Contestaţie la executare. Decizia nr. 387/2013. Tribunalul BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 387/2013 pronunțată de Tribunalul BRAŞOV la data de 14-03-2013 în dosarul nr. 387/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL B.
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr._ DECIZIA CIVILĂ NR. 387/R
Ședința publică din data de 14 martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE – L. S. – judecător
Judecător – P. M.
Judecător – A. B.
Grefier – I. T.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurentul-contestator Ș. D. în contradictoriu cu intimata . I. SA, P. R. LEGAL, având ca obiect contestație la executare, împotriva sentinței civile numărul 8312/13.06.2012 pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 februarie 2013, conform celor consemnate în încheierea de ședință de la acel termen de judecată, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, în temeiul dispozițiilor art. 260 alin. 1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 07 martie 2013 și apoi, din aceleași motive, pentru astăzi, când, în aceeași compunere, a pronunțat următoarea hotărâre:
TRIBUNALUL,
Constată că prin sentința civilă nr. 8312/13.06.2012 pronunțată în dosarul nr._ Judecătoria B. a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorul Ș. D. în contradictoriu cu intimata . I. SA.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele considerente:
P. cererea înregistrată pe rolul judecătoriei la data de 09.03.2012 sub nr._, contestatorul Ș. D. a formulat în contradictoriu cu intimata . I. SA contestație la executare, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:
- anularea titlului executoriu și a formelor de executare silită începute în dosar execuțional nr. 61 din 2012 al SCPEJ D. & Corșate.
- suspendarea executării silite până la soluționarea irevocabilă a contestației.
Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a învederat de către contestator că, la cererea creditoarei intimate, a fost constituit dosarul execuțional nr. 61 din 2012, pentru un debit în cuantum de 7.871,37 lei, cu toate că titlul executoriu nu îl constituie un act care să fi fost în mod valabil însușit de către debitor. S-a mai arătat de către contestator că ceea ce a semnat a fost o cerere de emitere a unui card de credit și nu un contract de credit propriu-zis, astfel că executarea sa este nelegală, dat fiind și faptul că o cerere pentru emiterea unui card de credit nu poate fi considerată titlu executoriu.
Referitor la valabilitatea titlului, contestatorul a învederat că actul invocat este nul, întrucât are în conținutul său numeroase clauze abuzive, care îl pune în calitatea sa de consumator, într-o poziție de dezavantaj în raport cu intimata în calitatea acesteia de comerciant. S-a menționat astfel de către contestator că este lăsată la latitudinea comerciantului stabilirea dobânzii, fiind încălcate prevederile imperative ale art. 23.4 din Condițiile Generale pentru emiterea și utilizarea cardurilor de credit și Legea nr.289 din 2004 – art. 8.
Referitor la creditul acordat, contestatorul a învederat că acesta a fost integral achitat, creditul fiind solicitat pentru două tranzacții și anume o tranzacție în cuantum de 1899 lei, sumă achitată integral și o tranzacție în sumă de 3.700 lei, sumă achitată integral la data de 19.02.2008.
In drept au fost invocate prevederile art. 373 și următoarele, C..
In dovedirea celor afirmate s-a solicitat de către contestator administrarea probei cu înscrisuri, interogatoriul intimatei, expertiză contabilă.
Contestația la executare a fost legal timbrata.
A fost dispusă din oficiu de către instanța de judecată, atașarea dosarului execuțional nr. 61 din 2012, în copie certificată de conformitate cu originalul.
La termenul din data de 06.04.2012 instanța a admis excepția nelegalei timbrări a cererii de suspendare a executării silite, dispunând anularea acestei cereri.
În ce privește intimata creditoare, aceasta, deși legal citată, nu a formulat în cauză întâmpinare.
Conform încheierii de ședință de la termenul din data de 01.06.2012, a fost admisă pentru contestator proba cu înscrisuri, fiind respinse ca inutile proba cu interogatoriul intimatei.
Au fost formulate de către contestator concluzii scrise prin care au fost detaliate argumentele din cererea introductivă, solicitându-se admiterea contestației.
Cu cheltuieli de judecată.
Analizând actele si lucrările dosarului, judecătoria a reținut următoarele:
Între contestatorul Ș. D. și intimată, a fost încheiat la data de 09.11.2007 contractul de credit pentru emiterea și utilizarea cardului de credit Euroline nr. CRN_ asumat valabil de către debitor împreună cu anexa acestuia conținând condiții generale pentru emiterea și utilizarea cardului „euroline”.
