu decât o hotărâre judecătorească, se pot invoca în contestația la executare și motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui.
Se reține astfel din cuprinsul textului legal invocat că nu in orice conditii se pot invoca motive de fapt sau de drept privitoare la fondul dreptului, ci „numai dacă legea nu prevede în legătură cu acel titlu executoriu o cale procesuală specifică pentru desființarea lui”.
Or, instanta retine ca debitorul avea deschisa calea atacarii procesulului-verbal cu plangere contraventionala, in termen de 15 zile de la momentul afisarii la domiciliul sau, cale de atac prev. de art. 31 al. (1) din O.G. nr. 2 / 2001 rep.:
Împotriva procesului – verbal de constatare a contravenției și de aplicare a sancțiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.
Altfel spus, nu contestatia la executare era calea legala de urmat in aceasta situatie, ci plangerea intemeiata pe OG nr. 2/2001 in cadrul careia ar fi fost admisibila analiza aspectelor ce vizeaza nelegalitatea actului.
Sub acest aspect, contestatia la executare se va respinge ca neîntemeiată. Reține astfel instanța că potrivit dispozițiilor art.II din Legea nr. 144 din 2012 tarifele de despăgubire prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 424/2002, cu modificările și completările ulterioare, aplicate și contestate în instanță până la data intrării în vigoare a prezentei legi se anulează.
Nu poate reține astfel instanța îndeplinirea în ce privește petentul a condițiilor menționate în textul de lege invocat dat fiind că acesta nu a investit instnța de judecată, anterior intrării în vigoare a legii nr. 144 din 2012, cu o plângere contravențională, întrucât plângerea sa a fost respinsă ca tardiv formulată. Modalitatea legală de a supune analizei unei instnțe de judecată nulitatea tarifului de despăgubire este plângerea contravențională, or această cale de atac a fost formulată de către petent tardiv așa cum a reținut Judecătoria B. în Sentința civilă nr._ din 19.12.2012, pronunțată în dosarul nr._ .
Referitor la cuantumul cheltuielilor de executare, reține instanța că acesta a fost în mod legal stabilit, așa cum rezultă din examinarea încheirii din data de 07.11.2014, a executorului Judecătoresc, împrejurarea că acestea depășesc debitul urmărit nefiind de natură să conducă automat la aprecierea lor ca disproporționate.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel contestatorul O. M., care a solicitat desființarea sa, pentru următoarele motive:
Sunt incidente în situația sa prevederile art.12 alin.1 din OG nr.2/2000 (dacă printr-un act normativ fapta nu mai este considerată contravenție, ea nu se mai sancționează, chiar dacă a fost săvârșită înainte de data intrării în vigoare a noului act normativ) prin decizia Curții Constituționale nr.228/2007.
Procedura execuțională este afectată de nulitate întrucât nu au fost respectate dispozițiile imperative ale art.15 alin.2 din Constituția României, potrivit cărora ,,legea dispune numai pe viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile” or, în speță, tariful de despăgubire este, în esență, o sancțiune complementară amenzii contravenționale aplicate.
Abrogarea prin Legea nr.144/2012 a dispozițiilor care au reglementat plata tarifului de despăgubire, pe fondul caracterului obligatoriu al deciziei Curții Constituționale anterior menționată echivalează cu un impediment la executare, toate actele de executare efectuate în cauză fiind nule de drept, potrivit art.703 C.proc.civ.
Astfel, raportat la art.15 alin.2 din Constituția României, abrogarea tarifului lipsește de suport juridic partea de sancțiune neexecutată la momentul intrării în vigoare a normei de dezincriminare.
În plan procesual apelul nu a fost motivat.
Intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. a formulat, la data de 04.09.2015, întâmpinare, prin acest act de procedură solicitându-se respingerea apelului ca nefondat (f.12-13).
Verificând, în conformitate cu prevederile art.479 alin.1 C.proc.civ., în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, văzând că nu există motive de apel de ordine publică tribunalul reține că apelul nu este întemeiat.
Contestația la executare cu soluționarea căreia a fost investită instanța de judecată în speță nu se întemeiază doar pe motivul analizat prin sentința apelată, ci și pe excepția prescripției executării silite. Aceasta din urmă a fost total ignorată de către judecătorul fondului, fără nicio justificare.
În ceea ce privește apărările apelantului-contestator la care s-a raportat prima instanță se constată că acestea constau în invocarea prevederilor Legii nr.144/2012 prin care a fost abrogat art.8 alin.3 și 31 din OG nr.15/2002, ce viza tariful de despăgubire, precum și a art.15 alin.2 din Constituția României, conform cărora legea dispune numai pentru viitor cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile și a art.20 alin.1 și 2 din legea fundamentală.
Sub acest aspect se reține că, într-adevăr, prin executarea silită contestată în speță este urmărită o sumă de bani stabilită în sarcina intimatului cu titlu de tarif de despăgubire, în temeiul art.8 alin.3 din OG nr.15/2002, normă legală ce a fost abrogată prin Legea nr.144/2012 începând cu data de 24.07.2012.
