Contestaţie la executare. Decizia nr. 114/2014. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2014 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 11-03-2014 în dosarul nr. 114/2014
ROMANIA
TRIBUNALUL B R A S O V
SECTIA I CIVILA
DOSAR NR._
DECIZIA CIVILA NR. 114/A
Ședința Publica din 11 martie 2014
Completul de apel compus din:
P.:C. D. – P.- judecător
C. - M. R.- judecător
GREFIER:V. P.
Pentru astăzi fiind amânata pronunțarea asupra apelului de fata care s-a judecat in ședința publica din 25 februarie 2014 când părțile prezente au pus concluzii potrivit celor consemnate in încheierea de ședința de la respectivul termen de judecata, încheiere care face parte integranta din prezenta hotărâre si când, având in vedere lipsa de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea pentru data de 4 si 11 martie 2014.
La apelul nominal făcut în ședința publica la pronunțare se constata lipsa parților.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Instanța, in urma deliberării pronunța următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL
Constata ca prin sentința civila nr._ din data de 02.09.2013 pronunțata in cauza de către Judecătoria B., instanța a admis contestația la executare formulata de contestatoarea . SRL, in contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PENTRU CONSTRIBUABILI M. ȘI MIJLOCII și, în consecință, a anulat titlul executoriu nr. 2204/22.04.2013 și somația nr. 2205/22.04.2013 emise în dosarul execuțional nr._ al intimatei si a obligat-o pe intimata la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 195 lei reprezentând taxa de timbru și timbru judiciar.
Pentru a pronunța aceasta soluție instanța a reținut ca prin decizia de impunere nr. F-BV-269/28.02.2013 s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a unor accesorii la impozitul de profit și la impozitul venituri nerezidenți în cuantum 1.586.075 lei.
Nefiind achitat decât debitul principal, intimata a emis acte de executare, respectiv somație și titlu executoriu, contestate în prezenta cauză, însă a menționat în cuprinsul acestora că debitul de 1.586.075 lei reprezintă impozit pe profit și impozit de venit, și nu accesorii, astfel cum era conform deciziei de impunere emise.
In soluționarea cauzei instanța a avut in vedere ca potrivit dispozițiilor art. 168 Cod procedura fiscala, „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu incalcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare, precum si in cazul in care aceste organe refuza sa îndeplinească un act de executare in condițiile legii”, dar si pe cele ale art. 2 alin 3 din același act normativ, care arata ca „unde prezentul cod nu dispune se aplica prevederile Codului de Procedura Civila”.
Potrivit art. 141 alin. 1 și 1 ind. 1 Cod procedura fiscala „executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu.
(1^1) În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii.”
Potrivit art. 141 alin. 2, 3 si 4 Cod procedura fiscala, „titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege.
(3) Modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător.
(4) Titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului.”
Potrivit art. 172 Cod procedura civila „Persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor prezentului cod de către organele de executare”.
Instanța a reținut ca in speță, aceste mențiuni sunt necorespunzătoare titlului de creanță, fiind indicate greșit ca reprezentând impozit pe profit sau impozit venit persoane fizice nerezidente, astfel ca a anulat pe cale de consecința, atât titlul executoriu cât și somația, deoarece sumele pentru care s-a pornit executarea silită de către intimată nu reprezintă aceste creanțe, fapt recunoscut și prin întâmpinare, iar potrivit dispozițiilor citate anterior, titlul de creanța devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată, deci titlul executoriu nu poate cuprinde alte creanțe decât cele din titlul de creanță, aspect care poate fi verificat de către instanța sesizată cu contestația la executare, neimplicând analizarea legalității titlului de creanța așa cum susține intimata.
În lumina considerentelor expuse, instanța a reținut că executarea silită este nelegal pornită pentru suma de 1.586.075 lei, acest debit nefiind datorat cu titlu de impozit astfel cum este menționat în titlul executoriu și în somație, ci cu titlu de accesorii, conform titlului de creanță, motiv pentru care va admite contestația la executare.