Așa cum se constată din cuprinsul actelor dosarului, în temeiul contractului de credit încheiat, debitorul figurează cu restanțe și cheltuieli de executare în cuantum de 7.871,37 lei ca urmare a neachitării la termen a obligațiilor de plată creditul fiind declarat scadent anticipat, fiind calculate dobânzi și penalități.
În drept, instanța a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 399 alin. 1 C., împotriva executării silite și a oricărui act de executare, se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare. Iar potrivit alin. 3 din același articol, în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță de judecată, se pot invoca pe calea contestației la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Referitor la executarea silită efectuată în cauză și la actele de executare contestate, instanța a constatat că nu au fost invocate de către parte ori constatate din oficiu elemente care să pună la îndoială legalitatea acestora astfel că a respins cererea formulată ca fiind neîntemeiată.
Astfel, se constată că, deși contestatorul invocă faptul că în cauză, creditul a fost achitat integral, o astfel de dovadă nu a fost atașată la dosar, instanța respingând ca neîntemeiată și susținerea debitorului potrivit căreia în realitate, contractul nu ar fi fost asumat de către acesta, având în vedere că titlul executoriu poartă semnătura contestatorului nu numai pe cererea de emitere a cardului de credit, ci și pe condițiile generale de emitere și utilizare a cardului Euroline.
Referitor la susținerea contestatorului conform căreia cererea de emiterea a cardului de credit nu ar constitui titlu executoriu, instanța a respins-o. Astfel, se constată că debitorul este semnatarul unei cereri de emitere a unui card de credit, cerere care, împreună cu înscrisul intitulat „ condiții generale de emitere și utilizare a cardului de credit” constituie un contract de credit ce nu este necesar a fi investit cu formulă executorie. De altfel, în cuprinsul cererii de emitere a cardului de credit, debitorul contestator însuși a declarat că a luat cunoștință de condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului de credit, primind un exemplar.
Referitor la susținerea contestatorului potrivit căreia creanța nu ar fi certă, instanța a respins-o ca neîntemeiată. Astfel, așa cum rezultă din cuprinsul condițiilor generale de utilizare a cardului de credit, acest act cuprinde toate datele referitoare la limita de creditare, dobânda practicată, penalitățile de întârziere asumate în caz de neplată a sumelor datorate la scadență.
Cu privire la susținerile contestatorului referitoare la nulitatea contractului de credit și a clauzelor inserate, care în opinia sa ar fi abuzive, instanța a reținut că, în cazul în care debitorul ar avea obiecțiuni cu privire la legalitatea dispozițiilor cuprinse în contract poate valorifica aceste obiecțiuni, prin prisma prevederilor art. 399 alin. 3 C., mai sus enunțate, nu pe calea procedurii speciale a contestației la executare, ci pe calea unei acțiuni în anulare, întemeiată pe dreptul comun. P. urmare, și lipsa de certitudine a dobânzii solicitate de creditoare este un element care, ținând de fondul raporturilor juridice stabilite între părți, va putea fi analizată pe cale separată întrucât nu privește legalitatea procedurii de executare silită, singura care poate face obiectul procedurii speciale a contestației la executare.
Împotriva aceste sentințe a declarat recurs contestatorul Ș. D., care a solicitat modificarea în tot a hotărârii, în sensul admiterii contestației la executare.
În motivarea căii de atac exercitate recurentul contestator arată cu privire la actul juridic invocat ca fiind titlul executoriu că nu există și că nu a semnat un contract de credit. A arătat în contestație că nu i s-a comunicat odată cu somația copia Contractul de credit nr._/2007, investit cu formula executorie.
Instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la existența sau inexistența contractului de credit invocat de creditoare.
Instanța a constatat că există la dosar o cerere de emitere a unui card de credit însoțită de Condițiile generale de emitere și utilizare a cardului de credit, ambele înscrisuri fiind semnate de recurentul contestator. Instanța a reținut că aceste două înscrisuri se constituie într-un contract de credit. Recurentul susține că soluția instanței este greșită.
Executarea silită a fost începută în temeiul contractului de credit nr._/2007 învestit cu formula executorie.
Din proba cu înscrisuri administrată în cauză creditoarea nu a făcut dovada existenței contractului de credit invocat ca titlu executoriu și menționat de executorul judecătoresc.