Susținerile apelantului în sensul că Legea nr.144/2012 se aplică retroactiv și în situația sa sunt corecte în măsura în care se are în vedere aplicarea principiului instituit de art.15 alin.2 din Constituția României, conform căruia ,,Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.
Din această perspectivă în mod nelegal prin executarea contestată în speță se urmărește silit o sumă de bani imputată intimatului cu titlu de tarif de despăgubire, stabilit în baza unei norme legale, respectiv în baza art.8 alin.3 din O.G. nr.15/2002, care a fost abrogată, prin Legea nr.144/2012, anterior demarării executării silite.
Așadar, la momentul începerii executării contestate legea nouă nu mai prevedea posibilitatea intimatei de a aplica pentru săvârșirea contravenției constatată în sarcina apelantului sancțiunea complementară a plății unui tarif de despăgubire. Suma ce se execută silit are această natură, iar aplicarea legii contravenționale noi este permisă în ceea ce îl privește pe apelant întrucât îi este mai favorabilă.
Interpretarea potrivit căreia aplicarea legii contravenționale noi mai favorabile vizează atât momentul aplicării sancțiunii cât și momentul executării sale reiese din considerentele Deciziei nr.228/2007 a Curții Constituționale, care este aplicabilă în speță pentru identitate de rațiune.
În concluzie, în lumina prevederilor constituționale anterior menționate și a interpretării date dispozițiilor art.12 alin.1 din O.G. nr.2/2001 prin Decizia Curții Constituționale nr.228/2007, tribunalul constată că apelantul beneficiază de prevederile Legii nr.144/2012, nemaiexistând temei legal pentru executarea tarifului de despăgubire stabilit în sarcina sa prin procesele verbale de contravenție de care se prevalează apelanta.
Această împrejurare reprezintă un impediment în calea executării silite, fără a constitui în mod necesar și un motiv de nulitate a procesului verbal ce constituie titlu executoriu. Altfel spus, chiar dacă titlul executoriu nu este anulat, punerea sa în executare silită nu este permisă pentru un motiv extrinsec, ivit ulterior emiterii sale.
În atare situație, motivul de contestație la care s-a raportat prima instanță vizează executarea silită propriu-zisă și nu reprezintă un motiv de fapt sau de drept privitor la fondul dreptului cuprins în titlul executoriu, în accepțiunea art.712 alin.2 C.proc.civ., invocat în susținerea soluției adoptată prin sentința apelată.
În concluzie, contestația la executare de față a fost respinsă pentru un considerent greșit, în temeiul unei norme legale neaplicabilă în speță și fără analizarea tuturor motivelor de contestație invocate de către parte.
Întrucât unul dintre acestea este apreciat ca fiind întemeiat de către tribunal și este de natură a atrage admiterea în tot a contestației la executare de față, analizarea celui de-al doilea motiv de contestație apare ca fiind superfluă.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art.480 alin.1 C.proc.civ. tribunalul va admite apelul declarat de către apelantul O. M. împotriva Sent. civ. nr.2742/13.03.2015 a Judecătoriei B., pe care o va schimba în tot.
În baza prevederilor art.711 și art.719 alin.1 C.proc.civ. va admite contestația formulată și completată de către contestatorul O. M. în contradictoriu cu intimații B. V. A. G. și COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. și, în consecință:
- va anula încheierea nr.1254 întocmită la data de 07.11.2014 de către intimatul B. V. A. G. în dos. exec. nr.1254/2014;
- va anula toate formele de executare silită din dosarul anterior menționat.
În conformitate cu dispozițiile art.453 C.proc.civ. va obliga intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA la plata către contestator a sumei de 13 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță, ce constau în contravaloare copii acte din dosarul execuțional anterior menționat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de către apelantul O. M. împotriva Sent. civ. nr.2742/13.03.2015 a Judecătoriei B., pe care o schimbă în tot.
Admite contestația formulată și completată de către contestatorul O. M. în contradictoriu cu intimații B. V. A. G. și COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA prin DIRECȚIA R. DE D. ȘI P. și, în consecință:
- anulează încheierea nr.1254 întocmită la data de 07.11.2014 de către intimatul B. V. A. G. în dos. exec. nr.1254/2014;
- anulează toate formele de executare silită din dosarul anterior menționat.
Obligă intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI D. NAȚIONALE DIN ROMÂNIA la plata către contestator a sumei de 13 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în primă instanță.
Definitivă.
Pronunțată azi, 10.12.2015, în ședință publică.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
D. O. P. I. L.
GREFIER,
C. N.-D.
Red. D.P./10.02.2016
Tehnored. C.ND/10.02.2016
Ex 5
Jud fond- M. L.
| ← Uzucapiune. Decizia nr. 549/2015. Tribunalul BRAŞOV | Contestaţie la executare. Decizia nr. 1523/2015. Tribunalul... → |
|---|