În baza art. 451 Cod procedura civila instanța a obligat intimata la plata sumei de 195 lei cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru și timbru judiciar, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată constând în onorariu avocațial, acestea nu au putut fi stabilite de instanța din înscrisurile depuse, factura de la fila 20 depusa in acest scop fiind aferentă asistenței juridice acordate pentru luna aprilie 2013 și nu individualizează cheltuielile efectuate de contestatoare cu onorariul avocațial pentru prezenta cauză, motiv pentru care aceste cheltuieli au fost respinse.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR P. PENTRU CONSTRIBUABILI M. ȘI MIJLOCII, solicitând admiterea lui si modificarea in tot a hotărârii in sensul respingerii contestației la executare, arătând in esența ca partea contestatoare datorează respectivele accesorii si ca, astfel, executarea silita împotriva acesteia s-a declanșat si se desfasoara cu respectarea dispozițiilor legale, neexistând niciun motiv pentru anularea actelor de executare silita.
S-a arătat ca individualizarea debitului ca fiind unul accesoriu s-a făcut in cuprinsul titlului de creanța, instanța neputând analiza pe aceasta cale existenta sau nu a debitului respectiv.
In ceea ce privește obligarea sa la plata cheltuielilor de judecata, apelanta a arătat ca acesta dispoziție nu are temei, câta vreme contestatoarea insasi, prin culpa sa a declanșat procedura executionala, intimata fiind obligata sa procedeze in consecința la data la a expirat termenul scadent al datoriile fiscale, iar acestea nu sunt achitate.
Intimata a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelului ca nefondat, fara cheltuieli de judecata in apel.
Aceasta a susținut in esența legalitatea si temeinicia soluției instanței de fond, arătând ca prin cererea de fata nu s-a contestat debitul in sine, ci i concret mențiunile din actele de executare silita.
P. răspunsul la întâmpinare, apelanta a învederat inca o data ca intradevar debitul principal a fost achitat de către contestatoarea, executarea silita pornindu-se numai pentru recuperarea debitelor accesorii generate de achitarea cu întârziere a obligațiilor fiscale si ca numai omisiunea menționării naturii exacte a debitului nu este de natura sa atragă anularea formelor de executare silita.
Analizând apelul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul retine ca acesta este nefondat.
In mod corect a reținut instanța de fond ca, deși prin decizia de impunere nr. F-BV-269/28.02.2013 s-a stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a unor accesorii la impozitul de profit și la impozitul venituri nerezidenți în cuantum 1.586.075 lei, actele de executare silita in vederea recuperării acestui debit nu cuprind aceste mențiuni obligatorii, în cuprinsul acestora arătându-se că debitul de 1.586.075 lei reprezintă impozit pe profit și impozit de venit, și nu accesorii, astfel cum era conform deciziei de impunere emise.
Aceasta stare de fapt rezulta din înscrisurile de la dosar si, mai mult, nici nu este contestata de către intimata.
Tribunalul apreciază ca este nefondata critica potrivit căreia instanța si-a depășit atribuția de competenta atunci când a analizat existenta si întinderea creanței, deoarece in mod evident nu acesta a fost obiectul contestației la executare, instanța analizând exclusiv modul de întocmire a actelor de executare silita, respectiv a titlului executoriu si a somației.
Or, din aceasta perspectiva instanța de fond a făcut o corecta aplicare a textelor legale cu incidenta in speța, respectiv dispozițiile Codului de procedura fiscala prin art. 141 alin. 1 (executarea silită a creanțelor fiscale se efectuează în temeiul unui titlu executoriu emis potrivit prevederilor prezentului cod de către organul de executare competent în a cărui rază teritorială își are domiciliul fiscal debitorul sau al unui înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu), art. 1 ind. 1 (În titlul executoriu emis, potrivit legii, de organul de executare prevăzut la alin. (1) se înscriu toate creanțele fiscale neachitate la scadență, reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte venituri ale bugetului general consolidat, precum și accesoriile aferente acestora, stabilite în condițiile legii. Cu excepția cazului în care prin lege se prevede că un înscris constituie titlu executoriu, nici un titlu executoriu nu se poate emite în absența unui titlu de creanță în baza căruia se stabilesc, în condițiile legii, creanțe fiscale principale sau accesorii), art. 141 alin. 2 (titlul de creanță devine titlu executoriu la data la care creanța fiscală este scadentă prin expirarea termenului de plată prevăzut de lege sau stabilit de organul competent ori în alt mod prevăzut de lege), alin. 3 (modificarea titlului de creanță atrage modificarea titlului executoriu în mod corespunzător) si alin. 4 (titlul executoriu emis potrivit alin. (1) de organul de executare competent va conține, pe lângă elementele prevăzute la art. 43 alin. (2), următoarele: codul de identificare fiscală, domiciliul fiscal al acestuia, precum și orice alte date de identificare; cuantumul și natura sumelor datorate și neachitate, temeiul legal al puterii executorii a titlului).