In lipsa contractului de credit care este invocat ca titlu executoriu, instanța de fond nu putea suplini lipsa titlului executoriu invocând existența altor înscrisuri, chiar dacă acele înscrisuri poartă semnătura recurentului.
În concluzie, câtă vreme titlul executoriu menționat în formele de executare silită nu există, contestația la executare trebuia admisă.
Cu privire la învestirea cu formula executorie a înscrisurilor, recurentul contestator susține că în art. 22.2 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cârdului EuroLine se menționează că acest document, însoțit de Cererea de emitere a cardului, constituie titluri executorii în baza prevederilor art. 45 alin. 1 din O.G. nr. 28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar - fiscale, astfel cum a fost aprobată, modificată și completată de Legea nr. 266/2006.
În contestație s-a arătat că textele amintite mai sus au fost abrogate prin Legea nr. 93/2009 privind instituțiile financiare nebancare. A mai arătat că la data începerii executării silite Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cârdului EuroLine și cererea pentru emiterea cârdului nu mai puteau constitui titluri executorii. Instanța de fond nu a cercetat acest motiv de contestație împotriva titlului.
Se mai arată că judecătoria s-a mărginit a menționa că cele 2 înscrisuri constituie un contract de credit ce nu este necesar a fi învestit cu formulă executorie, fără a indica textul de lege în vigoare care susține această motivare.
În concluzie, contestația la executare trebuia admisă, constatând pierderea caracterului de titlu executoriu a înscrisurilor prezentate de creditoare.
În ce privește stingerea creanței, recurentul arată că a achitat integral creditul la data de 19.02.2008. Instanța de fond a respins acest motiv de contestație, motivând că nu a depus la dosar dovada achitării integrale a creditului. Soluția instanței de fond este greșită. La data de 09.11.2007 a solicitat creditoarei emiterea unui card EuroLine conform cererii pentru emiterea cârdului, depusă la dosar. A solicitat acordarea cârdului pentru două sume:
- suma de 1.899 lei pentru cumpărarea în rate a unui TV I CD ;
- suma de 3.700 lei în numerar (conform Condițiilor generale pentru emiterea și utilizarea cârdului EuroLine, depusă la dosar).
Suma totală încasată a fost de 5.599 lei (1.899 + 3.700).
Astfel cum rezultă din adresa nr. 4657/16.12.2010 emisă de creditoare, până la data de 16.12.2010 plățile făcute de mine în contul cârdului erau de 10.255 lei.
Rezultă că recurentul ar fi achitat integral suma de 5.599 lei și a plătit cu titlu de dobânzi suma de 4.656 lei. Cu toate acestea, creditoarea, aplicând dobânzi, comisioane și calcule discreționare, a început executarea silită pentru o creanță de 7.871,37 lei.
Instanța de fond, deși la dosar existau înscrisurile care fac dovada achitării integrale a creditului, nu a cercetat înscrisurile doveditoare și a reținut în mod greșit că nu a făcut dovada achitării integrale a creditului.
Recurentul susține că a arătat în contestație că în Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cârdului EuroLine sunt cuprinse clauze abuzive, că dobânda a fost stabilită unilateral fără indicarea unei metode de calcul și că creditoarea a folosit o practică comercială incorectă.
Instanța de fond nu a cercetat aceste motive, considerând că, deși titlul care se execută nu este emis de o instanță de judecată, motivele de nulitate a clauzelor contractuale pot fi invocate pe calea unei acțiuni în anulare prevăzută de lege în acest scop.
Redactarea Condițiilor generale pentru emiterea și utilizarea cârdului EuroLine sunt scrise pe o pagină A4, rând după rând, fără alineate și fără evidențierea clauzelor contractuale. Acest mod de redactare a contractului îl pune pe consumatorul obișnuit în situația de a nu putea înțelege cuprinsul clauzelor contractuale și implicit a drepturilor și obligațiilor care îi revin potrivit contractului de credit, încălcând disp. art. 1 alin.l din Legea nr. 193/2000 privind clauzele abuzive din contractele încheiate între comercianți și consumatori.
Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cârdului EuroLine conțin clauze contractuale standard preformulate, care nu au fost negociate direct cu recurentul. A arătat în contestație care sunt clauzele abuzive cuprinse în act, în special clauza care stabilește unilateral procentul dobânzii la 26,9 %. Aceste clauze încalcă dispoz. art. 4 din Legea nr. 193/2000.
Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului EuroLine prevăd în art. 23.4 că dobânda anuală efectivă (D.) nu poate fi calculată la data semnării actului datorită faptului că nu se cunoștea suma ce va fi efectiv utilizată și nici schema de rambursare. Potrivit disp. art. 8 din Legea nr. 289/2004 privind regimul juridic al contractelor de credit pentru consum destinate consumatorilor persoane fizice, în căzul in care valoarea exactă a sumei și a ratelor nu este cunoscută, trebuie să fie indicată o metodă de calcul sau o valoare estimativă realistă. Încălcând aceste dispoziții dobânda a fost fixată unilateral la 26,9 %.
După . O.U.G. nr. 50/2010 privind contractele de credit pentru consumatori, dobânda anuală este variabilă. Cu toate că a încheiat și a comunicat actul adițional care punea în aplicare dobânda variabilă, creditoarea a continuat să aplice dobânda fixă de 26,9 %, desfășurând o practică comercială incorectă.
Cererea de recurs este timbrată cu 97 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
Intimata a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de recurs și menținerea sentinței primei instanțe.
În motivarea acestei poziții procesuale intimata a arătat că cererea pentru emiterea unui card de credit si condițiile generale pentru emiterea si utilizarea cardului Euroline, semnate si primite de contestator in incinta magazinului, reprezintă contractul încheiat intre contestator si societatea intimată si reglementează emiterea, acordarea si utilizarea unui cardEuroLine.
În conformitate cu prevederile art.22.2 din Condițiile Generale pentru Emiterea si Utilizarea Cardului Euroline, constituie titluri executorii în baza prevederilor art. 45 alin.1 din OG nr. 28/2006, în vigoare la data încheierii actului, și constituie și în continuare titluri executorii în baza art. 52 alin.1 din Legea nr. 93/2009, care a abrogat vechile dispoziții.
Ulterior efectuării primei tranzacții și în urma semnării contractului și a analizei efectuate asupra documentației de credit, la adresa de corespondență a contestatorului a fost transmis cardul Euroline, împreună cu scrisoarea de întâmpinare ce conținea informații despre limitele de credit acordate, data de emitere a extrasului lunar, precum și perioada scadentă.
Recurentul contestator nu a respectat termenul scadent pentru achitarea obligațiilor de plată conform extrasului lunar, ultima plată fiind în 4.01.2011, în valoare de 100 lei, sumă insuficientă pentru a acoperi soldul final al creditului.
În ce privește invocarea clauzelor abuzive, intimata arată că prima instanță a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 399 alin.3 C.pr.civ., menționând că, în cazul în care se va aprecia ca admisibilă o astfel de cercetare a caracterului abuziv al vreunei clauze contractuale, solicitarea contestatorului nu îndeplinește cerințele art. 4 din Legea nr.193/2000.
Analizând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate, de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în cauză, instanța constată următoarele:
În mod corect prima instanță a reținut că între părți s-a încheiat un contract de credit, chiar dacă acordul de voință în acest sens între părțile contractante a luat forma cererii de emitere a cardului de credit însoțită de condițiile generale de emitere și utilizare a acestui card, acte pe care recurentul contestator le-a semnat, aspect necontestat, recunoscut chiar prin motivele de recurs. P. folosirea cardului de credit, emitentul cardului îl împrumută pe titular cu o sumă de bani. Utilizând cardul de credit, titularul nu este obligat să achite datoria acumulată imediat, el poate amâna plata acestei datorii pentru mai târziu. Cardul de credit este alimentat de către emitent, care pune la dispoziția posesorului de card o limită de credit. Pentru valoarea utilizată din limita de credit, titularul cardului are obligația de a rambursa la scadență o suma minimă, reprezentând un procent din suma folosită cât și dobânda aferentă, conform condițiilor prevăzute în contractul de card de credit. Rezultă că s-a încheiat între părți un contract de credit, aceasta fiind însăși esența emiterii cardului de credit. Față de aceste considerente, instanța apreciază că susținerile recurentului, în sensul că ar lipsi contractul de credit invocat ca titlu executoriu, sunt lipsite de orice fundament.