Astfel, câta vreme este evidenta si mai ales necontestata necorelarea dintre mențiunile cuprinse in titlul de creanța si mențiunile cuprinse in titlul executoriu, emitentul acestuia din urma nesocotind dispozițiile legale mai sus redate, in mod corect a concluzionat instanța de fond ca actele de executare silita greșit întocmite se impune sa fie anulat.
In mod evident ca anularea formelor de executare nu afectează in nici un fel titlul de creanța, ci poate cel mult intarzia executarea silita, astfel ca toate susținerile apelantei legate de acest aspect sunt nefondate.
In ceea ce privește obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata, instanța are in vedere ca fundamentul juridic al acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală a părții „care cade în pretenții”, astfel cum prevede art. 453 Cod procedura civila.
In speța, emiterea actelor de executare a pus contestatoarea în situația de a formula contestația dedusă judecății, pentru a obține oprirea actelor de executare îndreptate împotriva sa cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Ca urmare a admiterii pretențiilor formulate, contestatoarea este îndreptățita la acoperirea tuturor cheltuielilor determinate de desfășurarea acestui proces. Obligarea la plata cheltuielilor de judecată este independentă de buna sau reaua credință a apelantei sau de exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale, pentru acordarea cheltuielilor de judecată fiind necesar și suficient a se reține culpa procesuală a părții care a pierdut procesul și care a căzut astfel în pretenții. Ori de câte ori se va depăși limita culpei și se va intra în sfera relei credințe (a intenției), vor deveni aplicabile dispozițiile art. 12 Cod procedura civila, potrivit cu care, pe lângă cheltuielile de judecată la care este îndreptățită partea care a câștigat procesul, adversarul litigant va putea fi sancționat cu amendă judiciară.
Împrejurarea ca debitul a fost recunoscut nu inlatura răspunderea întocmirii greșite a firmelor de executare silita, deci nu înlătură culpa procesuală a intimatei. De vreme ce a emis acte de executare, apreciate de instanță ca fiind nelegale și sancționate cu nulitate, apelanta a căzut în pretenții și are obligația de a acoperi cheltuielile de executare ocazionate de prezentul proces.
In baza acestor considerente tribunalul apreciază ca apelanta este întemeiat obligata sa suporte cheltuielile generate de demersul dovedit legitim si întemeiat al contestatoarei
Pentru toate aceste aspecte tribunalul constata ca niciuna dintre criticile formulate nu este întemeiata, hotărârea instanței de fond fiind legala si temeinica si urmând sa fie păstrata prin respingerea apelului, potrivit disp. art. 480 alin. 1 Cod procedura civila. Instanța va lua act ca intimata contestatoare S.C. A. R. E. S.R.L. B. nu solicita cheltuieli de judecata in apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
IN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge apelul declarat de apelanta creditoare Direcția Generala Regionala a Finanțelor P. B. pentru Administrația Județeana a Finanțelor P. B. – Colectare Contribuabili Mijlocii, împotriva sentinței civile nr._/02.09.2013 pronunțata de Judecătoria B. in dos. nr._, pe care o păstrează.
Ia act ca intimata contestatoare S.C. A. R. E. S.R.L. B. nu solicita cheltuieli de judecata in apel.
Definitiva.
Pronunțata in ședința publica azi, 11.03.2014.
P.,JUDECATOR,
C. D. - POPCRISTINA - M. R.
GREFIER
V. P.
pentru care, fiind plecata in concediu,
semnează Grefier Sef secție I civila
I. M.
RedCR/08.2014/8ex.
Judecător fond L. P..
| ← Acţiune în constatare. Hotărâre din 05-03-2014, Tribunalul BRAŞOV | Pretenţii. Decizia nr. 273/2014. Tribunalul BRAŞOV → |
|---|