Cu privire la criticile referitoare la lipsa calității de titlu executoriu a înscrisului invocat de intimată pentru declanșarea procedurii executării silite, tribunalul le înlătură, pentru considerentul că actul juridic este reglementat de norma juridică aflată în vigoare la data încheierii acestuia. Potrivit art. 22.2 din Condițiile generale pentru emiterea și utilizarea cardului, acest document, însoțit de cererea de emitere a cardului constituie titluri executorii, în baza prevederilor art. 45 alin.1 din OG nr.28/2006 privind reglementarea unor măsuri financiar-fiscale, astfel cum a fost aprobată, modificată și completată de Legea nr. 226/2006. Acest text normativ, în forma în vigoare la data încheierii contractului, prevede următoarele:
,,Contractele încheiate în scopul derulării activităților de creditare prevăzute la art. 7 alin. (1), precum și garanțiile reale și personale constituite în scopul garantării creditelor ce fac obiectul contractelor menționate constituie titluri executorii.”
De remarcat faptul că și Legea nr. 93/2009, invocată de recurent, stipulează calitatea de titluri executorii a contractelor de credit încheiate de instituțiile nebancare, potrivit art. 52 alin.1:
,, (1) Contractele de credit încheiate de o instituție financiară nebancară, precum și garanțiile reale și personale afectate garantării creditului constituie titluri executorii.”
În consecință, contractul intervenit între părți nu și-a pierdut calitatea de titlu executoriu, această calitate fiind prevăzută în mod expres de părți în actul pe care l-au încheiat în temeiul dispozițiilor legale menționate, dispoziții care guvernează și în prezent raporturile juridice dintre creditor și debitor.
Prima instanță a înlăturat în mod corect apărările contestatorului în sensul că a achitat în integralitate creditorul acordat, din niciuna dintre probele administrate în dosar nerezultând o astfel de împrejurare. Faptul că recurentul ar fi achitat o sumă mai mare decât cea împrumutată efectiv nu echivalează cu stingerea în integralitate a debitului, în condițiile în care datorează dobânda, taxe și comisioane, potrivit convenției încheiate. Recurentul nu a respectat termenul scadent pentru achitarea obligațiilor de plată, motiv pentru care creditoarea a aplicat acele comisioane de plată întârziată, de depășire a limitei de credit sau dobânda pentru neachitarea soldului final, care au condus la mărirea sumei datorate.
În ce privește invocarea clauzelor abuzive, instanța reține că potrivit dispozițiilor art. 969 alin. 1 cod civil, sub imperiul căruia contactul a fost încheiat, convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante, astfel actul juridic încheiat de către părți se impune părților întocmai ca și legea. Criticile invocate de către contestator în ceea ce privește clauzele abuzive din contractul de credit ar fi putut fi invocate, după cum arată și judecătoria, pe calea unei acțiuni separate, respectiv o acțiune în anularea clauzelor abuzive din contractul de credit, acțiune pe care contestatorul din prezenta cauza nu a formulat-o. Potrivit art. 399 alin. 3 C, pr.civ., instanța de executare nu poate sa procedeze la analiza acestor apărări de fond invocate în contestație, acest lucru fiind posibil în condițiile în care titlul executoriu nu ar fi fost emis de o instanță judecătorească și daca legea nu prevede în acest scop o alte cale de atac, ceea ce nu este cazul în speța de fața, legea prevăzând o cale separata de anulare a clauzelor abuzive din contractele de credit.
Astfel, față de cele arătate, instanța reține că actele de executare efectuate în dosarul de executare sunt legal întocmite, apărările recurentului neputând fi primite.
Având în vedere aceste considerente, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ., instanța urmează să respingă cererea de recurs și să mențină sentința judecătoriei ca fiind legală și temeinică, la adăpost de orice critică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de recurs formulată de recurentul contestator Ș. D., reprezentat de av. O. D. – S., în contradictoriu cu intimata S.C. E. R. S. I. S.A. împotriva sentinței civile nr. 8312/13.06.2012 a Judecătoriei B., pronunțată în dosarul nr._, pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14.03.2013.
Președinte, L. S. | Judecător, P. M. | Judecător, A. B. |
Grefier, I. T. |
Red. A.B./17.06.2013
Tehnored. I.T./17.06.2013; 2 ex.
Jud. fond: M. L.
| ← Anulare act. Sentința nr. 14/2013. Tribunalul BRAŞOV | Încuviinţare executare silită. Decizia nr. 438/2014.... → |
|---|
